Itinerar Biblic Ep. 54 Matei – cap. 1:1-18

 

Dragi prieteni, iată la începutul Noului Testament, mai precis în prima carte a lui, evanghelia după Matei.

Data trecută am făcut introducere în care am discutat despre ce s-a petrecut în perioada cuprinsă între cele două testamente. Au fost o serie întreagă de prefaceri sociale, politice şi religioase care nu au făcut decât să pregătească venirea Domnului Isus. Chiar dacă Dumnezeu nu a mai folosit nici un profet pentru a vesti care este voia Lui, Dumnezeu nu s-a retras din această lume ci a pregătit-o pentru venirea Domnului Isus. Pavel numea această pregătire ca fiind “împlinirea vremurilor”. Acesta este timpul în care a venit Domnul Isus în această lume.

De fapt, această împlinire nu este altceva decât împlinirea planurilor pe care Dumnezeu le-a avut încă de la începutul lumii.

Încă din momentul în care Adam şi Eva au păcătuit, Domnul Isus a fost prezentat ca izbăvitor al acestei lumi. De atunci Dumnezeu a început pregătirile pentru venirea lui.  În acest sens s-au petrecut lucrurile pe care le-am văzut în cartea Geneza şi pe care vom continua să le vedem în tot Vechiul Testament. Avram, Isac, Iacov Iosif, naţiunea evreiească, totul este pregătirea pe care o face Dumnezeu pentru trimiterea Domnului Isus în lume.

De fapt, chiar în deschiderea Evangheliei pe care o scrie, Matei începe cu descrierea arborelui  genealogic al Domnului Isus, pe care îl duce până la Avraam. Vom vedea mai târziu că Luca merge cu acest arbore genealogic până la Adam, pe care îl numeşte fiul lui Dumnezeu.

Dar noi studiem acum Evanghelia după Matei şi vom începe cu genealogia pe care o prezintă el.

Trebuie spus mai întăi că această genealogie care deschide Noul Testament este un document foarte important din Scriptură. Documentul are trei diviziuni:

  1. Genealogia de la Avraam la David, cuprinsă între versetele 1-6.
  2. Genealogia de la Solomon până în captivitatea Babiloneană. Versetele 7-11.
  3. Apoi este genealogia care cuprinde perioada dintre captivitatea babiloneană, până la Iosif, genealogie pe care o găsim prezentată între versetele 12-17.

Cred că vă aduceţi aminte ce spunea despre Geneza, anume că este o carte a familiilor. Genealogiile prezentate acolo sunt foarte importante şi iată că acum şi Noul Testament începe cu o genealogie.

Trebuie să mărturisesc acum că la o primă vedere, această parte a Evangheliei după Matei pare destul de plictisitoare. Vreau să spun că dacă dai cuiva un Nou Testament şi îl citeşte pentru prima dată, nu îi recomanzi această parte.

Cineva spunea că pe timpul celui de-al doilea război mondial, a împărţit copii ale Noului testament soldaţilor de pe front. Se uita apoi la ei cum luau cartea, o răsfoiau puţin, citeau câteva rânduri din genealogia pe care o prezintă Matei şi apoi închideau spunând că nu este o carte pentru ei.

Cred că este nevoie ca cineva care începe să citească Noul Testament trebuie să înceapă într-o altă parte şi abia după ce înţelege planul pe care Dumnezeu îl are cu privire la noi, oamenii,  va ajunge să aprecieze toate numele prezentate în această genealogie.

Genealogiile acestea sunt foarte importante pentru naţiunea Israel. Prin ele se stabilea dacă cineva avea sau nu dreptul să pretindă originea dintr-un trib sau altul, dintr-o seminţie sau alta. De exemplu, atunci când Israel s-a întors din captivitate, găsim o notă pe care Ezra o face în cartea lui cu privire la importanţa acestor genealogii. Este vorba despre cuvintele pe care le găsim în capitolul 2, versetul 62:

Ezra 2:62: “Şi-au căutat însemnarea în cărţile spiţelor de neam, dar n-au găsit-o. De aceea, au fost îndepărtaţi de la preoţie,”

În acele zile, cei care pretindeau că sunt din neamul lui Levi, neamul preoţesc, trebuie să dovedească descendenţa lor din acest neam prin linia genealogică.

Desigur, oamenii de stat erau cei care ţineau aceste genealogii şi erau întotdeauna puse la îndemâna publicului. Aceste înregistrări erau copiate şi ţinute la zi generaţii de-a rândul. Curios era că cei care nu erau de acord cu Domnul Isus au pus sub semnul întrebării majoritatea acţiunilor lui, dar niciodată nu au pus la îndoială acurateţea genealogiei Lui.

