Itinerar Biblic Ep.0558 PSALMII Cap. 10:1-11

Dragi ascultători, am văzut data trecută o încercare de portret a omului ce este de partea lui Dumnezeu. Acela a fost psalmul 9 şi am spus că este un psalm pereche al psalmului 10. În acest psalm îl vedem pe omul lui Satan, omul de pe pământ.

Vă rog observaţi cum este descris cel rău:

Ps. 10:1-3

v.1  Pentruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

v.2  Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

v.3  Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

Două sunt caracteristicile celui rău care apar în aceste versete: mândria şi lăudăroşenia. Vreţi să aflaţi cine sunt cei răi când priviţi în jurul vostru? Cei care se umflă de mândrie, “cei mari” în ochii lumii, care nu au nici un loc pentru Dumnezeu în viaţa lor. Ei sunt cei care se laudă cel mai mult. Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar eu nu mă las deloc impresionat de politicienii şi conducătorii care spun că vor rezolva problemele lumii. Ei se laudă că fac lucruri mari şi practic nu realizează nimic. Ce imagine avem aici a celor răi şi a lui Antihrist care va fi falsul Mesia…El este identificat în acest psalm. Mândria este cea care îl identifică.

Ps. 10:4

v.4  Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!„ Iată toate gîndurile lui.

Antihrist, dragi prieteni, va fi ateu. El nu se gândeşte decât că nu există Dumnezeu. Să ştiţi că primii atei nu au apărut odată cu socialismul şi apoi cu comunismul. Nu, ei  au apărut încă pe  vremea lui David. În secolele de început ale lumii nu existau atei pentru că oamenii erau prea aproape de revelaţie. La urma urmei, Noe cunoştea pe cineva care îl cunoscuse pe Adam. Când eşti atât de aproape de momentul creaţiei nu poţi nega existenţa lui Dumnezeu. Când au fost date cele zece porunci, printre ele nu a fost inclusă nici una cu privire la ateism. În schimb, a fost inclusă o poruncă împotriva politeismului – închinarea la mai mulţi dumnezei. Prima poruncă este: “Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” Iar cea de-a doua: “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.” (Exod 20:3, 4). Tablele legii conţineau două porunci împotriva politeismului şi nici una referitoare la ateism pentru că pe vremea aceea ateismul nu apăruse încă. Totuşi, mai târziu, David va menţiona de câteva ori ateismul.

Antihristul care va veni la sfârşitul vremurilor va avea aceste caracteristici: va fi ateu şi va fi plin de mândrie şi lăudăroşenie. Ascultaţi cum este descrisă atitudinea unui astfel de om.

Ps. 10:5-6

v.5  Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.

v.6  El zice în inima lui: ,,Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!„

Aceasta este o altă caracteristică a omului din zilele noastre: el se laudă cu prosperitatea sa şi cu faptul că se descurcă singur, nu are nevoie de nici un ajutor din afară. Omul de azi spune că nu are nevoie de Dumnezeu. Iată în continuare un alt lucru caracteristic pentru Antihrist:

Ps. 10:13

v.13  Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

Sau: “Pentru ce dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu?” Este o dovadă de inconsecvenţă să dispreţuieşti pe cineva care nu există. S-ar părea că Dumnezeu trebuie să existe pentru a se putea aduna atâta ură şi înverşunare împotriva Sa.

Când psalmistul spune “Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti”, se referă la judecată. Foarte mulţi oameni spun astăzi că Dumnezeu nu există sau, dacă există, este prea departe pentru ca ei să se deranjeze să-L ia în considerare. Ei sunt foarte încrezători în ei înşişi convinşi de faptul că nu va fi nici o judecată. Aşa se explică şi filozofia pe care se bazează mişcarea de anulare a pedepsei capitale şi a altor pedepse pentru criminali. Argumentul pe care îl aud tot mai des este acela că metodele folosite astăzi nu duc la recuperarea vinovatului. Dar cine a spus că scopul pedepselor şi al închisorilor este acela de recuperare? Aceste pedepse au fost aplicate întotdeauna cu intenţia de a opri fărădelegea. Dumnezeu a dat aceste legi pentru a-i proteja pe cei nevinovaţi. Şi judecata lui Dumnezeu asupra pământului este inevitabilă. Cu cât ne apropiem mai mult de ea, cu atât mai puţini sunt oamenii care cred că această judecată va avea loc.

Probabil că Dumnezeu este astăzi persoana cea mai puţin populară din lume. De ce? Pentru că cei răi sunt în poziţii de conducere, pentru că le merge bine şi s-ar părea că nimic rău nu li se întâmplă. Ei îşi văd mai departe de fărădelegile lor, fără a fi pedepsiţi în vreun fel. Aşa ni se pare tuturor că stau lucrurile astăzi. Dar judecata lui Dumnezeu va veni negreşit. Ne îndreptăm spre momentul în care păcatul omului va duce la apariţia “omului păcatului” pe scena istoriei, adică a lui Antihrist. Ascultaţi asigurarea pe care ne-o dă Scriptura:

Ps. 10:16-18

v.16  Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.

v.17  Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

v.18  ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.

