Itinerar Biblic Ep.21 GENEZA cap.13:14-14:24

 

Dragi prieteni, iată-ne din nou faţă în faţă cu Avraam, acest om minunat, dar, totuşi atât de asemănător cu fiecare dintre noi. Interesant este modul în care Cuvântul lui Dumnezeu ni-l prezintă pe acest om. Observaţi, vă rog, că el nu este prezentat ca un super-erou plin de calităţi şi fără nici un defect. Biblia ni-l prezintă ca pe un om care are şi slăbiciuni, dar un om care învaţă şi ajunge la o relaţie deosebită cu Dumnezeu.

Am văzut momentul în care Avraam se desparte de nepotul său, Lot. Cât de interesat este că la început, atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam şi a precizat că trebuia să se despartă de familia lui, Avraam nu a ascultat până la capăt. Acum, chiar Avraam este cel care propune separarea.

Acest lucru este important pentru Dumnezeu, deoarece, este un moment în care Dumnezeu reînnoieşte promisiunea de binecuvântare faţă de Avraam. Iată ce spune Dumnezeu în versetele14,15,16 şi 17: Capitolul 13:

v.14-17 Domnul a zis lui Avraam, după ce s-a despărţit Lot de el: “Ridică-ţi ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre miază-noapte şi spre miază-zi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac. Îţi voi face sămînţa ca pulberea  pămîntului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pămîntului, şi sămînţa ta va putea să fie numărată. Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, căci ţie ţi-o voi da.”

Aceasta este cea de a treia oară când Dumnezeu I se arată lui Avraam şi îi promite binecuvântări deosebite. Acum Dumnezeu îi prezintă ţara pe care Avraam şi urmaşii lui o vor primi de la Dumnezeu ca dar. Mai târziu, când Dumnezeu se va arăta din nou lui Avraam şi altor patriarhi, El va mult mai specific cu privire la teritoriul pe care îl va cuprinde această ţară. Dumnezeu va preciza limitele, sau graniţele ţării care va devenii ţara poporului Său. Chiar şi în ceea ce priveşte cerul sau raiul Dumnezeu este foarte specific. În cartea Apocalipsa, Dumnezeu este foarte specific cu privire la sfârşitul acestui pământ. Chiar dacă nu dă o dată calendaristică, sunt nenumărate lucruri prezentate acolo cu scopul de a ne arăta ce se va întâmpla în ultimele zile ale acestui pământ şi unde vor merge oamenii după ceasul judecăţii.

O altă coordonată a promisiunilor făcute lui Avraam este cea legată de urmaşii lui Dumnezeu îi promite că va avea ca urmaşi o seminţie ce nu poate fi numărată.

Uneori pare o exagerare, poporul evreu nefiind chiar atât de numeros. Dar ceea ce nu trebuie să uităm este că El este strămoşul poporului din care se trage Domnul Isus Hristos din a cărui familie fac parte atâţia că nimeni nu-I poate număra. Într-un alt sens, Avraam este părintele celor credincioşi ceea ce din nou îi oferă o mare seminţie.

După această separare de Lot şi după ce Dumnezeu Îşi reînnoieşte promisiunea faţă de el, Avraam se mută într-un alt loc din ţară:

v.18 Avraam şi-a ridicat corturile, şi a venit de a locuit lîngă stejarii lui Mamre, care sunt lîngă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.

După cum vedeţi Avraam a fost un constructor de altare. Cred că se putea merge pe urmele lui Avraam destul de uşor pentru că peste tot el lăsa câte o mărturie. Omul a lăsat o urmă în praful cosmic al Lunii, ei au înfipt un steag pe care scria: „Am venit cu pace”, dar nu au lăsat cuvântul lui Dumnezeu. Cred că aceasta este diferenţa dintre Avraam şi generaţia noastră de oameni. Pentru Avraam Dumnezeu era important şi arăta lucrul acesta peste tot pe unde mergea.

