Asculta si vei afla - despre bani si plat in Sfanta Scriptura

Avram era foarte bogat în vite, în argint, si în aur.” Despre Iov, gasim scris in Biblie la Iov1:3 ca”omul acesta era cel mai cu vaza din toti locuitorii Rasaritului” si avea ” sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de magarite, si un foarte mare numar de slujitori.

In acele vremuri aurul si argintul erau pastrate sub forma de bijuterii cum ar fi: inele, bratari, cercei, lantisoare dar si sub forma de lingouri subtiri. Cand slujitorul lui Avraam a facut aranjamentele pentru casatoria lui Isaac cu Rebeca a dat familiei ei haine si bijuterii din aur si argint asa cum gasim in Geneza 24:53: “si robul a scos scule de argint, scule de aur, si îmbracaminte, pe cari le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui sau si mamei sale.” Mult timp zestrea pe care o primea tatal miresei de la mire era data sub forma de bunuri de acest fel.
Acest sistem de schimb de marfuri in natura avea insa si unele dezavantaje pe care le vom enumera in cele ce urmeaza. In primul rand era dificil de transportat marfa. Este mai usor sa ai o punga cu monede decat sa trebuiasca sa mani o turma de animale, oricare ar fi ele. De asemenea era greu de stabilita valoarea unui lucru in comparatie cu valoarea obiectului oferit in schimb.
Treptat, metalele au devenit moneda de schimb, preluand rolul altor marfuri. In principal argintul a devenit moneda de schimb pentru marfuri, dar si cuprul sau aurul. Din cupru se faceau discuri, din argint se faceau lingouri care erau mult mai usor de transportat ori de dus in pungi. Acestea se cantareau si se stabileau greutatile standard; la inceput local apoi pe scara larga.
In Vechiul Testament intalnim siclul si talantul care erau in acea perioada nu monede ci greutati, cel putin pana in secolul al VII-lea î.H. Negustorii erau cei care cantareau argintul sau alte metale iar pentru a exista un cat de cat control asupra a ceea ce faceau, cumparatorii aveau propriile greutati in pungi de piele ce le purtau la ei. In Deuteronom 25:13 gasim scris: “Sa n'ai în sacul tau doua feluri de greutati, una mare si alta mica. Sa n'ai în casa doua feluri de efa, una mare si alta mica. Ci sa ai o greutate adevarata si dreapta, sa ai o efa adevarata si dreapta.” Acestea sunt legile pe care Domnul Dumnezeu le-a dat cu privire la anumite norme ce trebuiau respectate. Deoarece erau si negustori sau comercianti necinstiti, Domnul prin profetii din acea vreme spune: “Pot socoti Eu curat pe celce are o cumpana nedreapta si greutati strîmbe în sac?” asa gasim scris in Mica 6:11. Tot aici Dumnezeu vorbeste si despre pedeapsa care le-o va da.
Asa cum am mai spus, sistemul monetar se pare ca a fost introdus in secolul al VII-lea î.H. Primele monede erau simple piese de metal avand o greutate standard si aveau imprimate pe ele o pecete. Erau adesea numite dupa greutatea pe care o reprezentau.
In perioada Noului Testament, in Palestina, existau trei feluri de monede:
banii oficiali imperiali adica cei ai romanilor, banii din provincie, adica banii grecesti si banii evreiesti locali, care se presupune ca ar fi fost fabricati la Cezareea. Contributia pe care evreii trebuiau sa o achite pentru Templu trebuia achitata in monede grecesti, cele facute la Tir si anume drahmele; si nu in monede romane. Banii erau facuti din aur, argint, cupru, bronz sau alama. Cele mai obisnuite monede pe care le gasim mentionate in Noul Testament sunt tetradrahmele grecesti si dinarii romani. Acestea erau monedele in care era platit lucratorul zilier. In perioada Noului Testement, sistemul bancar era bine organizat. Comertul cu monede diferite intre tari a dus la aparitia serviciilor de schimb.
In Palestina profesia de comerciant era una respectata chiar si preotii se ocupau cu aceasta indeletnicire de comerciant. In comparatie cu periada Vechiului Testament, in Perioada Noului Testament nivelul importurilor si al exporturilor a crescut simtitor. Erau anumite trasee comerciale pe uscat si ele erau controlate de nabateeni, ce aveau capitala la Petra in Iordania de astazi. Drumul caravanelor de camile era lung, extenuant si exista de asemenea si amenintarea hotilor mai ales in zona Ierusalimului desi regele Irod luase masuri speciale de securitate. Documentele evreiesti din acea perioada arata clar in ciuda pozitiei deosebite a Ierusalimului ca izolare si inaltime, ca aici se comercializau peste 110 categorii de obiecte de lux provenite din strainatate. Existau sapte piete diferite in acea perioada iar cei ce comercializau diferitele marfuri plateau taxe mari iar preturile acelor marfuri erau ridicate.
Comertul cu marfuri cerute pentru inchinarea la Templu era in floare, mai ales in ceea ce priveau animalele ce trebuiau jertfite. Domnul Isus s-a impotrivit desfasurarii comertului in curtea Templului. In acea perioada se pare ca Templul era factorul cel mai important al comertului in Ierusalim. Rabinii evrei aveau reguli stricte in ceea ce priveau intelegerile comerciale. Existau chiar si inspectori ai pietelor care se ocupau de aceste intelegeri comerciale ca ele sa fie respectate. De asemenea in acea perioada cantarele si greutatile trebuiau curatate regulat si cumparatorii nemultumiti aveau dreptul sa se planga. De la cetatenii evrei nu se incasau dobanzi.
Inchei acum aceasta rubrica nu inainte de a citi din Levitic 19:35-36 si din Deuteronom 25:13-16 ceea ce Domnul spune:
„Sa nu faceti nedreptate la judecata, nici în masurile de lungime, nici în greutati, nici în masurile de încapere. Sa aveti cumpene drepte, greutati drepte, efe drepte, si hine drepte.”
Sa n'ai în sacul tau doua feluri de greutati, una mare si alta mica. Sa n'ai în casa doua feluri de efa, una mare si alta mica. Ci sa ai o greutate adevarata si dreapta, sa ai o efa adevarata si dreapta, pentruca sa ai zile multe în tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. Caci oricine face aceste lucruri, oricine savîrseste o nedreptate, este o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeu.