Itinerar Biblic Ep. 890 – AMOS Cap. 4: 11- 5:1-10

 

Dragi prieteni, ne întoarcem la Amos, predicatorul care predică cu vehemenţă împotriva păcatelor naţiunii sale.

Încă de la începutul capitolului am văzut că Dumnezeu trece în revistă o serie întreagă de lucruri pe care El le-a îngăduit ca adevărate semnale de alarmă, avertismente pentru ca poporul să înţeleagă starea în care se afla. În ciuda acestora, concluzia tristă era: „Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine”.

Dacă veţi citi cu atenţie aceste versete veţi observa că există o anumită gradaţie în aceste avertismente. Mai întâi, criza economică, apoi seceta, apoi epidemiile…Toate însă vizau acelaşi lucru – atragerea atenţiei poporului asupra păcatului lor. Din păcate poporul nu lua aminte la aceste lucruri. El continua să comită aceleaşi păcate să trăiască în aceeaşi stare.

Am atras atenţia asupra acestui aspect deoarece găsim aici atitudinea părintelui care îşi disciplinează copilul. Mai întâi sunt pedepse uşoare, apoi ceva mai grele, în funcţie de gravitatea faptelor şi a modului în care copilul înţelege ceea ce face. Cam aşa stau lucrurile şi în cazul Israelului şi chiar şi în ceea ce ne priveşte.

Pentru că Dumnezeu iubea Israelul îi pedepsea pentru a le atrage atenţia. Pentru că Dumnezeu ne iubeşte El ne atrage atenţia asupra păcatelor noastre.

Vă spuneam însă că intensitatea, natura acestor avertismente este modificată în funcţie de răspunsul sau absenţa acestuia din partea poporului. Iată ce citim acum în versetul 11 al capitolului 4:

Amos 4:11

v.11  ,,V’am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, pe cari le-a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul…

Unii predicatori sunt de părere că acest verset este o însumare a plăgilor din trecut. Se prea poate! Totuşi, Dumnezeu face referire aici la evenimentul distrugerii acestor două cetăţi. Cred că accentul cade mai puţin asupra a ceea ce s-a întâmplat cât asupra a cauzei din care s-a întâmplat. Cauza era păcatul care ajunsese la culme.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi avertizează că şi ei se apropiau de limită în ceea ce privea păcatul lor. În ciuda faptului că ei cunoşteau toate aceste elemente, poporul ac continuat să-L ignore pe Dumnezeu. ”Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.”

Amos 4:12

v.12  ,,De aceea îţi voi face astfel, Israele, -şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întîlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!

Versetul acesta mai poate fi citit şi astfel: „De aceea mă voi ocupa de tine Israele şi fiindcă mă voi ocupa de tine, pregăteşte-te să-l întâlneşti pe Dumnezeul tău.

Iată că Dumnezeu îi înştiinţa că se va ocupa de ei. Se pare că evreii nu au luat aminte la aceste avertismente.

Ştim că asirienii au fost cei care au atacat prin surprindere şi au luat poporul în captivitate. Cu alte cuvinte, poporul Israel nu credea în cuvintele Domnului şi nici nu se întorcea la El.

Dumnezeu merge chiar dincolo de pedeapsa care va veni prin intermediul asirienilor. El spune: „pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!”.

Când Asiria a atacat regatul, ea nu i-a dus în captivitate pe toţi evreii. Mulţi dintre ei au fost ucişi. Aceasta a însemnat că acei oameni s-au înfăţişat înaintea Domnului mai repede decât credeau. Aşa se va întâmpla cu fiecare dintre noi; după moarte Îl vom întâlni toţi pe Dumnezeu. „pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!”. Acesta este un mesaj actual şi care ar trebui luat în considerare, în cel mai serios mod, de fiecare dintre noi.

