Itinerar Biblic Ep. 891 – AMOS Cap. 5:11-27

 

Dragi ascultători, revenim la cartea Amos. Suntem la capitolul 5, încă în contextul sentinţei pe care Dumnezeu o pronunţă împotriva Israelului. De fapt această sentinţă este însoţită şi de un rechizitoriu al faptelor ce au atras judecata.

Iată ce spune Amos că vede Dumnezeu întâmplându-se în mijlocul poporului Său. Reiau lectura capitolului 5 începând cu versetul 11:

Amos 5:11

v.11  Deaceea, pentrucă pe sărac îl călcaţi în picioare, şi luaţi daruri de grîu dela el: măcar că aţi zidit case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcarcă aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor!

Iată că Dumnezeu semnalează aici un act de nedreptate socială. Săracii sunt cei cărora nu li se face dreptate. Ştiu lucrul acesta pentru că vreme îndelungată am făcut parte din tabăra lor.

În orice caz, dragi prieteni, când se întâmplă un asemenea lucru, este evidentă şi problema cu care se confruntă acel popor din punct de vedere spiritual. Nu este vorba deci numai de un aspect economic implicat ci şi spiritual.

Dumnezeu le spune însă că acţiunilor nu vor rămâne nepedepsite:

“cu toate că aţi zidit case din piatră cioplită, nu le veţi locui; măcar că aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor!”. Minunatele palate construite în Samaria sunt astăzi ruine. Au fost distruse la scurt timp după ce acest mesaj a fost transmis şi, în această stare zac de mii de ani.

Amos 5:12

v.12  Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sînt multe, şi că păcatele voastre sînt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită, şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor.

La curtea de justiţie a acelor vremuri săracilor nu li se făcea dreptate. S-au schimbat de atunci lucrurile?

Unul dintre motivele pentru care se doreşte abrogarea pedepsei cu moartea a fost acela că cei bogaţi pot să scape de camerele de gazare sau de scaunul electric. Nu consider că este un motiv suficient de puternic deşi cred că cei bogaţi au o şansă în plus. Săracul, atunci când este găsit vinovat, nu are nici o şansă să scape de pedeapsă. Bogatul îşi permite să facă apel după apel şi are astfel timp să transforme pedeapsa cu moartea în închisoare. În multe cazuri nici măcar la închisoare nu mai ajunge.

Dumnezeu ştie când într-o naţiune nu se face dreptate. El a dat guvernelor omeneşti responsabilitatea conducerii acestui pământ. Naţiunile pământului sunt stabilite de Dumnezeu şi El le cere socoteală. Când acestea dau greş, El le înlătură, la fel cum Roma a fost înlăturată de pe scena acestei lumi.

Amos 5:13

v.13  De aceea, în vremuri ca acestea, înţeleptul trebuie să tacă; căci sînt vremuri rele.

Cu alte cuvinte, omul acelor zile ştia că nu se poate aştepta să i se facă dreptate şi mulţi oameni preferau să tacă. Acesta era cel mai prudent lucru pentru că dacă încerca să protesteze, nu obţinea nimic mai mult. Paradoxul vremurilor noastre este că, în ciuda faptului că vorbim despre libertatea presei, a religiei sau a cuvântului, nu prea ne bucurăm de ele. Agenţiile de ştiri s-au transformat pe nesimţite în agenţii de spălare a creierului. Adevărul este că doar vocea celui cu bani se poate face azi auzită. Prin urmare, în ţara noastră majoritatea tace pentru că ştie că vocea nu i se poate face auzită. Trăim vremuri grele, asemănătoare celor pe care le-a trăit şi Israelul.

Amos 5:14

v.14  Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel, Domnul, Dumnezeul oştirilor, să fie cu voi, cum spuneţi voi!

Din nou Domnul cheamă la El Israelul.

Amos 5:15

v.15  Urîţi răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate că Domnul, Dumnezeul oştirilor, va avea milă de rămăşiţele lui Iosif.

