Itinerar Biblic Ep. 92 Exod – cap. 4

 

 

Rezumat

·         Obiecţiile lui Moise faţă de propunerea făcută de Dumnezeu.

·         Semnele date de Dumnezeu cu privire la autoritatea lui Moise.

·         Întoarcerea lui Moise în Egipt.

 

 

Dragi ascultători, suntem din nou în faţa Cuvântului lui Dumnezeu, care descrie o întâlnire specială dintre Dumnezeu şi un om special Moise.

Unul din lucrurile care trebuie să ne reţină atenţia este acela că Moise reacţionează asemenea celor mai mulţi dintre noi în astfel de momente. Biblia nu încearcă să ne prezinte numai personaje pozitive în cele mai bune momente ale lor. Biblia este o carte care prezintă viaţa în toată complexitatea ei iar personajele ei sunt oameni a căror mare merit este acela că au dat voie Duhului Sfânt să schimbe viaţa lor.

Am spus au dat voie, cu toate că la începuturi nu a fost un lucru uşor.

La fel se întâmplă şi cu Moise, care după ce petrece 40 de ani ca prinţ al Egiptului, încearcă prin propriile eforturi să elibereze pe fraţii lui Evrei din captivitatea egipteană. Aici se izbeşte însă tocmai de împotrivirea fraţilor lui şi după ce omoară un egiptean este nevoit să fugă în deşert pentru a se ascunde de faraon.

Pe lângă faptul că se căsătoreşte şi are doi copii, Moise trece prin profunde prefaceri, toate dirijate într-un anume sens de Dumnezeu care îl pregătea pentru unul din cele mai importante evenimente din istoria poporului evreu – ieşirea din Egipt.

Moise petrece 40 de ani în Madian şi acum a venit timpul să se întoarcă în Egipt pentru a face ceea ce dorea cu 40 de ani mai înainte. Numai că acum când Dumnezeu este cel care îi încredinţează acest mandat, Moise vrea să dea înapoi.

Acesta este punctul în care am ajuns cu studiul nostru. Suntem la capitolul 4 al cărţii Exod şi vom vedea modul în care ajunge Moise în cele din urmă la poporul evreu pentru a-l pregăti pentru ieşirea din Egipt.

Dar până la acel moment mai sunt anumite lucruri care trebuie să aibă loc.

Mai sunt anumite lucruri care trebuie să aibă loc şi pentru Moise. După cum ne aducem aminte, el se întâlneşte cu Dumnezeu în deşert şi acolo Dumnezeu îi explică întregul plan cu privire la scoaterea poporului din robie.

Însă Moise nu pare a fi atât de încântat.

v.1  Moise a răspuns, şi a zis: ,,Iată că n’au să mă creadă, nici n’au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ,Nu ţi s’a arătat Domnul!`

Vedeţi, Moise, avea deja o experienţă cu poporul. El mai încercase odată să scoată poporul, numai că nu a fost aşa cum s-a aşteptat el. Dar încă plătea tribut trecutului.

Este foarte interesant modul în care ne raportăm trecutului şi experienţelor noastre.

Se întâmplă adesea că atunci când Dumnezeu intervine în vieţile noastre, nu ne este atât de uşor să facem acest pas al credinţei. Dar Dumnezeu este plin de bunătate şi El ne acordă mereu sprijinul lui. În ce-l priveşte pe Moise, pentru el are un mod mai special de a-l asigura de sprijinul lui:

v.2  Domnul i-a zis: ,Ce ai în mînă?` El a răspuns: ,Un toiag.`

Toiagul era cel mai obişnuit lucru pentru un păstor. Dumnezeu foloseşte mereu lucrurile obişnuite pentru a ne atrage atenţia asupra ajutorului pe care El ni-l oferă.

Observaţi numai ce se întâmplă cu toiagul  lui Moise:

v.3  Domnul a zis: ,Aruncă-l la pămînt.` El l-a aruncat la pămînt, şi toiagul s’a prefăcut într’un şarpe. Moise fugea de el.

Principiul pe care Dumnezeu îl prezintă aici este unul foarte important. Toiagul, aşa cum spuneam, era un lucru obişnuit pentru un păstor, era unealta lui. Toiagul era de obicei astfel îndoit la un capăt ca atunci când o oaie nu stătea la un loc cu celelalte el să o poată prinde cu toiagul. Deci era ceva de ce se putea ajuta. Numai că acum Moise este cel fuge de toiagul lui. Cu alte cuvinte acelaşi lucru poate fi un sprijin, un ajutor, sau poate fi un pericol.

