Itinerar Biblic Ep. 94 Exod – cap. 6

 

 Rezumat

·         Rugăciunea lui Moise.

·         Promisiunea lui Dumnezeu.

·         Începutul urgiilor.

 

Dragi prieteni, modul în care Duhul lui Dumnezeu se apropie de noi pentru a ne învăţa voia lui Dumnezeu este deosebit de variat. Mă gândesc numai la experienţele pe care le-au avut egiptenii şi evreii. Generaţii întregi de oameni se închinau unor zei şi într-o bună zi se trezesc că ceea ce ei credeau nu este deloc aşa cum ştiau ei. Evreii, la rândul lor credeau că ştiu suficiente despre Domnul când, iată, Dumnezeu li se prezintă acum cu putere, cu o autoritate pe care cei mai mulţi dintre ei nici nu o cunoscuseră.

Deci lecţii le putem primi fie prin experienţe personale, nemijlocite, fie prin intermediul altora.

Desigur, nu excludem aici învăţătura pe care o primim din partea lui Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său şi este o învăţătură de baza pentru vieţile noastre pe care Dumnezeu ne-o transmite prin Duhul Lui cel Sfânt.

În ceea ce priveşte învăţătura de astăzi, suntem la capitolul 6 al cărţii Exod. Până acum  Moise şi Aron s-au prezentat în faţa lui Faraon şi au cerut voie să plece cu poporul în deşert pentru a aduce jertfe Domnului şi pentru a se închina. Faraon nici nu vrea să audă de aşa ceva şi mai mult, decretează mărirea normelor pentru evrei.

Poporul este supărat şi supărarea lor este îndreptată împotriva lui Moise şi Aron, considerându-i principalii vinovaţi pentru aceste lucruri. Moise, la rândul lui, îşi îndreaptă nemulţumirea către Dumnezeu.

Cred că şi aceasta este o lecţie pentru noi. Este vorba despre răbdarea pe care trebuie să o avem, atunci când este vorba ca Dumnezeu să-şi împlinească voia Sa. Dacă El face o promisiunea, acel cuvânt nu şi-l mai retrage. Dar El are vremea Lui pentru a răspunde.

În acest capitol vedem începutul răspunsului lui Dumnezeu.

v.1 Domnul a zis lui Moise: ,,Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mînă puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mînă puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.“

Dumnezeu întăreşte ceea ce spusese lui Moise în deşert la acea memorabilă întâlnire. Soarta lui Faraon şi a Egiptului era hotărâtă în ceea ce-l privea pe Domnul. Era numai o problemă de timp pentru ca toate aceste lucruri să se întâmple. Dumnezeu nu avea nevoie de pregătiri în ceea ce privea viitorul. El este Dumnezeu care există prin Sine însuşi, Dumnezeul mai presus de timp şi spaţiu. Dumnezeu va face tot ce a promis că va face, pentru că El respectă promisiunile pe care le face şi nimic nu-i poate sta în cale.

Dumnezeu voia ca Moise şi Aron să aibă această încredere.

v.2  Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i-a zis: ,,Eu sînt Domnul.

v.3  Eu M’am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el subt Numele Meu ca ,Domnul.“

v.4  De asemenea Mi-am încheiat legămîntul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.

v.5  Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe cari-i ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legămîntul Meu.

Asigurările pe care Dumnezeu le dă lui Moise şi Aron sunt foarte importante. Dumnezeu se arătase în vechime lui Avraam, Isaac şi Iacov, dar niciunuia dintre ei Dumnezeu nu s-a prezentat ca fiind Dumnezeu – Iehova, Dumnezeul care este prin Sine Însuşi.

