Itinerar Biblic Ep.0555 PSALMII 4 – 5

 

Tema: O rugăciune de seară; rugămintea fierbinte a fiului omului şi a celor care se roagă în Numele Lui

 

Dragi ascultători, mergem mai departe în studiul psalmilor şi iată-ne ajunşi la psalmul cu numărul 4. Acest psalm, destul de scurt dealtfel, se împarte astfel: un strigăt – versetele 1-3; un avertisment – versetele 4 şi 5; încredere – versetele 6-8.

Ca o particularitate a acestui psalm aş menţiona faptul că el are o indicaţie muzicală – “Către mai-marele muzicii. Pe neghinot (probabil instrumente cu coarde). Un psalm al lui David.”

Mulţi comentatori sunt de părere că neghinot înseamnă un fel de instrument cu coarde. Probabil că acest psalm era cântat solo la neghinot.

În orice caz, Psalmul începe cu un strigăt al disperării. Poporul lui Dumnezeu apelează întotdeauna la rugăciune atunci când este în strâmtorare, iar Dumnezeu ascultă şi aşa cum am văzut, Dumnezeu este scutul poporului Său.

Dar să citim primul verset.

Ps. 4:1

v.1     Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!

Nu ştiu dacă aţi observat, dar cuvântul Strâmtorare apare în mai multe rânduri în Scriptură. El indică existenţa unei presiuni, unei crize. Trebuie să recunoaştem că  presiunile vieţii sunt mari. Astăzi parcă sunt mai mari ca oricând şi avem nevoie de încurajarea pe care o putem găsi în Cuvântul lui Dumnezeu. “Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.”  Aflăm din Ps. 145:18. În Psalmul 50:15 citim: “Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi.”

În cartea Isaia 65:24, Dumnezeu ne spune: “Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta.”

Versetul 6 din Psalmul 18 este unul foarte personal dar despre acelaşi lucru: “Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.”

În Psalmul 55:16, avem exprimată o altă certitudine: “Dar eu strig către Dumnezeu şi Domnul mă va scăpa.” Sau: “Te chem, în ziua necazului meu, căci m-asculţi.” (Ps. 86:7). În sfârşit, în Psalmul 91:15, Dumnezeu spune: “Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” Biblia este plină de astfel de făgăduinţe aducătoare de mângâiere şi încurajare. În Psalmul 4, psalmistul strigă spre Dumnezeu cerându-I să fie cu el.

Ps. 4:2, 3

v.2  Fiii oamenilor, pînă cînd va fi batjocorită slava mea? Pînă cînd veţi iubi deşertăciunea, şi veţi umbla după minciuni? (Oprire.)

v.3  Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude cînd strig către El.

Ceea ce avem exprimat aici este o îmbinare a ceea ce spune Dumnezeu cu ceea ce spune omul lui Dumnezeu.

La cerea omului lui Dumnezeu de a-i fi ascultată rugăciunea, Dumnezeu îi îndreaptă atenţia asupra atitudinii omenirii faţă de rugăciune.

Haideţi să reflectăm şi noi puţin asupra acestui lucru.

În general, aşa cum am menţionat, noi oamenii suntem dispuşi să ne rugăm atunci când ajungem în situaţii limită. Altfel, uităm de cele mai multe ori să venim în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Dar nu numai aceasta este problema. Modul în care ne rugăm este şi el adesea defectuos. Fie că este vorba despre rugăciuni pe care le învăţăm asemenea unor poezii, fie că facem anumite lucruri, noi încercăm să-l impresionăm pe Dumnezeu. Adesea ne purtăm în rugăciune de parcă ar trebui să câştigăm favoarea lui Dumnezeu. Poate că vă aduceţi aminte în acest sens de episodul în care proorocul Ilie i-a convocat pe preoţii lui Bal la un moment de rugăciune. El le-a propus să-şi testeze fiecare dumnezeul în care se încredea. Preoţii lui Bal au început să se roage şi au atins cote dramatice de neimaginat. La un moment dat au început să ţipe, apoi să se taie, toate acestea pentru a fi auziţi.

Dar Ilie? A făcut el ceva din toate acestea? Nu! El i-a vorbit pur şi simplu lui  Dumnezeu. Şi ce-a făcut Dumnezeu? A răspuns. Dumnezeu ne aude rugăciunile dragi ascultători. Şi întotdeauna răspunde acestor rugăciuni. A! Nu întotdeauna ne mulţumeşte răspunsul Lui? Aceasta este altceva. Nu putem însă spune că Dumnezeu nu ne aude rugăciunile.

