Itinerar Biblic Ep.0583 PSALMII Cap. 53:1-56:13

Dragi prieteni, facem astăzi o nouă escală în cadrul itinerariului nostru biblic şi ne vom concentra atenţia asupra psalmilor 53,

Psalmul 53 este asemănător psalmului 14 în ceea ce priveşte traducerea lui, dar sunt şi ceva lucruri foarte interesante despre el. Este dacă vreţi un remake. Probabil David a trecut prin împrejurări asemănătoare şi şi-a adus aminte de cântarea de altă dată, cântare pe care a ajustat-o puţin, în conformitate cu noua experienţă. El începe cu o afirmaţie pe cât de curajoasă pe atât de adevărată:

Psalmul 53:1

v.1     Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!“ S’au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele.

Diferenţa dintre psalmul 14 şi Psalmul 53 stă în modul în care este folosit numele lui Dumnezeu. În psalmul 14 numele Iehova este folosit de 4 ori iar numele Elohim este folosit de 3 ori. Psalmul 53 numele Elohim se foloseşte de 7 ori. Acest lucru este semnificativ. Elohim este unul din numele lui Dumnezeu, un nume care ni-L prezintă în mod special în poziţia sa de Creator.

Evoluţionismul, termenul modern pentru reacţia nebunească din viziunea lui David, este contestarea lui Dumnezeu dragii mei. Deci să nu ne facem iluzii în ce priveşte această teorie care îl elimină pe Dumnezeu din poziţia de Creator. Nu este o simplă teorie cu privire la originea omului este o încercarea de a-l scoate pe Dumnezeu din mintea şi inima oamenilor.

În aceeaşi măsură Biblia, care este revelaţia lui Dumnezeu, este negată şi nu mai este considerată demnă de încredere, infailibilă, fără greşeală.

În viziunea celor care îl resping pe Dumnezeu, primul capitol al Genezei este catalogat ca şi folclor, mit şi ce mi se pare curios este că sunt unii ce-şi spun creştini cu această reacţie.

Cu mai mulţi ani în urmă, un educator, care era preşedintele uneia dintre cele mai mari universităţi din ţară, spunea: “Nu ar mai trebui să dăm crezare tuturor zvonurilor nici măcar cel cu privire la existenta lui Dumnezeu”.

Cum vi se pare o asemenea afirmaţie dragii mei? Gândiţi-vă că el reprezintă un organism însărcinat cu pregătirea generaţiei de mâine a acestei ţări. Nu vi se pare că această orientare reprezintă duhul Anticristului. El va nega existenta Tatălui şi a Fiului.

În prima epistolă a apostolului Ioan 1 Ioan 2:22 ne este oferit un indiciu, un semn cu privire la anticrist. Iată ce spune Ioan: “Cine este mincinosul, daca nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul care tăgăduieşte pe Tatăl si pe Fiul”

Deci, nu are David dreptate? Nebunul zice în inima lui: ”Nu este Dumnezeu!”

Poate că vrem să contestăm această afirmaţie. În cele din urmă suntem un popor creştin şi nu ni se potriveşte o asemenea descriere. Dragii mei, putem contesta afirmaţia, dar nu putem contesta realitatea. Ori David, descrie astfel situaţia societăţii care-l respinge pe Dumnezeu: S’au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele.” Ori, mi se pare mie că această descriere se potriveşte realităţii din jurul nostru. Deci, nu m-ar grăbi să contest afirmaţia lui David.

Mai bine ne-am apropia de Dumnezeu şi, dacă ai de gând să vii la Dumnezeu, va trebui să vii prin credinţa. Scriitorul epistolei către Evrei spune: “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L căută””(Evrei 11:6).

Cu ani în urmă componeţii formaţiei rock Beatles spuneau: “Noi suntem mai populari decât Cristos!” Era doar o impresie falsă. Unde mai pui că astăzi sunt destui de puţini cei care îşi mai amintesc de ei. Popularitatea lor a durat o perioadă scurtă de timp. Revista Time l-a declarat pe Domnul Isus cel mai popular om al tuturor timpurilor.

Dar Domnul Isus nu are nevoie de asemenea confirmări de popularitate. Vieţi schimbate a mii de oameni ne spun ce poate să facă încă Domnul Isus Hristos. Deci, chiar dacă oamenii îl dau afară din topurile lor, El continuă să rămână Dumnezeu veşnic, neschimbător, Creator desăvârşit, Împărat al Împăraţilor.