Unul din sensurile cuvântului Mamre  este bogăţie iar Hebron înseamnă comuniune. Un loc minunat pentru a trăi nu-I aşa? Locul există şi astăzi şi este un loc minunat. Orice loc unde există comuniune, părtăşie, cu Dumnezeu este minunat.

Oricum, acesta este locul unde a locuit Avraam şi locul unde a fost înmormântat.

Ajungem iată la capitolul 14 şi aici găsim date despre primul război pe care îl prezintă Biblia. Tot în acest capitol facem cunoştinţă cu primul preot al lui Dumnezeu – Melhisedec.

În ceea ce priveşte războiul despre care vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu aici este din nou o problemă care este legată de Lot.

v.1-3 Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului, s-a întîmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului.

Vreau să spun că ceea ce avem noi în acest verset este un document istoric. De fapt, în primele 11 versete este relatat modul în care regii estului au învins regii Sodomei şi Gomorei.

Cu privire la acest episod au fost mulţi critici care susţineau că acest episod nu se regăseşte în istoria seculară, deci nu este unul real.

Dar, după câteva descoperiri arheologice, criticile au încetat întrucât aceste nume pe care Biblia le menţionează apăreau şi în materialele descoperite de arheologi. De fapt, Amrafel este cunoscut ca fiind celebrul Hamurabi atât de bine cunoscut. Deci aceste versete sunt foarte importante.

După cum vedeţi războaiele au început destul de devreme în istoria omenirii. Nu ştiu dacă au mai fost războaie până la acel moment dar motivul pentru care Biblia îl prezintă pe acesta este din pricina lui Lot nepotul lui Avraam.

v.3,4,12 Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată. Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avraam, care locuia în Sodoma, au luat şi averile lui, şi au plecat.

Acestea sunt versetele 3,4 şi 12.

Spuneam au că multe necazuri i se trag lui Avraam din pricina nepotului său Lot. Se pare că între aceşti împăraţi mai existaseră lupte, pentru că aceste cetăţi de la câmpia au fost subjugate până când s-au răsculat şi s-au eliberat. Oricum toţi s-au strâns pe malul Mării Moarte pentru a se lupta.

În mijlocul acestei lupte este prins şi Lot. Fiind un locuitor al Sodomei şi Gomorei, el a fost prins şi luat prizonier.

Acum avem un alt episod în care Avraam şi calităţile lui ies în evidenţă. Este interesant că deşi, de cel mai multe ori problemele lui vin în urma neascultării, în cele din urmă el foloseşte aceste evenimente şi învaţă din ele pentru ca apoi să fie binecu-vântat de Dumnezeu.

v.13-16 A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avraam, Evreul; acesta locuia  lîngă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol, şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avraam. Cum a auzit Avraam că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia pînă la Dan. Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut, şi i-a urmărit pînă la Hoba, care este la stînga Damascului. A adus înapoi toate bogăţiile, a luat înapoi şi pe fratele său Lot cu averile lui, precum  şi pe femei şi norodul.

Când împăraţii estului au plecat de la Sodoma şi Gomora împreună cu captura lor de război, ei s-au îndreptat spre partea de nord ceea ce nu era foarte departe de Mamre unde stătea Avraam. De aceea vestea înfrângerii Sodomei şi Gomorei a ajuns repede la urechile lui Avraam.

Acum urmează un episod care mereu m-a impresionat. De fiecare dată când am citit istoria lui Avraam, imaginea pe care mi-am format-o despre el a  fost aceea a unui om paşnic, poate cu un temperament prea melancolic, dar nicidecum un luptător.

Cred însă că trebuie să observăm aici că Avraam este un om al acţiunii. Nu aşteaptă invitaţii speciale pentru a porni la luptă. Apoi, Biblia e spune că şi-a format o armată din proprii slujitori, o armată de 318 luptători. Oare câţi slujitori avea de toţi dacă din 318 şi-a făcut o armată?

