Itinerar Biblic Ep.0516 – IOV Capitolul 3:1-4:21

 

Dragi prieteni, în poposirea noastră de data trecută în Cuvântul lui Dumnezeu am stabilit cadrul discursurilor a căror serie o vom începe astăzi. Fără să revin asupra acestuia vom trece direct la capitolul 3 şi apoi la capitolul 4, pentru a analiza cuvintele lui Iov şi ale prietenilor lui.

PRIMUL DISCURS AL LUI IOV

Iov 3:1-5

v.1    După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s’a născut.

v.2    A luat cuvîntul şi a zis:

v.3   ,,Blestemată să fie ziua în care m’am născut,

v.4    Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

v.5    S’o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s’o înspăimînte!

Am putea spune că acesta este un discurs foarte frumos, foarte înflorat. Dar dacă este să reducem la esenţă toate aceste vorbe, rămânem cu afirmaţia: “Mai bine nu m-aş fi născut!”

De câte ori aţi spus şi voi aşa ceva? Eu cred că toţi am spus la un moment dat acest lucru, mai ales în tinereţe, când am fost dezamăgiţi de ceva. Acelaşi lucru îl spune şi Iov acum, numai că într-un limbaj poetic.

Iov 3:6-12

v.6  Noaptea aceea! S’o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

v.7  Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

v.8  Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

v.9  să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

v.10  Căci n’a închis pîntecele care m’a zămislit, nici n’a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

v.11  Dece n’am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

 

Iov spune răspicat: “Mai bine nu m-aş fi născut!” Interesant este că această atitudine nu rezolvă nici una din problemele vieţii sale. Poate că şi voi vă doriţi să nu vă fi născut, dar nu puteţi schimba faptul că totuşi v-aţi născut. Poate vă doriţi să muriţi, dar nu veţi muri doar pentru că vă doriţi acest lucru. Totul este o pierdere de timp. Poate că unii se vor mai descărca spunând acest lucru. Aşa s-ar părea că stau lucrurile cu Iov în acest moment.

Iov 3:13-14

v.13  Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m’aş odihni

v.14  cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

Ei construiesc mari monumente sau piramide pentru ei înşişi.

Iov 3:15-16

v.15  cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

v.16  Sau n’aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n’au văzut lumina!

Iov îşi doreşte să se fi născut mort. Iov se plânge că i-a fost negată această posibilitate. El descrie moartea ca fiind un lucru egalizator care îi aduce pe toţi oamenii la acelaşi nivel. Toţi dorm la fel în moarte.

Iov spune două lucruri în acest capitol. El doreşte să nu se fi născut. Totuşi, fiind deja născut, el îşi doreşte să fi murit la naştere. Acestea sunt cele două dorinţe ale lui Iov din acest capitol. El nu găseşte însă mângâiere pentru nefericirea sa.

Iov 3:17-24

v.17  Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

v.18  Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

v.19  cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

v.20  Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

v.21  cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

v.22  cari n’ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? –

v.23  Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

v.24  Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Iov înfăţişează moartea ca fiind de preferat vieţii. El spune că viaţa este o povară grea. El nu vrea să trăiască. Ar vrea să moară. Iov spune că ar întâmpina moartea cu bucurie, asemenea unui miner care caută aur şi strigă de bucurie când îl găseşte. Starea lui Iov este într-adevăr deznădăjduită.

Iov 3:25-26

v.25  De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!

v.26  N’am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.„

Iov trăise în pace şi belşug în ţara Uţ şi totul îi mersese bine. Trăise în lux şi se bucurase de bogăţiile sale. Toţi spuneau: “Uitaţi-vă la Iov! El are o viaţă minunată!” Iov spune: “Trăiam în fiecare clipă cu teama în suflet. Şi de ce mi-a fost frică nu am scăpat. De ce mă temeam, aceea mi s-a întâmplat!” Chiar şi în zilele sale de prosperitate, liniştea lui era tulburată de nesiguranţa vieţii.

Eu cred că aceasta este temerea cu care se luptă cei mai mulţi oameni astăzi. Ei se tem că li se va întâmpla ceva groaznic. Problema noastră este că noi ne ţinem strâns de un lucru care ne face să ne simţim în siguranţă, în loc să ne ţinem strâns de Mântuitorul nostru. Ar trebui să folosim Biblia ca lucru care să ne inspire siguranţă, în loc să apelăm la alte obiecte. Avem nevoie să ne odihnim în Cuvântul lui Dumnezeu.

