Nicolae Vandici

    M-am nascut in satul Josani, comuna Magesti din judetul Bihor. Era mijlocul anului ce marca jumatatea secolului trecut, la 2 ani de la nationalizarea facuta de comunisti. Sistemul ateu era destul de bine asezat si facea promisiuni atragatoare: formarea omului de tip nou si instaurarea raiului pe pamant - dar fara Dumnezeu desigur. Nici nu-mi vine sa cred cat repede au trecut anii, prin cate am trecut si prin cate locuri am umblat de atunci! Un lucru este cert insa, Dumnezeu m-a iubit si m-a protejat de multe rele in toti acesti ani; si sunt sigur ca o va face si in continuare, pana voi pleca la El. Slavit sa fie Numele LUI!

    Parintii mei, ca si bunicii, erau oameni simpli, dar tematori de Dumnezeu si credinciosi practicanti. Duminica era respectata in sat ca zi de inchinare, atat de evanghelici cat si de ortodocsi; impreuna cu parintii frecventam Biserica Baptista, care se aduna intr-o cladire proprie construita in 1923; cu crestinii ortodocsi ne intalneam mergand spre adunare si ne salutam respectuos unii pe altii: „Dumnezeu sa va ierte” ziceau ei, „Dumnezeu sa va binecuvanteze” raspundeam noi; exceptie facea Craciunul si Pastele cand salutul si raspunsul era diferit, dar comun specific sarbatorii. Mi-aduc aminte cu multa placere de colindele ocazionate de Sarbatoarea Nasterii Domnului si de cantecele de bucurie ale Invierii.

    De multe ori nu mergeam din convingere la Adunarea (Biserica) din sat caci trebuia sa aleg intre chemarea celorlalti copii de a ne juca fotbal sau a ramane si a asculta predica care de cele mai multe ori era o istorioara placuta din Vechiul Testament sau indemnuri din psalmi, alaturi de multe cantari inspirate, cantate de toata adunarea. Vremurile erau tulburi si dificile, dar nu le prea simteam ca si copil.

    Dupa scoala elementara din sat, am continuat scoala generala in satul vecin. In aceasta perioada s-a produs colectivizarea agriculturii, cand taranii „de buna voie si nesiliti de nimeni” au semnat cererile de adeziune la CAP renuntand la tot pamantul, caii si atelajele detinute. A fost o experienta trista si dureroasa pe care am simtit-o si inteles-o mult mai tarziu. La scoala imi placea in special matematica si stiintele exacte, deoarece acestea nu veneau in contradictie cu Biblia si ceea ce ascultam in biserica. Dar stiintele naturii, prin teoria darvinista, chiar literatura si istoria, prin umanism, creau confuzie in capul meu vizavi de creationismul biblic, pe care nu l-am parasit niciodata, nici chiar atunci cand credinta mea copilareasca a inceput sa se clatine. Acest lucru s-a intamplat mai ales in ultimii 2 ani de liceu, la Alesd. Eram inconjurat de colegi si profesori atei, cu exceptia pedagogului care era crestin si ma invita la Biserica impreuna cu el. Atunci, intrebat fiind de colegi daca cred in Dumnezeu, nu am putut sa le spun cu convingere acest lucru....Credeam in ceva supranatural, dar nu aveam convingere; eram pe un teren instabil, mlastinos, gata sa ma scufund in necredinta...

    Am plecat apoi la Timisoara la Facultatea de Mecanica din Institutul Politehnic; prin calauzirea Domnului si la indemnul Duhului Sfant (care lucra in urma rugaciunilor fierbinti ale mamei) am inceput sa frecventez Biserica Baptista nr.1, care se afla intr-o trezire spirituala in acea vreme (1969); ascultam cu nesat si multa atentie Cuvantul Domnului predicat cu multa putere de pastorul Liviu Olah iar dupa 6 luni de zile am capitulat inaintea Domnului care mi-a raspuns la majoritatea intrebarilor existentiale si de crez pe care le aveam la acea varsta. Anul urmator, la varsta de 20 de ani, in ultima aduminica a lunii septembrie 1970, l-am marturisit Domnul Isus in mod public, facand legamant cu El prin botez noutestamental.

Viata la Timisoara in acea vreme a fost una din cele mai frumoase perioade din viata mea spirituala si nu numai. Facusem cea mai importanta alegere a vietii - alegerea de a-L urma pe Domnul Isus ca Mantuitor si Domn al vietii mele - alegere care a dat sens, scop si binecuvantare vietii mele. Dupa aceasta a urmat cea dea doua mare alegere, prin calauzirea si ajutorul Domnului - aceea a partenerului de viata, sotia mea, darul Lui pentru mine. Cred ca banuiti unde am gasit-o: in aceiasi biserica binecuvantata in care L-am cunoscut pe Domnul si unde am inceput sa cresc spiritual, in compania minunata a unor oameni extraordinari prin faptul ca erau crestini autentici.

    Acum, dupa 35 ani de viata impreuna cu sotia mea, pot spune la fel: Aurora a fost si este ajutorul potrivit, un dar de la Domnul pe care il iubesc si apreciez chiar mai mult ca la inceput casatoriei noastre. Domnul ne-a binecuvantat cu 2 fete speciale care il iubesc si il slujesc pe Salvatorul lor si al nostru al tuturor.

    Din cei 34 ani traiti in Bucuresti dupa repartizarea specifica acelor ani, jumatate i-am petrecut lucrand ca inginer intr-o mare uzina si diacon intr-o biserica in care am fost membri. La jumatatea acestei perioade, dupa schimbarile din 90, am inteles ca Domnul ma cheama sa renunt la serviciul de stat ca sa lucrez full time acolo unde m-a chemat El prin slujitorii Lui.
Pentru o vreme am lucrat la Alianta Evanghelica ca misionar cu Filmul Isus in Bucuresti si imprejurimi, iar din martie 1992 la Radio Vocea Evangheliei si Trans World Radio Romania.

    A fost bucuria si implinirea mea sa fiu parte la implinirea visurilor unor vizionari ca Liviu Olah si alti pastori care au vazut dinainte (prin credinta) si s-au rugat cu staruinta pentru vremurile de libertate in vestirea Evangheliei in locuri publice, prin radio si televiziune. Domnul mi-a dat harul acesta de a contribui la construirea a doua studiouri de radio si punerea in functiune a primelor 6 statii ale Vocea Evangheliei si la continuarea lucrarii Trans World Radio in Romania. Am fost beneficiarul programelor de radio de la Monte Carlo incepand din 1965 (ele incepusera in 1961), impreuna cu sute de mii sau milioane de romani inainte de caderea cortinei de fier, o oaza zilnica de binecuvantare si incurajare divina intr-un desert ateistic lipsit de speranta.

    Ne-am bucurat de harul Domnului in trecut si continuam sa-l experimentam in prezent, rugandu-ne ca multi din concetatenii nostri sa se lase gasiti de Domnul, transformati de puterea Evangheliei lui Isus Hristos si sa asteptam cu nerabdare revenirea si intalnirea in slava cu Domnul si Mantuitorul nostru!

Harul Domnului sa fie cu toti cei ce-L iubesc si-L asteapta pe El!