Itinerar Biblic Ep. 6 – Introducere

 

Dragi prieteni, am anunţat pentru această dată discutarea ultimilor doi paşi în ceea ce priveşte interpretarea. Întrucât aceasta este o ultimă parte a introducerii generale, vreau să facem o succintă recapitulare a ceea ce am prezentat până acum.

Dacă vă mai aduceţi aminte, am încercat mai întâi să arăt cum că Biblia nu este o cartea oarecare ci este chiar Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru este demonstrat de câteva aspecte cum ar fi:

Păstrarea ei de-alungul secolelor în împrejurări foarte potrivnice.

Dovezile aduse de arheologie.

Apoi toate acele dovezi interne constituite din mulţimea de profeţii împlinite care sunt de altfel şi o garanţie că şi acelea care nu s-au împlinit încă vor ajunge la scadenţă.

Nu în ultimul rând cred că o dovadă foarte puternică o constituie mulţimea de vieţi schimbate de puterea ce se revarsă prin această carte, putere care este de fapt a autorului ei, Dumnezeu, creatorul nostru.

O dovadă specială o constituie Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care revelează minunăţia acestui Cuvânt oricui vrea să beneficieze de această intervenţie.

Toate acestea se constituie în dovezi ce ne arată atât unicitatea acestei cărţi cât şi influenţa ce o poate avea în viaţa omului.

Am vorbit apoi despre câţiva termeni care au directă legătură cu modul în care a fost scrisă Biblia dar şi cu modul în care ea este o carte ce comunică cu noi oamenii tuturor generaţiilor. În acest context am subliniat faptul că Biblia este o revelaţie ceea ce înseamnă că Dumnezeu a vorbit. Aceasta formulă apare de peste două mii cinci sute de ori pe paginile Bibliei.  Tot aici am menţionat termenul inspiraţie. Aceasta are de a face cu faptul că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu chiar dacă ea a fost scrisă de oameni. Ea este o garanţie a revelaţiei lui Dumnezeu.

Deşi au fost o mulţime de scriitori, Dumnezeu a fost acela care a inspirat nu numai gândurile lor dar şi fiecare cuvânt care îl găsim pe paginile Bibliei. Aspectele menţionate până acum au de a face mai mult cu modul în care a prins formă Biblia. Atunci când vorbim însă despre iluminare,  atingem o zonă care are directă legătură cu noi cei care trăim la secole distanţă de perioada scrierii Bibliei sau în culturi diferite. Poate că v-aţi pus întrebarea cum poate fi Biblia relevantă pentru o lume care evident, este mult diferită de cea în care a fost scrisă. Tocmai aici intervine iluminarea.

Iluminarea este acea intervenţie a Duhului Sfânt care face cuvântul relevant pentru noi. Este intervenţia autorului comunicării, iniţiatorului ei în procesul comunicării cu cei pe care i-a creat şi a căror grijă o poartă. Prin această intervenţie mintea noastră capătă dimensiuni necunoscute nouă, inima începe să rezoneze pe frecvenţe ce nu ne erau cunoscute până atunci şi mintea noastră începe să se întâlnească nu cu mintea unui alt om ci cu cea lui Dumnezeu  care are atâtea lucruri minunate să ne arate. Aceasta înseamnă iluminare.

Însă toate aceste elemente pot rămâne fără nici o valoare pentru noi dacă nu ne lansăm în acest  proces de citire şi interpretare a Bibliei. Este procesul în care interacţionăm direct cu Cuvântul lui Dumnezeu şi descoperim ceea ce ne comunică el. Interpretarea este necesară şi este, în acelaşi timp, o caracteristică definitorie pentru modul în care Dumnezeu comunică cu noi oamenii. El doreşte să găsească acel teren comun nouă în care putem să ne identificăm cu situaţii şi împrejurări ale căror experienţe nu ne sunt necunoscute. Interpretarea este deci în mare măsură o identificare cu ceea ce comunică Dumnezeu. Sunt însă, aşa cum spuneam şi la vremea respectivă anumite lucruri de care trebuie să ţinem seama.