Avraam îi urmăreşte pe acei împăraţi până înspre Damasc ceea este o distanţă apreciabilă. Atunci când îi ajunge Avraam face dovada unui strateg bun şi curajos. Împarte mica sa armată în două şi îi ia prin surprindere pe împăraţi şi învinge. Armata împăraţilor estului fuge în deşert şi lasă toată prada în mâinile lui Avraam.

După această victorie a lui Avraam popularitatea lui creşte considerabil. Împăratul Sodomei îi iese în întâmpinare, dar şi marele preot al lui Dumnezeu Melhisedec.

v.17-20 După ce s-a întors Avraam de la înfrîngerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întîmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului. Melhisedec, împăratul Salemului a adus pîine şi vin: el era preot al Dumnezeului Cel Prea Înalt. Melhisedec a binecuvîntat pe Avraam, şi a zis: “Binecuvîntat să fie Avraam de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului. Binecuvîntat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt care a dat pe vrăjmaşii tăi în mîinile tale!” Şi Avraam i-a dat zeciuială din toate.

Poate că dacă nu ieşea şi Melhisedec în întâmpinarea lui Avraam oferta împăratului Sodomei l-ar fi ispitit pe Avraam. Acesta I-a propus

v.21 Împăratul Sodomei a zis lui Avraam: “Dă-mi oamenii, şi ţine bogăţiile pentru tine.”

Avraam însă refuză această ofertă şi nu opreşte decât ce este nevoie pentru acoperirea cheltuielilor de război.

Dar poate că aveţi câteva întrebări legate de aceste versete. Poate vă întrebaţi ce este cu acest Melhisedec. De unde vine el? Apare dint-o dată cu pâine şi vin pentru Avraam apoi pleacă şi nimeni nu mai spune nimic despre el cu excepţia a câtorva pasaje care fac scurte referiri la el. Eu unul mă întreb de unde venea el. Care sun circumstanţele în care el este ales mare preot al Domnului.

Din cele câteva date pe care le avem despre el aflăm că era rege ale Salemului dar şi Mare Preot al lui Dumnezeu. Dar din nou mă întreb de unde a auzit el despre Dumnezeul cel Preaînalt? Elohim este Dumnezeu cel Preaînalt, Creatorul cerului şi al pământului. El este Dumnezeul cel viu din începuturile Bibliei, Dumnezeul lui Enoh şi al lui Noe. Deci, de undeva de la aceste persoane el a auzit despre Dumnezeu şi a crezut în El şi ajunge la o mare funcţie pentru Dumnezeu. Ceea ce mă surprinde pe mine este modul în care acţionează Melhisedec. El vine înaintea lui Avraam cu pâine şi vin. Unde mai găsiţi aceste elemente? La cina cea de taină, împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului Isus Hristos. Oare cât de multe ştia acest Melhisedec? Se pare că Duhul lui Dumnezeu îi descoperise multe lucruri.