În zilele noastre, o persoană, susţinută financiar de bogaţi, poate să trădeze guvernul şi să scape de orice penalitate (poate să ajungă chiar un erou), în vreme ce oamenii mai săraci nu au şanse să se facă auziţi. Dumnezeu spune: “Urîţi răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii”.

“şi poate că Domnul, Dumnezeul oştirilor, va avea milă de rămăşiţele lui Iosif”. Cu alte cuvinte, Amos spune. “şansele sunt mici dar mai este speranţă pentru voi”.

Acum Amos ne va îndrepta atenţia într-o altă direcţie; el va avertiza în legătură cu judecata care se apropie –  Ziua Domnului.

Amos 5:16,17

v.16  De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Cel Atotputernic: ,,În toate pieţele se vor boci, şi pe toate uliţile vor zice: ,Vai! Vai!‘ Vor chema pe plugar la jale, şi la bocire pe ceice fac jălanii pentru morţi.

v.17  În toate viile va fi bocet, cînd voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul.

 

Dumnezeu ştia că poporul nu avea să se pocăiască şi de aceea le face cunoscută judecata ce se va abate asupra lor. Moartea îi va afecta pe toţi şi toţi vor jeli.

Amos 5:18

v.18  ,,Vai de cei ce doresc ,ziua Domnului!‘ Ce aşteptaţi voi dela ziua Domnului? Ea va fi întunerec şi nu lumină.

Mulţi oameni doreau să pară pioşi, declarând că abia aşteaptă Ziua Domnului. Amos se referă la aceşti oameni folosind interjecţia “vai” – “Vai de cei ce doresc „ziua Domnului!”. În zilele noastre oamenii spun: “O, ce bine ar fi dacă ar veni Domnul!”. În ceea ce îi priveşte pe unii dintre aceşti oameni, această expresie nu este nici pe departe o afirmaţie pioasă. Ziua aceea nu va fi la fel de plăcută precum îşi imaginează ei.

Amos foloseşte aici expresia “ziua Domnului”. Profetul Ioel este cel care a introdus acest subiect în mesajul său şi toţi ceilalţi profeţi care au urmat au avut ceva de spus despre el. Mulţi oameni au crezut că Ziua Domnului se referă la Împărăţia de 1000 de ani; de fapt, la începutul pregătirii mele în teologie am fost şi eu învăţat această teorie. Ioel a avut mare grijă – la fel şi Amos – să spună că Ziua Domnului nu este sinonimă cu lumina ci, cu întunericul. Ziua Domnului începe cu judecata, continuă cu venirea Domnului Isus în scopul instaurării Împărăţiei Sale aici pe pământ.

Sunt câţiva comentatori care consideră că poporul Israel devenise cinic şi ridiculiza Ziua Domnului. Eu nu le împărtăşesc convingerea; nu văd nici un motiv care să susţină această opinie. Mai mult, mie mi se pare că poporul încerca să devină din ce în ce mai pios. Respectau ritualurile mozaice dar, simultan, se închinau şi la idoli. Pentru ei totul se rezuma la conformarea la un anumit tip de religiozitate, la fel cum pentru mulţi oameni din zilele noastre, creştinismul se reduce la frecventarea cu regularitate a unei biserici. Nimic plin de viaţă, nimic real în îndeplinirea acestor ritualuri. Motivul pentru care multe dintre serviciile divine din ziua de azi par moarte este acela că totul a fost redus la o simplă desfăşurare de ritualuri. Poate părea frumos, plăcut ochilor sau urechilor dar, îţi schimbă în bine viaţa? Te transformă?

Mulţi creştini spun, într-o atitudine foarte pioasă,: “O, de-ar veni Domnul!”. Dacă eşti unul dintre aceşti oameni, dă-mi voie să îţi pun următoarea întrebare: chiar vrei ca El să vină? Sau te gândeşti la răpirea Bisericii doar ca la un mijloc prin care vei scăpa de necazurile acestei lumi?

