Itinerar Biblic – Episodul – 534 – Galateni – Introducere

 

Dragi ascultători, suntem din nou într-un punct în care schimbăm direcţia călătoriei noastre în Cuvântul lui Dumnezeu.

Adică, după frumoasa carte Iov, o carte care, sper eu, a adus răspunsuri pentru o problemă atât comună nouă oamenilor – suferinţa – păşim din nou în mirifica lume a Noului Testament.

Cu alte cuvinte, ne întoarcem la scrierile apostolului Pavel, prolificul autor al epistolelor către romani, şi cele două către Corinteni. Acestea sunt cărţile pe care noi      le-am studiat deja.

De această dată ne vom îndrepta privirile şi inimile, către cuvintele pe care apostolul Pavel le adresează credincioşilor din ţinuturile Galatiei.

Dar mai bine să vă prezint câteva date generale despre această scrisoare.

Cred că aţi observat deja că avem de-a face cu genul epistolar, adică scrisori în care sunt tratate probleme specifice.

Autor uman, şi fac această necesară precizare, pentru că autorul de fapt, cel care a inspirat, prin intermediul Duhului Sfânt, cuvintele scrise, este Dumnezeu. Autor uman, deci, aşa cum deja v-aţi dat seama este Pavel.

Să vedem cam în ce context au fost scrise aceste cuvinte.

Din câte se pare, această epistolă a fost scrisă în cea de a treia călătorie misionară a lui Pavel. Locul cel mai probabil în care a scris epistola este Efesul. Sunt însă suficiente motive pentru a lua în calcul şi Corintul ca posibil oraş în care Pavel să fi scris această scrisoare.

De exemplu, un cercetător al Scripturii, pe nume Lenski, consideră că epistola a fost scrisă pe când Pavel efectua cea de a doua călătorie misionară, datând-o în aprilie, anul 53 d.Hr.

După ce a vizitat Galatia, Pavel a descoperit că iudaizatorii au mers pe urmele lui în bisericile înfiinţate de el şi mulţi dintre credincioşi au fost înşelaţi de învăţăturile acestora.

Fiindcă nu avea posibilitate să-i viziteze din nou, Pavel le scrie această epistolă pentru a contracara acţiunile acestor iudaizatori.

Din datele pe care le avem astăzi se poate spune că acestea au cam fost ultimele cuvinte pe care Pavel le-a adresat acestor biserici. Deşi i-a vizitat în fiecare din cele trei călătorii misionare, Pavel nu a mai ajuns la ei după data scrierii acestei scrisori.

Dar să facem cunoştinţă cu aceşti oameni din Galatia, după care vom arunca o privire şi asupra iudaizatorilor pentru a înţelege cine sunt ei şi ce făceau.

Deci, Galatenii mai întâi.

Vreau să menţionez încă de la început că este foarte important pentru descifrarea epistolei să înţelegem cine sunt Galatenii.

Acum, sunt anumite opinii care susţin o anumită diferenţă între cele două părţi ale Galatiei, respectiv Galatia de Nord şi Galatia de Sud.

Mie mi se pare mult mai raţională opinia conform căreia scrisoarea a fost adresată credincioşilor pe care Pavel i-a vizitat în prima sa călătorie misionară, cei din sud, deşi nu poate fi exclusă posibilitatea ca ea să fi ajuns şi în părţile de nord. Eu sunt de părere că această scrisoare a ajuns în toate părţile Galatiei, potrivit cu obiceiurile acelor vremi. Ce vreau să spun?

În acea vreme nu existau materialele de astăzi şi mă refer la scrierile religioase. Asta nu înseamnă că oamenii îşi doreau mai puţin să citească. Dimpotrivă, cred că doreau lectura mai mult decât o dorim noi.

Deci, din lipsa materialelor, orice scriere era citită şi apoi copiată şi dată şi altor biserici pentru a fi citită.

În acelaşi mod cred că şi scrisoarea către Galateni a fost transmisă în toate bisericile din Galatia.

De fapt, când ne referim la “Galateni” putem să ne referim atât în sens etnografic, adică la naţionalitatea oamenilor, cât şi în sens geografic, adică la provincia romană cu acest nume.

Indiferent de poziţia aleasă, sunt anumite caracteristici care exprimă identitatea celor numiţi “galateni”, în ciuda faptului că avem de a face cu o populaţie mixtă.

Numele regiunii a fost dat după tribul Gaulus, un trib celtic, care are origini comune cu populaţia care locuia pe teritoriul Franţei, de astăzi.

În secolul 4 î.Hr. aceştia au invadat Imperiul Roman şi au prădat Roma. Mai târziu, în jurul anului 280, î.Hr, au invadat Grecia şi au capturat oraşul Delphi.