Să ştiţi că Dumnezeu încă caută oameni care să creadă în El, oameni care să fie dispuşi să-i încredinţeze Lui viitorul lor.

v.2  Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.

v.3  Dar toţi s’au rătăcit, toţi s’au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Din păcate, rezultatul căutărilor nu este unul foarte încurajator. De aceea psalmistul se îngrijorează cu privire la soarta poporului său.

Psalmul 53:6

v.6 O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?

Dar tot el dă şi răspunsul în cele din urmă:

„Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.”

 

Cum poate spune cineva, după ce a citit acest verset, că Dumnezeu a terminat cu poporul Israel.? “Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Sau, Iacov se va veseli şi Israel se va bucura”. A nega că Dumnezeu are un scop viitor cu Israel înseamnă să negi inspiraţia divină a Scripturii.

Ascultă din nou acest verset: “O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Sau, Iacov se va veseli si Israel se va bucura”. Cred că şi un copil înţelege ceea ce se spune aici – că “Sion” înseamnă Sion; “Iacov” înseamnă Iacov, “Israel” înseamnă Israel şi “Dumnezeu” înseamnă Dumnezeu. Acest verset înseamnă exact ceea ce spune. Dumnezeu va răspunde la rugăciune, dragi prieteni. El va trata Israelul ca o naţiune.

După acest psalm, destul de scurt, urmează unul la fel de scurt, psalmul 54.

Observaţi, vă rog,  provenienţa istorică: “Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde. O cântare a lui David. Făcută când au venit Zifitii să spună lui Saul: Ştiţi că David şade ascuns printre noi?”.

Pornind de la această introducere descoperim câteva lucruri. Neginoth era un instrument muzical cu coarde. Maschil înseamnă că acest psalm este un psalm de învăţătură, un psalm al lui David.

Zifitii se mai numeau şi  Zefiti, iar episodul trădării lor este relatat în 1 Samuel 23. Când David a aflat că aceşti oameni I-au spus lui Saul unde se afla el, el a strigat:

Psalmul 54:1-2

v.1 Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău, şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta?

v.2  Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele.

David a fost trădat. Vă spuneam că David a avut parte de multe trădări în viaţa lui. De fapt, orice copil autentic al lui Dumnezeu va avea parte, la un moment dat, de o asemenea experienţă neplăcută.

Ni se spune că în perioada Marelui Necaz fratele îşi va trăda fratele.

Psalmul 54:3

v.3  Căci nişte străini s’au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gîndesc la Dumnezeu.

David era într-un mare necaz. Trădarea, dragi prieteni provoacă întotdeauna întristare profundă. Vă mai aduceţi aminte de momentul în care a fost trădat Domnul Isus?

În zilele din urmă, creştini vor avea şi parte de aceste dureri, de aceste dezamăgiri.

Acest scurt psalm se încheie cu o expresie a încrederii în ajutorul lui Dumnezeu:

Psalmul 54:4-7

v.4  Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu!

v.5  Răul se va întoarce asupra protivnicilor mei; nimiceşte-i în credincioşia Ta!

v.6  Atunci Îţi voi aduce jertfe de bună voie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;

v.7  căci El mă izbăveşte din toate necazurile, şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.

Din înregistrările istoriei ştim că Dumnezeu a rezolvat această problemă şi David nu a avut de suferit din pricina trădării Zefiţilor. Lucrul acesta este o încurajare şi pentru noi creştinii. Dumnezeu  cu siguranţă Işi păstrează promisiunile iar promisiunea lui este că nu ne va lăsa cu nici un chip, din mâinile Sale.

Psalmul 55 încheie acest mic grup de psalmi profetici care prezintă într-o perspectivă profetică vremurile sfârşitului.

Psalmul este destinat, din nou, mai marelui cântăreţilor şi este însoţit de o recomandare: De cântat cu instrumente cu coarde.

Şi aceasta este ,,O cântare a lui David”. Nu ni se spune care sunt împrejurările în care a fost scris psalmul, dar cred că se poate întrezări o revoltă căreia David trebuie să-i facă faţă. Acum, din ceea ce relatează Biblia una din cele mai însemnate revolte căreia David a trebuie să-i facă faţă a fost cea iniţiată de fiul său, Absalom. David a fost silit atunci să plece din Ierusalim, pentru ca Ierusalimul, oraşul său preferat, să nu fie distrus. Când David a părăsit oraşul plângând, I s-a adus vestea că Ahitofel, un membru din conducerea lui şi un bun prieten, a trecut de partea lui Absalom. Şi el l-a trădat pe David. În 2 Samamuel 15:30-31 ni se spune: „David a suit dealul măslinilor. Suia plângând şi cu capul acoperit şi mergea cu picioarele goale; toţi cei ce erau cu el şi-au acoperit şi ei capul şi suiau plângând. Au venit şi au spus lui David: Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori. Şi David a zis: Doamne nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!” Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea – el a transformat sfatul lui Ahitofel în îndemnuri nebuneşti.