La seminar, studiam ebraica împreună cu un coleg. După cină, seara, când aveam de pregătit o temă dificilă, el ridica ochii spre cer şi spunea: “O, de-ar veni Domnul în noaptea aceasta!” În ce fel îi afecta această rugăciune viaţa? Pur şi simplu nu mai dorea să-şi facă lecţiile.

Nu voi uita însă niciodată noaptea de dinaintea absolvirii (urma să se căsătorească şi să plece în luna de miere chiar după ceremonia de absolvire) când a ieşit dintr-un restaurant, a privit cerul şi a spus: “Sper că măcar vreme de câteva zile Domnul să nu vină!”.

Dragul meu, mulţi privim spre cer şi aşteptăm răpirea nu pentru că iubim vederea Domnului ci pentru că vrem să scăpăm odată de necazurile acestei lumi.

Amos le spune oamenilor: “Voi, oameni pioşi respectaţi ritualurile dar nu-L cunoaşteţi în adevăr pe Dumnezeu – voi vă închinaţi şi înaintea idolilor! Voi nu trebuie să vă doriţi să vină Ziua Domnului. Ea nu este lumină ci întuneric. Înainte ca Ziua Domnului să vină va trebui să treceţi printr-o perioadă de mari necazuri. Ce vă doriţi voi este să săriţi direct în mileniu dar, trebuie să vă spun că nu aşa se vor petrece lucrurile”.

Aceia care cred că Biserica nu va trece prin Necazul cel Mare trebuie să ştie că aceasta nu înseamnă că vom scăpa de judecată.

Dragul meu, sunt unii de părere că vom suporta necazul cel mare după ce vom ajunge în cer. Şi ştiţi de ce? Ascultaţi ce are de spus apostolul Pavel:

2 Corinteni 5:9,10: “De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că Suntem departe de casă. Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup”

Scaunul de judecată al Domnului Isus este bema (în vechea Grecie, platforma de pe care vorbitorul se adresa mulţimii; platformă în sinagogă de unde se citeşte Scriptura; în biserica ortodoxă, zona din jurul altarului); nu este vorba aici despre marele Tron alb al Domnului Isus ci, este vorba despre bema înaintea căreia se va prezenta fiecare creştin pentru a primi “răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup”. Este aceasta o judecată în vederea mântuirii? Nu, apostolul Pavel spune: 1 Corinteni 3:11 “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos”.

Nu există vreo altă temelie pe care o poate pune un om. De construit pe ea însă, se poate; fie cu lemn, fân sau trestie, fie cu aur, argint sau pietre preţioase. Toate faptele unui om, nu şi mântuirea sa şi nici fiinţa sa, vor fi testate în foc. Dacă vei trece de această probă, vei primi răsplata. Dar ce se întâmplă dacă faptele unui om nu trec testul? Apostolul Pavel spune: 1 Corinteni 3:12-15 “Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc.

Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc”.

Acesta este motivul pentru care adesea spun că deşi mulţi oameni vor fi mântuiţi, o parte dintre ei vor mirosi a foc. Tot ceea ce aceşti oameni au făcut aici pe pământ, a fost făcut de către fire, pentru o raţiune pământească, pentru o satisfacţie omenească.

Dragul meu, viaţa pe care o trăim aici pe pământ va fi testată şi este un nonsens să pretinzi că eşti interesat de a doua venire a Domnului Isus când adevărul este că unii dintre noi vor ajunge în cer şi vor gândi că, de fapt, nu au ratat Necazul cel Mare. Ascultaţi ce a spus apostolul Pavel în acest context:

2 Corinteni 5:11 “Ca unii care cunoaştem, deci, frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i încredinţăm; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre”.

Dacă îţi închipui că atunci când te vei înfăţişa înaintea Lui El îţi va da o medalie pentru că ai participat la şcoala duminicală vreme de mai bine de 15 ani, cred că greşeşti. Nu cred că acolo se va pune mare accent pe acest aspect. Cred că felul de viaţă pe care o duci în casa ta, mărturia pe care o ai în societate şi la serviciu, felul în care te comporţi cu sexul opus sunt toate elemente despre care se va vorbi atunci când te vei înfăţişa înaintea scaunului divin de judecată – toate acestea au caracterizat viaţa ta aici pe pământ.

