Itinerar Biblic Ep. 7 – Geneza – Introducere

 

Dragi ascultători am ajuns iată la studiul propriu-zis al Cuvântului Sfânt. Tot ce am parcurs până acum a avut menirea să ne facă conştienţi de importanţa studierii Bibliei. Sper ca Duhul lui Dumnezeu să fi pus această dorinţă deja în inimile dumneavoastră. De asemenea, introducerea ne-a familiarizat şi cu multe din tehnicile care sunt implicate în cadrul studiului. Sper ca tot ceea ce am prezentat  până acum să vă fi fost de ajutor. Pe parcursul studiului nostru vom mai reveni cu anumite aspecte pentru a ne ajuta să obţinem cât de mult se poate din studiul nostru.

Aşa cum promiteam data trecută, astăzi vom începe să tratăm prima carte a Bibliei – Geneza. Vom discuta despre autorul ei, data aproximativă la care a fost scrisă, denumirea ei, cuprinsul ei, dar toate acestea după ce vom remarca că este una din cele două cărţi cheie ale Bibliei. Cartea care deschide Vechiul Testament – Geneza şi cartea care deschide Noul Testament – Evanghelia după Matei, sunt, cred eu, cărţi cheie în ceea ce priveşte înţelegerea Bibliei.

Înainte de a începe însă studiul, doresc să vă invit să citiţi cartea Geneza în întregime. Ar fi de dorit să alocaţi suficient timp încât să o citiţi într-o singură sesiune. Ştiu că este un efort considerabil, dar vă sigur că o să-i gustaţi din plin beneficiile. Personal nu am putut să fac lucrul acesta pentru prima dată ci am avut nevoie de câteva sesiuni de citire până să termin cartea. Oricum, aşa cum spuneam, dacă veţi putea să o faceţi, veţi vedea cât de mare este profitul.

Daţi-mi voie acum să fac o prezentare generală , care să  acopere întregul spectru al cărţii. Sunt anumite aspecte pe care va trebui să le notaţi pentru că Geneza este reprezentativă întregii Biblii. De fapt, Geneza este cartea care ne face cunoştinţă pentru întâia dată cu cele mai multe dintre lucruri: creaţia, bărbatul, femeia, păcatul, sabatul, căsătoria, familia, munca, civilizaţia, cultura, crima, jertfa, rasele, limbile, răscumpărarea, oraşele şi multe altele.

În cartea Geneza ne sunt prezentate un număr de personaje foarte interesante. Din această cauză cineva a numit cartea Geneza ca fiind “ Cartea biografiilor”. Aici ne sunt prezentaţi Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Faraon şi ceilalţi unsprezece fii ai lui Iacov, fraţi ai lui Iosif. Veţi descoperi aici că Dumnezeu îi binecuvântează în mod constant pe Avraam, Isaac, Iacov şi pe Iosif. Pe lângă aceasta toţi aceia care sunt asociaţi cu ei – Lot, Abimelec, Potifar, administratorul închisorii şi Faraon, sunt şi ei binecuvântaţi la rândul lor.

În această carte vei găsi menţiuni cu privire la legământ. Sunt numeroase cazurile în care Dumnezeu se arată patriarhilor, în mod special lui Avraam. Altarul ocupă şi el un loc aparte în contextul cărţii. Dar nu numai aspecte frumoase, înălţătoare se regăsesc aici ci şi din cele mai puţin plăcute, care fac parte din viaţa obişnuită a omului, ca de exemplu gelozia. Egiptul este zugrăvit în această carte cum nu este niciunde altundeva. Găsim tot în cartea Geneza  judecata păcatului, precum şi evidenţe clare ale providenţei divine.

Pe măsură ce vom înainta în studiul nostru trebuie să ţinem mereu cont de ceea ce  spunea cineva: “Vizualizează întregul şi lucrează apoi subdiviziunile. Imaginează-ţi materialul, compoziţia, tot ceea ce formează  întregul.” Cu alte cuvinte, realizează mai întâi întreaga imagine  a cărţii. Eu spun de obicei studenţilor  că sunt două moduri de studiere a Bibliei. Una este utilizând un telescop iar cealaltă utilizând microscopul. În primul râd este nevoie să ai o imagine telescopică. După aceea abia trebuie abordată la microscop.

