Itinerar Biblic Ep. 30 Geneza cap. 24:15- 67

 

Dragi prieteni, am ajuns cu studiul nostru la capitolul 24 al cărţii Geneza, în momentul în care Eliezer este pe cale să se întâlnească cu Rebeca, cea care va deveni soţia lui Isaac.

Să vedem dar ce se întâmplă, şi vom citi din  capitolul 24 versetele 15 şi 16:

v.15,16 Nu sfîrşise el încă de vorbit şi a ieşit, cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborît la izvor, a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.

Cred că avem aici şi motivul pentru care Avraam îl trimite pe Eliezer în Haran. Acolo era familia lui. Rebeca era rudă, chiar dacă mai de departe cu Avraam. Avraam nu voia pe cineva dintre popoarele în mijlocul cărora venise.

Rebeca era o fată foarte frumoasă şi aşa cum menţionam data trecută nu cred că este nimic rău în aceasta. Nu văd de ce Hollţwood-ul să beneficieze de toată frumuseţea, o frumuseţe exploatată, o frumuseţe pervertită iar noi să o respingem.

Frumuseţea fizică, dublată de cea a caracterului este un lucru de dorit pentru orice persoană. Eu unul mă rog ca toţi oamenii frumoşi să slujească lui Dumnezeu şi nu numai ei.

v.17-19 Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: ,,Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.’’ ,,Bea, domnul meu’’, a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mînă, şi i-a dat să bea. După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: ,,Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura.’’

Un alt lucru important care trebuie observat la Rebeca este politeţea şi generozitatea ei. Are deci multiple calităţi. Este frumoasă, isteaţă şi politicoasă.

v.20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăşi la fîntînă ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui.

v.21 Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul  a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

Aduceţi-vă aminte că Eliezer era însoţit de zece cămile. După cum ştiţi o cămilă este foarte rezistentă în ceea ce priveşte setea datorită acelor rezervoare pe care le are, dar atunci când bea apă puteţi să vă imaginaţi ce înseamnă aceasta. Deci, Rebeca a avut ceva de lucru în adăparea acestor cămile.

Slujitorul lui Avraam nu poate face altceva decât să asiste uimit la ceea ce făcea Dumnezeu. Evidenţele erau clare.

v.22-27 Cînd s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu, şi două brăţări, grele de zece sicli de aur. Şi a zis: ,,A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?’’ Ea a răspuns: ,,Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.’’ Şi i-a zis mai departe: ,,Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.’’ Atunci omul a plecat capul, şi s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, zicînd: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu.’’

Eliezer aude a cui este această frumoasă şi harnică fată. Ea este ruda lui Avraam prin fratele acestuia  Nahor. Este clar acum pentru slujitorul lui Avraam că Dumnezeu este Cel care i-a condus paşii în această direcţie. Dumnezeu conduce pe oricine este dispus să asculte. Eliezer a ascultat şi Dumnezeu l-a condus acolo unde trebuia.

Rebeca este intrigată de comportamentul acestui slujitor:

v.28 Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.

v.29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

v.30 Văzuse veriga şi brăţările în mîinile sorei sale, şi auzise pe soră-sa Rebeca spunînd: ,,Aşa mi-a vorbit omul acela.’’ A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor…
Pentru că este menţionat aici numele Laban vă rog să-l ţineţi minte pentru ne vom mai întâlni cu acest personaj.

Eliezer  aşteaptă acolo la fântână pentru a vedea care va fi deznodământul acestui eveniment. Nu ştia dacă va fi bine primit sau nu, sau ce vor spune părinţi şi rudele fetei. Însă acolo este Laban, unul care, aşa cum vom vedea, avea un interes deosebit în lucrurile materiale, în bogăţii. El a sesizat imediat brăţările de la mâna fetei.

Imediat a înţeles că au de a face cu un om foarte bogat, iar Laban nu ar pierde o afacere pentru nimic în lume. Iacov, un personaj cu are vom face cunoştinţă mai târziu poate să ne asigure de aceasta. Dar să nu anticipăm.

Eliezer ajunge în casa lui Betuel, tatăl Rebecăi.

v.31 şi a zis: ,,Vino, binecuvîntatul  Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile.’’

v.32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.

Din nou apare ospitalitatea orientală exprimată prin spălarea picioarelor. Observaţi că nu în mod gratuit am spus că Eliezer era însoţit şi de alţi oameni.