Aproape că ne vine să credem că Iov şi-a pierdut credinţa. Dar nu este aşa. Aceasta este plângerea amară a unui om care a avut parte de cele mai mari nenorociri. Asupra lui s-au abătut necazurile şi el nu ştie de ce se întâmplă aşa.

Acesta este un monolog în care Iov se plânge de situaţia lui, în timp ce prietenii stau în jurul lui. Limbajul este extraordinar de frumos, dar Iov nu are nici un răspuns. Este doar un pesimism negru în tot ce spune.

Acum cei trei prieteni încep să-i vorbească. Primul va fi Elifaz, după el va vorbi Bildad şi la final, Ţofar. Numele acestor persoane ne oferă câte o informaţie despre fiecare. Elifaz înseamnă “Dumnezeu este tăria” sau “Dumnezeu este aur curat”. Bildad înseamnă “fiul luptei”. El este cel nemilos, brutal chiar şi direct în abordarea sa.

Ţofar înseamnă “vrabie”. El ceartă, vorbeşte încontinuu, are o gură rea şi aduce acuzaţii grave la adresa lui Iov.

Dialogul care are loc în continuare, dragii mei,  este un adevărat concurs. Aceşti prieteni vor lansa un atac la adresa lui Iov, iar el va răspunde. Am putea spune că este vorba de un atletism intelectual. O asemenea îndeletnicire se bucura de mare popularitate în vremea aceea. Astăzi oamenii merg la meciuri de fotbal, de tenis sau de box unde sunt demonstrate abilităţile fizice ale competitorilor. Dar pe vremea lui Iov, oamenii se adunau pentru întreceri la nivel intelectual. Presupun că, pe măsură ce se desfăşura dialogul, se adunau tot mai mulţi oameni care ascultau ce îşi spuneau participanţii la dialog.

Deci, Iov tocmai îşi încheiase izbucnirea prin care se plângea de starea lui. El manifestase pesimismul cel mai negru în care se poate afla o fiinţă omenească. Diavolul îl deposedase de tot ce avea. Iov nu mai are pe ce se bizui, nu are la cine sau la ce să apeleze pentru sprijin. Până şi Dumnezeu pare departe de el în aceste momente.

Elifaz este primul care vorbeşte. El este glasul experienţei. El este un om remarcabil şi relatează o experienţă neobişnuită şi misterioasă. Cheia spuselor sale se găseşte în versetul 8, unde spune: “După câte am văzut eu…”.Tot ce are de spus se bazează pe această afirmaţie. Fiind glasul experienţei, el a avut o viziune impresionantă şi a auzit taine pe care nu le mai auzise nimeni altcineva.

Deci, primele două versete din capitolul 4:

Iov 4:1-2

v.1   Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

v.2  ,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

El începe într-un mod diplomatic, dar avem impresia că nu este prea sincer. Este o politeţe falsă. El îi spune lui Iov: “Te deranjează dacă spun şi eu ceva?” Apoi adaugă: “Indiferent dacă te deranjează sau nu, eu tot voi spune ceva.” Şi iată ce spune:

Iov 4:3-5

v.3  De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

v.4  Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

v.5  Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

El îi spune lui Iov: “Înainte, în zilele prosperităţii tale, când aveai de toate şi te bucurai de sănătate, tu erai un sprijin puternic pentru toţi ceilalţi. Îi sfătuiai pe oameni, vorbeai cu ei şi le spuneai ce au de făcut. Ştiai cum să-i ajuţi pe cei în necaz. Dar acum ţi s-a întâmplat ţie un necaz şi nu ştii ce să faci. Eşti ca un tigru de hârtie. Nu ai nici o vlagă. Nu ai avut putere niciodată cu adevărat. Nu poţi să urmezi tu însuţi sfatul pe care îl dădeai altora?”

