Itinerar Biblic Ep.0585 PSALMII Cap. 62:1- 66:8

Dragi prieteni revenim la grupa psalmilor deschisă de psalmul 61. Cred că un lucru pe care îl învăţăm aici cu privire la credinţa noastră este şi acela legat de vremea credinţei.

            Ce vreau să spun cu aceasta ? Noi avem adesea impresia că ne vom maturiza din punct de vedere spiritual, mult mai bine dacă nu am avea de a face cu crize. Dacă am fi aşezaţi într-un fel de seră, acolo unde să fim protejaţi de orice ispită, să nu fie greutăţi….

Din ceea ce am văzut până acum, mă refer la psalmii scrişi de David, şi sunt sigur că vom observa această temă şi în continuare, prin intermediul lui David primim o foarte importantă lecţie de la Dumnezeu.

Credinţa nu apare şi nu se întăreşte într-o zi însorită când nu este nici un nor pe cer! Nu într-o zi când totul merge perfect, fără să fie ceva care ne neliniştească. David ne spune că cel mai bun moment în care să te încrezi în Dumnezeu este în momentele de criză din viaţa ta. Lecţia aceasta o vom observa şi în următorii psalmi asupra cărora ne vom opri privirile.

Începem cu psalmul 62. Permiteţi-mi să vă reamintesc că nu o citim verset cu verset toţi psalmii, nu pentru că nu ar fi o lectură folositoare ci doar din considerente de timp. Vă încurajez însă ca dvs. să citiţi psalmii în întregime şi o să vedeţi că beneficiile vor fi majore.

Deci, permiteţi-mi să vă citesc versetul 5 din psalmul 62:

Psalmul 62:5

v.5  Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.

Odată am primit o mică ilustrată care mi s-a părut că avea ceva important, aşa că am păstrat-o. Iată ce scria: “Rugăciunea adevărată are loc atunci când Duhul Sfînt vorbeşte celui credincios, prin Fiul, De la Tatăl.” Aceasta este o rugăciune adevărată atunci când aşteptările sunt orientate în mod corect.

Este tocmai ceea ce exprimă şi David. “Aşteptările sunt îndreptate către El.” „ De la El îmi vine nădejdea…” declară David. Adică către El îmi îndrept aşteptările.

David asteapta de la Dumnezeu ca să-I pună în inima lucruri pe care El ar dori să le facă; deci el se va ruga pentru ce este mai bine.

Ne întrebam din nou dacă nu cumva vreo persoană smerită care era pe lângă David I-ar fi sugerat că dacă el sa afla în momente aşa de grele, să se strângă toţi și să se roage. Ca răspuns David le-ar fi spus că toată viața lui a fost o viață de rugăciune “Aşteptările mele vin de la El”.

Cred că acesta este şi tabloul pe care îl avea în minte Pavel când a transmis acel frumos îndemn credincioşilor din Tesalonic: “Rugaţi-vă neîncetat” (1 Tes. 5:17). Prin aceasta Pavel nu a vrut să spună că va trebui să stai în genunchi timp de 24 de ore. Ci el a spus că după ce te rogi pe genunchi, vei continua să trăieşti aşteptând răspunsul acelei rugăciuni în fiecare zi.

Nici nu avea de gând să stea numai pe genunchi sau să adune oamenii şi să petreacă zile şi nopţi în rugăciune. De fapt, lucrul uimitor este că acest psalm nu conţine nici o rugăciune. În schimb, întregul psalm este încărcat de o atmosferă a rugăciunii. El este un om atât de dedicat lui Dumnezeu încât viața și faptele lui sunt ca și o rugăciune.

Acum îl vedem pe acest rege bătrân ieşind afara din Ierusalim; îl auzim plângând. Numai că aceste lucruri exterioare pălesc când le comparăm cu adâncul inimii lui, deoarece el era un om cu totul dedicat lui Dumnezeu și el va merge cu Dumnezeu fără să ia în considerare ceea ce se va întâmpla.

Poate că altcineva s-ar fi umplut de amărăciune, dar nu David. El spune ceva uimitor: “Da, suflete încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine ajutorul”. Mergem mai departe:

Psalmul 62:6

6  Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

După mine acesta este adevărul central al acestui psalm. Este adevărul central al vieţii lui David. Aceasta l-a făcut să fie deasupra tuturor oamenilor, în orizontul istoriei. Aceasta l-a făcut să fie aruncat în umbră, în partea inferioară a drumului vieţii: “El este stânca mea”.