Deci, în prima parte, avem răspunsul lui Dumnezeu. El ne spune că nu are sens să apelăm la dramatism, la manipulări. Acestea nu sunt decât deşertăciuni, minciuni.

În versetul 3, avem confirmarea omului lui Dumnezeu. El ştie, şi ştie lucrul acesta din experienţă. El ştie că Dumnezeu ascultă rugăciunile pentru că el îl iubeşte pe cel ce este al Lui.

În continuare avem două versete ce conţin un avertisment. Mai întâi versetul 4:

Ps. 4:4

v.4  Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre cînd staţi în pat: apoi tăceţi.

Ei, uite un sfat la care generaţie noastră ar trebui să ia aminte. Din păcate, oamenii din ziua de azi nu prea tremură înaintea lui Dumnezeu. Cred că nu mai tremură înaintea lui Dumnezeu pentru că nu mai ştiu prea mare lucru despre ce înseamnă păcatul. Şi-au pierdut sensibilitatea faţă de ceea ce înseamnă păcat. Psalmistul ne îndeamnă la cutremurare în faţa păcatului. Chiar şi în acele momente de linişte noi trebuie să ne gândim la curăţia vieţii noastre şi să recunoaştem că Domnul Isus a adus neprihănirea în viaţa noastră. De acum, tot ce trebuie să facem este să dăm voie acestei neprihăniri să funcţioneze în viaţa noastră. Dar haideţi să vedem care este următorul sfat:

Ps. 4:5

v.5  Aduceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul.

[Oferiţi jertfe de dreptate şi încredeţi-vă în Domnul.]

Cred că vă amintiţi un lucru pe care Pavel î-l scria efesenilor: “Mâniaţi-vă şi să nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră.” (Efes. 4:26). Ştiu că acest verset a creat adesea confuzii privind interpretarea. Unii încep să se justifice spunând că Pavel vorbea despre mânie sfântă aici. Alţii susţin că nu a fost decât un joc de cuvinte, Pavel folosind un paradox pentru a-i sfătui pe efeseni să nu se mânie.

Acum, nu cred că putem să ne referim la acest verset fără a ne aduce aminte şi de cuvintele Domnului Isus care a spus că […] ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii;  

Deci, cred eu, este clar aici că Domnul nu încurajează resentimentele. Nu încurajează aici acele roade ale firii. Chiar şi psalmistul încurajează să aducem mai degrabă jertfele neprihănirii. Este vorba despre roadele noii naturi pe care Duhul Sfânt o formează în noi.

Versetul 6:

v.6 Mulţi zic: ,,Cine ne va arăta fericirea?„ Eu însă zic: ,,Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!„

Mulţi oameni spun: “Nimic nu mai este drept, nimic nu mai este aşa cum ar trebui!” Ce mare nevoie avem de Domnul să înalţe peste noi lumina feţei Sale!

Ps. 4:7

v.7  Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decît au ei cînd li se înmulţeşte rodul grîului şi al vinului.

 

Dragi prieteni, David a fost un om ca noi toţi. Inima lui era descurajată în vremuri de necaz. În cele din urmă şi el era înconjurat de oameni necredincioşi, propriul său popor, îl batjocorea spunând: “Dumnezeu nu va face nimic pentru el”. Dar Dumnezeu a făcut ceva pentru el. “Tu ai pus bucurie în inima mea mai mult decât în timpul când grâul lor şi mustul lor era din belşug.”

David a văzut că Dumnezeu este bun cu el. Şi Dumnezeu este bun cu fiecare din noi, dragul meu prieten.

Observaţi acum cum se încheie acest psalm de seară:

Ps. 4:8

v.8  Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Dragul meu prieten, ai nevoie de un somnifer care să te ajute să adormi seara? Ai încercat vreodată cu Psalmul 4? Este mult mai bun decât orice marcă de somnifere ai folosit până acum.

Cât de minunaţi sunt aceşti psalmi pentru noi astăzi! Cât de mult înseamnă aceste cuvinte pentru poporul lui Dumnezeu în ziua necazului!

Dar pentru că mai avem puţin timp afectat călătoriei noastre în Sfânta Scriptură, continuăm şi cu psalmul 5.

Tema acestui psalm este „O rugăciune de dimineaţă: un strigăt al celor sfinţi în vremuri de mare necaz!”

De fapt, psalmul 5 face parte din secţiunea care formează o treaptă de trecere între doi psalmi mesianici. Acest grup de psalmi (4-7) spun, de fapt, o poveste.