În versetele 6,7 şi 8 găsim şapte promisiuni care pe care le face Dumnezeu în vederea răscumpărării. Pentru Moise acestea sunt minunate încurajări, pentru noi sunt o minunată imagine a ceea ce se va întâmpla mai târziu prin Domnul Isus.

v.6  De aceea spune copiilor lui Israel: ,Eu sînt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu cari vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.

v.7  Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu cari vă apasă Egiptenii.

v.8  Eu vă voi aduce în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpînire; Eu, Domnul.“

Să vedem deci care sunt cele şapte promisiuni ale izbăvirii:

  1. Vă voi izbăvi din muncile Egiptenilor.
  2. Vă voi izbăvi din robia lor.
  3. Vă voi scăpa cu braţ întins.
  4. Vă voi face poporul Meu.
  5. Voi fi Dumnezeul vostru.
  6. Vă voi aduce în ţara promisă.
  7. Vă voi da ţara ca moştenire.

Toate acestea sunt promisiuni minunate care au adus încurajare pentru Moise şi care, trebuie să aducă încurajare şi în inimile noastre.

Să trecem puţin prin aceste promisiuni şi să vedem care este semnificaţia lor mai de aproape.

În primul rând este vorba despre această promisiune cu privire la poveri. Paralelismul cu situaţia noastră este aceea că fiecare om are de purtat povara păcatului său. Dacă pentru evrei tratamentul la care erau supuşi era unul dificil, normele fixate erau deosebit de mari şi constituiau o mare povară pentru ei, păcatul este o povară nespus de mare pentru sufletul omului. Ea nu se poate compara cu nimic altceva.

Apoi, Domnul promite eliberarea lor din robia egipteană. În ceea ce ne priveşte pe noi, lumea în general, ea este sub imperiul păcatului, este legată de acest păcat, este roabă păcatului. Promisiunea că Israelul va fi scos din robie, coincide cu promisiunea că noi vom fi izbăviţi de sub puterea păcatului, vom fi slobozi, eliberaţi. Această promisiunea a eliberării este acompaniată de următoarea care face referire la braţul puternic, braţul întins al lui Dumnezeu. Aceasta este şi promisiunea găsită în Isaia capitolul 53:

v.1 „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?”

Chiar aşa! Credem noi în ceea ce ni se vesteşte? Suntem noi conştienţi că este vorba despre braţul lui Dumnezeu care aduce izbăvirea, eliberarea? Acesta braţ tare al Domnului, evreii l-au văzut în toate minunile pe care Dumnezeu le-a făcut, noi le vedem prin dragostea impresionantă a cărei concretizare a fost făcută la Golgota.

Din momentul în care Dumnezeu aduce izbăvirea, noi devenim poporul lui. Evreii au fost scoşi din Egipt pentru a fi un popor al lui Dumnezeu prin care El să se facă cunoscut lumii întregi. Şi noi suntem izbăviţi pentru a intra într-o relaţie specială cu Dumnezeu şi prin aceasta să mărturisim despre dragostea lui pentru întreaga omenire.

De fapt, următoarea promisiune făcută Israelului este aceea că Dumnezeu ca fi Domnul lor. Adică Dumnezeu, va fi cel care îi va ocroti şi călăuzi.

Dragii mei, prin iertare noi nu dobândim numai un statut aparte, de izbăviţi, ci devenim copii lui Dumnezeu, ceea ce este un lucru deosebit.

Vedeţi, faptul că Dumnezeu era de acum Domnul evreilor, era pentru ei o garanţie că vor ajunge la acea ţară promisă. Aşa cum mai spuneam, Dumnezeu nu ne izbăveşte pur şi simplu din ceva, sau de la ceva, El ne izbăveşte şi pentru ceva. Ascultaţi numai ce le scrie apostolul Pavel colosenilor vorbind despre Domnul Isus:

Coloseni 1:13 „El ne-a izbăvit de supt puterea întunerecului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, „

Este vorba despre versetul 13 al primului capitol.

Deci, prieteni dragi noi suntem izbăviţi şi în acelaşi timp cetăţenii unei Împărăţii deosebite. Iar ţara aceasta, aşa cum Canaanul devenea o moştenire pentru Israel, devine moştenirea noastră veşnică. Adică de acum noi avem acces direct la regele Împărăţiei Cerurilor. Aceasta înseamnă bucurie în mijlocul necazurilor. Un alt lucru care trebuie să ne aducă bucurie este faptul că nouă ne este dată deja moştenirea Cerurilor. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că în acea zi a Necazului cel Mare pentru noi va fi o dispensă, care aduce scutirea de astfel de vremuri.