Când ne apropiem de Noul Testament, putem vedea ceea ce Domnul Isus a vrut să spună când rostea acest lucru minunat: “Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera” (Mat.21:44). Cristos este Stânca, acea Stâncă. Va veni o zi când Stânca se va desprinde și va cădea pe acest pământ. Astăzi, tu și eu putem cădea pe acea Stâncă, și aceia care cad pe ea vor fi salvaţi.

O tânără Scoţiana s-a ridicat în picioare la o întilnire de mărturii și și-a spus și ea mărturia: “Știti voi, uneori tremur pe stâncă, dar stânca niciodată nu tremură sub mine”. Ce frumos! Mi se pare oportun să te întreb şi pe tine, drag ascultători, tu te afli pe această Stânca? Oricine cade pe acea Stânca va fi salvat. Acest lucru a vrut și Pavel să-l spună când zicea: “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea pe care a fost pusă și care este Isus Hristos” (1 Cor. 3:11). David spunea: “Numai El este stânca mea. El este singurul în care mă încred. O, scaunul de domnie se clatină, Ierusalimul se zguduie, oamenii s-au întors împotriva mea, dar eu sunt pe stâncă!”

Psalmul 62:7-8

7  Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.

8  Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. –

Psalmul acesta este mai degrabă o rugăciune personală. Dumnezeu este “ajutorul meu și slava mea….stânca puterii mele, locul meu de adăpost” spune David. Câtă dreptate avea.

Psalmul 62:9

9  Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare

David a învăţat destul de repede ce sunt, cine sunt oamenii. Nici măcar mulţimea lor nu prezintă o garanţie prea mare. El a învăţat că nu-și poate pune încrederea în gloate, pentru că ei sunt nestatornici. A descoperit că oamenii de rang mare, ca Ahitofel, nu sunt de încredere. Nu se pot baza pe ei.

Ei bine, iată un lucru pe care un creştin trebuie să-l înveţe – sa nu privească la oameni ci la Dumnezeu. Mulţi creştini noi au fost descurajat, au rămas dezamăgiţi și deziluzionaţi pentru că și-au aţintit ochii la oameni.

Un tânăr creştin mi-a spus de curînd că își pusese încrederea într-un om, care I-a ruinat credinţa.

David ştia tot timpul că nu se poate încrede în nici un om, aşa că și-a fixat credinţa în totalitate în Dumnezeu. El s-a odihnit pe Stânca care nu putea fi mişcată.

Apoi el ne spune să nu ne punem încrederea nici în lucrurile materiale:

Psalmul 62:10

v.10  Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

Ascultaţi concluzia. De ce trebuie să te încrezi în Dumnezeu?

Psalmul 62:11

v.11  Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezeu.„

Dragul meu, poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru că El poate face orice lucru care cere putere. El are toată puterea și El poate face orice vrea să facă!

Chiar dacă era considerat un om puternic, David ştia că numai Dumnezeu l-a transformat într-un rege puternic.

Graba nebunească  a unora de a câştiga puterea a distrus orice element bun din această lume la această oră. Odată cu efortul de a câştiga puterea, bomba a fost creată. Această formă a puterii descătuşează forţe ale distrugerii.

David însă,  spune că a descoperit că având o puterea adevărată, nu-l mai poate clinti din convingerile sale.

Psalmul 62:12

v.12  A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

Dacă ai putere, trebuie să o manifeşti cu milă. David spune că Dumnezeul lui, care poate exersa puterea Sa nelimitată,  este un Dumnezeu care poate exersa și milă în aceeaşi măsură.

În mijlocul Vechiului Testament religia ocupa locul milei. Astăzi inima credinţei creştine stă în milă. “Orice suflet persecutat să vină la Domnul pentru că la El va găsi mila”.

Cred că la asta se referea George Bennard când a scris: “Mă alipesc de vechea cruce”. Mila!

Dragul meu, permite-mi să-ți sugerez ceva. Acest psalm afirmă cât de preţioasă este  relaţia cu Dumnezeu. David şi-a adus întotdeauna inima lui în faţa lui Dumnezeu. El vorbeşte cu Dumnezeu și-I spune “Tu eşti mîntuirea mea, Tu eşti Stânca mea”.