Aceste lucruri ar fi:

Respectarea unităţii Bibliei aceasta însemnând că nu sunt contradicţii în Biblie.

Identificarea destinatarului Bibliei. Biblia îmi este destinată şi mie dar trebuie identificate acele situaţii particulare cu care nu mă pot identifica.

Interpretarea contextuală a Bibliei. Avem capitole şi versete în Biblie dar acestea nu trebuie să limiteze sau să împiedice interpretarea noastră. Iniţial, Biblia nu a fost scrisă sub această formă. De aceea trebuie să studiem contextul îndepărtat şi apropiat al pasajului pe care dorim să-l studiem.

Descoperirea sensului iniţial al scrierii. Pentru a ne putea identifica cu o anumită situaţie trebuie să fim siguri că suntem cât de familiari se poate cu situaţia iniţială. Studiul limbilor originale ale Bibliei este un avantaj extraordinar, dar nu este accesibil tuturor. De aceea cred că consultarea unor traduceri bune este binevenită. O traducere bună este aceea care respectă sensul original al cuvintelor şi care nu face concesii doctrinare. Pentru identificarea acestora este bine să consultaţi persoane avizate.

Nu este însă nevoie să faceţi investigaţii amănunţite şi de fiecare dată să suspectaţi sensul pe care îl descoperiţi mai ales dacă acesta nu este foarte uşor de acceptat. Dacă de la o simplă citire vă este clar ceea ce vă comunică Duhul lui Dumnezeu, ascultaţi cu supunere. Singura sursă consultată în aceste cazuri recomand să fie tot Scriptura care prin consecvenţa ei vă va da cea mai bună asigurare cu privire la sensul a ceea ce studiaţi.

Am vorbit şi am reluat aceste aspecte ca fiind nişte reguli generale de interpretare, dar aşa cum poate vă amintiţi, am descris şi câţiva paşi practici care apar în procesul interpretării. Astfel am amintit:

Începerea cu rugăciune a studiului. Este o nevoie ce apare din chiar natura materialului pe care îl studiem. Este o cerere pentru intervenţia directă a autorului în ceea ce priveşte interpretarea cuvintelor Sale.

Apoi citirea Bibliei. Este pasul concret pe care îl facem în interpretare. Nu putem face interpretare dacă nu citim.

Studierea Bibliei ne aduce mai aproape de descoperirea bogăţiilor ei pentru viaţa fiecărui om care îşi doresc să o asculte.

Meditaţia este o aprofundare şi întipărire a adevărurilor găsite.

Citirea comentariilor despre Biblie este un pas în vederea confruntării cu alte experienţe şi îmbogăţirea cu acestea.

Şi iată-ne ajunşi la ultima parte a secţiunii introductive. Aşa cum promiteam data trecută voi vorbi astăzi de doi paşi care au de face în mod direct cu rezultatul final al studiului.

Ce facem cu ceea ce descoperim în Biblie. Avem un scop determinat atunci când ne propunem să studiem Biblia? Este acest scop unul bun? Care vor fi rezultate studiului nostru. Ce va afecta el? Sper să găsim un răspuns  la toate aceste întrebări pe măsură ce vom parcurge cei doi paşi practici care fac parte din procesul de interpretare. Vă rog să observaţi că am spus că ei sunt parte a procesului de interpretare. Este nevoie de această clarificare deoarece ei nu au de  face cu vre-o tehnică de interpretare, dar sunt direct implicaţi în modul în care acest studiu devine o parte a vieţii noastre. Să vedem deci despre ce este vorba.

Cel de al şaselea pas în procesul interpretării are de a face cu ascultarea şi supunerea faţă de Biblie.