Acum vine momentul în care slujitorul lui Avraam dezvăluie scopul călătoriei sale. Dar înainte de aceasta doresc să vă îndrept atenţia înspre o imagine minunată, purtătoarea unei puternice semnificaţii. Una din figurile de stil mereu folosite în Noul Testament când se referă la relaţia dintre Biserică şi Domnul Isus este aceea a mirelui şi miresei. Domnul Isus este mirele iar Biserica este mireasa. Asemenea slujitorului lui Avraam, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu vine să vorbească despre Mire, vine să peţească spunem noi. Aşa cum Eliezer vine să o ia pe Rebeca pentru Isaac, Duhul lui Dumnezeu vine să-I peţească, să-I convingă pe oameni să intre într-o relaţie cu  Domnul Isus. Este deci o minunată istorie, una care anticipează un viitor promiţător.

v.33 Apoi, i-a dat să mănînce. Dar el a zis: ,,Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.’’ ,,Vorbeşte!’’ a zis Laban.

Slujitorul lui Avraam spune: “Nu pot să mănânc până nu spun care este misiunea mea.” După mine aceasta este din nou o caracteristică a Duhului Sfânt care a venit în această lume pentru a ne vorbi despre Domnul Isus. Este misiunea Lui şi nimic altceva nu este mai important decât ea. Pentru Dumnezeu cea mai importantă problemă o constituie mântuirea sufletelor noastre. Desigur sunt lucruri importante pe acest pământ, guverne, ţări, companii, afaceri, dar cel mai important lucru este ca sufletul omului să fie mântuit.

Slujitorul lui Avraam nu va mânca, nu va bea, nu vorbeşte despre nimic altceva până nu prezintă misiunea lui, scopul călătoriei lui până acolo.

Este interesant modul în care se prezintă el. El nu reclamă o identitate a lui, ci se consideră slujitorul, mesagerul, ambasadorul altuia, ascultaţi:

v.34 Atunci el a zis: ,,Eu sunt robul lui Avraam

Domnul Isus a spus referitor la Duhul Sfânt următoarele cuvinte pe care le găsim în Evanghelia după Ioan, capitolul 16, versetele 13 la 15: Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, vă va descoperi lucrurile viitoare.

El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.

La fel procedează şi slujitorul lui Avraam:

v.35 Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.

Slujitorul începe să vorbească mai întâi de casa stăpânului său, ori acesta este un lucru pe care şi Duhul lui Dumnezeu doreşte să-l ştim în ceea ce priveşte casa Tatălui nostru din ceruri. Duhul lui Dumnezeu este cel care convinge lumea în ceea ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. Aceste trei lucruri sunt lucruri pe care Dumnezeu doreşte să le comunice lumii pierdute în păcat. Dumnezeu doreşte ca lumea să ştie că va veni o zi a judecăţii peste acest pământ afectat de păcate, peste omenirea coruptă prin puterea păcatului. Unii predicatori spun că lumea este supusă judecăţii pentru că îl respinge pe Hristos. Eu cred că lumea este pierdută pentru că este sub puterea păcatului. Atunci când îl respinge pe Domnul Isus Hristos, omenirea nu face decât să respingă şansa de ieşi de sub această putere a păcatului şi să primească mântuirea. Indiferent că un om  aude despre Domnul Isus sau nu el este pierdut. Dacă aude despre harul, darul lui Dumnezeu, dacă acceptă oferta lui Dumnezeu este izbăvit, dar dacă refuză această ofertă nu face decât să urmeze destinul la care este supus din pricina păcatului. Deci Duhul Sfânt mărturiseşte despre un altul. La fel face şi slujitorul lui Avraam.

După ce vorbeşte despre casa stăpânului său, Eliezer va vorbi acum despre fiul acestuia:

v.36 Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneţe, un fiu stăpînului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.

Într-un mod, infinit mai mare, Domnul Isus este moştenitorul universului şi noi suntem moştenitori împreună cu El.

Acum este momentul în care Slujitorul lui Avraam spune motivul concret pentru care a ajuns acolo:

v.37-44 Stăpînul  meu m-a pus să jur şi a zis: ,,Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în ţara cărora locuiesc, ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’’

Eu am zis stăpînului meu: ,,Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’’

Şi el mi-a răspuns: ,,Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbîndă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu. Vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci.’’ Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis:  ,,Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac, iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice: ,,Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta’’, şi care îmi va răspunde: ,,Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale’’, fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit-o Domnul pentru fiul stăpînului meu!’’

v.45-48 Înainte de a sfîrşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborît la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: ,,Dă-mi să beau, te rog.’’ Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: ,,Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.’’ Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele. Eu am întrebat-o, şi am zis: ,,A cui fată eşti?’’ Ea a răspuns: ,,Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.’’ I-am pus veriga în nas, şi brăţările la mîini. Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, şi am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.

v.49 Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpînul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.’’