Dragul meu, acest mesaj ţi se adresează şi ţie. Pregăteşte-te să dai ochii cu Însuşi Dumnezeu! Să presupunem că în acest moment te-ai afla în prezenţa Domnului – este posibil ca şi eu şi tu să ne aflăm curând în faţa Lui. Să presupunem că deja viaţa aceasta aparţine de trecut. Lucrurile care erau atât de importante pentru tine nu mai au acum nici o importanţă. Viaţa ta pe pământ a ajuns la final, acum te afli în prezenţa Domnului. Cum crezi că te vei înfăţişa înaintea Sa? Poate că ai dus o viaţă în care te-ai străduit să le fii oamenilor pe plac. Dar nu ştiai că nu trebuie să te bazezi pe puterea ta, pe relaţiile tale sau pe propriul caracter? Nici tu şi nici eu nu avem ce să îi oferim Domnului – suntem falimentari, dragul meu ascultător. Suntem morţi în păcatele şi fărădelegile noastre. Singurul mod în care şi tu şi eu putem să stăm în prezenţa lui Dumnezeu este prin credinţa în Domnul Isus. El a fost trimis să ia asupra Lui fărădelegile noastre şi să plătească pentru păcatele noastre. Îmbrăcaţi în neprihănirea Lui putem să stăm înaintea lui Dumnezeu.

Iată cum, dragi ascultători, acest predicator de ţară ne va spune în continuare cine este acest Dumnezeu în prezenţa căruia ne vom afla cu toţii la un moment dat. Este unul dintre cele mai cutremurătoare versete din Biblie:

Amos 4:13

v.13  Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vîntul, şi spune omului pînă şi gîndurile lui. El preface zorile în întunerec, şi umblă pe înălţimile pămîntului: Domnul, Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui.

Amos Îl prezintă ca fiind un Dumnezeu omnipotent, omniscient şi omniprezent. El este Creatorul omnipotent. El are toată puterea. El a format munţii şi a făcut vântul. El este omniscient cunoscându-ne încă de departe gândurile. El este omniprezent – El „umblă pe înălţimile pământului”. Indiferent unde te duci, chiar şi pe lună, nu vei scăpa de prezenţa Sa. Poate că până acum te-ai străduit cu succes să-ţi creezi o imagine bună dar să nu uităm că psalmistul spune: Psalmul 90:8 „ Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse”.

Dumnezeu te cunoaşte. N-are rost să te străduieşti să pari altul decât eşti. Mai bine ai veni înaintea Domnului recunoscând cine eşti. Poate nici poliţia şi nici SRI-ul nu sunt pe urmele tale însă Dumnezeu îţi cunoaşte fiecare dintre păcate.

Un predicator spunea: „Păcatul secret pe pământ este un scandal de proporţii în cer.”

Dumnezeu ne cunoaşte în aceeaşi manieră în care îi cunoştea pe oamenii din vremea lui Amos. Profetul le-a spus cu tărie: „Pregătiţi-vă să vă întâlniţi cu Domnul”.

Să mergem mai departe. Capitolul 5 realizează o proiecţie în viitor şi este clarificat faptul că Domnul va pedepsi poporul pentru fărădelegi, în versetul cincisprezece al acestuia vom afla că Dumnezeu încearcă să convingă Israelul să se întoarcă la El pentru ca judecata şi pedeapsa să fie evitate. Atâta vreme cât judecata nu se abătea asupra lor şi asirienii nu băteau la uşile cetăţii, mai era speranţă pentru popor.

Amos 5:1

v.1   Ascultaţi cuvîntul acesta, cîntecul acesta de jale, pe care-l fac pentru voi, casa lui Israel!

El cântă un cântec trist, de înmormântare. Vorbeşte despre ei cu duioşie –

Amos 5:2

v.2  ,,A căzut şi nu se va mai scula, fecioara lui Israel; stă trîntită la pămînt, şi nimeni n’o ridică.