Pentru înţelegerea Bibliei ascultarea este esenţială. Avem un exemplu foarte bun în Avraam. Dumnezeu a apărut în viaţa lui Avraam şi l-a chemat pe când era în cetatea Ur în Chaldea. Apoi a mai apărut şi când era deja în ţara promisă. Atunci când Avraam a fugit în Egipt din cauza foametei care era în ţară Dumnezeu nu a mai avut nici un cuvânt pentru el. Abia când Avraam s-a întors în ţara unde Dumnezeu îl adusese, Dumnezeu a redeschis dialogul cu el. De ce credeţi că s-a întâmplat aşa?  Eu cred că este ascultarea la mijloc.  Până când Avraam nu a fost pregătit să asculte Dumnezeu nu putut să-i încredinţeze nici un adevăr nou.

Să ştiţi că la fel se întâmplă cu noi. Atunci când ascultăm, Dumnezeu ne aduce noi adevăruri înainte.

Chiar Evanghelia care ne este dată pentru mântuirea sufletelor  este dată cu scopul precis al ascultării. Cel mai mare document care a fost vreodată scris cu privire la Evanghelie este Epistola apostolului Pavel către Romani. Pavel pune şi el această problemă a ascultării vis- a – vis de Biblie. El începe cam aşa: (Citez) “Prin El am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile.” (Am încheiat citatul). Aceste cuvinte se găsesc chiar la începutul epistolei, respectiv versetul cinci din capitolul întâi. La sfârşitul epistolei el revine (Citez): „… Dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor şi prin porunca Dumnezeului cel veşnic a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor ca să asculte de credinţă.” (am încheiat citatul)

Ascultarea în credinţă sunt ultimele cuvinte pe care Pavel le spune în epistola sa. Dar ce se află între aceste cuvinte? El dezvăluie înaintea ochilor noştri ceea ce este Evanghelia şi aceasta acoperă o secţiune doctrinară foarte importantă. Apoi continuă cu o secţiune în care trece în revistă datoria noastră–ceea ce avem noi de făcut. Dar pe parcursul Epistolei se poate întâlni această temă a ascultării.

Ascultarea  în credinţă . Aici este locul unde au greşit Adam şi Eva. Nu numai că ei au ascultat de Satan care era duşmanul lui Dumnezeu, dar ei nu l-au ascultat pe Dumnezeu.

Ascultarea de Dumnezeu este foarte importantă. Trebuie să recunoaştem că Dumnezeu nu va continua să ne reveleze nici un adevăr atâta timp cât noi nu suntem ascultători. Trebuie să ascultăm de Biblie dacă dorim să avem câştig din citirea ei. De asemenea, citirea este foarte importantă pentru că sunt oameni care măsoară creştinismul după cum trăim eu şi cu tine. Cineva spunea: “Cel mai bun mod de a apăra Evanghelia este să trăieşti într-un mod demn de ea.” Acesta este modul în care dovedeşti că ea este Cuvântul lui Dumnezeu.

Patru personalităţi bisericeşti discutau despre meritele diferitelor traduceri ale Bibliei. Unuia îi plăcea versiunea King James din pricina simplităţii limbii, altuia American Standard pentru apropierea de limbile originale, altuia îi plăcea o traducere mai modernă din pricina actualităţii limbajului folosit. Cel din urmă era foarte tăcut. Atunci când i s-a cerut părerea acesta a spus: „Îmi place mai mult traducerea mamei. Ea a transpus toate adevărurile ei în viaţă şi este cea mai convingătoare traducere pe care am văzut-o.”

Poate că vă aduceţi aminte de ceea ce le-a scris Pavel Corintenilor: (Citez) „Voi sunteţi epistola noastră, scrisă cu inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos scrisă de noi ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui Viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sunt inimi de carne.” (Am încheiat citatul). Cineva spunea astfel: (Citez) “ Evanghelia este scrise câte un capitol pe zi,

Prin ceea ce faci şi ce zici. Oamenii citesc ceea ce aud şi ce văd, şi cred dacă-n Evanghelia ta este adevăr.” (am încheiat citatul)