Dumnezeu îi atrage atenţia lui Moise în felul acesta că experienţele trecutului pot fi un ajutor, poţi învăţa din ele, sau, pot fi un pericol. Ele te pot împiedica să mai acţionezi sau anumite deprinderi pe care le ai, incorecte fiind s-ar putea să fie piedici serioase.

Moise se temea de experienţele lui trecute. Dumnezeu vrea să-I spună că aceste experienţe, folosite după sfatul lui Dumnezeu, vor fi în continuare un ajutor pentru el.

Dar mai este o lecţie pe care i-o va prezenta Dumnezeu.

v.6  Domnul i-a mai zis: ,Bagă-ţi mîna în sîn.` El şi-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o, şi iată că mîna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada.

 v.7  Domnul a zis: ,Bagă-ţi din nou mîna în sîn.` El şi-a băgat din nou mîna în sîn; apoi a scos-o din sîn; şi iată că mîna se făcuse iarăş cum era carnea lui.

Aceasta este o nouă manifestare a puterii lui Dumnezeu. Şi din nou este o lecţie pentru Moise. Mâna reprezenta îndemâna-rea ori, să nu uităm Moise avea aptitudini clare de lider. El fuse crescut pentru a deveni rege al Egiptului. Avea cam tot ce i se putea cere la acea oră unui rege. Era plin de înţelepciunea lumii de atunci. Însă ca şi acum, înţelepciunea lumii neatinsă de Dumnezeu este o înţelepciune uscată, periculoasă. Atunci însă când Dumnezeu se atinge de ea, devine curată, după voia lui. Apoi mai are Dumnezeu un semn:

v.8  ,Dacă nu te vor crede,` a zis Domnul, ,şi nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.

v.9  Dacă nu vor crede nici aceste două semne, şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din rîu, şi s’o torni pe pămînt; şi apa, pe care o vei lua din rîu, se va preface în sînge pe pămînt.“

Cu toate acestea Moise se simte încă nepregătit să meargă la Faraon aşa cum i-a cerut Dumnezeu. El simte că nu poate vorbi aşa cum ar fi trebuit să vorbească:

v.10 Moise a zis Domnului: ,,Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.“

O Doamne cât de repede găsim noi scuze când este vorba să facem voia ta. Uităm cine ne-a creat, cine ne dă tot ce avem, cine ne face ceea ce suntem. Am fi oare ceva, am avea oare ceva, dacă nu ai fi Tu? Cu siguranţă nu.

Nu numai Moise a uitat lucrul acesta. Şi noi îl uităm în atâtea rânduri. Este greu să ne imaginăm că nu am putea face fără Dumnezeu pentru că tot ce facem este prin El.

Acum nu este chiar rău să ai o părere umilă despre tine însuţi, cu condiţia ca ea să fie una sinceră. Atunci când recunoşti că nu poţi face mare lucru de unul singur te laşi mai repede folosit de Dumnezeu.

În ceea ce-l priveşte pe Moise, Dumnezeu are toate detaliile puse la punct.

v.11  Domnul i-a zis: ,,Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

v.12  Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.“

Nu avem scuze veritabile atunci când Dumnezeu ne cheamă în lucrarea Sa. Nu avem pentru că nu este nimic peste care El să nu aibă putere. Singurul loc unde Dumnezeu nu intervine este voinţa noastră. Aceasta era de fapt şi problema lui Moise:

v.13  Moise a zis: ,,Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea să trimeţi.“

Aici recunoaşte Moise adevărata problemă. El nu vrea să meargă acolo unde îl trimite Dumnezeu. Moise încă mai purta cu el amărăciunea nereuşitei anterioare, atunci când mersese singur. De aceea el vrea ca altcineva să meargă. Cu alte cuvinte el îi spune lui Dumnezeu: Doamne, trimite pe altcineva! Eu nu vreau să mai merg la poporul acesta!

Răspunsul lui Moise are menirea să-L supere pe Dumnezeu:

v.14  Atunci Domnul S’a mîniat pe Moise, şi a zis: ,,Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuş vine înaintea ta; şi, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui.

v.15  Tu îi vei vorbi, şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.

v.16  El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu.

