Itinerar Biblic Ep.0584 PSALMII Cap. 57:1-61:8

Tema: un strigăt pentru îndurare

Dragi prieteni am ajuns la un alt psalm scris de David în timp ce fugea de Saul.

Nu ştiu dragii mei cum vi se par aceste situaţii dar mie unul mi se par absolut impresionante. De ce? Păi haideţi să ne gândim puţin la situaţia în care se afla David şi să o comparăm cu situaţiile prin care trecem şi noi.

David, după ce crescuse în popularitate, ca urmare a înfrângerii lui Goliat şi apoi în urma luptelor duse împreună cu armata evreilor, Saul, primul rege încoronat al Israelului a început să-l urască pe David! Gelozia, ce să-i faci! Teama că îşi pierde tronul îl face să acţioneze iraţional.

Deci, Saul porneşte în urmărirea lui David. Urmărirea aceasta nu era un fel de concurs, cine ajunge mai repede în sudul ţării sau pe înălţimile Golan, sau în Gaza. Saul îl urmărea pe David pentru a-i lua viaţa. Deci, David trebuia să fugă pentru viaţa lui.

Vă întrebaţi probabil de ce fugea David. De ce nu stătea să lupte cu Saul. În cele din urmă el îl învinsese pe Goliat, era înconjurat de oameni viteji…. De ce nu au luptat, să termine odată…

Ei bine, întâlnim la David un lucru pe care nu-l mai prea găsim astăzi la multă lume. La un moment dat când era foarte aproape de Saul şi avea ocazia să-l omoare. David avea respect pentru cei puşi de Dumnezeu în anumite poziţii. Avea respect pentru ei deoarece avea respect pentru Dumnezeu.

Dar să nu credeţi că îi era uşor. Chiar dacă nu era obişnuiţi cu lucruri ce fac parte din lumea civilizată de astăzi, nici ei nu erau tocmai sălbatici. Ori, dormitul în peşteri, praful drumului prin deşert, hrana care venea prin mila oamenilor… toate acestea erau suficiente pentru a crea o stare critică.

Ei bine, în mijlocul acestor circumstanţe, David găseşte puterea să cânte. El compune, cântece, le cântă şi îi îndeamnă şi pe ceilalţi să facă la fel. Este o atitudine extraordinară. Cei mai mulţi dintre noi, atunci când trecem prin situaţii critice ne pierdem zâmbetul, buna dispoziţie…Nici nu poate fi vorba despre cântece… Vedeţi deci ce fel de om era David? Şi să ştiţi că nu era vorba despre faptul că David ignora realitate, nu. Atât doar că David ştia în mâinile cui este soarta sa. Ştia că nu Saul era acela care controla lucrurile în cele din urmă.

Dar să revenim la psalmul 57. Acest psalm este al doilea dintre psalmii michtam, si are si un titlu – “Nu nimici”. Pe măsura ce ne adâncim privirea în el vom vedea ca are o semnificaţie reala. Ea, aşa cum v-am spus deja, a fost făcută când a fugit în peşteră urmărit de Saul”.

Se pare că peştera menţionată se află undeva pe ţărmul Marii Moarte, undeva pe lângă Engedi. Marea Moartă este o pată fierbinte în peisajul Israelului, dar iarna este un loc incitator.

Peştera Adullam este locul unde David a meditat la cei mai mulţi psalmi pe care el I-a compus.

Psalmul 57:1

v.1  (Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.

v.2  Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

Rugăciunile mele sunt adesea la fel ca ale lui David: “O Dumnezeule ai milă de mine”. Vreau ca Dumnezeu să aibe milă de mine. Nu vreau ca El să fie drept şi corect cu mine pentru că dacă va fi aşa, ar fi vai de mine. Dacă ar fi după ceea ce merit eu, multe aş avea de îndurat, chiar moartea. Iată de ce îmi doresc ca El să fie milos şi îndurător cu mine. El este un Dumnezeu bogat în îndurare. El are destulă pentru mine – şi am de gând să-I cer multă – dar şi pentru tine are o ofertă generoasă.