Lucrul acesta este foarte important pentru că Domnul Isus este pus în acest fel într-o poziţie unică. El spune la un moment dat că păstorul oilor intră pe uşa oilor, dar hoţul sau tâlharul sare peste gard pentru a intra în staul.

Acest staul este naţiunea Israel. Domnul Isus nu a sărit gardul şi nici nu a venit pe uşa din dos, ci a venit pe uşa din faţă. El este descendentul lui Avraam, Isaac, Iacov, Iuda, sau David. El a venit în lume prin adevărata familie regală a lui Israel.

Aceasta este ceea ce prezintă Matei. Domnul Isus este ceea ce prezintă profeţiile că este. El nu este un impostor. De aceea nimeni din ucenicii lui nu a făcut nici un caz de genealogia Lui. Ei au căutat atâtea mijloace prin care să-l atace pe Domnul Isus şi cu siguranţă au cercetat şi familia Lui, dar nu au găsit nimic în neregulă acolo.

Într-o tabără de vară, în care erau peste 200 de tineri, unul dintre învăţătorii de acolo a întrebat câţi dintre ei au citit Biblia de la un cap la altul pe parcursul unui an de zile. Deşi a repetat întrebarea de câteva ori, nu a primit nici un răspuns. În cele din urmă, un tânăr a ridicat mâna şi a spus: Eu am citit-o, dar fără părţile care cuprindeau genealogii. Toţi au izbucnit în râs şi în cele din urmă şi învăţătorul a recunoscut că a procedat la fel. Şi noi trebuie să recunoaştem că este o practică obişnuită. Dar, mă întreb eu, de ce oare Duhul Sfânt ar consuma atâta cerneală pe nişte genealogii pe care oricum nu le citeşte nimeni? Cred că trebuie să aibă o importanţă pentru noi.

Să vedem ce se întâmplă în genealogia pe care o scrie Matei şi trebuie să fim atenţi pentru că este foarte importantă.

Spre deosebire de Luca, care urmăreşte arborele genealogic al Domnului Isus urmărind predecesorii Mariei, mama Domnului nostru, Matei îi urmăreşte pe cei ai lui Iosif.

v.1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

“Cartea Neamului” este o frază obişnuită în Evanghelia după Matei. Este o expresie unică şi nu o vom mai găsi în Noul Testament şi de fapt nici în Vechiul Testament nu este foarte des întâlnită. Abia în capitolul 5 din Geneza găsim cuvinte asemănătoare:

v.1  Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.

Deci ceea ce avem aici sunt două cărţi ale neamurilor. Cartea neamurilor lui Adam şi cartea neamurilor lui Isus. Toţi oamenii fac parte din cartea neamului lui Adam. El este primul pe care l-a creat Dumnezeu şi prin naştere toţi facem parte din cartea neamurilor lui. Nu este la fel cu cartea neamului lui Isus.

Dacă în cartea lui Adam intrăm prin naşterea noastră biologică, atunci în cartea neamului Domnului nostru Isus vom intra numai prin naştere spirituală, prin naştere din nou, aşa cum El Însuşi o numeşte.

Toţi urmaşii lui Adam mor, noi toţi vom avea parte de o moarte biologică. Cartea lui Adam este o carte a morţii. Cartea Domnului Isus este în schimb o carte a vieţii. Prin naşterea din nou căpătăm şi dreptul de a avea o nouă viaţă. În felul acesta vom avea numele scris în cartea vieţii Mielului.

Dragul meu prieten, dorinţa mea este ca toţi cei ce ne ascultă acum să ne găsească în această carte a vieţii.

Este aici un mic amănunt care a reţinut atenţia multora. Matei scrie despre Domnul Isus că este „fiul lui David, fiul lui Avraam”. Ori, nu ştia Matei că Avraam a fost înaintea lui David? Atunci de ce pune această ordine? Are el un motiv pentru care foloseşte această ordine şi nu alta.

Amintiţi-vă cui se adresează Matei prin Evanghelia pe care o scrie? Evreilor. Ori, lor li s-a promis un Mesia, un prinţ al păcii, un rege puternic, cel care va stabili pe pământ Împărăţia Cerurilor.. Ori, familia regească este familia lui Iuda, iar dintre descendenţii cei mai de seamă, cel faţă de care Dumnezeu a reînnoit promisiunea binecuvântării este David. Iată deci ce motiv întemeiat a avut Matei să prezinte lucrurile sub această formă..

Într-o altă ordine de idei, Domnul Isus este şi fiul lui Avraam. Amintiţi-vă că lui Avraam i-a promis Dumnezeu pentru prima dată că va binecuvânta toate seminţiile prin el. În Epistola către Galateni, apostolul Pavel explică acest lucru. Ascultaţi numai:

v.16  Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale” adică Hristos.