Aceasta este întreaga istorie pe care Eliezer o spune familiei lui Rebeca. Observaţi vă rog că nu exagerează în mod tendenţios pentru a obţine cu orice preţ ceea ce vrea. Noi suntem adesea ispitiţi să dăm o mână e ajutor lui Dumnezeu şi să dramatizăm în mod exagerat anumite situaţii pentru a câştiga ceva. Nu este cazul lui Eliezer. El vrea să cunoască dacă este voia lui Dumnezeu. Să urmărim care este răspunsul familiei lui Rebeca:

v.50 Laban şi Betuel, drept răspuns au zis: ,,De la Domnul vine lucrul acesta, noi nu-ţi mai putem spune nici rău, nici bine.

v.51,52 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.,, Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului.

v.53 Şi robul a scos scule de argint, scule de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.

Atunci când Dumnezeu conduce lucrurile este evident pentru toată lumea. Atunci nu mai este nevoie de negocieri, nu mai este nevoie de dispute. Nu mai sunt îndoieli. Este perfecta planificare şi împlinire care se realizează prin controlul direct al lui Dumnezeu.

v.54,55 După aceea, au mîncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa cînd s-au sculat, robul a zis: ,,Lăsaţi-mă  să mă întorc la stăpînul meu.’’ Fratele şi mama fetei au zis: ,,Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.’’

Slujitorul lui Avraam a învăţat nu numai credinţa de la Avraam dar şi operativitatea şi spiritul practic. Vă mai aduceţi aminte de momentul în care  Avraam cere o dovadă concretă cu privire la promisiunea lui Dumnezeu de a-l binecuvânta?

Acum este a doua zi dimineaţa şi Eleazar este gata de drum. A văzut izbânda pe care Dumnezeu I-a dat-o şi nu mai are nici un motiv pentru a zăbovi. Nu sunt de aceeaşi părere cei din familia Rebecăi. Abia acum se gândesc ei să ceară părerea Rebecăi.

v.56-58 El le-a răspuns: ,,Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea, lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpînul meu.’’

Atunci ei au răspuns: ,,Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.’’ Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: ,,Vrei să te duci cu omul acesta?’’ ,,Da, vreau’’, a răspuns ea.

Aceasta este o scenă tipic orientală. Mai întâi familia îl tratează regeşte pe musafir, hrănindu-I animalele, dar el vrea să-şi împlinească misiunea. Aşa că el începe să le spună despre ce este vorba. El este venit pentru a găsi o soţie pentru Isaac. Apoi, le dă daruri preţioase, întregii familii, daruri demne de un prinţ. Apoi slujitorul începe să vorbească despre stăpânul lui. Pe măsură ce el povesteşte, se aprind focurile, toată familia se strânge laolaltă şi acolo printre toţi acei oameni ai deşertului, o fată cu o înfăţişare deosebită stă şi ascultă cu atenţie. Ea îl aude pe servitorul lui Avraam povestind despre modul în care s-a născut Isaac, apoi despre viaţa lui. Apoi aude relatarea cu privire la modul în care Isaac aproape a fost adus ca jertfă de tatăl lui, Avraam.

Dar Dumnezeu, în ultimul moment opreşte totul, pentru că Isaac este un copil special, unul cu care Dumnezeu are planuri mari. În cele din urmă ajunge la momentul în care el, servitorul de încredere a lui Avraam, este trimis să găsească o mireasă pentru fiul Isaac. Avraam nu a vrut ca Isaac să se căsătorească cu una din fetele cananiţiilor. El a vrut ca fiul lui să se căsătorească cu cineva care are acelaşi respect faţă de Dumnezeu, cineva care recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu.

Rebeca a ascultat în tot acest timp. Acum toate privirile se întorc către ea. Nimeni nu a luat-o în seamă pe tot timpul povestirii, dar acum se întorc către ea şi o întreabă: “Vrei să mergi după omul acesta?”

Mie unul îmi place această fată. Cred că a fost o tânără foarte hotărâtă, cel puţin atunci când deja este mama a doi copii este la fel de hotărâtă. Atunci când I se solicită un răspuns nu începe să negocieze, să dea înapoi, nu începe cu “ păi să vedeţi…”ci este foarte hotărâtă: “Da merg!”

Dacă aţi citit Evangheliile atunci aţi remarcat probabil, că bărbaţii pe care Domnul Isus I-a chemat să fie ucenicii Lui au fost la fel de hotărâţi. Cei care au fost pescari, au lăsat imediat mrejele şi au plecat după El. Matei care stătea la vamă a procedat la fel. Acesta mă face să cred că este o calitate ce place lui Dumnezeu. Ba chiar Domnul Isus a dat câteva exemple de oameni care au dat înapoi, care erau nehotărâţi. La un moment dat spune că cel ce pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu. Deci dragul meu prieten, fi un om hotărât.