Oare avea Dumnezeu motive să se supere pe Moise? Da! Are Dumnezeu motive să se supere pe noi adesea? Da! Are. Neascultarea este prezentă în natura noastră. Avem aceasta pornire interioară de a refuza ceea ce vine din partea lui Dumnezeu deşi este cel mai bun lucru ce ni se poate întâmpla.

În cazul lui Moise, Dumnezeu voia să-l folosească numai pe el pentru această mare şi importantă acţiune. Moise nu vrea să asculte şi Dumnezeu aprobă şi implicarea fratelui lui Moise, Aron. Numai că Dumnezeu ştia prea bine ce o să se întâmple la  un moment dat, atunci când Moise o să fie plecat din mijlocul poporului. Acum Dumnezeu aprobă ca Aron să îl ajute pe Moise dar Moise va cel care va acea autoritatea.

v.17  Ia în mînă toiagul acesta, cu care vei face semnele.“

v.18  Moise a plecat; şi, cînd s’a întors la socrul său Ietro, i-a zis: ,,Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, cari sînt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.“ Ietro a zis lui Moise: ,,Du-te în pace!“

v.19  Domnul a zis lui Moise, în Madian: ,,Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi ceice umblau să-ţi ia viaţa, au murit.“

Acesta este momentul întoarcerii lui Moise în Egipt. Deja trecuseră 40 de ani de când fugise în Madian. Faraonul care încercase să omoare pe Moise murise şi acum era un nou faraon.

v.20  Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călări pe măgari, şi s’a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mînă toiagul lui Dumnezeu.

v.21  Domnul a zis lui Moise: ,,Plecînd ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe cari ţi le pun în mînă, să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împetri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece.

Moise plecase singur din Egipt iar acum se întorcea cu întreaga familie. Aici primeşte primele detalii asupra modului în care Dumnezeu va lucra printre egipteni şi israeliţi.

În ceea ce priveşte împietrirea inimii lui faraon trebuie spus că a fost mereu unul din versetele care au stârnit multe întrebări. Dar o să revenim asupra lui în momentul în care va fi vorba de plăgile prin care va fi trece Egiptul.

Iată acum primul mesaj pe care Moise trebuie să-l ducă lui Faraon din partea lui Dumnezeu:

v.22  Tu vei zice lui Faraon: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Israel este fiul Meu, întîiul Meu născut.

v.23  Îţi spun: ,Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut.“

Această avertizare a fost foarte directă. Mai aveau să treacă prin multe egiptenii până când se va întâmpla acest lucru, dar în cele din urmă la aceasta se va ajunge. Probabil nici Faraon nu a vrut să facă mare lucru când au fost celelalte plăgi ştiind că nu sosise limita.

Acum iată încă unul din pasajele asupra cărora înţelegerea noastră este la discreţia Duhului Sfânt.

v.24 În timpul călătoriei, într’un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul, şi a vrut să-l omoare.

v.25  Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său, şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: ,,Tu eşti un soţ de sînge pentru mine.“

  1. 26 Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: ,,Soţ de sînge!“ din pricina tăierii împrejur.

În ceea ce-l priveşte pe Moise se poate observa din nou împotrivire lui faţă de ceea ce i-a încredinţat Dumnezeu să facă. El a neglijat unul din lucrurile foarte importante pentru poporul evreu – circumcizia fiilor săi. Circumcizia era unul din semnele legământului pe care Dumnezeu îl făcuse cu poporul evreu.

Moise a dat dovadă de neascultare aici şi Dumnezeu foloseşte un situaţie limită pentru a-l învăţa ascultarea. Dar pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba trebuie să ne întoarcem puţin mai în urmă la momentul în care Moise fuge din Egipt.

Madianiţii erau urmaşi ai fiilor pe care Avram i-a avut cu ultima lui soţie Chetura. În ceea ce priveşte religia lor ea era monoteistă. Nu erau idolatrii ci se închinau unui singur Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Moise s-a simţit foarte bine acolo.

Moise se împrieteneşte foarte bine cu preotul Madianului cu a cărui fiică se şi căsătoreşte în cele din urmă.

Dumnezeu binecuvântează familia lui Moise şi atunci când el se simţea singur în Madian, Dumnezeu îi dăruieşte un fiu, pe Gherşom.