Deci ar putea fi caracterizaţi ca oameni războinici şi migratori, în permanentă mişcare.

La invitaţia lui Nikomedes I, regele Bitiniei, ei au traversat  Asia Mică pentru a i se alătura în războiul civil din această zonă.

Foarte curând s-au stabilit în Asia Mică, plăcându-le foarte mult ceea ce au găsit. Clima era potrivită, iar ţinuturile erau minunate.

În anul 189 î. Hr. aceste triburi de origine celtică au fost supuse de Imperiul Roman şi au devenit o provincie. Graniţele lor au variat mereu de-a lungul timpurilor şi pentru o bună bucată de vreme ei şi-au păstrat obiceiurile şi limba.

O particularitate aparte este aceea că aveau trăsături orientale, dar erau blonzi.

Biserica pe care apostolul Pavel a stabilit-o în prima sa călătorie misionară era inclusă în teritoriul Galatiei şi de aici şi numele pe care l-a luat.

Mai trebui spus şi că aceste triburi aveau în mare măsură temperamentul europenilor occidentali. De exemplu, din descrierile pe care le avem cu privire la acest popor putem să conturăm un profil al acestor grupuri şi veţi constata că seamănă destul de mult cu noi.

Astfel, Cezar i-a descris în felul următor: “Infirmitatea Galilor este aceea că sunt capricioşi, instabili, predispuşi la schimbări şi nu se poate avea încredere în ei”.

Ce spuneţi de această descriere? Părerea mea este că se potriveşte destul de bine cu felul de a fi al multor personaje contemporane.

O altă descriere a Galilor este următoarea: “oameni sinceri, direcţi, impetuoşi, impresionabili, extrem de inteligenţi, dar foarte inconsecvenţi, rod al vanităţii excesive”. Nu cred că trebuie să vă mai atrag atenţia asupra asemănărilor. Ele sunt evidente!

În cartea F.A. citim despre faptul că aceşti Galateni au vrut mai întâi să-l facă zeu pe apostolul Pavel. Nu mai departe de a doua zi, aceiaşi Galateni au aruncat cu pietre în el.

Din nou, nu vi se pare că facem la fel? Alegem un preşedinte, un lider, şi nu trece mult până începem să aruncăm cu pietre în el. Nici măcar nu îi oferim timp să-şi dovedească capacitatea de a conduce.

Este, zic eu, interesant că oamenii din toate părţile acestui Glob, din orice perioadă istorică, au destul de multe lucruri în comun. După cum puteţi observa nu s-au schimbat prea multe pe planul caracterului uman.

Din această cauză, dragi ascultători, epistola către Galateni are un mesaj special pentru noi, un mesaj care vine în întâmpinarea unor nevoi diverse pe care noi le avem.

Dar daţi-mi voi să vă supun atenţiei şi o scurtă descriere a acestei epistole.

  1. În primul rând cred că poate fi descrisă ca o epistolă severă, conţinând un mesaj solemn. Citiţi vă rog versetele 6-9 din primul capitol şi primele 5 versete din capitolul 3. Mesajul nu îşi propune corectarea unui comportament, de genul celui prezentat în epistola către Corinteni, dar are şi el liniile lui corective. Trebuie amintit aici faptul că aceşti credincioşi din Galatia se aflau în mare pericol din cauza atacului lansat împotriva fundamentului credinţei lor.

 

Din această cauză, epistola nu conţine nici un cuvânt de mulţumire sau laudă. Nu este făcută nici o rugăciune şi nici nu este menţionată poziţia lor în Hristos. O altă caracteristică este faptul că Pavel nu menţionează numele nici  unui alt lucrător care se afla cu el.

Deci, se poate foarte uşor observa diferenţa dintre epistola către Galateni şi celelalte scrieri Pauline.

  1. Apoi, un alt lucru pe care trebuie să-l spunem cu privire la această epistolă este faptul că aici inima lui Pavel este prezentată fără nici o rezervă şi emoţiile, sentimentele sunt foarte pregnant conturate. Am putea spune că aceasta este o epistolă de luptă. Avem zugrăvită o imagine a războiului. Pavel nu are nici un pic de îngăduinţă faţă de legalism.

Cineva a spus că Epistola către Romani vine din inima lui Pavel, iar epistola către Galateni din mintea lui Pavel.

Un teolog a spus: ”Galateni reia într-o formă controversată ceea ce în Romani este afirmat în manieră sistematică.”

  1. În al treilea rând trebuie spus faptul că această epistolă este o declaraţie de emancipare faţă de orice formă de legalism. Nu se poate să nu fi observat, dragi ascultători, că orice mişcare bazată pe legalism, nu agreează scrierea aceasta, Epistola lui Pavel către Galateni. Nu o agreează pentru că ea respinge ideile lor.