Îndrăznesc să spun că aceasta este o problemă cu care ne confruntăm mulţi dintre noi astăzi. Nu este interesant faptul că întotdeauna putem spune altuia ce trebuie să facă atunci când are un necaz? Am văzut o caricatură cu doi psihiatri care se întâlnesc pe stradă. Unul din ei se uită la celălalt şi spune: “Tu eşti bine. Eu cum sunt?” Noi avem mereu tendinţa de a-l analiza pe cel din faţa noastră şi de a-i spune cum stă şi ce trebuie să facă.

Elifaz îl acuză pe Iov că este expert în privinţa aceasta. Plin de sarcasm, el spune: “Acum ţi s-a întâmplat ţie ceva şi te-ai dat bătut.”

Iov 4:6

v.6  Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?

[v. 6 – Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău? Nădejdea ta, nu-i integritatea căilor tale?]

“Sfatul tău nu este destul de bun pentru tine? Pe alţii i-a ajutat. Acum ar trebui să te ajute şi pe tine.” Elifaz vrea să insinueze ceva anume. Dar el face acest lucru într-un mod politicos. Aşa cum vom vedea, ceilalţi doi prieteni, şi mai ales Ţofar, sunt mult mai direcţi.

Iov 4:7

v.7   Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Elifaz îl acuză pe Iov că are o fisură în armura sa, un călcâi al lui Ahile. El vrea să spună că nimic din toate acestea nu i s-ar fi întâmplat lui Iov dacă nu ar fi fost ceva greşit în viaţa lui, ceva ce el ţine secret. Acesta este argumentul lui Elifaz. El insinuează că Iov ţine ascuns un păcat grav. Ştiu că aceasta este interpretarea pe care o dau mulţi astăzi, dar nu este corectă, dragi prieteni.

Noi ştim că o astfel de sugestie nu este corectă şi că Elifaz nu avea dreptate să-l acuze pe Iov de aşa ceva. Cum ştim acest lucru? Încă de la începutul cărţii, Dumnezeu a avut grijă să ne ofere acea scenă din cer astfel încât noi să ştim ce fel de om era Iov şi ce fel de caracter avea. Aceşti trei prieteni vor fi nişte mângâietori nepricepuţi pentru că ei nu-L înţeleg pe Dumnezeu, nu-l înţeleg pe Iov şi nu se înţeleg nici pe ei înşişi.

Elifaz nu îi va fi de un prea mare ajutor lui Iov.

Iov 4:8

v.8  După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Elifaz vorbeşte acum de la un amvon aflat pe o treaptă superioară şi îl priveşte de sus pe Iov. El insistă asupra faptului că este ceva ascuns în viaţa lui Iov, ceva ce nu a fost scos încă la lumină. El spune că Iov seceră ce a semănat.

Iov 4:9

v.9  Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

Acest om greşeşte. Dumnezeu îi disciplinează pe copiii Săi, dar în nici un caz nu îi distruge. Elifaz seamănă cu mulţi dintre noi, cei care dăm sfaturi altora. Noi putem să spunem altora cum ar trebui să procedeze şi folosim cuvinte foarte frumoase pentru aceasta. Dar este posibil ca părerea noastră să nu fie corectă.

Iov 4:10-11

v.10  Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

v.11  Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

 

Elifaz spune că aceia care seamănă seminţe rele vor secera o recoltă de rele şi vor pieri la leii tineri care şi-au rupt dinţii şi ca leii bătrâni care nu mai pot să-şi încolţească prada. Acum Elifaz va spune că aceste lucruri i s-au întipărit în minte pentru că a avut o viziune. El încearcă să facă părul măciucă oricui ascultă ce viziune a avut.

Iov 4:12

v.12  Un cuvînt s’a furişat pînă la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.

Apropiaţi-vă! Ciuliţi-vă urechea să nu pierdeţi nici un cuvânt din ce urmează!

Iov 4:13-14

v.13  În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într’un somn adînc,

v.14  m’a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

Nu-i aşa că totul sună misterios? Celor care auzeau aceste cuvinte li se zbârlea părul pe ei de frică. Viziunea avusese loc în întunericul nopţii.