Acum mai vrei să ajungi în cer? Ai clarificat toate lucrurile? Pavel scrie:

1 Corinteni 11:31 “Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi”.

Acesta este motivul pentru care încerc să-I mărturisesc toate Domnului. Doresc să îmi fac timp pentru întâlniri zilnice cu El. Dacă nu procedez aşa, El va lămuri odată lucrurile, dar va fi acolo, în cer. Poate că astăzi ţi-ai ieşit din fire şi ai fost o mărturie proastă. Poate ai bârfit pe un alt credincios. Crezi că atunci când te vei înfăţişa înaintea Domnului El te va bate pe umăr lăudându-te pentru ceea ce ai făcut? Nu, El va judeca tot acest comportament al tău. În cer toate vor fi arătate la lumină.

Amos este foarte direct cu ascultătorii săi: ”Terminaţi cu acest nonsens cum că vă doriţi să vină Ziua Domnului. Aceasta nu va fi o zi a luminii ci a întunericului. Va trebui să treceţi printr-un mare necaz”. Dacă eşti credincios şi, din această cauză nu vei trece prin Necazul cel mare, te vei înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Nu cred că momentele în care te vei afla în faţa acestui scaun vor fi la fel de plăcute pe cât îşi imaginează unii.

Amos 5:19

v.19  Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l întîlneşte un urs, şi care, cînd ajunge acasă, îşi reazimă mîna pe zid, şi-l muşcă un şarpe!

Amos este unul dintre cei mai dramatici scriitori câţi există în Biblie. El foloseşte limbajul figurat şi creează analogii cu elemente din natură. Aici este vorba despre un om care a plecat în pădure şi dintr-o dată îşi dă seama că este urmărit de un leu. Începe să fugă de leu şi vede că în faţa lui îşi face apariţia un urs. Cu alte cuvinte, dacă spui că vrei să vină Domnul pentru ca în acest fel să scapi de necazuri, s-ar putea să te aştepte ceva şi mai rău, într-un fel sari din lac în puţ. Văzând că ursul vine spre el, omul nostru trece dealul şi, în sfârşit, ajunge acasă. Se opreşte în faţa casei şi îşi trage răsuflarea sprijinindu-se de perete. Dar de undeva se iveşte un şarpe care-l şi muşcă. Poate ar fi fost mai bine pentru sărmanul om să-l înhaţe fie leul, fie ursul pentru că e mult mai rău să fii nevoit să trăieşti cu veninul de şarpe în tine!

Prin urmare Amos spune că ar fi mult mai bine să fim atenţi la viaţa pe care o trăim aici pe pământ. În calitate de credincioşi, mântuirea noastră nu este în pericol – Hristos a plătit pentru păcatele noastre dar, dacă păcatele pe care le facem, credincioşi fiind nu sunt rezolvate, El nu le va trece cu vederea. Dragul meu, El nu are cum să le ignore pentru că este Sfânt şi Drept iar cerul este locul unde toate sunt drepte. De aceea, atunci când vom ajunge acolo, şi eu şi tu, trebuie să fim în regulă. Acesta este un adevăr pe care mulţi dintre creştini nu îl conştientizează.

Amos 5:20

v.20  Nu va fi oare ziua Domnului întunerec, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?

„Ziua Domnului” începe cu o perioadă de judecată care se va abate asupra naţiunii Israel. Însă ziua Domnului conţine mai mult de o sesiune de judecată. De asemenea, Ziua Domnului include şi cea de-a doua sosire a Domnului Isus Hristos aici pe pământ cu scopul instaurării împărăţiei Sale.

Amos 5:21-23

v.21  Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre, şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare!

v.22  Cînd Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mîncare, n’am nicio plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe cari-i aduceţi ca jertfe de mulţămire, nici nu Mă uit la ei.

v.23  Depărtează de Mine vuietul cîntecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale!