Deci, Domnul este fiul lui Avraam. Dar să mergem mai departe pentru a auzi nume care ne sunt binecunoscute:

v.2  Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;

v.3  Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;

v.4  Avram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;

v.5  Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;

v.6  Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie;

O privire atentă asupra acestei părţi a genealogiei ne va revela un eveniment deosebit de interesant. Sunt aici patru nume care ies foarte clar în evidenţă. Este un fapt uimitor să găseşti aceste nume în interiorul unei genealogii a Domnului Isus Hristos, cel puţin din două motive:

Aceste persoane sunt femei. Apoi, ele nu fac parte din poporul evreu.

În mod obişnuit, numele unei femei nu apare în genealogia ebraică. Lucrul acesta se întâmplă la fel cum se petrece astăzi în cazul căsătoriilor în cadrul celor mai multe popoare. De obicei fata este cea care ia numele bărbatului la căsătorie. Numele bărbatului va fi cel care va fi purtat mai departe pe când femeia se va pierde.

În timpul Domnului Isus, femeile nu se bucurau de consideraţia de care se bucură astăzi. Ele nu aveau dreptul să apară în vreo genealogie. Dar iată că Matei oferă aici nu un nume, ci patru. Şi parcă nu este de ajuns, ele nici măcar nu sunt din cadrul poporului evreu.

Acum acesta este un aspect delicat. Persoanele care nu fac parte din poporul evreu, erau mereu desconsiderate şi tratate cu dispreţ. Nu se dorea nici o legătură cu acestea. Chiar Avraam a trimis pe slujitorul lui la poporul din care venise pentru a aduce o soţie pentru Isaac. La fel a făcut Isaac cu Iacov.

Cu toate acestea în genealogia Domnului Isus apar două femei cananite, o moabită şi o femeie din neamul hitiţilor.

Vă întrebaţi probabil cum au ajuns în această genealogie având în vedere circumstanţele.

Să vedem cine sunt aceste persoane. Mai întâi este vorba despre Tamar. Istoria ei este redată la capitolul 38 din Geneza. Este unul din capitolele care vorbesc despre depravarea umană portretizată de Iuda. Singurul merit al Tamarei a fost acela că era păcătoasă.

Rahav este următoarea. Povestea ei este prinsă în cartea Iosua. Nici ea nu este un personaj foarte încântător cu o moralitate deosebită. Dimpotrivă.

Dar ajunge să-l cunoască pe Dumnezeu şi viaţa ei se schimbă. Ascultaţi numai ce spune scriitorul Epistolei către Evrei despre ea:

v.31  Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.

Motivul pentru care ea a ajuns în genealogia Domnului Isus este acel al credinţei ei. Ea a avut credinţă. Observaţi progresia, păcat, credinţă.

Următorul personaj feminin din genealogia Domnului Isus este Rut. Aici nu mai este nimic rău cu această persoană, mai mult, cartea chiar îi poartă numele, ne-o descrie ca pe o persoană încântătoare. Din nou progresia. Noi ne apropiem de Dumnezeu ca nişte păcătoşi, apelăm la El prin credinţă şi El se manifestă faţă de noi cu har şi îndurare.

Cel de-al patrulea personaj feminin nu este prezentat cu numele care-l poartă, Batşeba, pentru că despre ea este vorba, ci este prezentată doar ca nevasta lui Urie. Observaţi vă rog versetul 6. Poate că numele ei este omis pentru că nu ea a păcătuit, ci David a fost cel care a săvârşit păcatul. Istoria lor este descrisă în cea de-a doua carte a profetului Samuel şi este o poveste cu privire la păcatele pe care le putem face atunci când nu suntem atenţi la vieţile noastre. În acelaşi timp, faptul că ea este inclusă în genealogia Domnului Isus înseamnă că Dumnezeu are o mare îndurare şi El nu părăseşte pe cel care greşeşte. Cineva spunea că „eroarea nu este o greşeală până în momentul care refuză să o corecteze” Dumnezeu ne oferă mereu posibilitatea să corectăm greşelile pe care le facem şi este mereu gata să ne reabiliteze.. Vedeţi, o oaie care părăseşte staulul este o oaie rătăcită dar tot oaia stăpânului ei este. Chiar dacă David a păcătuit, Dumnezeu nu se dispensează de el, ci cu dragoste îl reprimeşte şi împlineşte faţă de el promisiunile pe care I le făcuse.