În primul rând, ei sunt o imagine a experienţei personale a lui David. În al doilea rând, psalmii aceştia relevă în chip profetic imaginea poporului Israel în timpul necazului cel mare. De asemenea, ei conţin lucruri care se pot aplica şi oamenilor din ziua de azi pentru este vorba de principii importante. Aceşti psalmi conţin mesaje pentru poporul lui Dumnezeu din toate timpurile.

Şi Psalmul 5 are o inscripţie: “Către mai marele muzicii. Pe nehilot. Un psalm al lui David”.

Vă aduceţi aminte, Psalmul 4 era destinat cântatului “pe neghilot”, un instrument cu coarde, în timp ce “nehilot” este – se presupune – era un instrument de suflat, un flaut probabil.

David, dulcele psalmist al lui Israel, a pus aceşti psalmi pe muzică. Se prea poate ca acest psalm să fi fost cântat de un cor în acompaniament de flaut.

Un analist al psalmilor, pe nume Arthur Pridham, descrie astfel tonul şi caracterul general al acestui psalm: “Este o rugăciune a credinţei, înălţată dintr-o inimă în care perceperea lui Dumnezeu ca scut şi răsplătitor al celor care Îl caută se împleteşte cu un sentiment puternic al răului şi al nelegiuirii abundente care se înfăţişează în fiecare zi celui credincios. Sufletul ofensat din cauza abundenţei fărădelegii este astfel o trăsătură principală în ce priveşte expresia sa generală.”

Acelaşi comentator mai face şi următoarea afirmaţie interesantă: “Prin urmare, răbdarea este lucrată cu migală în necaz. Bucuria creşte în nădejdea sigură a eliberării, care este întârziată numai de sfatul unei iubiri infailibile.” Acest citat rezumă foarte bine acest psalm magnific.

Un alt lucru pe care doresc să-l semnalez este acela că Psalmul 5 este un psalm de dimineaţă. Observaţi cum începe:

Ps. 5:1-3

v.1  Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinurile mele!

v.2  Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!

v.3  Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.

Iată aceste versete într-o altă traducere: “Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne; ia aminte la cugetarea mea. Ascultă glasul strigătului meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, pentru că Ţie mă rog. Doamne, dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa mă voi îndrepta spre Tine şi voi aştepta.” Acest psalm este o rugăciune de dimineaţă. Dimineaţa, psalmistul îşi înalţă glasul către Dumnezeu. Dimineaţa este un moment al zilei foarte propice pentru a ne înălţa inimile către Dumnezeu în rugăciune. Cred că şi noi ar trebui să ne formăm acest obicei.

Ps. 5:4-7

v.4  Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lîngă Tine.

v.5  Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea,

v.6  şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii cari varsă sînge şi înşală.

v.7  Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfînt.

O traducere diferită ne-ar ajuta să înţelegem mai bine acest pasaj: “Cei trufaşi nu vor rămâne înaintea ochilor Tăi; Tu urăşti pe toţi lucrătorii nelegiuirii. Tu vei face să piară cei care vorbesc minciuni. Pe omul sângelui şi înşelător, Domnul îl urăşte. Dar eu, în belşugul bunătăţii Tale, voi intra în casa Ta; mă voi închina înaintea templului sfinţeniei Tale, în temere de Tine.”

Aceasta este mângâierea celui evlavios. Dacă priviţi în jurul vostru astăzi poate că aveţi, la fel ca mine, un sentiment copleşitor de neputinţă când vedeţi cum răul şi nelegiuirea abundă peste tot. Este ceva ce vă face să vă simţiţi rău. Care este mângâierea celor sfinţi în astfel de vremuri? Psalmistul ne dă răspunsul. Ura pe care o are el în inimă faţă de ce este rău ne arată că el este de partea lui Dumnezeu. Dumnezeu urăşte răul. Şi lui Dumnezeu îi este rău când vede situaţia în care a ajuns această lume păcătoasă. Răul nu are ce căuta în preajma lui Dumnezeu pentru că “Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric” (1 Ioan 1:5).

Când Domnul i-a spus că haldeii vor ataca ţara lui Dumnezeu, Habacuc a spus: “Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!” (Hab. 1:13).

Să ştiţi dragi ascultători că nelegiuirea poate prospera pentru o vreme, dar va veni cu siguranţă ziua în care nimicirea şi ruşinea veşnică se vor abate asupra celor care practică minciuna şi nelegiuirea. Dumnezeu a spus foarte clar că a veni o zi a judecăţii şi că răul nu va dăinui veşnic. Dumnezeu spune clar în Apocalipsa 21:8: “Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” Poate  vi se pare că vorbesc ca un predicator cu vederi învechite şi rupt de realitate, mai ales când citez acest verset. Dar eu sunt convins că judecata lui Dumnezeu va veni asupra acestui pământ.