Un mare predicator, Robinson al Angliei, a scris ceva ce aş dori să rămână în memoria şi inima fiecărui om din Împărăţia lui Dumnezeu. El spunea aşa: (citez) “Trăim într-o eră a cărţilor. Acestea curg de sub tiparniţe într-un ritm ameţitor. Iar noi citim mereu manuale, articole, cărţi devoţionale, critică, cărţi despre Biblie, cărţi despre Evanghelie, toate sunt devorate cu aviditate. Dar cât timp sau efort investim în citirea Evangheliilor  sau a Bibliei însăşi?

 Suntem mereu ispitiţi să ne imaginăm că ajungem mai buni mult mai repede dacă citim câteva afirmaţii moderne cu privire la adevăr, afirmaţii ce ni se par mult mai accesibile pentru că sunt prezentate într-o formă care corespunde mult mai mult educaţiei noastre. Însă bunul pe care noi îl achiziţionăm atât de repede nu este cel care afectează în mod profund fiinţa noastră, atât de profund încât să se confunde cu noi înşine. Ar fi bine dacă am putea înţelege că nimic din ceea ce merită să avem nu vine fără victorie. Marile adevăruri ale naturii nu ne sunt oferite într-o formă suficient de uşoară încât să şi înţelegem fără nici o dificultate. Bogăţiile harului trebuie căutate cu toată energia şi priceperea ce pot să-l caracterizeze pe omul ce este în căutarea unor bogăţii de mare preţ.”

(Acesta este un citat luat din cartea Viaţa personală a slujitorului lui Dumnezeu.)

Îmi place foarte mult ceea ce spune Robinson pentru că şi eu cred din toată inima că Biblia vorbeşte cel mai bine inimilor noastre decât o poate face orice altă carte. Acesta este şi motivul pentru care am inclus textul biblic în acest studiu.

În zilele noastre apar mereu noi traduceri; de fapt, ele apar ca ciupercile după ploaie.  Cred că este bine să le verificăm amănunţit înainte de a le da la o parte pe cele vechi.

Să trecem acum la diviziunile majore ale cărţii. Vă propun un exerciţiu: dacă ar trebui să împărţiţi cartea în două părţi cum aţi face-o? Cred că aţi observat că primele unsprezece capitole constituie aproape o carte în sine. Începând cu capitolul 12 şi până la finalul ei găsim o cu totul altă secţiune.  Dacă este să semnalăm aspectele în care diferă cele două secţiuni atunci putem semnala următoarele:

În primul rând, prima secţiune se întinde de la relatarea creaţiei până la viaţa lui Avraam.

A doua secţiune se întinde de la Avraam până la relatarea despre Iosif.

Prima secţiune abordează probleme fundamentale care încă mai dau bătaie de cap oamenilor de astăzi : Creaţia, Căderea, Potopul, Turnul Babel.

A doua secţiune este mai mult biografică. Ea prezintă viaţa sau aspecte ale vieţii unor importante personalităţi: Avraam, omul credinţei, Isaac, fiul preaiubit, Iacov, alesul şi pedepsitul fiu, sau Iosif, suferinţa şi gloria acestuia.

Deşi criteriul abordării este unul important, este unul care face o şi mai mare diferenţiere. Este vorba despre timp. Primele unsprezece capitole  acoperă o perioadă de timp de cel puţin două mii de ani.  Cred că pot spune fără să greşesc, că această parte a Genezei acoperă suficient timp pentru a acoperi orice teorie teistă cu privire la creaţie fără teama că va rămâne ceva pe afară.  Cea de a doua secţiune acoperă numai trei sute cincizeci de ani. De fapt, începând cu Geneza 12 şi până la sfârşitul cărţii Apocalipsa este acoperită o perioadă de 2000 de ani. De aceea în ceea ce priveşte timpul, putem spune că primele capitole nu acoperă decât jumătate din Biblie.

Acestea ar trebui  să ne sugereze că Dumnezeu a avut un scop bine definit atunci când ne-a oferit această secţiune. Pe ce credeţi că pune Dumnezeu accentul? Pe această primă secţiune sau pe restul? Cred că este evident în ceea ce priveşte interesul pe care Dumnezeu îl acordă el cade pe cea de a doua parte.  Această primă parte are de a face cu universul şi crearea lui dar cea de a doua parte are de a face cu omul, cu naţiunile şi cu persoana Domnului Isus Hristos. Dumnezeu a fost mult mai interesat de Avraam decât a fost interesat de întregul univers creat. Aceasta mă face să cred, prieten drag, că El este mult mai interesat de tine, decât este de întregul univers. Pentru El eşti mai preţios decât stelele, soarele, pământul şi tot ceea ce El a creat.