Iov 4:15-16

v.15  Un duh a trecut pe lîngă mine… Tot părul mi s’a sbîrlit ca ariciul…

v.16  Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

Cum mai creşte Elifaz suspansul! Totul sună înfricoşător. Va fi ceva ce nimeni nu a mai auzit vreodată. Acest om va spune ceva ce nu a auzit nici o altă fiinţă omenească pentru că totul a fost într-o viziune. În întunericul nopţii, un duh a trecut pe lângă el. Ce a spus duhul?

Iov 4:17

v.17  ,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?

Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar eu sunt dezamăgit. Eu am crezut că dacă un om a avut o astfel de experienţă va spune ceva profund, ceva ce nimeni nu a mai auzit vreodată.

Dar nu este nimic nou în aceste cuvinte. Elifaz s-a străduit prea mult şi a venit cu un mesaj prea puţin impresionant. Noi ne aşteptam ca, după introducerea pe care o făcuse, Elifaz să spună un adevăr de o mare profunzime, necunoscut până în acel moment, ceva esenţial şi extraordinar. Şi ce spune el? “Poate omul muritor să fie mai drept decât Dumnezeu?” [engleză şi altă trad. rom.] Sigur că nu. Toţi ştim acest lucru şi nu am avut nevoie de o viziune sau de un coşmar înspăimântător pentru a afla acest adevăr. Nu cred că merita să pierzi o noapte de somn pentru a veni în faţa celorlalţi cu un adevăr atât de evident. Nu găsim nimic cu adevărat profund aici. Totuşi, acesta este glasul experienţei şi sunt mulţi astăzi care invocă acest glas al experienţei.

Este un pericol şi în acest glas al experienţei cu care ne place să ne lăudăm. Cu siguranţă, Elifaz nu i-a fost de prea mare ajutor lui Iov.

Mă grăbesc să spun că nu este intenţia mea să las impresia că cei trei prieteni nu spun adevăruri profunde şi frumoase. Ba da, spun. Numai că nu reuşesc să-l ajute pe Iov.

Iov 4:18-19

v.18  Dacă n’are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

v.19  cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

Până şi îngerii lui Dumnezeu greşesc. Cu atât mai mult greşim noi, cei care trăim în case de lut. Nu este altă descriere mai bună a trupurilor noastre decât aceasta. Noi trăim în case de lut. În 2 Corinteni 5, apostolul Pavel spune că trupul nostru este un cort fragil şi slab pe care îl suflă vântul. Noi trăim în case de lut şi nu trece mult şi aceste case se prăbuşesc peste noi.

Iov 4:20-21

v.20  De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

v.21  Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n’au căpătat înţelepciunea!

Indiferent cât de puternice sau de frumoase sunt trupurile noastre, ele nu vor dăinui veşnic. Elifaz enunţă adevăruri cu adevărat remarcabile pentru acea perioadă a istoriei, dar nu-i sunt de nici un folos lui Iov. Vedeţi voi, este uşor să spui adevăruri care nu au rădăcina în viaţă, care nu sunt practice. Noi nu avem nevoie de orice adevăr, ci de adevărul care împlineşte nevoia noastră.

Toţi cei trei prieteni ai lui Iov vor spune lucruri adevărate şi minunate. Mie îmi place foarte mult să citesc această carte şi sper că şi vouă vă place la fel de mult. Dar nici unul din aceste lucruri nu vin în întâmpinarea nevoii lui Iov. Parcă îţi vine să-i opreşti pe aceşti oameni şi să spui: “Nu mai vorbiţi, pentru că aţi luat-o pe un drum greşit. Cuvintele voastre nu-l ajută pe omul acesta!”

Dragii mei, cred că şi noi putem pe de o parte, să facem o evaluare a modului în care îi influenţăm pe alţii. Aşa cum bine ştiţi toţi suntem rodul influenţei altora şi la rândul nostru influenţăm pe cei din jur. Trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce spunem şi la ceea ce facem pentru că putem ajuta o persoană sau putem să-i dăunăm.

Pe de altă parte trebuie să fin foarte atenţi la ce influenţe ne supunem. Uneori nu avem noi controlul dar atunci când îl avem trebuie să profităm şi să nu ascultăm la persoane sau învăţături care ne fac rău.

Fie ca Dumnezeu să ne facă parte tuturor de înţelepciunea care vine prin intermediul Duhul Său cel Sfânt .

 

Fiţi Binecuvântaţi!

 

13