Din păcate, atât de mulţi oameni se strâng la grupuri de rugăciune sau la întâlniri ale bisericii fără să urmărească întâlnirea reală cu Dumnezeu ci doar încearcă să stoarcă binecuvântări de la Dumnezeu.

Unii simt opoziţie în rugăciune – alţii se luptă să spună lucrurile corect şi să folosească limbajul potrivit. Dar oare aceasta este tot?  Rugăciunea publică este bună, dragi prieteni, numai că trebuie să te şi retragi și să stai singur cu Dumnezeu. Poate că conduci singur, sau poate că găseşti un colț liniştit într-o cameră a casei tale. Găseşte-ţi un loc unde să poţi sta în tăcere înaintea lui Dumnezeu. Apoi “scoate-ți capacul”. Este un timp când trebuie “să încingi gura leilor” și vine un timp când trebuie să o închizi și doar să stai înaintea lui Dumnezeu.

La un moment dat, un grup de credincioşi mi-au oferit o mochetă pentru birou. Era unde rezistentă dar şi aspră. Ei bine mi-a plăcut foarte mult această mochetă. Obişnuiam să mă plec pe genunchi pe ea, cu fața jos înaintea lui Dumnezeu, și să-mi descarc inima înaintea Lui. Îmi făcea bine și îţi va face şi ţie bine. Este cea mai buna răcoritoare pe care o poţi avea.

La fel de răcoritor, din punct de vedere spiritual este şi psalmul 63. Şi el este un psalm al lui David, numai că îl întâlnim într-o împrejurare nouă. Acesta este un psalm scris pe când se afla în pustia lui Iuda. Este un psalm deosebit. Este ca un ulei care vindecă orice rană. Este un bandaj pentru lovituri. Este un balsam care se pune pe răni pentru a le ajuta să se vindece.

Psalmul vorbeşte despre setea după Cuvântul Vieţii. Chrysostom spunea că a fost de acord cu părinţii primitivi care nu lăsau să treacă o zi fără să cânte în public acest psalm!” La fel și în prima biserică acest psalm era cântat în fiecare dimineaţă sau oricând se aduna publicul. Ei întotdeauna începeau serviciul de dimineaţa cu el.

Acest psalm este o expresie a gândurilor minunate.

Psalmul 63:1-2

v.1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tînjeşte trupul după Tine, într’un pămînt sec, uscat şi fără apă.

v.2  Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfînt, ca să-Ţi văd puterea şi slava.

Aceste 2 versete au fost traduse astfel:

Este credinţa și numai credinţa, cea care vorbeşte aşa. Dumnezeu, cel Veşnic, transcende toata gândirea umana. El este creatorul. El este răscumpărătorul. El este Tatăl meu.

David ştia ce înseamnă setea. Ascunzându-se în peşteri dealungul Marii Moarte, unul dintre cele mai uscate terenuri care s-au vazut, David ştia bine ce înseamnă să suferi de sete. În aceeaşi măsură şi sufletul lui David înseta după Dumnezeu.

Oare simţim şi noi acelaşi lucru?

Dragul meu ascultător, ai tu dragoste pentru El, sau a devenit o povoară pentru tine? O, ar trebui să însetăm după El!

Psalmul 63:4-5

v.4  Te voi binecuvînta dar toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mînile.

v5  Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,

David spune că mai de grabă ar avea părtăşie cu Dumnezeu decît sa mănânce un prânz bogat. Ei bine lucrul acesta nu se prea poate spune despre unii dintre noi.

Psalmul 63:6-7

v.6  cînd mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu, şi cînd mă gîndesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii.

v.7  Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sînt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

Observaţi, vă rog cât de mult loc ocupă Dumnezeu în inima şi mintea lui David. David se gândea la Dumnezeu – medita la El – în timpul nopţii când nu putea dormi.

Dragul meu, meditând la bunătatea lui Dumnezeu este mult mai bine decât să stai cu ochii pe tavan şi să numeri oi, sau să deschizi televizorul la ore târzii când se difuzează programe nu tocmai curate.