Când Osea a început profeţia sa el a vorbit despre experienţa pe care a avut-o acasă. El s-a căsătorit cu o prostituată iar Dumnezeu l-a trimis să vorbească regatului de nord şi să spună. „sunteţi ca o prostituată dar Dumnezeu încă vă iubeşte”. Aici Amos spune: „eraţi ca o fecioară, Dumnezeu v-a căsătorit cu El”. Aceasta este statura, poziţia în care se găseşte fiecare credincios. Apostolul Pavel le spunea corintenilor: 2 Corinteni 11:2

„Căci Sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată”.

Atunci când noi venim la Dumnezeu, păcatele ne sunt iertate şi începem o viaţă complet nouă cu El. Ce spui de lucrul acesta? Cum au fost pentru tine ultimii câţiva ani? Ai făcut şi tu asemeni Israelului? Te-ai purtat ca o prostituată? I-ai întors spatele Aceluia care te iubeşte? Ai fost târât încetul cu încetul de plăcerile lumii acesteia? Te trage răul după el? Mulţi creştini sunt în această situaţie în zilele noastre. Este un cântec funeral deosebit de trist:

„A căzut şi nu se va mai scula, fecioara lui Israel; stă trîntită la pământ, şi nimeni n-o ridică”.

Amos 5:3

v.3  Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: cetatea care scotea la luptă o mie de oameni, nu va rămînea decît cu o sută, şi cea care scotea o sută de oameni, nu va mai rămînea decît cu zece, din casa lui Israel.“

„cetatea care scotea la luptă o mie de oameni, nu va rămâne decât cu o sută”. Amos spune: „pregătiţi-vă să-L întâlniţi pe Domnul. Uitaţi-vă la numărul celor care vor muri”. „şi cea care scotea o sută de oameni, nu va mai rămâne decât cu zece, din casa lui Israel”. Aceştia sunt cei care vor fi lăsaţi în ţară pentru că o parte foarte mare dintre ei vor fi omorâţi.

Ascultaţi-l pe Amos. Aceasta era o ultimă chemare adresată naţiunii.

Amos 5:4

v.4    Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: ,,Căutaţi-Mă, şi veţi trăi!

Invitaţia este încă valabilă. Cuvântul a fost răspândit. Dumnezeu îi cheamă să se întoarcă la El; dacă o vor face, vor fi salvaţi.

Amos 5:5

v.5  Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal, şi nu treceţi la Beer-Şeba. Căci Ghilgalul va fi dus în robie, şi Betelul va fi nimicit.

Vă aduceţi aminte de versetul 4 al capitolului 4? Acolo îndemnul era: „Duceţi-vă numai la Betel, şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal, şi păcătuiţi şi mai mult! „ Desigur era vorba acolo de o retorică satirică! Amos ştia ce se întâmpla acolo şi de fapt nu voia ca ei să meargă acolo pentru a păcătui.

Ghilgal era locul unde Israel campase la trecerea Iordanului, când au păşit în ţară pentru prima oară, sub conducerea lui Iosua. Acolo ei au ridicat un cort şi de acolo au pornit spre Ierihon. Locul acesta a devenit un loc sfânt.

De fapt, Dumnezeu le-a spus să spună copiilor că acela era locul unde El îi scăpase. Aceşti oameni însă au devenit idolatri iar  locurile care erau cândva sfinte au devenit centre ale idolatriei.

Beer-Şeba, o altă localitatea menţionată în acest verset, se afla în interiorul regatului de sud, în zona Neghev. Acesta este un alt loc faimos. Aici Avraam şi Abimelec au încheiat un legământ, aici Avraam a chemat Numele Domnului (Geneza 21). Expresia „de la Dan la Beer-Şeba” este folosită în Scriptură pentru a desemna întreaga ţară Israel, de la nord la sud. În zilele lui Amos, oamenii din regatul de nord făceau pelerinaje la Beer-Şeba pentru a se închina la idoli.