“La umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare” spune David.  David a experimentat adăpostul lui Dumnezeu. Trist este că poporul Israel, nu a folosit această experienţă. În Matei 23:27 Domnul Isus spune: “Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arata frumoase iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor si de orice fel de necurăţie”. Vezi bine,  Israel încă nu a venit sub aripa Lui Dumnezeu. Încă stă departe de El. Dar tu, dragul meu ascultător, şi tu eşti departe de El?  Eşti gata să vii sub aripa lui Dumnezeu? Cu alte cuvinte, să I te supui, să Il iubeşti – Isus spunea: “Daca Mă iubiţi veţi păziţi poruncile Mele” (Ioan 14:15)

Observaţi aceste fraze minunate:

Psalmul 57:3

v.3  El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire). Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia

“…Acesta este Dumnezeul nostru în care aveam încredere ca ne va mântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam, acum să ne veselim si să ne bucuram de mântuirea Lui” (Isaia 25:9)

Psalmul 57:4

v.4  Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi Sunt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

Satan cutreiera lumea aceasta ca un leu răcnind căutând pe cine să înghită (1 Petru 5/8) si are o mulţime de lei mici care il ajuta.

Aduceri-vă aminte că aceste grupuri de psalmi – michtam – au de a face cu  ceea ce este permanent şi de îndurat, care este esenţa şi permanentă. Deci, dragii mei, experienţele descrie aici sunt experienţe de durată. Iată de ce cred că trebuie să fim bine pregătiţi pentru a le face faţă.

Psalmul 57:7

v.7  Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

Urmăriţi această expresie:

Psalmul 57:8-11

v.8  Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

Ce expresie minunată! Noaptea păcatului şi a suferinţei s-a sfârşit. Domnia lui Satan este terminata si dimineaţa a sosit. Soarele dreptăţii a răsărit cu vindecarea în aripile Lui. Ce minunat! Ce asigurare minunată vedem în acest psalm.

Iată cum exultă David gândindu-se la imaginea viitorului în mâna lui Dumnezeu:

v.9  Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.

v.10  Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.

v.11  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

Ce rugăciune minunată.

Dar să mergem mai departe la următorul psalm – psalmul 58: Observaţi că acest psalm este un al-taschit şi de asemenea un psalm michtam. Înseamnă că aici avem de a face cu ceva esenţial şi de durată.

Acum, psalmul începe cu o întrebare ! Cred că Dumnezeu este cel care vorbeşte, folosind peniţa lui David. Psalmul 58:1

v.1  (Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David.) Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

v.2  Dimpotrivă! în inimă, săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mânilor voastre.

Dumnezeu întreabă: “Oare tăcând faceţi voi treaba? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire fii oamenilor?” Să ştiţi că va veni ziua când omenirea va trebui să răspundă.

Între timp, David înalţă din nou spre Dumnezeu o rugăciune împotriva duşmanilor săi.

Psalmul 58:3-6

v.3  Cei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor.

v.4  Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,

v.5  care n’aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

v.6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

David, cere 6 lucruri de la Dumnezeu:

  1. “Smulge-le Doamne măselele acestor pui de lei”.

Duşmanul este asemănat cu un leu. Sunt anumite persoane care susţin că cei ce sunt creştini nu ar trebui să se roage astfel. Este adevărat că noi nu trebuie să întreţinem un spirit răzbunător, dar dacă avem în vedere cine este leul care ne dă nouă târcoale, cred că rugăciunea se potriveşte. Cel rău este ca un leu care răcneşte şi sper că Dumnezeu să-i zdrobească dintâi. Nu consider deloc acest lucru ca fiind necreştinesc.

David vorbeşte despre duşmanii lui într-o perioadă în care se afla sub lege. Se poate spune că el trebuia să ceară dreptatea.

Acum el foloseşte o altă figură de stil: Psalmul 58:7

v.7  Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!

Acesta  este cel de al doilea lucru pe care David îl aminteşte în rugăciune cu privire la duşmanii săi. Răutatea este ca o revărsare  de ape. El cere ca revărsarea de răutate să fie îndepărtată.

Apoi, David vorbeşte despre (3) “săgeţile pe care le arunca ei şi se roagă ca ele să fie tocite. Dar nu a terminat David. O să vedeţi că este foarte plastic în exprimarea sa.

Psalmul 58:8

v.8  Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!

