Itinerar Biblic Ep. 70 Matei cap.13:31-58

 

Rezumat

  • Pilda grăuntelui de muştar.

Dragi ascultători, experienţele pe care le avem ne aduc adesea în situaţia de a fi foarte mulţumiţi de felul în care suntem din punct de vedere spiritual.

Ori, în alte situaţii Inamicul nostru, Satan încearcă să ne abată privirile în altă parte pentru a strecura înşelăciunile al căror maestru este.

De aceea Domnul Isus  atrage mereu atenţia cu privire la această dinamică a vieţii în Împărăţia Cerurilor.

Ne-a spus şi data trecută că este nevoie să veghem. Satan pândeşte orice moment de neveghere  pentru a arunca neghina, planta parazit care distruge rodul adevărat. Ne-a atras de asemenea atenţia că aceste seminţe aruncate de Satan nu sunt de la început vizibile ci abia atunci când este vorba de roadele pe care are, mai bine spus, nu le aduc.

Dragii mei, acesta este motivul pentru care nu ne putem îngădui să pierdem din vedere starea noastră spirituală.

O foarte frumoasă învăţătură pe care am avut-o în lecţia noastră trecută este cea legată de atitudinea pe care trebuie să o avem faţă de neghina semănată de inamicul Satan. Vă aduceţi aminte că robii ceruseră stăpânului permisiunea de a smulge neghina iar stăpânul le spune că nu acela era momentul.

Nu-i aşa că şi noi suntem adesea ispitiţi să curăţim casa Domnului, să smulgem toată neghina? La fel este şi cu viaţa personală. Sunt unele persoane a căror viaţă spirituală nu este decât un lung şi chinuitor proces de smulgere a neghinei. Amintiţi-vă de Luther care a ajuns în pragul nebuniei încercând să scoată afară neghina din viaţa lui.

Ei bine, secretul nu este constanta depistare a neghinei şi smulgerea ei. Stăpânul limitează responsabilitatea robilor lui la …semănat.

Dragii mei, atunci când semănăm Cuvântul lui Dumnezeu el aduce rod. Este mult mai uşor să depistăm neghina pentru că ea nu aduce rod. Scriptura semănată cu consecvenţă în viaţa Bisericii şi în viaţa noastră aduce rod. Neghina se autodemască, iese în evidenţă prin lipsa ei de rod.

Dar să mergem mai departe în învăţăturile pe care le prezintă Domnul Isus  cu privire la Împărăţia Cerurilor. Sunt tot în capitolul 13 la versetul 30, unde este prezentată o nouă pildă legată de Împărăţia Cerurilor.

Este o pildă în care se foloseşte aceeaşi imagine legată de agricultură, numai că de această dată este folosită o sămânţă diferită:

v.31  Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a sămănat în ţarina sa.

v.32  Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.“

Este foarte puţin probabil că această imagine este referitoare la Biserică. Imaginile folosite de obicei la Biserică sunt pomii care aduc rod. Muştarul este mai degrabă un condiment fără prea mare valoare nutritivă.

De asemenea, sămânţa de muştar nu creşte într-un pom mare, asemenea stejarului, ci  într-un arbust.

Unde mai punem că este una dintre cele mai mici seminţe. Dar, ceea ce spune Domnul este că, în cele din urmă, din această sămânţă creşte un arbust în care păsările pot să îşi facă cuiburi.

Planta la care se referă Domnul Isus  aici este cunoscută în lumea botanicii ca Brassica nigra din care se prepara muştarul negru iar în timpurile biblice şi apreciatul ulei din seminţe de muştar, folosit adesea şi ca medicament. Această plantă creşte în fiecare an, dezvoltându-se şi ajungând la maturitate ca o plantă destul de solidă, cu frunze multe şi numeroase crengi în special la baza plantei. În partea de mijloc ele se întretaie oferind un adăpost perfect pentru păsări. Este încărcată de flori galbene şi fructe mici ce conţin foarte multe seminţe. Diametru unei seminţe este cam de un milimetru şi devenise etalon pentru cele mai mici lucruri.

Domnul Isus foloseşte această imagine pentru a exemplifica creşterea şi dezvoltarea creştinismului, aşa cum pilda aluatului se referă la creşterea interioară. Chiar dacă Biserica nu aduce o convertire generală a acestei lumi, ea are totuşi, şi trebuie să aibă, o puternică influenţă asupra acestei lumi.