Omul cel luat din pământ sau “omul care este din ţărână”, cum spune o altă traducere, este Antihrist.

Aceşti doi psalmi, dragi ascultători,  psalmul 9, pe care l-am studiat în episodul trecut şi 10, cel studiat astăzi – sunt importanţi pentru că pun în evidenţă multe adevăruri pe care le întâlnim istoric şi profetic în alte fragmente din Cuvântul lui Dumnezeu.

Fie ca Duhul lui Dumnezeu să folosească aceste cuvinte pentru informarea şi transformarea vieţilor noastre.

Ne îndreptăm acum atenţia spre următorul psalm, psalmul 11.

Deşi scurt – are numai 7 versete – acesta este un psalm al lui David deosebit de frumos. Înainte de primul verset citim aceeaşi dedicaţie: “Către mai-marele cântăreţilor (muzicii)”. Nu ni se spune care sunt circumstanţele în care a fost scris, dar este clar că a izvorât din persecuţiile şi încercările de care a avut parte David din plin. Vă voi prezenta în continuare un citat care conţine o afirmaţie remarcabilă.

“Viaţa cântăreţului este în pericol de moarte. Sfătuitori timoraţi şi fricoşi încearcă să-l convingă că va fi la adăpost dacă va fugi. Dar, cu credinţa neclintită în Dumnezeu, el respinge sfatul lor, convins că Iehova, împăratul cel drept, deşi îşi încearcă slujitorii, nu-i părăseşte niciodată. Nu cei drepţi, ci mai degrabă cei răi trebuie să se teamă. Psalmul este atât de scurt şi are un caracter atât de general, încât nu este uşor să spunem la ce împrejurări din viaţa lui David se referă. S-ar părea totuşi că ne rămâne să alegem între persecuţia lui Saul şi răzvrătirea fiului său, Absalom. Delitzsch decide în favoarea celei de-a doua variante – răzvrătirea lui Absalom – şi crede că sfatul ‘Fugi în munţii voştri’ vine din gura prietenilor care sunt nerăbdători să-l convingă pe împărat să se ascundă, aşa cum mai făcuse şi altădată când fugise de Saul, ‘până pe stâncile ţapilor sălbatici’ (1 Sam. 24:2). Acest punct de vedere pare să fie sprijinit de afirmaţia din versetul 3, ‘când se surpă temeliile’, care se referă la un timp când autoritatea de drept a fost subminată.” [Cartea Psalmilor]

J.J. Stewart Perowne este autorul acestor cuvinte în cadrul unui comentariu făcut pe marginea cărţii Psalmilor.

Şi eu cred că acest psalm se referă la acel moment în care David a fost nevoit să fugă din cauza răzvrătirii lui Absalom.

Psalmistul începe cu afirmarea încrederii sale în Domnul:

Ps. 11:1

v.1  La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: ,,Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?„

Expresia “La Domnul îmi găsesc scăpare” este tradusă şi prin “M-am încrezut în Domnul”. În acele momente grele din viaţa lui David,  sfatul apropiaţilor săi  era: “Fugi în munţii voştri, ca o pasăre!”

Dragii mei, interesant este că la problemele care apar astăzi în viaţa multor oameani, psihologii, de exemplul dau acelaşi sfat. Ei vă spun să vă detaşaţi de problemele voastre, să vă duceţi undeva să vă odihniţi. Fugiţi de circumstanţele prezente aşa cum fuge o pasăre în munţi.

Dragi prieteni, dacă fugiţi de probleme, nu veţi rezolva nimic. Acum câţiva ani, am auzit-o pe o doamnă plângându-se unei cunoştinţe că vrea să plece undeva, departe, să scape de problemele care o apăsau. Această doamnă însă a  întrebat-o la rândul ei: “De ce anume vrei să fugi? De această casă frumoasă? De copiii încântători pe care îi ai? De soţul tău care este un om minunat? Oriunde te-ai duce, va trebui să te iei şi pe tine.”

Dragi prieteni, nu puteţi fugi de voi înşivă. Cât de adevărat este acest lucru! Oamenii îi spuneau lui David: “Fugi în munţii voştri, ca o pasăre!” Dar aceasta nu era calea de rezolvare a problemei sale.