Ps. 5:8-9

v.8  Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta supt paşii mei.

v.9  Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gîtlejul le este un mormînt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

O altă traducere a primei părţi este: “Doamne (Iehova), condu-mă în dreptatea Ta, din cauza vrăjmaşilor mei”. Cu alte cuvinte Psalmistul spune: “Duşmanii mei mă pândesc. Ei aşteaptă să mă împiedic şi să cad, dar eu vreau să Te preamăresc pe Tine.” Astfel, el se roagă ca Dumnezeu să nu-l lase să se împiedice şi să cadă şi să-l conducă pe calea dreptăţii. El se roagă: “netezeşte calea Ta înaintea mea. Pentru că nu este nimic sigur în gura lor; lăuntrul lor este stricăciune, gâtlejul lor este un mormânt deschis”. Acest fragment este citat în Romani 3:13 de către apostolul Pavel: “Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele.” Ei nu par să cunoască adevărul şi sunt rare ocaziile când spun adevărul.

Ps. 5:10-12

v.10  Loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă-i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte-i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.

v.11  Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celorce iubesc Numele Tău.

v.12  Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

Sau, altfel spus: “Distruge-i, Doamne, fă-i să cadă prin propriile sfaturi; aruncă-i în multitudinea fărădelegilor lor pentru că s-au răzvrătit împotriva Ta. Şi toţi cei care se încred în Tine se vor bucura; vor cânta de bucurie întotdeauna şi Tu îi vei ocroti; şi cei care iubesc Numele Tău se vor veseli în Tine. Pentru că Tu, Doamne, vei binecuvânta pe cel drept, ca un scut îl vei înconjura cu bunăvoinţă.”

Rugăciunea este ultima resursă a acestui om care se vede înconjurat numai de nelegiuire şi fărădelege. El se roagă pentru călăuzirea care îl va face în stare să umble în aşa fel încât să nu aducă prejudiciu numelui lui Dumnezeu.

În versetul 10, psalmistul Îi cere Domnului să-i distrugă pe duşmani. Aceasta este prima rugăciune-imprecaţie din Psalmi.

Permiteţi-mi să revin la acest subiect mai târziu.

Există rugăciuni spuse de David în care el Îi cerea Domnului dreptate; Îi cerea lui Dumnezeu să intervină şi să aducă judecata asupra duşmanilor. Unele din aceste rugăciuni sunt foarte dure.

Şi Isaia s-a rugat în acest fel în capitolul 64 din cartea sa, unde spune: “O! De ai despica cerurile şi Te-ai pogorî, s-ar topi munţii înaintea Ta, ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele şi ar tremura neamurile înaintea Ta!”

Să ştiţi că judecata trebuie să cadă într-o bună zi asupra călcătorilor de lege. Scriptura spune foarte clar că răzbunarea este a Domnului şi ziua acestei răzbunări se apropie.

La un moment dat, Domnul Isus a spus o pildă despre o văduvă care şi-a prezentat cazul înaintea unui judecător pământesc, spunând: “’Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.’ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’ Domnul a adăugat: ‘Auziţi ce zice judecătorul nedrept? Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând.’” (Luca 18:3-8). David s-a rugat pentru ca Domnul să facă dreptate în vremea lui.

Noi trebuie să procedăm altfel astăzi. În Matei 5:44 ni se spune: “Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.” Este dificil să trăim astfel, recunosc, dar asta ne cere Domnul să facem. În Romani 12:19, Scriptura spune: “Preaiubiţilor, să nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: ‘Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti’, zice Domnul.”

Dumnezeu spune că Se va îngriji de orice lucru rău care ni se întâmplă. Când suntem loviţi, reacţia firească este să întoarcem lovitura. Dar atunci când luăm problema în propriile mâini, noi nu umblăm cu Domnul prin credinţă. Dumnezeu vrea să ne încredem în El şi în faptul că El Se va îngriji de duşmanii noştri.

Domnul Isus Hristos a avut parte de un tratament deosebit de brutal cât a fost pe pământ, dar nu a ripostat niciodată la loviturile primite. El vrea ca toţi cei care fac parte astăzi din Biserica Lui să adopte aceeaşi poziţie. Dumnezeu a spus: “Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”. Dumnezeu Se va îngriji de toate acestea la momentul potrivit.

Dragii mei am terminat de parcurs un psalm minunat. A fost un psalm ce ne-a îndemnat să reflectăm mai serios la atitudinea pe care trebuie să o avem faţă de cei ce nu sunt aproape de Dumnezeu. Sper că am învăţat ceva şi ceea ce am învăţat vom aplica!

Să ne ajute Dumnezeu!