Acum, este foarte adevărat că adesea lumea şi biserica au ajuns la o asemenea apropiere încât este greu să faci o diferenţă între ele, dar acesta este un punct despre care Domnul Isus  nu vorbeşte aici.

Referirea directă a Domnului este la potenţialul pe care îl reprezintă creştinismul, Biserica, atunci când lasă să se împlinească planurile lui Dumnezeu.

Începută cu un mic grup de oameni, temători şi dezorientaţi ea va ajunge acea Biserică despre care Domnul Isus  spune că porţile locuinţei morilor nu o vor birui.

Dragii mei, dacă celelalte pilde aveau cumva o nuanţă menită să alarmeze, de această dată Domnul Isus  încurajează. El are un viitor minunat pentru cei care cred în El, pentru aceia care ascultă cuvântul lui şi care veghează ca el să rămână curat şi să aducă rod.

Dar dacă acum vorbeşte Domnul Isus  despre dezvoltarea exterioară a Împărăţiei urmează şi o pildă ce prinde dinamica ei interioară:

v.33 Le-a spus o altă pildă, şi anume: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s’a dospit toată plămădeala.“

Această pildă a aluatului nu este aşezată de loc în mod antitetic, ci vine să completeze imaginea dinamicii Împărăţiei Cerurilor şi implicit a indivizilor care o compun.

Dar ce reprezintă oare aluatul? Sunt unii care consideră că aluatul este o referire la Evanghelie. Un argument împotriva acestei asocieri ar fi acela că de cele mai multe ori, aluatul este folosit în Evanghelii ca element negativ. Cuvântul aluat sau derivatele lui este folosit de circa 90 de ori în Scriptură din care şaptezeci în Vechiul Testament şi restul în Noul Testament. De cele mai multe ori, este folosit cu conotaţii negative. Un cercetător al Bibliei a afirmat că rabinii, de obicei, foloseau în scrierile lor, aluatul ca simbol al răului. În Vechiul Testament, era interzis să se folosească aluat pentru jertfele aduse Domnului.

În Noul Testament, Domnul Isus atrage atenţia asupra aluatului fariseilor iar apostolul Pavel vorbeşte despre aluatul răutăţii şi vicleniei.

Deci dacă este vorba despre simbolism, trebuie spus că nici el nu se contrazice în Biblie şi chiar dacă nu pare în acest pasaj nu este folosit într-un sens pozitiv aşa cum o să vedem. Dar în nici un caz nu cred că este o referire la Evanghelie.

Mai degrabă, Evanghelia este reprezentată de cele trei măsuri de făină de grâu. Care este argumentul pentru această asociere? Păi ar fi acela că făina este făcută din grâu, ori, Domnul Isus a folosit deja această pildă pentru a ne spune că aceste seminţe reprezintă Împărăţia Cerurilor.

Este nevoie să ne aducem aminte că această pildă descrie în principal ce se va întâmpla cu Cuvântul lui Dumnezeu în intervalul cuprins între respingerea Domnului Isus şi slăvirea lui, sau momentul în care El se va întoarce pentru instaurarea deplină a Împărăţiei sale.

Observaţi ce se întâmplă cu acest Cuvânt al lui Dumnezeu reprezentat de făina de grâu. Ni se spune aici că aluatul este pus în făină Aşa cum spuneam, aluatul a fost folosit de obicei în scriptură ca o reprezentare a răului. Nici de această dată nu cred că avem motive să credem că sensul folosirii lui este schimbat.

Deci acest aluat, reprezentantul răului este pus în Evanghelie, în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă privim în jurul nostru, mai avem oare nevoie şi de alte dovezi? Nu sunt atâtea secte, atâtea grupări care nu au nimic comun cu creştinismul dar care folosesc Biblia. Chiar şi mişcări sataniste se folosesc de Biblie pentru practicile lor.

Dragii mei, Domnul Isus ne cunoaşte atât de bine încât nu este greu pentru El să prevadă ce se va întâmpla cu noi. Din păcate acest Cuvânt aducător de viaţă, care este Scriptura, este adesea alterat, schimbat şi aceasta numai datorită răzvrătirii omului, neascultării Lui.