Noi trăim azi într-o societate mecanizată şi într-o cultură monotonă. Ne este greu să stăm câteva ore pe loc, în maşină, pe o stradă aglomerată, de exemplu. Să zbori cu avionul este o experienţă minunată, dar după ce zbori încoace şi încolo de mai multe ori, şi zborul devine un lucru monoton. Din avion nici nu vezi nimic pe geam! Este bine pentru oricine să iasă puţin din ritmul vieţii agitate de zi cu zi, să lase în urmă zgomotul şi traficul intens al oraşului şi să se retragă pentru un timp într-un loc liniştit, unde să se poată relaxa. Dar dacă astfel încercaţi să fugiţi de o problemă anume sau fugiţi de o situaţie conflictuală căreia ar trebui să-i faceţi faţă, acesta nu este un sfat bun. Nu ar trebui să fugiţi de probleme pentru că vă este teamă de ceva.

Mulţi dintre cei care îl sfătuiau pe David să fugă  în munţi se temeau pentru viaţa lui din cauză că fiul lui David, Absalom, încerca să-l ucidă.

Ps. 11:2

v.2  Căci iată că cei răi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns celor cu inima curată.

Cei care-l urmau pe Absalom erau dispuşi să-l ucidă pe David, dacă li se oferea prilejul. Era multă înverşunare de ambele părţi. Când Absalom a venit să lupte împotriva tatălui său, David nu a plecat din ţară. El doar a plecat în recunoaştere şi apoi a venit împotriva lui Absalom cu oştirea sa. David le-a dat indicaţii foarte clare celor trei căpitani ai săi: “Să nu-l răniţi pe fiul meu, Absalom. Vreau să aveţi grijă să nu i se întâmple nici un rău.” Absalom a făcut o mare greşeală când a pornit la luptă împotriva tatălui său şi a veteranilor săi, pentru că David era un luptător încercat şi cunoştea toate tainele acestei meserii. El ştia cum să lupte în păduri şi în munţi. Absalom şi oamenii lui nu erau la fel de experimentaţi şi au fost înfrânţi. Înverşunarea nu era prezentă numai în tabăra lui Absalom, ci şi în tabăra lui David – deşi nu în inima lui – ci în inima lui Ioab. Ioab era una din căpeteniile oştirii lui David. Când a avut prilejul, el l-a ucis pe Absalom.

Inima lui David a fost zdrobită în urma morţii fiului său. Eu unul cred că el a fost serios afectat de acest incident. Nu ştiu dacă şi-a mai revenit de pe urma acestei tragedii. Cred că în mare parte drama  acestui incident a fost şi mai intens trăită de David cu cât ştia că şi păcatul său stătea la originea întregii revolte.

Poate că acest episod o să ne facă să reflectăm mai mult asupra păcatelor noastre şi o să ne facă să înţelegem că doar noi suntem afectaţi de ele.

În orice caz, atunci când Absalom a încercat să preia puterea, David a fugit din Ierusalim. Legea şi ordinea au fost spulberate. Nu mai exista închinare faţă de Dumnezeul cel viu şi adevărat. Lucrul acesta îl afecta pe David, pentru că el îl iubea pe Dumnezeu. Iată întrebarea lui :

Ps. 11:3

v.3  Şi cînd se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

Aceasta este o întrebare bună. Astăzi, autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu este atacată şi provocată la tot pasul. Noua morală îşi câştigă tot mai mulţi adepţi, deşi nu este altceva decât păcatul pe care Biblia îl condamnă încă de la început. Dar se pune întrebarea: Ce poate face cel drept? Ascultaţi ce spune psalmistul:

Ps. 11:4

v.4    Domnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

 

Dumnezeu ne priveşte chiar acum. El ne pune la încercare. Şi noi nu avem unde să ne ducem altundeva decât la Domnul. Când se surpă temeliile, cel drept Îl are pe Dumnezeu de care să se ţină pentru a nu fi nimicit.

Avraam a ajuns în această poziţie. Când se spune că Avraam l-a crezut pe Dumnezeu, această înseamnă că el L-a luat în braţe pe Dumnezeu şi s-a ţinut strâns de El. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Şi noi avem nevoie astăzi să-L credem pe Dumnezeu şi să ne ţinem strâns de El.

Dragi prieteni, trebuie să recunoaştem că avem un Dumnezeu minunat!

Ps. 11:5

v.5  Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

Domnul îl pune la încercare pe cel drept. Dumnezeu îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Săi şi îi va pune la încercare pe copiii Lui. El mă pune la încercare pe mine şi vă va pune la încercare şi pe voi. Aceasta nu înseamnă că ne urăşte, ci că ne testează pentru binele nostru şi pentru slava Sa.