(4) “Sa piară ca un melc care se topeşte umblînd”. Exista un anumit fel de melc numit “melc de noroi” care pur si simplu se topeşte atunci când se afla sub căldura soarelui. David spune cu alte cuvinte: „Doamne, duşmanul tăi lase urme vâscoase în această lume. Doamne fă să dispară aceste urme. Eliberează lumea de aceste păcate.

Dar mai are David de exprimat o dorinţă:

(5) “să nu vadă soarele ca stîrpitura unei femei!” Adică, David le doreşte să nu ajungă vreodată să vadă roadele încercărilor lor diavoleşti. Dar iată şi cea de a şasea cerere a lui David cu privire la duşmanii săi.

Psalmul 58:9

v.9  Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.

(6) “Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin, verde sau uscat il va lua vîrtejul” – ramurile de tufişuri sunt adunate şi puse sub capac pentru a le încălzi, apoi va veni un vânt şi le va sufla. David spune: “O, Dumnezeule îndepărtează-I înainte ca ei să facă ceva necurat! Dragii mei, trebuie să recunoaştem, înspăimântătoare rugăciune spune David aici.

Pe de altă parte însă, rugăciunea lui David este oarecum îndreptăţită pentru că el se gândea la numele lui Dumnezeu, la felul în care cei răi şi fără frică de Dumnezeu vor avea ocazia să facă ce face Dumnezeu celui care nu-L ia în serios.

v.10  Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.

v.11  Şi atunci oamenii vor zice: ,,Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!„

Dragii mei, aşa este! Pentru cel neprihănit este o răsplată. Noi ne pregătim pentru ea iar Dumnezeu nu rămâne niciodată dator.

Mergem mai departe acum. Nu voi insista prea mult supra următorilor trei psalmi, dat fiind faptul că ei seamănă destul de mult între ei. Psalmul 59  este legat de cei doi psalmi anteriori. Şi în acest psalm îl vedem pe David înconjurat de duşmani.

Titlul acestui psalm inspirat îl plasează în timpul lui Saul când acesta îşi trimesese mesagerii pentru a urmări casa lui David ca să-l omoare. Corespondenţa  lui istorică se găseşte evenimentele descrise în 1 Sam. 19. Iată primele trei versete.

Psalmul 59:-3

v.1 (Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici.„ O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a trimes Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare.) Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de protivnicii mei!

v.2  Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sînge!

v.3  Căci iată-i că stau la pîndă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!

La fel ca toţi psalmii lui David, după  ce îşi exprimă îngrijorarea şi indignarea şi acest  psalm se termina cu o expresie a credinţei şi încrederii în eliberarea lui Dumnezeu.

Psalmul 59:16-1î

v.16  Dar eu voi cînta puterea Ta; disdedimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.

v.17  O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.

În cazul lui David, Dumnezeu l-a eliberat. Prietenul meu, Dumnezeu nu-i va uita pe cei ai lui. Rămăşiţa creştină a lui Israel  va fi eliberată la venirea lui Cristos Însuşi şi El va judeca popoarele lumii.

Următorul psalm, psalmul 60 este ultimul din acest grup de psalmi michtam. El descrie timpurile de victorie ale lui David asupra duşmanilor edomiti. Edomitii au fost înfrânţi şi nu şi-au mai revenit după aceea.

D.p.d.v. profetic, acest psalm reprezintă tabloul eliberării poporului lui Dumnezeu.

Psalmul 60:1

v.1  Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!

Apoi urmează răspunsul:

Psalmul 60:6

v.6    Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: ,,Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.

Cum se va împlini acest lucru? Tot de aici aflăm.

Psalmul 60:9

v.9  Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

v.10  Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

Vedeţi? În cele din urmă tot Dumnezeu va întări sfinţii. În orice vreme El îi întăreşte – deşi ei sunt în necaz şi probleme şi chiar în păcat. N-I aşa că Dumnezeu este măreţ!

            Psalmul 61 ne vorbeşte despre Strigătul şi încrederea evlavioşilor. Odată cu psalmul 61 însă, deschidem o nouă serie de psalmi care se întinde până la psalmul 68.

Când veţi asculta cererea celor evlavioşi în aceşti 8 psalmi, veţi vedea minunata şi constanta lor încredere în Domnul. Veţi mai vedea pe Domnul Isus, precum şi modul de obţinere al ajutorului de care ai nevoie.