Martin Luther o considera epistola sa preferată. El a spus: Aceasta este epistola mea. Sunt cununat cu ea.” Nu este de mirare, zic eu, că Luther a declanşat reforma.

Ea a mai fost, de asemenea, numită, Magna Carta  a Bisericii Primare.  Este manifestul libertăţii creştine, impenetrabila citadelă, inima evangheliei.  Aşa cum a spus cineva ”Victorie eternă scrie pe frontispiciul ei!”

Aceasta este, dragii mei epistola care l-a mişcat şi pe John Wesley. El a plecat din Anglia pentru a fi misionar printre indienii americani. Însă a făcut o mare descoperire. El a spus: “Am venit în America pentru a-i converti pe indieni, dar cine îl va converti pe John Wesley?”

El s-a întors în Londra şi a fost convertit. După convertirea sa, şi vreau să înţelegeţi, este vorba despre faptul că Wesley a trecut de la formalism la o evanghelie vie, deci după convertirea sa el a generat o mare trezire spirituală. Locul de unde Wesley predica cu mare pasiune era Epistola către Galateni. Această predicare a salvat Anglia de la o necesară revoluţie şi a adus mari mulţimi de oameni cu inimile către Dumnezeu.

Unul dintre cei convertiţi de mesajele prezentate de Wesley, Wilberforce, a fost direct implicat în problema exploatării copiilor ca forţă de muncă. Datorită principiilor creştine înţelese şi aplicate, clasa muncitoare a suferit profunde schimbări, pozitive, bineînţeles!

Într-un sens, cred că această epistolă a fost coloana vertebrală şi a constituit, totodată cadrul pentru orice mişcare spirituală şi orice trezire spirituală care a avut loc în ultimii 1900 de ani.

Rugăciunea mea este, dragi ascultători, ca Dumnezeu să ne mişte şi pe noi prin intermediul Duhului Său cel Sfânt pe măsură ce studiem această carte.

Un ultim lucru pe care vreau să-l adaug, în cadrul acestei descrieri, este acela că Epistola către Galateni constituie cea mai puternică declaraţie şi apărare a doctrinei justificării prin credinţă în întreaga Scriptură şi în afara ei.  Este polemica iniţiată de Dumnezeu pentru afirmarea unui adevăr fundamental pentru credinţa creştină. Nu numai că mântuirea se realizează datorită harului, dar şi vieţuirea creştină se realizează tot prin har. Harul este în acest sens o cale pentru a trăi şi este în acelaşi timp un mod de viaţă.

Dragii mei, aceasta a fost, cred eu, o sumară prezentare a Epistolei către Galateni, deoarece sunt mult mai multe lucruri care pot fi spuse.

Aş vrea acum să vă prezint structura, modul în care este organizată scrisoarea, pentru că nu este vorba despre o simplă înşiruire de cuvinte, ci de un material elaborat cu seriozitate.

Deci, în prima parte a epistolei, avem, aşa cum deja ne-am obişnuit, o introducere. Aceasta constă dinn două părţi:

  • în primele cinci versete avem salutul, care este însă foarte rece, laconic.
  • Apoi, începând cu versetul 6 şi până la 10 avem prezentarea temei şi se pare că Pavel se încălzeşte de această dată pentru că are loc o prezentare deosebit de entuziastă.

În următoarea parte a epistolei, începând cu versetul 11 al primului capitol şi continuând până la versetul 14 din capitolul 2, avem câteva date conţinând observaţii pur personale ale apostolului Pavel.

Astfel, de la versetul 11 până la versetul 24 din primul capitol este prezentată experienţa avută de apostolul Pavel în Arabia.

O altă experienţă împărtăşită de Pavel şi cuprinsă în primele zece versete din cel de al doilea capitol, este cea pe care a avut-o în Ierusalim la întâlnirea cu apostolii.

Pavel nu poate trece peste o altă experienţă şi el se referă la cea din Antiohia, unde l-a întâlnit pe Apostolul Petru. Patru versete sunt alocate acestei experienţe.

Intrăm astfel într-o importantă secţiune, cea doctrinară, secţiune pe care am putea-o denumi – Justificarea prin credinţă! Ea acoperă restul epistolei până la capitolul 5.

Dar să vă prezint cum este organizată această secţiune:

  • Mai întâi avem afirmarea doctrinei – versetele 15- 21 din capitolul 2.
  • Experienţa Galatenilor, primele cinci versete din capitolul 3.
  • Ilustraţia cu Avraam, de la versetul 6 al capitolului 3 până la versetul 18 din capitolul 4.
  • Alegoria cu Agar şi Sara, capitolul 4:19-31.