Dar Dumnezeu îl urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa. Dacă credeţi că Dumnezeu poate numai să iubească, mai citiţi o dată acest psalm şi încă alţi câţiva. Dumnezeu îi urăşte pe cei răi care ţin la răutatea lor, care continuă să se poarte cu răutate. Eu nu cred că Dumnezeu îl iubeşte pe Diavol. Mai degrabă cred că-l urăşte şi îi urăşte şi pe cei care nu au nici o intenţie, nici o dorinţă de a se întoarce la Dumnezeu. ca să fiu sincer, nu-mi place atât de des folosita expresie “Dumnezeu îl iubeşte pe păcătos, dar urăşte păcatul”. Dumnezeu v-a iubit atât de mult încât L-a dat pe singurul Său Fiu ca să moară pentru voi. Dar dacă voi continuaţi să trăiţi în păcat, în mod deliberat, atunci sunteţi un duşman al lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu este duşmanul vostru. El vrea să vă mântuiască şi vă va mântui, dacă vă veţi întoarce la El şi vă veţi depărta de fărădelege. Renunţaţi la imaginea lui Dumnezeu ca bătrânel simpatic incapabil să spună o vorbă aspră cuiva. Imaginea pe care David ne-o prezintă aici cu privire la Dumnezeu nu este departe de adevăr :

Ps. 11:6

v.6  Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

Paharul nelegiuirii se umple în vremea noastră. Şi Dumnezeu îngăduie să se umple; nu face nimic pentru a împiedica acest lucru. Cei răi prosperă. Dumnezeu face să cadă ploaia şi asupra celui rău, şi asupra celui drept. Ba parcă asupra celor răi plouă cu mai mult bine decât asupra celor drepţi. Totul pare să le meargă bine celor răi. Dar nu pentru mult timp.

Ps. 11: 7

v.7  Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.

În cele din urmă, Domnul iubeşte dreptatea. În vremuri de necaz, cânt temeliile dreptei orânduiri sunt surpate, noi trebuie să privim spre cer. Cel drept va vedea faţa Domnului! Ce imagine minunată! Dragi prieteni !

Mă gândesc că nu este deloc uşor în aceste vremuri de decădere morală şi spirituală să păstrezi încă în minte şi inimă imaginea unui Dumnezeu drept care va răsplăti după faptele fiecăruia.

Nu cred că aşa se pune problema. Dumnezeu spre deosebire de noi oamenii, are o natură ce nu se schimbă. Apoi, am mai spus lucrul acesta şi îl repet, dreptatea nu este o opţiune pentru Dumnezeu, aşa cum stau lucrurile în cazul oamenilor. Dumnezeu este drept prin natura sa. Aceasta însemană că El nu poate fi altfel decât drept.

Deci, dacă aşa stau lucrurile, de ce nu intervine Dumnezeu, veţi întreba ! De ce nu-i nimiceşte odată pe cei răi ? De ce nu extermină odată răul de pe pământ ?

Dragi acsultători, nu vreau să pozez ca atot-ştiutor, unul care are toate răspunsurile, dar cred  că Dumnezeu are motive întemeiate să nu intervină încă.

Haideţi să privim la câteva dintre ele.

Păi unul ar afi chiar conceptul de dreptate. Cred că dacă am avea capacitatea de a ne detaşa de noi înşine, ceea ce eu unul consider că este foarte dificil, deci, dacă am putea să ne detaşăm de noi înşine aşa încât să privim cu obiectivitate la viaţa noastră, cred că am avea surpriza să constatăm că cercul celor nelegiuiţi este mult mai larg decât ne-am aştepta noi. Cu alte cuvinte, nu cred că vreunul din noi s-ar înscrie în categoria oamenilor drepţi. A, că nu facem toţi aceleaşi nelegiuri şi aceasta ne-a determinat să facem o clasificare a lor ? Aceasta este altceva ! În esenţă însă noi toţi suntem în acelaşi cerc al fărădelegii.

Cuvântul lui Dumnezeu afirmă în câteva rânduri acest lucru. „ Căci toţi au păcătuit – spune Scriptura, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu!” Într-un alt loc, chiar în cartea psalmilor, Dumnezeu spune despre noi oamenii: S’au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele!

Iată că ar cam trebui să ne gândim de două ori înainte de a cere ca Dumnezeu să aplice dreptatea Sa. S-ar putea să nu ştim ce cerem.

Dar, un alt motiv pe care eu îl văd în această întârziere are de-a face cu îndurarea lui Dumnezeu. El mai are încă răbdare. El mai aşteaptă ca oamenii să înţeleagă că El are dragoste pentru ei şi manifestarea ei cea mai concretă a fost Golgota, crucea pe care a murit Domnul Isus.

Dragii mei, Dumnezeu va face în cele din urmă dreptate. El nu este un Dumnezeu nedrept şi nici nepăsător. Dar este un Dumnezeu plin de dragoste şi răbdare. Haideţi să răspundem acestor două minunate calităţi !

Fiţi binecuvântaţi!