Dragii mei aceasta este o moştenire foarte preţioasă pe care trebuie să o considerăm ca atare.

Dar să vedem ce face Moise în continuare.

v.9  Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar desnădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împedicat să asculte pe Moise.

Ei, dragii mei, aici este problema. Deznădejdea, robia aspră,  lucrurile acestea i-au făcut pe evrei să nu asculte pe Moise, de fapt nu pe Moise ci pe Domnul, pentru că El era cel care le vorbea.  Acum, nu trebuie să ne mirăm prea mult, pentru că nici noi nu suntem scutiţi de toate acestea.

Deznădejdea ne cuprinde adesea. Motivele pentru care ea vine în viaţa noastră? Sunt câteva. De exemplu, descurajarea vine atunci când aşteptările noastre nu sunt împlinite. Acesta este un moment în care suntem cuprinşi de descurajare. Nu avem ceea ce ne-am fi aşteptat să avem şi de aceea suntem descurajaţi. Dar  nu numai atunci trecem prin astfel de momente. De exemplu, atunci când suntem la un moment de răscruce în viaţă, când este vorba de o întretăiere de drumuri. Faptul că nu ştim ce ne aşteaptă dincolo de acel moment, nu ştim care este exact drumul pe care trebuie să apucăm, acest fapt, aduce adesea deznădejde, descurajare.

În mare sunt două aspecte majore care duc la descurajare. Lipsa credinţei şi lipsa viziunii. Într-un anume sens este vorba de un cerc vicios. Atunci când eşti deznădăjduit nu asculţi.

Când nu asculţi, nu ai posibilitatea să experimentezi ceea ce Dumnezeu doreşte să îţi ofere. Dacă nu ai aceste experienţe, atât credinţa cât şi viziunea ta au de suferit.

Oare ce ne rămâne de făcut? Oare ce le rămânea evreilor de făcut? Se supără Dumnezeu pe ei? Întrerupe El orice acţiune legată de eliberarea lor? Nu! Nimic din toate acestea. Dumnezeu este acela care îşi continuă aplicarea planurilor Lui, iar poporul, mai încet, dar ajunge să cunoască tot ceea ce are Dumnezeu de oferit.

Dragi prieteni, acesta este Dumnezeul nostru. El este gata să ajute şi necredinţa noastră. Amintiţi-vă ce se roagă tatăl băiatului îndrăcit: “Doamne ajută necredinţei mele!” Şi Dumnezeu o face.

Să urmărim mai departe cuvintele pe care Dumnezeu le adresează lui Moise:

v.10 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

v.11  ,,Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.“

v.12  Moise a răspuns în faţa Domnului: ,,Iată că nici copiii lui Israel nu m’au ascultat: cum are să m’asculte Faraon pe mine, care n’am o vorbire uşoară?“

v.13  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

Dumnezeu îi cere lui Moise să vorbească din nou lui Faraon. Prima dată cererea lui a fost respinsă, mau mult, poporul a avut de suferit de pe urma cererilor lui. Din aceste motive, nici poporul nu a vrut să-l primească pe Moise. În aceste condiţii, Moise încearcă să evite o nouă implicare. De ce oare? Pentru că Moise privea mai mult la circumstanţe decât la  Domnul. Dar Domnul avea însă planuri mari pentru el.

Dar acum urmează o genealogie a poporului evreu. Nu sunt puţini cei care susţin că acest lucru nu are nimic de  a face cu desfăşurarea normală a evenimentelor însă ele sunt foarte importante pentru desfăşurarea ulterioară a evenimentelor. Dumnezeu a insistat ca aceste genealogii să fie înregistrate pentru că El vrea ca toată lumea să ştie cine sunt copiii Lui. Ştiţi ce înseamnă aceasta? Că şi în ceea ce ne priveşte, la momentul potrivit, întregul univers va afla cine sunt copii Lui, deveniţi ai Săi prin Domnul Isus.