Această mică cimilitură este foarte adevărată. Cât de important este să asculţi Evanghelia. Eu cred că Creştinismul de astăzi este mult mai mult rănit de cei ce sunt membrii ai Bisericii. Poate că de aici vine şi revolta unora faţă de Biserică. Îmi aduc aminte ceea ce am văzut scris pe o pancartă: “Biserică NU – Hristos- DA.” Desigur nu este un protest foarte corect, dar cred că spune ceva despre modul în care ascultăm de Biblie. Un avocat a fost odată întrebat de ce nu vrea să devină şi el un creştin. El a răspuns că poate ar fi devenit şi el un creştin dacă nu ar fi întâlnit pe atâţia care pretindeau acest lucru.

Cred că şi noi trebuie să ne examinăm viaţa cu foarte mare atenţie şi seriozitate. Este atât de important să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu.

După ascultare ajungem la urmarea firească a acesteia. Una din recomandările Scripturii este să transmiţi şi altora adevărurile ei nepreţuite.

Deci nu numai citim Biblia, studiem Biblia, sau citim ceea ce au spus alţii despre ea, dar o şi transmitem mai departe. Este un lucru pe care toţi ar trebui să-l facem. Dacă nu împărtăşeşti şi altora ceea ce citeşti vei ajunge la un punct de saturaţie în citirea şi studierea Bibliei. Nu cred că Dumnezeu doreşte sau îngăduie ca cineva să se retragă din rasa umană şi să devină o Enciclopedie Biblică ambulantă cunoscând totul pe când alţii pier în ignoranţă. De aceea cred că El  a spus:

(Citez din Epistola către Evrei capitolul 10) “Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (Am încheiat citatul) Domnul Isus s-a urcat la ceruri spunând că noi vom fi martori ai Săi.  El nu a spus că trebuie să fim cărturari, cărţi de memorat sau enciclopedii. El nu  a spus că trebuie să îngropăm Cuvântul lui Dumnezeu într-o carte. Cineva a spus că educaţia este un proces în care informaţia este transferată din caietul de notiţe al profesorului în caietul de notiţe al studentului fără să treacă prin mintea vreunuia. Se întâmplă de multe ori la fel şi cu adevărul Biblic. Nu este nici practicat şi nici transmis. Noi am fost chemaţi să depunem mărturie în fiecare zi a vieţii noastre., de aceea trebuie să transmitem mai departe ceea ce ne învaţă Dumnezeu.

Am învăţat această lecţie pe când eram în seminar. Eram pastorul unei biserici micuţe. Mai aveam încă cinci colegi în aceeaşi situaţie, studiind şi păstorind în acelaşi timp. Când a venit vremea examenelor am descoperit că ne-am descurcat cel mai bine din toată clasa. Credeţi că aceasta era pentru că eram mai deştepţi? Nu. Pentru că noi dădeam mai departe ceea ce învăţam. Dumnezeu a putut să toarne în noi mult mai mult decât ar fi putut să o facă în alte circumstanţe.

Deci, prieten drag, transmite-o mai departe. Satisfacţia ta va fi nu numai că vei contribui la îmbogăţirea altora dar te vei îmbogăţi tu însuţi cu multele şi noile lucruri pe care Dumnezeu ţi le va descoperi.

Iată-ne ajunşi la finalul secţiunii noastre introductive. Sper că am reuşit să stârnesc în Dumneavoastră dorinţa de a ne apropia de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a descoperi minunatele bogăţii pe care Dumnezeu le are pregătite pentru noi. Nu este o incursiune uşoară, dar cred că merită fiecare efort al nostru.

Data următoare vom începe să studiem prima carte a Bibliei. Vom descoperi acolo nu numai învăţături despre originile noastre dar şi despre scopul cu care Dumnezeu ne-a făcut, şi cum a început istoria acestui univers în care trăim.

Să nu uităm să ne rugăm ca Dumnezeu să ilumineze minţile noastre în vederea descoperirii lucrurilor pe care El doreşte să ni le comunice.