Dar de ce să nu meargă în aceste locuri? „Căci Ghilgalul va fi dus în robie, şi Betelul va fi nimicit”. De ce nu menţionează Amos aici şi Beer-Şeba? Pentru că Beer-Şeba nu aparţine regatului de nord ci celui de sud. Aveau să treacă mai bine de 100 de ani înainte ca Beer-Şeba să ajungă în robie, împreună cu întreg regatul de sud. Aceste două aşezări din regatul de nord, Betel şi Ghilgal, vor ajunge în captivitate. Cât de multă dreptate a avut Amos!

Interesant este că după toate aceste avertismente el continuă spunând că totuşi mai există speranţă. Aceasta demonstrează încă o dată faptul că dorinţa lui Dumnezeu nu era nimicirea poporului ci izbăvirea lui. Dar să vedem ce spune Amos:

Amos 5:6,7

v.6  Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi! Temeţi-vă ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, şi focul acesta s’o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă,

v.7  voi cari prefaceţi dreptul în pelin, şi călcaţi dreptatea în picioare!

„căutaţi pe Domnul şi veţi trăi” – ce minunată este această invitaţie! „Temeţi-vă ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif”. Dumnezeu spune: „dacă nu vă întoarceţi la Mine, va trebui să vă judec”.

Un adept al liberalismului va face mare caz de acest verset. El va vorbi despre „mântuirea prin fapte”, găsind argumente în acest verset. Un asemenea „teolog” nu ia însă în considerare întregul mesaj al lui Amos. Poporul Israel era în situaţia de a respecta forma de închinare dorită de Dumnezeu. Ei aduceau jertfe, se conformau ritualului cerut de Domnul dar viaţa lor nu era o reflecţie a acestora. Cu alte cuvinte între cuvinte şi practică nu se putea pune semnul egalităţii.

Mulţi oameni cred că dacă iei parte la ritualurile şi practicile  bisericii, eşti foarte pios şi dacă, în interiorul bisericii, faci ceva care nu se conformează practicilor locului, poţi fi învinuit de blasfemie. Dragul meu, nu cred că din această direcţie vine pericolul.

Pericolul real zace în omul care merge la biserică, cântă imnurile creştine şi, imediat ce iese din clădirea bisericii, trăieşte o viaţă necinstită, o viaţă în care nu dă dovadă nici de dreptate şi nici de curăţie. Aceasta este blasfemia străzii, a secularului. Acesta este lucrul pe care Dumnezeu îl condamnă în viaţa poporului Israel.

Eu nu spun că credinţa vie în Domnul Isus nu este esenţială. Pentru mântuirea ta este de maximă importanţă să te încrezi în jertfa Domnului Isus. Dar, dragul meu, dacă rămâi la acest nivel şi viaţa ta în afara bisericii nu corespunde standardelor evangheliei, nu-mi vine în minte decât un singur cuvânt care ar descrie situaţia în care te afli. Este un cuvânt dur dar Domnul Isus a folosit poate mai mult decât oricine acest cuvânt. El i-a numit pe conducătorii religioşi ai timpurilor sale „ipocriţi”. În zilele noastre ipocrizia, aflată fie la amvoane, fie printre enoriaşii obişnuiţi, a luat proporţii uriaşe: pe de o parte declarăm dragostea jertfitoare a lui Dumnezeu, credinţa noastră în Domnul Isus şi, pe de altă parte, ducem o viaţă care contrazice la fiecare pas evanghelia. Aceasta este cea mai mare defavoare adusă evangheliei în zilele noastre. Multor creştini nu le convine să se vorbească despre aşa un subiect deoarece în biserică ei se străduiesc să pară deosebit de activi în vreme ce, în afara bisericii, dimpotrivă.

Amos condamnă dorinţa unora de a declara credinţa lor şi de a nu trăi o viaţă în consecinţă. Vedeţi, Dumnezeu l-a adus pe Amos de departe din sud pentru că nu găsise mai aproape un om care să transmită un asemenea mesaj. Predicatorii cu salarii din Betel şi Samaria spuneau doar ceea ce era pe placul poporului.

Un predicator a făcut, cu ceva vreme în urmă, afirmaţia că amvonul modern a devenit ecoul convingerilor congregaţiei. Apostolul Pavel îi scria lui Timotei: 2 Timotei 4:3,4 „ va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite”.