Atunci când este vorba de a-L urma pe Dumnezeu, cea mai importantă problemă omului, orice amânare este o înşelăciune a diavolului. El niciodată nu te îndeamnă să spui nu. El spune mereu mâine. Dragul meu, dacă ai făcut promisiunea de a-l urma pe Dumnezeu dar te poticneşti mereu, eşti mereu ocupat când este vorba de a citi Cuvântul lui, când este vorba să te rogi, când este vorba să faci ceva pentru El şi mereu, mereu amâni un început atunci, dragul meu lucrul acesta este de la acelaşi duşman – Diavolul. Nu te mai lăsa înşelat. Dumnezeu vrea omeni hotărâţi, oameni care dau nu răspunsuri pripite, dar răspunsuri clare, venite în urma unei analize corecte dar rapide. Fi un astfel de om! Am cunoscut oameni care atunci când li s-a spus că au nevoie de Domnul Isus şi au fost invitaţi să ia o decizie nu au stat deloc pe gânduri, au spus un “ DA” hotărât şi toţi cei din jurul lor au putut confirma că “Da -ul” lor nu a fost unul formal. Fi unul la fel! Nu vei regreta!

Să ne întoarcem însă la Eliezer şi la Rebeca.

v.59 Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica  ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.

v.60 Au binecuvîntat pe Rebeca, şi i-au zis: ,,O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămînţa ta să stăpînească cetăţile vrăjmaşilor săi!’’

v.61 Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.

Oare este întâmplătoare această profeţie? Nu! Cred că este acelaşi Duh al lui Dumnezeu care confirmă ceea ce Dumnezeu deja promisese lui Avraam. Este o profeţie pe care noi o considerăm împlinită.

Rebeca şi slujitorii au un drum lung de făcut către casă. Nu ni se spune nimic despre acest drum, dar nu cred că a fost un drum uşor pentru o domnişoară. Cămilele mai sunt numite “corăbiile deşertului”. Cine îşi imaginează că este uşor să călătoreşti cu o corabie se înşeală. Găsesc că asemănarea aceasta este una corectă. Dar cred că pe parcursul acestei călătorii Rebeca a avut suficient timp să afle mai multe despre cel ce avea săi fie soţ. Îmi imaginez că servitorii îl cunoşteau foarte bine pe Isaac. Un om cu asemenea reputaţie nu poate trece neobservat. Dar timpul şi distanţele trec şi iată momentul întâlnirii dintre cei doi:

v.62 Isaac se întorsese de la fîntîna Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miază-zi.

v.63 Într-o seară, cînd Isaac ieşise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii, şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.

Acest episod mă face să mă gândesc la ziua când Domnul Isus va veni din nou. O parte a Bisericii, acei care deja au trecut de pragul morţii, îl vor însoţi atunci. Ce privelişte minunată va fi pentru unii. Asemenea celei văzute de Isaac care aştepta mireasa. Dar, pentru unii  va fi un groaznică. Cum va fi pentru tine, dragul eu prieten?

Dar nu numai Isaac aştepta. Rebeca aştepta şi ea să ajungă la mirele ei:

v.64 Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s-a dat  jos de pe cămilă.

v.65 Şi a zis robului: ,,Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?’’ Robul a răspuns: ‚,Este stăpînul meu!’’ Atunci ea şi-a luat măhrama, şi s-a acoperit.

Rebeca aştepta şi ea să se întâlnească cu cel pe care îl văzuse doar cu ochii minţii ei, în închipuirea ei. Atunci când este aproape de el se pregăteşte imediat şi pune hainele adecvate.

Vedeţi din nou, ce imagine reprezentativă pentru întâlnirea dintre Domnul Isus, Mirele şi Biserică, Mireasa. Mireasa trebuie să aibă  anumită haină Ea trebuie să fie îmbrăcată în acea haină  neprihănirii.

De acum, slujitorul lui Avraam îi încredinţează mireasa lui Isaac. Aceasta a fost misiunea lui şi şi-a dus-o la îndeplinire. La fel va face şi Duhul Sfânt cu noi. El ne va înfăţişa înaintea Mirelui nostru iubit, Domnul Isus Hristos.

v.67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca; ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

Isaac a iubit-o pe Rebeca. Nici nu putea altfel. Dar, ce exemplu minunat, Domnul Isus iubeşte Biserica. Este ceea ce ne spune Cuvântul Său. Dragostea lui este una purificatoare, una care ridică, care construieşte, îmbogăţeşte.

Să nu uităm acest lucru soţilor!

Dragii mei, am încheiat un nou capitol. Dumnezeu ne asigură din nou că nimic nu este în afara controlului  Său şi că nimic nu-I produce o bucurie mai mare ca aceea de a-şi oferi dragostea. Capitolul 25 pe care îl vom studia data viitoare, ne va prezenta alte două  personaje, cu roluri importante în planul lui Dumnezeu pentru izbăvirea omenirii.

Dar până atunci, nu uita dragul meu prieten că lui îi plac oamenii hotărâţi, oamenii care nu dau înapoi. Fi un astfel de om!