Dar ce face acest aluat? Ei bine, aluatul este o substanţă care conţine drojdie şi care fermentează. Atunci când este pus în compoziţia pentru pâine, cauzează creşterea acestei compoziţii şi dă un anumit gust compoziţiei. Poate acesta este şi motivul pentru care destui oameni se îndreaptă către astfel de secte. Pâinea nedospită nu este la fel de gustoasă dar se dovedeşte a fi mai sănătoasă.

Dimensiunile corupţiei sunt impresionante din ceea ce spune Domnul Isus. Aluatul ajunge în cele din urmă să dospească toată plămădeala. Nu întâmplător, într-un alt loc Domnul Isus se întreabă dacă atunci când va veni va mai găsi credinţă pe pământ.

Deci ceea ce avem aici este o avertizare şi un alt îndemn la veghere.

Dragii mei este nevoie să ţinem curat cuvântul lui Dumnezeu să-l aşezăm în inima noastră, să-I dăm voie să crească, să se dezvolte acolo, pentru ca viaţa noastră să se  transforme.

v.34  Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă,

v.35  ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ,,Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.“

Domnul Isus le vorbea în felul acesta pentru că avea un motiv. Acum nu mai erau ei ţinta principală a misiunii sale.

De acum, numai cei care doreau din toată inima să găsească izbăvirea puteau să o găsească. Mesajele nu mai erau clare şi directe ci mai degrabă camuflate, spuse în aşa fel încât să incite.

De asemenea Domnul Isus nu mai ţinea mulţimile după El. De acum se concentra foarte mult asupra formării celor care erau cu El, ucenicii Lui.

v.36  Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s’au apropiat de El, şi I-au zis: ,,Tîlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.“

După cu se poate vedea, nici ucenicii nu înţelegeau foarte bine ceea ce spunea Domnul. De aceea cu nevoie de lămuriri suplimentare.

Cred că este un bun exemplu pentru noi. Nici noi nu înţelegem întotdeauna ceea ce citim sau ce auzim cu privire la voia Domnului. Dar nu trebuie să fim descurajaţi. Aşa cum Domnul Isus a răspuns cererii ucenicilor El ne va răspunde şi nouă. Prin Duhul Sfânt El ne va vorbi şi de ne va descoperi minunatele lucruri ale Creatorului nostru.

Dar să vedem ce răspunde ucenicilor:

v.37  El le-a răspuns: ,,Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului.

v.38  Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău.

v.39  Vrăjmaşul, care a sămănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfîrşitul veacului; secerătorii, sînt îngerii.

v.40  Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfîrşitul veacului.

Iată deci cât de amplu este mesajul pe care îl transmite Domnul Isus.  El conţine atât avertizarea cu privire la intenţiile inamicului nostru, cât şi previziuni cu privire la ceea ce se va întâmpla la venirea Domnului nostru.

Numai că nu pentru toţi sunt încurajatoare cuvintele Lui:

v.41  Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire şi pe ceice săvîrşesc fărădelegea,

v.42  şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor

Acela va fi un moment al adevărului, al evaluărilor. Grâul cel bun va fi, în sfârşit, separat de neghină. Cel care va face această separare vor fi slujitorii Domnului. Pentru mulţi acela va fi începutul plânsului şi scrâşnirii dinţilor.

Dar acum Domnul Isus ne atrage atenţia asupra Împărăţiei Cerurilor. El ne spune acum trei pilde care vorbesc despre valoarea Împărăţiei şi care ar trebuie să fie atitudinea celui care o descoperă.

v.44  Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.

v.45  Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

v.46  Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.

Aceste pilde descriu costul în contextul veştii bune cu privire la Împărăţia Cerurilor.

Trecerea de la celelalte pilde la acestea este destul de lin făcută, având în vedere faptul că din nou apar binecunoscutele elemente, ţarina şi agricultorul. Acest om găseşte o comoară, ceea ce trebuie spus nu era tocmai un lucru neobişnuit. Era obiceiul atunci ca cel ce pleca de acasă, sau care voia să păstreze anumite bunuri de valoare să le împacheteze în ceva şi să le îngroape. De multe ori dacă se întâmpla ceva cu persoana în cauză, comoara rămânea îngropată acolo fără ca altcineva să ştie unde era.

Deci tot ce era posibil ca acea persoană să găsească  astfel de comoară. Strategia acestui om este destul de simplă. El, relocalizează comoara, o îngroapă în altă parte, şi apoi se duce, vinde tot ce are, se pare că nu era prea mult, şi vine să cumpere acea ţarină, locul unde a găsit-o devenind proprietarul comorii.