Din păcate, în căsnicia lui Moise apare o problemă. Dumnezeu îl cheamă şi-i încredinţează o misiunea importantă eliberarea poporului evreu. Faraonul care căutase să-ia ia viaţa murise şi acum nu mai era nici un pericol pentru el în Egipt. Moise pleacă către Egipt, dar pe drum Dumnezeu caută să-l omoare. De ce oare? Care este motivul? Moise a neglijat să-i taie împrejur pe fii săi. De ce era atât de importantă circumcizia? Păi, dacă ne aducem aminte, ea a fost poruncită de Dumnezeu lui Avraam atunci când i-a promis formarea poporului al cărui strămoş va fi. În acea promisiune, era inclusă şi o ţară pe care Dumnezeu promite că le-o va da.

Ori, Moise este chemat tocmai pentru acest lucru. El este chemat acum să aducă la îndeplinire acest act. El ar fi trebuit să ştie, ce semnifica actul circumciziei. Circumcizia era valabilă pentru fiecare membru al poporului ca un semn al încrederii lor în Dumnezeu.

În Geneza capitolul 15, versetul 6, Psalmul 4:3 şi Galateni 3:6 găsim că Avraam, a crezut pe Dumnezeu şi lucrul acesta i-a fost considerat neprihănire. Isaac şi Iacov, au urmat exemplul tatălui lor. Ei erau evrei prin naştere iar circumcizia era semnul ei. Din partea lor era un semn al credinţei lor în Dumnezeu care făcuse asemenea promisiuni părinţilor lor. Era semnul că alegeau să intre în acel legământ. Era o evidenţă a credinţei lor.

În ceea ce o priveşte pe Sefora, se pare că ea nu împărtăşea aceeaşi opinie cu privire la circumcizie, iar Moise nu insistă să schimbe ceva. Poate nici el nu considera că este ceva important Mai mult probabil el nu voia să aducă nici un prejudiciu căsniciei lui, ceea ce este de apreciat. Cred însă că în ceea ce priveşte lucrurile lui Dumnezeu, priorităţile trebuie să fie foarte bine stabilite şi întreaga familie să acţioneze în spiritul prescripţiilor divine.

Un alt aspect este acela că Moise credea că Dumnezeu va trece cu vederea acest act al neascultării. În cele din urmă, Moise era de acum o persoană importantă, avea o misiune importantă dată chiar de Dumnezeu.

Cred că este o lecţie pentru noi. Indiferent de importanţa misiunii noastre, a ceea ce facem pentru Dumnezeu, ascultarea trebuie să fie totală, în toate sectoarele vieţii.

Aşa cum o să vedem la un moment dat, un alt om al lui Dumnezeu dă dovadă de o ascultare totală. Este vorba despre Neemia. El a fost chemat de Dumnezeu să reconstruiască Ierusalimul. Această misiune vedea după un moment dramatic din viaţa poporului evreu, atunci când Dumnezeu îi pedepseşte pentru neascultarea lor. Ca urmare a neascultării ei ajung în robie iar Ierusalimul a fost pustiit de armatele duşmane. Neemia, ales de Dumnezeu se întoarce la Ierusalim şi organizează refacerea oraşului şi a naţiunii. La un moment dat, pe când lucrările erau gata, inamicii lui îi întind o cursă. Ei îl ameninţă cu moartea iar alţii îl sfătuiesc să intre în altar. Nimeni nu avea voie să intre în acel loc cu excepţia marelui preot o dată pe an când se făcea ispăşirea pentru popor.

Poate că Neemia se putea considera îndreptăţit să intre acolo. În cele din urmă era un om ales de Dumnezeu, care avea o misiune foarte importantă încredinţată de Dumnezeu. În cele din urmă el era necesar, Dumnezeu avea nevoie de el.

Dar nu acesta este raţionamentul lui Moise. Pentru el ascultarea de Dumnezeu este mai importantă chiar decât viaţa lui. Este un act de credinţă din partea lui că atunci când stăm în ascultare de Dumnezeu, El onorează aceasta.

Aceeaşi ascultare se aştepta de la Moise şi se aşteaptă de la fiecare dintre noi.