Acum urmează un alt element important cu privire la această genealogie. Dacă vom compara genealogia oferită de Matei cu cea prezentată în prima carte a cronicilor, la capitolul 3 vom observa că numele lui Ahazia, Ioas şi Amaţia sunt omise de Matei. Motivul pentru care s-a procedat aşa este acela că în cadrul genealogiilor, sunt date liniile importante şi indivizii care le compun, şi nu orice individ care nu are legătură cu planul lui Dumnezeu.

Dar să mergem puţin mai departe şi vom observa că în versetul 11, Matei îl omite pe Ioachim dar oferă în schimb numele lui Iehonia:

v.10  Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;

v.11  Iosia a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării în Babilon.

v.12  După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;

Iehonia este un personaj important pentru că Dumnezeu a promis că nici unul dintre urmaşii lui nu vor sta pe tronul lui David.

v.24  „Pe viaţa Mea, zice Domnul, că, şi chiar dacă Ieconia (sau Ioiachim) fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un inel de pecetluit în mâna Mea cea dreaptă, te-aş scoate şi de acolo.

Aşa vorbeşte Domnul: Scrieţi pe omul acesta lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui; căci niciunul din urmaşii lui nu vor izbuti să şadă pe scaunul de domnie a lui David şi să domnească peste Iuda.

Din pricina păcatului acestui om nici unul din urmaşii lui nu vor domni în Israel. Acum, Iosif este un descendent al acestei familii numai că el nu este tatăl natural al Domnului. Isus. Lucrul acesta reprezintă un fapt admirabil iar Matei doreşte să-l prezinte în mod clar şi categoric.

Iosif nu a făcut decât să dea un statut legal descendenţei regeşti a Domnului Isus pentru că Iosif a fost soţul Mariei, care l-a născut pe Domnul Isus. Domnul Isus nu este descendent al lui Iosif, El fiind conceput prin Duhul Sfânt.

În Evanghelia după Luca vom vedea că Maria se trage din neamul lui David prin fiul acestuia Natan. Genealogia se încheie cu următoarele cuvinte:

v.16  Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos.

Matei face aici o inversare a modului în care a prezentat naşterea Domnului Isus. El a enumerat pe cei care i-au născut, pe cei care au devenit strămoşii Domnului Isus. Atunci însă cînd ajunge la Iosif, el nu mai spune că Iosif a născut pe Domnul Isus, aşa cum ne-am fi aşteptat, ci doar că el este soţul celei din care s-a născut Domnul Isus. De ce a procedat aşa?  Pentru că naşterea Domnului Isus nu a fost ca celelalte, ci a fost una specială, aşa cum o vedem data viitoare când vom vorbi pe larg despre această naştere.

Pentru a termina cu genealogia pe care o prezintă Matei să observăm sumarul pe care îl face el, sumar în care surprinde un lucru important.

v.17  Deci, de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt patrusprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri.

Această grupare pe care o face Matei cu privire la generaţiile pe care le cuprinde genealogia Domnului Isus au menirea de a ne arăta că ele acoperă întreaga istorie a poporului evreu. O perioadă se întinde de la Avraam, întemeietorul naţiunii şi până la David, cel care o aduce la apogeul ei. Următoarea perioadă surprinde declinul  ei de la David la captivitatea Babiloneană. Următoarea perioadă este cea cuprinsă între captivitatea babiloneană şi venirea Domnului Isus, perioadă de refacere a naţiunii.

Este evident pe de altă parte că el a omis în mod deliberat unele nume pentru a avea câte un număr de 14 generaţii în fiecare perioadă. Oare care a fost motivul acestei aşezări? Un motiv este acela că numărul 14 care reprezintă de ouă ori cifra 7 este unul din numerele favorite ale evreilor. Numărul 7 are o semnificaţie aparte în cultura şi religia ebraică. În acest fel el doreşte să aducă o dovadă a acurateţei genealogiei prezentate.

Dragii mei, această genealogie prezentată de Matei este foarte importantă pentru înţelegerea planului Dumnezeului nostru în ceea ce priveşte mântuirea noastră.

După cum am văzut, venirea Domnului Isus este în această lume nu este întâmplătoare. El a venit împlinind profeţii, urmând o genealogie în care Dumnezeu demonstrează harul şi dragostea sa faţă de o lume coruptă.

Aceasta este ceea ce a făcut Dumnezeu. Dragii mei prieteni totul este pentru tine şi pentru mine, pentru ca noi să avem cea mai minunată relaţie posibilă, relaţia cu Dumnezeul nostru.

Data viitoare, o să vedem modul miraculos în care s-a născut Isus în această lume. Să nu uităm însă că El nu a venit în lume pentru a oferi subiecte paranormale, ci pentru a ne mântui pe tine şi pe mine.