Aceasta ar putea fi circumstanţa în care a scris David acest psalm. Dar să citim psalmul şi vom înţelege probabil mai bine despre ce este vorba.

Psalmul 55:1-2

v.1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

v.2  Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,

David este asemenea unei roţi care se afunda in noroi. David, în starea lui se îndreaptă către Dumnezeu cerându-i: Psalmul 55:3-4

 

v.3 din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

v.4  Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,

v.5  mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

David ştia ca ar fi putut fi omorât, mai ales că cei care au fost atât de aproape de el l-au părăsit.

Psalmul 55:6

v.6  Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!“

Dacă mai ţinem minte cuvintele unui alt psalm scris în această situaţie, David a fost sfătuit atunci să se îndrepte spre munte. E nu a ascultat la început, dar acum totul părea pierdut. Chiar Ahitofel, prietenul lui de încredere l-a trădat.

De ce ne aminteşte acest episod. Mie unul îmi aminteşte de Iuda Iscarioteanul care l-a trădat pe Isus.

Vă spuneam că trădările sunt experienţe deosebit de amare. Cred că fiecare dintre noi are cel puţin o astfel de amintire. Unii au fost trădaţi în dragostea lor, alţi în cadrul activităţii lor profesionale… Sunt situaţii când ne confruntăm cu trădarea şi ştim cât de greu este. Ca pastor, sunt înconjurat de un mare număr de oameni minunaţi. Am avut însă parte şi de experienţa trădării. Este amară dragii mei. Simţi că ceva se rupe în tine. Când cineva în care ţi-ai pus toată încrederea, te trădează, îţi produce o mare durere. Ascultaţi numai la cuvintele lui David. Câtă durere răzbate din ele:

Psalmul 55:13

v.13  Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

David vorbeşte, cred, despre „prietenul intim”, Ahitofel. Este greu când un prieten îţi întoarce spatele. Dar cred că este o experienţă şi mai amară când vorbim despre oameni care se etichetează drept creştini.

Psalmul 55:14

v.14  Noi, cari trăiam împreună într’o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

Aceştia sunt oamenii cu care tu te rogi şi care se roagă cu tine. Dar când te întorci cu spatele ei te vor înjunghia cu un cuţit în spate.

Dragii mei, trebuie să fim foarte atenţi. Satan, inamicul lui Dumnezeu şi inamicul nostru încearcă cu disperare să distrugă relaţiile din cadrul trupului lui Hristos. El speculează orice moment de neatenţie pentru a strecura suspiciune, pentru a distruge legăturile. Trebuie să veghem asupra noastră pentru a nu deveni unelte în mâna lui Satan, să nu devenim fii ai pierzării.

Ceea ce David urmează să spună este un blestem, recunosc, dar ascultaţi-l:

Psalmul 55:15

v.15  Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

Literal traducerea este: „Lasă-I să ajungă de vii în locuinţa morţilor”. Aud adesea în jurul meu oameni care se trimit unul pe altul în braţele satanei. Aceasta este o expresie îngrozitoare! Eu nu încerc să-i găsesc scuze lui David pentru ceea ce a spus, dar în comparaţie cu ce aud astăzi, cuvintele lui mi se par destul de inofensive. Domnul Isus însă s-a rugat pentru cei care, s-au folosit de El; Domnul ne-a învăţat să fim ca El şi foarte clar ne-a spus că noi trebuie să binecuvântăm şi să nu blestemăm.

Psalmul 55:16-17

v.16  Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

v.17  Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

Ce imagine ne dă suferinţa lui David – “Dimineaţa, la prânz şi seara mă voi ruga şi voi striga tare la Domnul”.

Prietenul meu, un singur lucru bun poate face duşmanul tău pentru tine şi acesta este sş te determine sş te rogi mai mult decât te-ai rugat până atunci! Deci mulţumeşte-i lui Dumnezeu că poţi să te apropii mai mult de El chiar în asemenea împrejurări.

În ceea ce-i priveşte pe cei mincinoşi, pe trădători, avem aici o foarte bună descriere:

Psalmul 55: 21

v.21  Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

Ahitofel, pretinzând că este prietenul lui David, a complotat împotriva lui. El a fost o mica reprezentare a Anticristului.

Psalmul 55:22

v.22  Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

Dragă prietene creştin, dă-mi voie să-ţi spun: adu-ţi  duşmanii la Dumnezeu. Iată un sfat ce ne prinde bine: “Prea iubiţilor nu vă răzbunaţi singuri ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti zice Domnul” (Rom. 12:19) Spune Pavel.