Daţi-mi voie să aduc argumente în plus pentru aceasta.

Din cele 89 de capitole ale Evangheliilor, numai patru capitole vorbesc despre primii 30 de ani ai vieţii Domnului Isus, pe când 85 de capitole acoperă ultimii trei ani de viaţă ai Domnului Isus aici pe pământ, iar 27 de capitole vorbesc despre ultimele sale opt zile aici pe pământ. Oare care este accentul pe care Duhul Sfânt îl pune în aceste condiţii? Sunt sigur că veţi fi de acord că Duhul Sfânt ne atrage atenţia în mod special  asupra ultimii părţi, cea care foloseşte 27 de capitole pentru a descrie numai opt zile din activitatea Domnului Isus. Oare ce a făcut Domnul Isus în această parte? Este vorba despre moartea Sa, înmormântarea şi învierea Domnului Isus. Aceasta este o parte importantă a Evangheliilor. Cu alte cuvinte ceea ce ne este dat în evanghelii ne este dat cu scopul ca noi să credem şi să fim mântuiţi. Este de fapt, chiar afirmaţia unuia dintre evanghelişti – Ioan. Acesta este esenţialul Bibliei  –  Istoria mântuirii este cuprins în această afirmaţie – el a murit pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră.

Având deja toate aceste lucruri descrise, putem să spunem acum că primele 11 capitole ale Genezei sunt numai o introducere a Bibliei şi este necesar să le privim din acest punct de vedere şi nu altul. Aceasta nu înseamnă că vom sări peste aceste capitole,  ba chiar vom insista puţin asupra lor.

Geneza este “solul” pe care creşte Biblia. Aici facem cunoştinţă cu începuturile tuturor lucrurilor. Geneza este ca şi mugurul unui frumos trandafir care se deschide apoi în paginile întregii Biblii.

Dar să mergem mai departe şi să observăm împreună ce cuprinde această cartea mai în detaliu. Mai întâi doresc să menţionez secţiunile acestei cărţi. O modalitate de a împărţi această carte este în funcţie de genealogiile familiilor. Astfel avem:

Cartea despre crearea cerurilor şi a pământului  relatare cuprinsă în capitolul 1 până la versetul 6 din capitolul 2.

Avem apoi genealogia lui Adam care se întinde de la capitolul 2, versetul 7, până la capitolul 6 versetul 8.

După genealogia lui Adam urmează cea a lui Noe care este cuprinsă între capitolul 6 cu versetul 9 şi capitolul 9 cu versetul 29.

Urmează apoi genealogia copiilor lui Noe, datele despre aceasta fiind găsite în capitolul 10 până la capitolul 11 cu versetul 9.

În mod special ni se dau informaţii despre unul din fii lui Noe şi anume Sem. Astfel avem genealogia lui Sem redată în capitolul 11 cu versetul 10 şi până la versetul 26.

Următoarea este genealogia lui Terah cuprinsă între capitolul 11 cu versetul 27 şi capitolul 25 cu versetul 11.

Tot în capitolul 25 de la versetul 12 şi până la versetul 18 avem genealogia lui Ismael.

După versetul 19 şi până la capitolul  35 cu versetul 29 avem genealogia lui Isaac.

În capitolul 36 avem genealogia lui Esau.

De la începutul capitolului 37 şi până la sfârşitul cărţii avem genealogia lui Iacov.

În cadrul acestor genealogii avem date despre aceste persoane care au avut o mare importanţă în planul lui Dumnezeu de răscumpărare a acestei lumi, faptele lor, urmaşii lor, modul în care ei au ascultat  de Dumnezeu. Este interesant de observat, aşa cum spuneam şi mai devreme, că Biblia îi prezintă aşa cum au fost ei, fără să-i scoată din sfera obişnuitului. Unii dintre ei l-au respins pe Dumnezeu alţii nu au fost mereu ascultători, dar Biblia îi prezintă nu ca pe super eroi ci oameni obişnuiţi al căror singur merit a fost acela că au ascultat de Dumnezeu. Dar, despre fiecare în parte vom discuta atunci când vom ajunge cu studiul nostru la pasajele respective. Geneza este o carte a familiilor. O vom privi din acest punct de vedere şi ne vom minuna de bogăţia ei.