Dar Pavel nu abordează această problemă numai din punct de vedere doctrinar, el vine să prezinte şi câteva aspecte practice. Urmează deci o secţiune practică.

Titlurile acestei secţiuni sunt ceva mai lungi, dar merită să le trecem în revistă:

Deci, în primele 15 versete ale capitolului 5, Pavel ne spune că:

  • Salvaţi prin credinţă, dar trăind prin Lege, atrage căderea din har.
  • Salvaţi prin har şi umblând în călăuzirea Duhului Sfânt va genera roade sfinte ale Duhului.
  • Salvarea prin har şi roadele duhului contribuie la formarea caracterului creştinului.

Începând cu versetul 11 din capitolul 6 avem concluziile acestei epistole:

Astfel, în versetul 11, Pavel ne înştiinţează că scrie cu propria mână. După aceasta, Pavel ne oferă o mărturie proprie a înţelegerii sale faţă de mântuire.

Cu aceste lucruri se va încheia această minunată carte a Cuvântului lui Dumnezeu.

Noi avem însă un drum destul de lung de parcurs până atunci, aşa că nu vom pierde nici o clipă măcar şi vom începe lectura şi comentariul primului capitol al Epistolei.

Aşa cum vă spuneam, epistola constituie un dialog polemic pe care Dumnezeu îl iniţiază cu toţi cei ce susţin legalismul de orice fel sau formă.

Nu trebuie să înţelegeţi prin acesta discreditarea legii mozaice sau dispreţuirea ei. Perfecţiunea, maiestatea şi scopurile ei sunt menţinute. Dar chiar aceste calităţi fac imposibil orice efort al omului de a folosi această rută către Dumnezeu.

Iată de ce Dumnezeu însuşi a deschis un alt drum către Sine, a oferit o altă modalitate prin care omul poate fi justificat, o cale care ocoleşte Legea Mozaică, ca să zic aşa. Această nouă cale este credinţa. Justificarea prin credinţă este tema, iar accentul cade în mod clar asupra credinţei.

Nu ştiu dacă aţi observat până acum, dar sunt trei epistole în cadrul Noului Testament care citează cuvintele profetului Habacuc, respectiv versetul 4 din cel de al doilea capitol al cărţii:

“Cel drept va trăi prin credinţă!” Interesant este însă faptul că accentele sunt puse diferit de fiecare dată. Astfel în Epistola către Romani, capitolul 1, versetul 17, accentul este pus pe drept. În epistola către evrei, capitolul 10, versetul 38, accentul este pus pe va trăi.

Aici în epistola către Galateni, capitolul 3, versetul 11, accentul este pus pe credinţă.

În epistola către Romani, accentul este pus pe faptul că omul, în afara legii Mozaice, este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin credinţă. În Galateni, Pavel vine în apărarea evangheliei împotriva acelora care vor să adauge legea justificării, îndreptăţirii prin credinţă.

Credinţă plus lege era provocarea Iudaismului.

Credinţă plus nimic a fost răspunsul lui Pavel.

Pentru a combate învăţăturile lui Pavel, iudaizatorii au pus la îndoială autoritatea lui Pavel încercând să demonstreze că el nu beneficiază de autoritatea apostolică.

Acesta este motivul pentru care, la un moment dat, Pavel va reafirma autoritatea apostolică.

Epistola începe cu un salut, destul de scurt şi rece, în comparaţie cu alte epistole, dar care, în esenţă îl prezintă pe cel ce le scrie. Ascultaţi numai:

1    Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi,

Pavel prezintă într-o manieră destul de simplă faptul că el este un apostol.

Aş vrea să vă reamintesc că acest cuvânt este folosit în Noul Testament cu două sensuri:

  1. Unul dintre cei Doisprezece. Citiţi vă rog în cartea Fapte, capitolul 1, începând cu versetul 21 până la 26 pentru detalii în această direcţie. Pentru a fi considerat unul din această categorie trebuiau îndeplinite trei condiţii:
  • Să fi fost în compania Domnului Isus pe parcursul celor trei ani ai lucrării Sale. (v.21)
  • Să fi fost un martor al lucrării Sale de după înviere. (v.22)
  • Să fi fost ales de Domnul Hristos. (Faptele Apostolilor 9:15)
  1. Un al doilea sens este cel de trimisîmputernicit. Este un sens mai larg şi îi observăm utilizarea tot în cartea Fapte capitolul 11, versetul 22.

Dar, o să vorbim despre toate acestea, şi despre modul în care Pavel a devenit apostol în întâlnirea noastră viitoare; până atunci, dragi ascultători, recomandarea mea este să citiţi în întregime această epistolă. Vă asigur că va fi o lectură binecuvântată!