 

În spatele acestei conformări la ritualuri existau vieţi necinstite. Oamenii lui Dumnezeu trebuie să recunoască faptul că credinţa lor trebuie să fie reală. Credinţa creştină nu este un fals sau o poveste; ea este ceva real. Credinţa trebuie asociată de o anumită persoană. Credinţa nu înseamnă înşelăciune. Mulţi oameni spun: „dacă crezi este pentru că eşti orb. Ai o credinţă oarbă”. Dragul meu, dacă ai o credinţă oarbă, mai bine las-o baltă pentru că Dumnezeu nu acceptă aşa ceva. Credinţa trebuie să aibă impact şi efect asupra vieţii. „Credinţa fără fapte este moartă” spune Iacov. Apostolul Pavel a spus că noi am fost mântuiţi pentru a face fapte bune. Este foarte important să ne amintim acest lucru.

Poporul Israel ducea o viaţă de păcat. Oamenii erau implicaţi în idolatrie şi, cu toate acestea, respectau şi ritualurile mozaice. Dumnezeu spune aici: „dispreţuiesc ceea ce faceţi. N-am nevoie de ceea ce faceţi”. În serviciile noastre de închinare, de care suntem aşa de mândri, dacă inimile participanţilor nu sunt implicate, în ochii Domnului ceea ce facem nu are absolut nici o însemnătate. Dacă El ar veni la biserica ta sau la biserica mea, cum credeţi că ar aprecia ceea ce se petrece la un serviciu de închinare?

Amos 5:24-26

v.24  Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pîrîu care nu seacă niciodată!

v.25  Mi-aţi adus voi jertfe şi daruri de mîncare, în timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel?…

v.26  Veţi ridica dar pe Sacut, împăratul vostru, şi pe Caivan, chipurile voastre idoleşti, steaua dumnezeului vostru, pe care vi l-aţi făcut,

Se pare că poporul Israel aducea jertfe în pustie dar, în momentul în care a întâlnit cu neamurile păgâne, a dorit să se închine şi zeităţilor lor. Închinarea la Moloh (la noi în Biblie Sacut) includea ritualuri în care un copil mic era pus în braţele înroşite de foc ale unui idol, transformând astfel copilul într-o jertfă vie. Urletele acelui copil, vă puteţi închipui, erau cumplite. Dumnezeu ne spune: „voi veniţi duminica la biserică şi simţiţi emoţiile provocate de un serviciu de închinare însă, în timpul săptămânii vă închinaţi lui Moloh, vă închinaţi invidiei şi măreţului dolar”.

Mulţi creştini spun şi ei pe paturile lor de moarte: „aici pe pământ am slujit lui Moloh; am slujit lăcomiei, m-am închinat lucrurilor lumii acesteia şi nu L-am slujit pe adevăratul Dumnezeu”. Dragul meu, cântecele sau predica de la înmormântarea ta nu au nici o putere pentru că tu te vei înfăţişa înaintea scaunului de judecată. La fel se va întâmpla şi cu mine. Sincer să fiu, îmi este un pic teamă şi, din acest motiv, doresc să fac toate lucrurile bine aici pe pământ şi mă străduiesc să am o relaţie cât mai bună cu Domnul.

Amos 5:27

v.27  şi vă voi duce în robie dincolo de Damasc, zice Domnul, al cărui Nume este Dumnezeul oştirilor!“

Israelul va fi pedepsit. Poporul va ajunge în captivitate „dincolo de Damasc”, adică dincolo de Siria, acolo unde se afla Ninive. Dumnezeu spune lui Israel că asirienii îi vor duce în captivitate. Îi anunţă! Şi o face pentru ca ei să înţeleagă că trebuie să se pocăiască!

Mă întreb dacă noi înţelegem acest lucru!

Să ne ajute Dumnezeu!

Rămâneţi pe mâini bune!