Haideţi acum să deschidem la prima pagină a Bibliei, acolo unde Dumnezeu începe măreața lucrare a creației a tot ceea ce există. Dacă aveţi cumva Biblia la îndemână citiţi prima afirmaţie a Bibliei:

 “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”.

Aceasta este una dintre cele mai profunde afirmaţii care au fost făcute vreodată şi cu toate acestea este una din afirmaţiile care a fost mereu atacată. Trebuie să recunoaştem că este o istorie foarte scurtă a creaţiei dar aşa cum vom vedea nu este scopul lui Dumnezeu să ne dea o istorie a creaţiei.

Se spune că editorul unui ziar asculta raportul reporterilor ce abia se întorseseră de pe teren. Unul din ei a început să povestească cu lux de amănunte un fapt fără importanţă. Editorul, puţin iritat, îi spune, “Mai scurteaz-o! Chiar şi istoria creaţiei are numai 282 de cuvinte.” Reporterul şi el iritat de întrerupere i-a răspuns: “Da, dar dacă cineva ar mai fi adăugat încă vreo două sute de cuvinte nu ar mai fi fost atâtea controverse!”

Este interesant să observăm că Dumnezeu ne oferă o istorie prescurtată a Creaţiei. Întrebarea care apare este : “Oare ce a avut Dumnezeu în plan când ne-a oferit această secţiune?” Care este scopul autorului cu privire la acest pasaj?

Şi-a propus El să ne ofere o lecţie de geologie? Cu privire la această stare de lucruri sunt foarte multe argumente şi dispute.

Cu ani în urmă, în California, comitetul educaţiei a avut iniţiativa de a include “teoria” Biblică a Creaţiei în cadrul materiilor ştiinţifice. Sincer fiind trebuie să spun  că nu sunt foarte încântat de o asemenea perspectivă. Deşi unii susţin că ar trebui să fiu, deoarece este un pas spre progres, eu am argumentele mele. Unul din ele este acela că pentru a preda cum se cuvine Istoria Creaţiei, trebuie să dispui de un anumit caracter. Dacă cel ce predă o asemenea disciplină nu are o bază Biblică solidă şi nu crede în ceea ce predă nu văd ce succes poate să aibă o asemenea persoană în a preda Creaţionismul. Decanul facultăţii care a făcut propunerea, profesor de biologie fiind, a comentat  că “Teoria Creaţiei “ în contextul apariţiei vieţii pe pământ ocupă acelaşi loc pe care îl ocupă  “Teoria Berzei” în contextul procreării. Chiar dacă “Teoria Berzei” nu este una validă când este vorba de perpetuarea rasei umane, “Teoria Creaţiei “ este una pe care Biblia o susţine din plin chiar dacă nu ne oferă o istorie în detaliu a acesteia. Deci ceea ce spune o asemenea persoană contează mai puţin dar reflectă o anumită atitudine antagonistă faţă de Biblie pe care, din păcate, încă o au foarte mulţi oameni. Opinia mea este că acest om cunoaşte foarte mult în ceea ce priveşte biologia dar foarte puţin în ceea ce îl priveşte pe Dumnezeu. Cel puţin afirmaţia pe care a făcut-o mă face să cred acest lucru.

Problema aceasta a originilor a produs multe alte controverse de-a lungul timpului, teorii neobişnuite fiind lansate şi multe discuţii pe această temă. De fiecare dată este vorba despre ipotezele omului şi bâlbele din vocile lor îi împiedică să audă vocea lui Dumnezeu. De fapt, sunt două grupuri extremiste în ceea ce priveşte opinia despre Creaţie, grupuri care au tulburat apele înţelegerii prin presupoziţiile lor dogmatice. Un grup este compus din oamenii de ştiinţă  aroganţi care susţin că evoluţia biologică şi filozofică este adevărul evangheliei. Axioma pe care ei o îmbrăţişează este aceea că “descoperirile sigure ale ştiinţei” ne asigură de acest lucru. Vom vorbi imediat despre acest aspect. Cel de al doilea grup este format din teologi la fel de aroganţi care susţin că ei au descoperit cum a făcut Dumnezeu lumea. Ei ţin discursuri şi prelegeri erudite despre teorii care vin să concilieze ştiinţa şi Biblia. Ei privesc cu dispreţ la exegeţii de renume ai Bibliei din trecut  pe care îi consideră doar nişte pitici în comparaţie cu ei.