În ceea ce-i priveşte pe Moise şi Sefora, atunci când Moise este în situaţie de criză, când el se află în pericol de moarte, ea este aceea care face circumcizia băieţilor. În cele din urmă este un act de credinţă din partea ei.

Uneori trebuie să trecem prin situaţii dificile, complicate pentru a ajunge la credinţa pe care am putea să o avem şi în situaţii obişnuite.

Dragii mei, ajungem adesea în situaţii limită şi suntem intrigaţi  cu privire la motivul pentru care este nevoie să trecem prin aceste dificultăţi. Nu ştim de ce le îngăduie Dumnezeu. Ne este vorba despre o lipsă de dragoste din partea lui Dumnezeu pentru noi cum suntem ispitiţi să credem. Dimpotrivă pentru că Dumnezeu ne iubeşte El vrea să ne aducă la ascultare. Ascultarea este aceea care ne asigură binecuvântările lui Dumnezeu.

Dar să mergem mai departe, pentru că atunci când este împlinit ceea ce Dumnezeu se aştepta să fie împlinit Moise este lăsat să plece mai departe. Dumnezeu, mai mult îl trimite înaintea lui pe Aron, fratele lui Moise. El pleacă pentru a-l întâmpina pe Moise.

 v.27  Domnul a zis lui Aaron: ,,Du-te înaintea lui Moise în pustie.“ Aaron a plecat: a întîlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, şi l-a sărutat.

Din câte se pare  Aron avea o relaţie cu Dumnezeu. Deci Dumnezeu făcuse deja pregătirile pentru salvarea Israelului. Aron era deja pregătit atunci când Moise respinge invitaţia lui Dumnezeu de a merge în Egipt pe motiv că nu poate vorbi. Dumnezeu nu lasă nici un detaliu nerezolvat. Dacă Moise avea nevoie de Aron, Dumnezeu îl avea deja pregătit.

Prieteni dragi, când suntem la dispoziţia lui Dumnezeu, resursele nu sunt o problemă pentru el. El aduce în viaţa noastră de care avem nevoie, şi toate lucrurile necesare împlinirii voii lui. Dumnezeu face din Moise şi Aron un cuplu care va lucra după voia lui. Este adevărat că Aron nu va fi întotdeauna aşa cum vrea Dumnezeu, dar atunci când o asociere este făcută de Dumnezeu, lucrurile nu pot să stea decât aşa cum vrea El.

v.28  Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimesese, şi toate semnele, pe cari-i poruncise să le facă.

v.29  Moise şi Aaron şi-au văzut de drum, şi au adunat pe toţi bătrînii copiilor lui Israel.

Iată că echipa începe să funcţioneze. După ce Aron este informat de Moise despre tot ceea Dumnezeu vrea să facă pentru poporul evreu, cei doi se duc înaintea bătrânilor poporului.

Aici Moise îl prezintă pe Dumnezeu aşa cum i se ceruse să o facă:

v.30  Aaron a istorisit toate cuvintele pe cari le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.

v.31  Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s’au plecat şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.

Se pare că au făcut o treabă bună. Aron este cel care vorbeşte, cel care spune ceea ce voia Moise să comunice poporului, iar Moise însoţeşte cuvintele de semnele pe care Dumnezeu i le încredinţase.

Rezultatul? Bătrânii recunosc şi se pleacă înaintea lor recunoscând că ei sunt trimişi lui Dumnezeu.

Dragi prieteni, este atât de minunat atunci când laşi totul în mâna lui Dumnezeu. Nu se poate decât să rezulte un succes.

Este foarte adevărat că nu este un lucru uşor. Adesea răbdarea noastră este foarte scurtă, nu ştim să aşteptăm ca Dumnezeu să împlinească lucrurile după planul Lui.

Moise a încercat să elibereze poporul prin propriile eforturi, metode proprii care în cele din urmă l-au dus într-un deşert. A fost nevoie de 40 de ani pentru ca Moise să înveţe ce este răbdarea, supunerea şi ascultarea.

De acum el va fi în mâna lui Dumnezeu şi va fi folosit într-un mod peste visurile oricărui om.

Nu este interesant modul în care lucrează Dumnezeu? 40 de ani ca prinţ, 40 ca păstor, pentru ca în cele din urmă să fie cel care va avea cea mai mare contribuţie la formarea poporului evreu.

Totul se întâmplă când eşti în mâna lui Dumnezeu.