Psalmul 61 este adresat “Către mai marele cântareţilor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui David”. Este un psalm pe care poţi să-L cânţi la un instrument cu coarde ca: chitara, deoarece poate reproduce un sunet grav de durere. Este o rugăciune provenită din inima lui David. Dealtfel, cred că aceasta este caracteristica care face ca rugăciunile lui să fie atât de deosebite faţă de cele moderne. Mulţi dintre noi transformăm rugăciunile noastre adresate Domnului, într-o listă de cerinţe în care specificăm tot ce vrem. Noi Ii cerem să ne dea lucrurile fără să facem nici un efort  pentru ele. Cred că aceasta atitudine a distrus rugăciunea din ziua de azi.

Vă spun, dragi ascultători, rugăciunea trebuie să vină din inima noastră. Eu cred in organizarea, în mecanismele şi aranjamente ale rugăciunii, dar deasemenea consider că rugăciunea trebuie să vină din inima. Rar auzi acea profunzime pe care o găseşti în rugăciunile lui David.

Iată cum sună primele două versete ale psalmului:

Psalmul 61:1-2

v.1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!

v.2  Dela capătul pămîntului strig către Tine cu inima mîhnită, şi zic: ,,Du-mă pe stînca pe care n’o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!

David spune: “De la capătul pămîntului strig către Tine”.

Dragul meu prieteni, ai simţit  vreodată când te rugai ca Dumnezeu este acolo sus în ceruri iar tu aici pe pamânt? David simţea că se află la capătul pămîntului iar Dumnezeu foarte departe. De aceea el încearcă să se apropie de Dumnezeu. David este conştient că în mijlocul furtunii, al şuvoaielor, numai o stâncă solidă mai poate aduce salvarea. Cuvântul lui Dumnezeu spune că acea Stânca este Isus Cristos (1 Cor. 10:4), si că El este mai mare decât mine. Ce imagine minunată avem in Domnul!

Psalmul 61:3

v.3  Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului.

Ce imagine liniştitoare avem aici. Dumnezeu este adăpostul în vreme de furtună. El este un turn tare care ne protejează de duşmani.

Psalmul 61:4

v.4  Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale. –

Din nou  apare metafora „aripile Domnului”.  David vedea grija lui Dumnezeu pentru cei ce sunt ai Lui şi o compara cu aceea a unei mame sau a unei cloşti pentru puii ei. Domnul Isus a folosit şi el acest tablou atunci când vorbea mulţimii din Ierusalim, referindu-se la El ca o cloşcă care îşi strânge pui sub aripa pentru a-I proteja. Vă aduceţi aminte nu?

Cert este, dragii mei, că Dumnezeu îi ocroteşte pe cei ce sunt ai lui.

Psalmul 61:5

v.5  Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele, Tu îmi dai moştenirea celorce se tem de Numele Tău.

Iată descoperim aici că David a făcut un jurământ; el a promis ceva lui Dumnezeu. Lucrul acesta ni se întâmplă şi nouă… Şi noi cerem anumite lucruri lui Dumnezeu şi pentru că le dorim foarte tare facem şi jurăminte Domnului, numai pentru a primi ceea ce ne dorim. Aceasta este ceea ce a făcut şi David.

Dumnezeu ia aminte la jurămintele noastre, dragii mei…De aceea trebuie să fim mult mai atenţi atunci când le facem.

Psalmul 61:6-7

v.6  Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească-i-se anii pe vecie!

v.7  În veci să rămînă el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!

David este atât de conştient de faptul că are nevoie de îndurarea lui Dumnezeu. O de-am fi şi noi, dacă ar fi şi cei ce ne guvernează, sunt sigur că lumea ar arăta altfel. Dar iată cum se încheie psalmul:

Psalmul 61:8

v.8  Atunci voi cînta neîncetat Numele Tău, şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.

Dragii mei, concluzia psalmului este că lui Dumnezeu îi plac jurămintele, angajamentele noastre, mai ales când recunoaştem că tot El este acela care ne ajută să le îndeplinim. Fie ca această lecţie să devină una practică pentru noi pentru că rezultatul va fi o şi mai mare apropiere de Dumnezeu.

 

Fiţi binecuvântaţi!