Aş vrea să spun că ambele grupuri ar trebuie să citească cu atenţie una din întrebările pe care Dumnezeu i le adresează lui Iov: (citez) „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii

 Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui?” (Am încheiat citatul.)

Sunt foarte multe teorii despre modul în care a apărut lumea, universul, dar toate, în cele din urmă pot fi încadrate în una din cele două categorii: Creaţie sau Speculaţie. Toate teoriile pot fi în una din cele două.

Teoria evoluţiei este alcătuită din multe alte teorii diferite şi mulţi oameni de ştiinţă cu renume amendează şi resping aceste teorii evoluţioniste. Contrar teoriilor pe care noi am fost obişnuiţi să le auzim ani în şir cu privire la veridicitatea acestor afirmaţii, nu se poate spune că teoria evoluţiei are aceeaşi bază cum are 2+2=4. Apoi, ceea ce ni se spune în Geneza capitolul 1 trebuie acceptat prin credinţă. Este interesant că Dumnezeu a lăsat lucrurile în acest fel – numai prin credinţă putem accepta. În epistola  adresată evreilor se spune: “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

Iată deci că marea problemă rămâne şi astăzi, cum se poate ca din nimic să apară ceva. Singurul mod prin care putem obţine un răspuns este  fie prin credinţă, fie prin  speculaţie, iar speculaţia nu este deloc ştiinţifică.

Haideţi acum să privim la câteva din teoriile despre origini. Un anumit grup de oameni ne spun să acceptăm răspunsul pe care îl dă ştiinţa. Dar care este acest răspuns ştiinţific? Despre ce ştiinţă vorbim noi aici? În anul 1806 Profesorul Leyell a spus că Institutul Francez enumeră nu mai puţin decât 80 de teorii în ceea ce priveşte geologia şi care erau în dezacord cu Biblia, toate aceste teorii fiind infirmate de cercetătorii din ultimii ani.

Moise este agentul uman pe care Dumnezeu l-a folosit să scrie cartea Genezei şi cred că ar zâmbi cel puţin dacă ar asista la toate ipotezele şi controversele pe marginea acestui subiect, pentru că scopul său nu a fost acela de a ne oferi date ştiinţifice cu privire la Creaţie. Vorbind despre scopul Scripturii apostolul Pavel spune: ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

Scopul Scripturii este acela de a instruii omul în ceea ce priveşte neprihănirea. Scriptura nu este scrisă pentru a oferi date despre geologie sau biologie.

Ea este scrisă pentru a  oferi informaţii despre modul în care omul poate intra în relaţie cu Dumnezeu şi care sunt cerinţele lui Dumnezeu pentru ca omul să ajungă la mântuire. Poţi să scrii peste această primă parte a cărţii Geneza “Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?”

Aş vrea să întreb, dac Dumnezeu ar fi dat o afirmaţie ştiinţifică cu privire la creaţie câţi oameni din vremea lui Moise ar fi înţeles-o? Câţi oameni chiar din zilele noastre ar putea înţelege acei termeni? Nu foarte mulţi. Apoi, să nu uităm că abia în zilele moderne au apărut contestatarii creaţiei. Trebuie să ne amintim, de asemenea, că Biblia nu este scrisă numai pentru profesori ci şi pentru oamenii simpli de orice vârstă din orice cultura ar fi el. Dacă ar fi fost scrisă în limbajul ştiinţific din timpul lui Moise, ar fi fost probabil cartea ar fi fost respinsă.

Din această cauză oamenii au propus câteva soluţii cu privire la originile universului. Una din acestea susţine că totul este o iluzie. Cred că această teorie este contrară tuturor faptelor existente. Cu toate acestea sunt oameni care acceptă această teorie. Sunt şi alţii care cred că lumea, în mod spontan, a apărut din nimic. Este foarte adevărat acum că, într-un anume sens, şi Biblia spune aşa ceva cu diferenţa că ea merge mai departe şi spune că Dumnezeu este Cel care a făcut totul din nimic. Un alt punct de vedere este că lumea nu are o origine, ea existând veşnic.  Chiar şi printre cei care acceptă că lumea a fost creată există mai multe încercări de a stabili modurile în care a fost făcut acest lucru.

În anul 1961, un articol apărut într-o faimoasă publicaţie anunţa că omul a ajuns la pragul descoperii originilor universului. De atunci încoace însă nu a mai apărut nimic despre mult aşteptata descoperire ce trebuia să revoluţioneze omenirea.