Psalmul 63:8

v.8  Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijineşte.

v.9  Dar cei ce caută să-mi ia viaţa, se vor duce în adîncimile pămîntului;

v.10  vor fi daţi pradă săbiei, vor fi prada şacalilor.

v.11  Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoşilor.

Minunat psalm. David este conştient că numai bizuindu-se pe Dumnezeu, numai întreţinând această legătură cu el are sorţi de izbândă în această viaţă plină de lupte şi frământări.

Psalmii cu care încheiem întâlnirea noastră de astăzi sunt 64, 65 şi 66.

Psalmul 64 este şi el izvorât dintr-o experienţă a lui David chiar dacă nu ne este foarte uşor să o identificăm.

Psalmul 64:1-2

v.1  Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!

v.2  Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!

Încă odată, David ii cere lui Dumnezeu să-l asculte. Ori de câte ori, David, ajungea în mijlocul problemelor, el se îndrepta către Dumnezeu. Refugiul lui era în rugăciune. Era singurul lui refugiu. Va veni o vreme, sunt sigur de aceasta, când întreaga lume se va îndrepta către Dumnezeu în rugăciune. S-ar putea însă, ca pentru mulţi să fie prea târziu.

Oricum, acest psalm scurt se încheie cu exprimarea încrederii lui David în Dumnezeu. Dumnezeul Lui era singura lui speranţă.

Psalmul 64:7-10

v.7  Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată-i loviţi.

v.8  Limba lor le-a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd, clatină din cap.

v.9  Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: ,,Iată ce a făcut Dumnezeu,„ şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

.10  Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.

Privind la lumea din ziua de azi, am ajuns la concluzia că speranţa noastră nu stă în politicieni sau oameni de stat; speranţa noastră nu stă în educaţie sau ştiinţa – toate sunt mai mult sau mai puţin eşecuri. Noi trebuie să facem ceea ce a făcut David și ceea ce Israel va face în viitor – să ne uităm în sus. Dumnezeu este singura speranţă azi.

Psalmul 65 este cunoscut ca și un psalm de refacere – “…până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime” aşa cum anunţa Petru în predica sa de la sărbătoarea Cincizecimii (Fapte 3:21)

Problema este aceea că numai încercând să refacem anumite circumstanţe din trecut nu este o rezolvare pentru prezent şi nici o garanţie a răzolvării problemelor pentru viitor.

De exemplu, Profeţii au vorbit despre restaurarea lui Israel. Sunt sigur că Israelul va redeveni o naţiune de frunte în ceea ce priveşte închinarea faţă de Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă însă că Israelul va arăta la fel cu cel de acum 2500 de ani.

În ceea ce priveşte psalmul cred că referirea este îndreptată mai degrabă către cei Aici este o profeţie a schimbării si restaurării celor răi.

Psalmul 65:1

v.1  Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.

Acest verset nu se referă la Sionul ceresc. Este vorba despre un punct  geografic de aici de jos de  pe pamânt. David vorbea despre Sion, el se referea la acest loc. Chiar dacă noi nu avem posibilitatea să vedem splendoarea lui trecută, David era încântat de acest loc. Şi nu cred că era atât de mult încântat de frumuseţile locului cât de faptul că acela era un loc în care Dumnezeu se întâlnea cu cei dragi Lui.

Psalmul 65:4

v.4  Ferice de cel pe care-l alegi Tu, şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.

Ca și popor răscumpărat, ei își exprimă bucuria.

Psalmul 65:9-13

v.9  Tu cercetezi pămîntul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:

v.10  îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi-i binecuvintezi răsadul.

v.11  Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.

v.12  Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.

v.13  Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.

Totul cântă! Aceasta este o imagine minunată a Mileniului, când deșertul va înflori ca un trandafir și pamântul va fi în cele din urmă în pace.

Psalmul 66 este adresat : “Către mai marele cântăreţilor dar nu ni se spune dacă David este cel care a scris psalmul. Este totuşi un psalm al laudei către Dumnezeu și un minunat psalm de închinare. Cu recomandarea de a-l citi în întregime, daţi-mi voie să vă îndrept atenţia către versetul 8 deocamdată:

Psalmul 66:8

v.8   Binecuvîntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!

Este un minunat îndemn. Haideţi să facem să răsune lauda Lui, dragi prieteni şi fie ca Binecuvântarea lui să ne însoţească pe noi toţi!