Să vedem cine sunt cei pe care i-a ales Dumnezeu să-l reprezinte în faţa neamurilor:

v.14 Iată căpeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sînt familiile lui Ruben.

v.15  Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr’o femeie Cananită. Acestea sînt familiile lui Simeon.

v.16  Iată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

Gherşom, Chehat şi Merari sunt cei trei fii ai lui Levi. Ei sunt cei care vor fi slujitorii cortului, locul unde se va întâlni Dumnezeu cu poporul Său.

Tot în această genealogie găsim părinţii lui Moise şi Aron.

v.20  Amram a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sutătreizeci şi şapte de ani.

Pentru că am ajuns în acest punct, mi-am adus aminte de o întrebare: De ce viaţa lui Aron nu a fost la fel de agitată ca a lui Moise când porunca lui Faraon a fost să fie omorâţi toţi copii de parte bărbătească din Israel.

Răspunsul este foarte simplu; Aron era mai în vârstă decât Moise. Aron se născuse înainte de decretul lui Faraon şi nu intrase sub incidenţa acestuia.

Următoarele versete continuă cu înşirarea familiilor Israelului, dar aş vrea să mă opresc la versetele 26 şi 27:

v.26  Aceştia sînt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: ,,Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.“

v.27  Ei sînt aceia cari au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sînt Moise acela şi Aaron acela.

   În versetul 12 găsim un Moise descurajat. Nici cei tăiaţi împrejur şi nici cei netăiaţi împrejur nu-l acceptă. În această împrejurare intervine Dumnezeu şi oferă un întreg cadrul cu privire la persoana lui Moise, la originile lui. Mai întâi Moise trebui să arate cine este înainte ca Israelul să accepte chemarea lui.

Sunt unii în zilele noastre care susţin că nu este necesar să crezi că Domnul Isus s-a născut dintr-o fecioară şi a venit să trăiască în lumea aceasta. Scriptura nu lasă loc de interpretare când este vorba despre Domnul Isus. Este vorba despre adevărul legat de persoana Sa. Este vorba despre identitatea Lui, este vorba despre originea Lui divină. Este foarte adevărat că nu credinţa naşterii lui din fecioară este aceea care aduce mântuirea, dar nu poţi să crezi că El este fiul lui Dumnezeu, este cel care a murit pe Golgota, este Cel care a înviat din morţi şi să nu crezi că EL este Cel care a venit în această lume printr-o naştere miraculoasă. Este nevoie să credem că Domnul Isus este cel ce a spus că este şi că toate elementele cuprinse în Scriptură sunt adevărate.

Este de asemenea important ca Aron şi Moise să fie cei care au spus că sunt. Erau deja 40 de ani de când Moise a părăsit Egiptul şi între timp se căsătorise cu o femeie din Madian. Acum s-a întors în Egipt. Dar este el ce susţine că este? Genealogia lui ne spune că este. El aparţine familiei lui Levi, iar tatăl şi mama lui sunt Amram şi Iochebed. Această genealogie este scrisoarea de acreditare pentru Moise şi Aron. Ei sunt calificaţi în acest fel pentru misiunea pe care au început-o.

Pe baza acestei acreditări, Dumnezeu reînnoieşte chemarea adresată lui Moise şi Aron.

v.28  Cînd a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,

v.29  Domnul a zis lui Moise: ,,Eu sînt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.“

v.30  Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: ,,Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să m’asculte Faraon?“

Este o repetare a vechii discuţii pe care Dumnezeu o are cu Moise. Moise încă nu este convins că trebuie să facă ceea ce i-a cerut Dumnezeu. El încă mai are argumente pentru a se sustrage. Interesant este însă argumentul acesta, al incapacităţii lui de a vorbi. Unii comentatori consideră că este vorba despre un defect din naştere a lui Moise care îl împiedica să pronunţe corect cuvintele. Alţi comentatori consideră că este vorba despre un accent pe care Moise îl dobândise în Madian. În ceea ce priveşte cuvântul pe care îl foloseşte Moise când descrie această situaţie, el este necircumcis. Adică limba lui nu este una tăiată împrejur. Dacă avem în vedere faptul că evreii se identificau ca fiind cei tăiaţi împrejur iar pe ceilalţi îi considerau netăiaţi împrejur, argumentul lui ar putea fi o exprimare a faptului că nu vorbea corect dialectul evreiesc, iar Faraon ar fi putut contesta originea lui de evreu.