Biologul Edwin Conklin a afirmat că: (citez) “probabilitatea ca universul să fi apărut în mod accidental este comparabilă cu apariţia unui dicţionar dintr-o explozie într-o tipografie” (am încheiat citatul). Venind din partea unui om de ştiinţă este o afirmaţie foarte neştiinţifică dar este foarte adevărată.

Se pare că există cel puţin trei teorii cu privire la apariţia universului pe care astronomii le-au sugerat. O teorie susţine că universul nu are un început el existând din totdeauna. Unul din adepţii acestei teorii, Dr. William Baum adresându-se Academiei de Ştiinţă a Statelor Unite a spus că universul a existat din totdeauna iar noi forme de materie sunt într-un permanent proces de creare. Câţiva ani mai târziu, acelaşi Dr. Baum se pare că a devenit susţinătorul unei alte teorii cunoscută şi sub numele de “Bing Bang”. Această teorie presupune că în univers, cu câteva miliarde de ani în urmă, a avut loc o mare explozie care a dus la ceea ce avem noi astăzi.

Tot această teorie ne atenţionează că este foarte posibil ca în aproximativ zece miliarde de ani de acum înainte să avem parte de o nouă explozie. Nu ştiu cât de mult ar trebui să ne îngrijorăm cu aceasta, dar este o teorie interesantă care a apărut pe meleagurile Marii Britanii.

Mai sunt şi alte moduri în care oamenii au încercat să explice originile omului. Dr. Louis Leakey, un antropologist, în urma unor săpături pe care le-a făcut în Africa a declarat că a găsit “veriga lipsă” din cadrul teoriilor cu privire la apariţia omului. Ce descoperise el? Un craniu cu dinţii foarte bine dezvoltaţi pe care el l-a datat ca fiind de circa şase mii de ani. Oricum, astfel de descoperiri mai fuseseră făcute până atunci şi nimeni nu şi-a mai bătut capul cu una în plus care oricum nu rezolva întreaga problemă. Iar dacă Dr. Leakey împingea apariţia rasei umane atât de timpuriu, dr. Lawrence Dillon  a mers mai departe spunând că omul nu este un animal ci este o plantă care a evoluat dintr-o algă marină. Acum, unii dintre noi poate şi-au căutat strămoşii printr-un pom ceva iar acum aflăm că trebuie de fapt să mergem pe malurile mării pentru a ne afla originile. Iată cum unele speculaţii ajung la limita ridicolului.

Trebuie să spunem că am enumerat numai câteva din speculaţiile care există pe această temă a apariţiei universului şi a vieţii. Aşa cum aţi văzut ele oscilează între elemente raţionale şi altele care nu au nici un suport raţional ba sunt la limita ridicolului. Chiar şi în domeniile teologiei sunt unii care nu acceptă să fie etichetaţi drept intelectuali obscuri şi au acceptat supoziţii pe care au încercat să le împace cu Biblia. Astfel avem aşa numitul “evoluţionism teistic” care mie mi se pare a fi cel mai nerealist mod de a privi universul şi omul. Este asemenea celui ce încearcă să prindă doi iepuri dintr-o dată. Acestora le face plăcere să meargă cu necredincioşii dar ar vrea să poarte şi o Biblie sub braţ.

Există deci atât de multe încercări de a explica ceea ce Dumnezeu a afirmat atât de simplu. Personal, nu cred că problema este aceea că nu putem trăi fără să cunoaştem cu siguranţă originile noastre, ci adevărata problemă este că nu ne putem împăca cu ideea că există un Dumnezeu creator, care doreşte să intre într-o relaţie cu noi, relaţie pe care noi o respingem. Nu necunoaşterea este aceea care aduce neliniştea, ci neacceptarea a ceea ce cunoaştem, mai ales când aceasta ne condamnă.

Deci, dragi prieteni, cuvintele mele nu sunt un îndemn de genul “crede şi nu cerceta”.

Îndemnul meu este să cercetaţi, să investigaţi dar şi să credeţi atunci când veţi descoperi mâna unui Creator Căruia nu i-a scăpat nimic şi care mai mult decât universul întreg este preocupat de tine ca individ. În studiile noastre viitoare vom privi mai de aproape ceea ce a făcut Dumnezeu şi dacă încă mai ai lucruri neclare lasă Duhul Său să aducă lumina aşa cum a adus-o în creaţia Sa.

 

Fiţi Binecuvântaţi!