Urechile oamenilor se bucură atunci când aud lucruri frumoase şi pe placul lor iar proprietarii lor se duc şi dau încântaţi mâna cu pastorul. E cumva ca-n vechiul joc egiptean: eu te scarpin pe spate, tu mă scarpini pe spate şi aşa ne e bine amândurora. Sunt foarte multe situaţii asemănătoare cu aceasta în bisericile din ziua de azi. Liberalismul chiar promovează o asemenea atitudine şi, din nefericire, ea este uşor de recunoscut şi în bisericile conservatoare.

Israeliţii s-au simţit insultaţi de faptul că acest om, Amos, sugerează faptul că ei nu sunt religioşi sau pioşi însă, acesta era mesajul. Amos 5:8

v.8  El a făcut Cloşca cu pui şi Orionul, El preface întunerecul în zori, iar ziua în noapte neagră; El cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pămîntului: Domnul este Numele Lui.

Din nou, este vorba despre minunata chemare a Domnului. Dumnezeu este îndelung răbdător. El are mult mai multă răbdare decât voi avea eu vreodată. Am aflat că trebuie să învăţ să am  răbdarea Domnului. Cât de răbdător este Domnul!

„El a făcut Cloşca cu pui şi Orionul”. Orionul este una dintre multele constelaţii din ceruri, una familiară oamenilor de atunci.

„El preface întunericul în zori, iar ziua în noapte neagră; El cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pământului”. Cu alte cuvinte, Domnul este cel care face ploaia să cadă. Este adevărat că precipitaţiile sunt controlate de legea hidrodinamicii însă, cine a făcut această lege? Cine este Cel care face ca apa să se ridice din ocean, o transformă într-un nor, mişcă norii cu ajutorul vântului până când îi aduce în locul care trebuie şi apoi îi transformă, din nou, în apă? Dumnezeu este Cel care face toate acestea! Amos spune: „Domnul este Numele Lui”. De fapt, el spune poporului Israel: „v-aţi întors către idoli iar viaţa voastră nu demonstrează credinţa în Dumnezeu, singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul a tot ceea ce există”.

Amos 5:9,10

v.9  El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, aşa că nimicirea vine peste cetăţui.“

v.10  Ei urăsc pe cel ce-i mustră la poarta cetăţii, şi le este scîrbă de cel ce vorbeşte din inimă.

„Ei urăsc pe cel ce-i mustră la poarta cetăţii”. Cel care făcea aşa ceva era de obicei judecătorul. Curtea de judecată a acelor zile era situată la poarta cetăţii înconjurată de ziduri. Boaz şi-a adus cea mai apropiată rudă la poarta Betleemului pentru a stabili moştenirea lui Naomi şi a lui Rut. Când Lot s-a dus în Sodoma, el s-a implicat acolo în politică şi aflăm că stătea lângă poartă. Ce făcea acolo? Era judecător. Amos spune că judecătorul care îi mustra pe cei care greşeau era urât de toţi ceilalţi; din acest motiv judecătorii erau forţaţi să coopereze cu făcătorii de rele.

Atunci când un judecător stăruia să facă dreptate şi încerca să fie cinstit, devenea rapid nepopular. Nu cred că natura umană s-a  schimbat mult din vremea lui Amos şi până în prezent.

Dragii mei, încheiem încă un popas pe care l-am făcut în cadrul itinerarului nostru care ne-a condus şi de această dată în cartea Amos a Vechiului Testament.

Concluzia pe care au vreau să o trag în urma lucrurilor prezentate astăzi este că avem a face cu un Dumnezeu sfânt ce solicită pocăinţă din partea noastră dar şi cu un Dumnezeu al îndurării, al iubirii ce aduce nădejdea izbăvirii. Fie ca Dumnezeu să întărească această nădejde în fiecare din noi!

Fiţi binecuvântaţi!