Indiferent de sensul cuvintelor lui Moise, cert este că el încearcă să se scuze faţă de Dumnezeu pentru că de fapt nu vrea să facă ceea ce îi poruncise El să facă. Încă nu era rezolvată această problemă a credinţei la Moise. El mai avea dificultăţi în a se încrede în Dumnezeu cu toate că deja văzuse puterea, identitatea celui ce îl trimitea.

Dar dragii mei, Dumnezeu nu renunţă uşor. El nu forţează pe nimeni cu nimic, dar nici nu se retrage după primul refuz. Atunci când El are atâtea binecuvântări de oferit, când are atâtea lucruri minunate de împlinit prin noi, nu renunţă prea uşor în a ne face asemenea favoruri. Numai că nici nu poate accepta la nesfârşit refuzul nostru.

În ceea ce îl priveşte pe Moise, atât el cât şi poporul evreu, va vedea în curând puterea lui Dumnezeu manifestată într-un mod care nu semăna cu nimic din ce au văzut ei până atunci.

Dragii mei, este vorba despre extraordinara putere pe care o demonstrează Dumnezeu în această situaţie a scoaterii poporului din robia Egipteană.

După cum poate ne aducem aminte, Dumnezeu atunci când se arată în pustie, în deşert, lui Moise, prin acel arbust arzând, i se prezintă ca “Cel ce este!” adică Iehova. Lucrul acesta însemna că Dumnezeu nu depinde de nimeni în aplicarea planurilor Lui.

Cu alte cuvinte nu depindea de Moise, nu depindea nici de  nici un alt zeu al Egiptului dau al oricărui alt popor. Dumnezeu este stăpânul absolut al acestui pământ şi nimic nu îl poate surprinde sau împiedica să facă ceea ce doreşte. Este în puterea Lui să facă tot ceea ce doreşte. Nimic nu îl poate opri.

Acest nume şi această prezentare ar fi trebuit să fie o garanţie pentru Moise şi pentru popor, că ceea ce Dumnezeu a promis se va şi împlini.

Dragi prieteni şi pentru noi trebuie să fie la fel. Numele lui Dumnezeu reprezintă o garanţie că tot ceea ce El a promis se va împlini exact aşa cum a promis. Nimic nu se va schimba din ceea ce El a spus. Şi aşa cum nu s-a schimbat nimic din ceea ce a spus cu privire la eliberarea poporului evreu şi judecata care va veni peste Egipt, nimic nu se va schimba şi în ceea ce priveşte izbăvirea, mântuirea prin Domnul Isus şi judecata care se va face tot prin Domnul Isus.

Deci, dragi prieteni, Dumnezeu este înţelegător şi nu ne respinge chiar şi atunci când noi nu suntem pe deplin încrezători în El. El continuă să ne caute cu dragostea Lui. Lucrul aceasta se cheamă har. A fost har faţă de Moise, faţă de poporul evreu şi este har faţă de noi. Adică este ceva ce nici Moise nu merita, nici poporul evreu şi nici noi. Este numai dragostea lui Dumnezeu aceea care îl face să acţioneze în acest fel.

Dar dragi prieteni, Biblia ne spune că va fi un sfârşit al acestui timp de har. Nimeni nu ştie când este acest sfârşit. De aceea îndemnul Scripturii este să pui viaţa ta în mâinile lui Dumnezeu cât mai repede. Să nu uităm dar acest verset:

Habacuc 3:15  cîtă vreme se zice: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.“