Eu unul am văzut că Dumnezeu face o treabă bună atunci când se pune cu duşmanii, vă sigur, o treabă mult mai bună decât pot eu să fac. El ştie exact cum să rezolve problema. Deci, aruncă-ţi povara asupra Domnului şi El va avea grijă de tot.

Psalmul 55:23

v.23  Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!

Dragii mei, cea mai bună soluţie în această lume atât de crudă este încrederea în Dumnezeu. Să luăm deci aminte la cuvintele acestui psalm.

Pentru că ne-a mai rămas ceva timp din această întâlnire haideţi să ne îndreptăm atenţia şi asupra următorului psalm, psalmul cu numărul 56.

Acest psalm ne aduce introduce într-o altă grupare de psalmi  cunoscuţi ca şi psalmi michtam. Ce înseamnă michtam? Înseamnă că se vorbeşte despre îndurare şi de împăcare. Michtam din punct de vedere literar înseamnă “imprimare” sau “permanent”. Acest cuvânt vorbeşte despre lucrurile care par a fi de nemişcat, neclintite, stabile.

Un comentator al psalmilor numeşte psalmul 56 “curajul optimist al fugarului”. Dacă vă aduceţi aminte, la începutul psalmului 55 David îşi dorea să aibă aripi de porumbel ca să poată zbura pentru a locui în deşert. De această dată situaţia este diferită. David este înăuntru, ocrotit iar duşmanul este afară. Aceasta nu înseamnă că el se afla în afara oricui pericol. Dragii mei, cei rai sunt peste tot.

Circumstanţa istorica a acestui psalm o constituie momentul în care filistenii l-au prins pe David la Gat. Să ascultăm cuvintele lui David:

Psalmul 56: 1-2

v.1  Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.

v.2  Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei; sînt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.

            Dragi ascultători, cred că v-aţi convins deja că de faptul că David a avut o viaţă extrem de agitată. Războiul a fost o constantă permanentă a vieţii lui. Nu degeaba l-a oprit Dumnezeu să construiască templul. David a fost mereu angrenat în lupte în conflicte. Aceste cuvinte reflectă suficient de bine acest lucru.

Este însă un lucru care pe mine mă impresionează cu privire la David – încrederea lui în Dumnezeu.

Psalmul 56:3

v.3  Oridecîteori mă tem, eu mă încred în Tine.

Îi era frica lui David? Desigur! Numai că frica aceasta nu-l paraliza. Frica îl mobiliza şi-l îndrepta către Dumnezeu.

Poţi avea frica şi încredere în acelaşi timp? Scriptura spune: “În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica pentru că frica are cu ea pedeapsa şi cine nu se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste” (1 Ioan 4:18). Dragostea desăvârşită izgoneşte frica. Dragostea face totul. Dar poţi avea dragoste şi teamă în acelaşi timp.

Vă invit acum să luaţi aminte la versetul 8.

Psalmul 56:8

v.8  Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sînt ele scrise în cartea Ta?

Ce frumos este! Gândiţi-vă dragi ascultători la toate drumurile lui David. Amintiţi-vă că el a fost urmărit de Saul, a fost în pribegie prin deşert, a căutat să i se piardă urma, dar, este conştient că Dumnezeu a ştiu mereu unde este. Atunci când în peşteră îşi plângea soarta, Dumnezeu ştia prin ce trece.

Dragul meu, atunci când nimeni nu pare a ne adresa un cuvânt de mângâiere, atunci când nimănui nu-i pasă unde suntem, sau ce facem, Dumnezeu are ochii şi inima aţintite spre noi.

“Tu numeri paşii vieţii mele” spune David.

Psalmul 56:10

v.10  Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvîntul Lui.

Cineva mi-a scris şi mi-a spus: “ Domnule pastor nu credeţi că faceţi prea mare caz în jurul Bibliei? Mereu vorbiţi despre ea, mereu citaţi din ea! Cred că mai sunt şi alte surse autorizate pentru a analiza subiectele pe care le propuneţi !”

Nu vreau să dau nici o explicaţie, de fapt nici o altă explicaţie decât cea oferită de David şi nici nu mi-e teamă de ceva. De ce? Pentru că şi eu cred în valabilitatea celor spuse de David în încheierea psalmului său.

Psalmul 56:11-13

v.11  Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?

v.12  Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţămire.

v.13  Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Ce minunat este să avem o resursă şi un ajutor la Dumnezeu.

Fiţi binecuvântaţi!