Această pildă ilustrează, aşa cum spuneam câteva aspecte însemnate legate de Împărăţia Cerurilor şi de revoluţia sau mişcare iniţiată de Domnul Isus.

Un prim aspect ar fi acela că intrarea în Împărăţia Cerurilor nu înseamnă sărăcirea omului, frustrarea lui de orice bucurie, ci înseamnă, îmbogăţirea lui, producerea unei imense bucurii.

Apoi, un alt fapt semnificativ este acela că bogăţia, comoara nu este ceva vizibil pentru toată lumea ci ceva ascuns pentru unii. Este foarte adevărat şi în ceea ce priveşte revoluţia iniţiată de Domnul Isus. Nu toţi au înţeles despre ce este vorba. Nu toţi au intrat în această schimbare propusă de El. Unul din motive poate fi şi acela că Împărăţia Cerurilor nu a venit aşa cum se aşteptau cei mai mulţi să vină. Nu uitaţi că ea este asemuită unui grăunte de muştar.

Domnul Isus trebuie să deschidă ochii ucenicilor pentru a înţelege multe din lucrurile legate de Împărăţie. Deci, ea nu a fost şi nu este vizibilă pentru toţi.

Cel de al treilea aspect ne vorbeşte despre acţiunea celui care găseşte comoara. Omul acesta vinde tot ce are pentru a cumpăra câmpul în care se află comoara.

Aici este vorba de preţul, de valoarea Împărăţiei. Nimic din ce avem nu se poate ridica la valoarea ei. Pavel surprinde foarte bine acest lucru în cuvintele pe care le adresează Filipenilor în capitolul 3 versetele 7 şi 8:

v.7  Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.

      v.8  Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos,

Observaţi ce valoare are pentru Pavel găsirea Domnului, intrarea în Împărăţia Cerurilor.

Aceeaşi idee este prezentată şi în cea de a doua pildă, unde împărăţia este asociată cu o perlă de mare preţ.

Mai ales în cele vremuri, perlele erau într-adevăr foarte greu de obţinut. Cei care pescuiau aceste perle, fie din Marea Roşie, fie din Golful Persan, îşi riscau viaţa pentru ele şi preţul pe care îl solicitau era foarte mare.

Astfel acest om, care este foarte bogat, de această dată, face şi el afacerea vieţii lui. Vinde tot ce are şi cumpără această perlă care îi aduce un profit şi mai mare decât tot ce avusese mai înainte.

Dragii mei, să fi cetăţean în Împărăţia cerurilor este cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla. Deşi este nevoie de sacrificiu, este nevoie de un preţ pe care trebuie să îl plăteşti, răsplata sacrificiului tău este cu mult, mult mai mare.

Dar, mai sunt două aspecte pe are Domnul Isus ţine să le precizeze cu privire la Împărăţie. În aceeaşi manieră, adică folosind pilda ca mijloc de comunicare, Mânuitorul ne lasă să înţelegem că nu doar plătind preţul intri în Împărăţie. Trebuie să fi adecvat pentru aceasta:

v.47  Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.

v.48  Dupăce s’a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.

v.49  Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,

v.50  şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.“

Dragi ascultători, Împărăţia Cerurilor este o realitate care merită o foarte mare analiză din partea noastră. Ea nu poate fi ignorată. Oricine o ignoră ajunge la distrugere. Domnul Isus este foarte categoric în ceea ce spune cu privire la aceste lucruri:

v.51  ,,Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?“ i-a întrebat Isus. -,,Da, Doamne“, I-au răspuns ei.

v.52  Şi El le-a zis: ,,De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.“

Cu alte cuvinte, Domnul a adus la lumină atât lucrurile vechi cât şi cele noi pentru a prezenta o imagine completă a planului de mântuire pe care Dumnezeu îl pune la dispoziţia omului.

Din păcate nici atunci şi nici acum, nu toţi oamenii sunt pregătiţi să primească aceste minunate cuvinte, să creadă în Domnul nostru. Domnul Isus se întoarce în ţinuturile lui unde este respins:

v.53  După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.

v.54  A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: ,,De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?

v.55  Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui?

v.56  Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?“

v.57  Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: ,,Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decît în patria şi în casa Lui.“

v.58  Şi n’a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.

De ce se întâmplă astfel de lucruri. Răspunsul este chiar în acest ultim verset al capitolului: necredinţa.

O Doamne, Ajută necredinţei noastre!