Melhisedec este menţionat de trei ori în paginile Scripturii. Pe lângă acest pasaj, el mai apare în Psalmul 110:4, un psalm care profeţeşte despre Domnul Isus Hristos: „Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.” Apoi mai este menţionat în Epistola către Evrei în câteva rânduri. După ce am citit Epistola către Evrei am înţeles de ce nu ni se spune nimic în Geneza despre originile lui Melhisedec. Este destul de ciudat ca în Geneza care este o carte a familiilor să nu spună nimic despre familia lui Melhisedec. De obicei în Geneza atunci când o persoană este importantă ni se spune a cui fiu este el şi chiar ceva despre urmaşii lui. Deşi Melhisedec este o persoană importantă nu avem nici un detaliu de genul celor menţionate până acum. Scriitorul Epistolei către Evrei ne spune de ce nu avem astfel de date despre Melhisedec. Motivul pentru care Biblia nu menţionează nimic despre familia lui Melhisedec, sau numărul zilelor lui este datorită preoţiei lui Hristos care este după ordinul lui Melhisedec în ceea ce priveşte începutul ei. În ceea ce priveşte funcţia Preoţiei Domnului Isus, şi mă refer aici la jertfa Lui, intrarea lui în Sfânta Sfintelor, care este cerul de astăzi, El urmează ordinul lui Aaron. Dar în ceea ce priveşte persoana Lui, Domnul Isus nu are început sau sfârşit al zilelor, şi în acest fel Melhisedec, sub forma în care este el prezentat pe paginile Scripturii, este o bună imagine a Mântuitorului. Vă amintiţi că Melhisedec este prezentat ca fiind un prinţ al Salemului. Domnul Isus este şi el prezentat ca şi descendent al lui Avraam în ceea ce priveşte umanitatea lui, ba mai mult, el este descendent al casei regale a lui David. Deci Melhisedec este o bună imagine pentru Domnul Isus Hristos.

În ceea ce priveşte pâinea şi vinul pe care Melhisedec le aduce lui Avraam, cred că explicaţia este destul de simplă. El nu face decât să anticipeze ceea ce Domnul Isus avea să facă.

În cadrul cinei sale cu ucenicii Domnul Isus le spune: „Pentru că, oridecâteori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.”  Deci, Melhisedec anticipează jertfa Domnului Isus. Melhisedec era marele preot al lui Dumnezeu pentru întreg pământul. Domnul Isus este astăzi Mare Preot al întregii lumi. Deci, aşa cum este prezentat aici Domnul Isus nu apare ca preot în virtutea ordinului lui Aaron. Aaron era preot doar pentru Israel, pe când Domnul Isus este preot pentru întreaga omenire.

Iată dragi prieteni că planul pe care Dumnezeu l-a făcut pentru mântuirea oamenilor nu este unul de urgenţă, circumstanţial, ci unul bine pregătit şi pe care Dumnezeu l-a anunţat  cu mult timp înainte. Cred că este o bună invitaţie la meditaţie dragul meu, pentru  că pentru tine a făcut Dumnezeu acest lucru.

Acum apare răspunsul lui Avraam:

„Binecuvîntat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt care a dat pe vrăjmaşii tăi în mîinile tale!” Şi Avraam i-a dat zeciuială din toate.”

Interesant este că Avraam I-a dat zeciuială lui Avraam din toate lucrurile. Sunt unii care susţin că zeciuiala a apărut odată cu legea dată prin Moise. Ori mai este ceva timp până la acel moment. Deci, zeciuiala se pare că este ceva mai timpurie. Şi dacă nu a venit prin legea lui Moise ci este legată mai degrabă de preoţia veşnică a Domnului Isus, cred eu că nici nu a trecut odată cu Moise sau legea lui ci a rămas în continuare. Mai mult, întrucât nu era nici o lege care să stabilească zeciuiala, iar popoarele păgâne nu o practicau, cred eu că a fost vorba de o revelaţie din partea lui Dumnezeu în ceea ce priveşte acest lucru.

Comportamentul lui Avraam este cu atât mai remarcabil cu cât refuză invitaţia regelui Sodomei de a-şi opri o parte din pradă.

“Împăratul Sodomei a zis lui Avraam: “Dă-mi oamenii, şi ţine bogăţiile pentru tine.”

Aceasta era o ispită. Codul lui Hamurabi, care era un fel de cod al legilor în acea vreme, prevedea ca cel ce învingea într-o situaţie ca cea în care era Avraam, avea dreptul legal nu numai la o recompensă în bunuri materiale dar chiar şi în persoane. Împăratul Sodomei îi propune un târg aici. El îi propune lui Avraam să ia el bunurile materiale iar el, împăratul, să ia oamenii. Ispita cred că este aceea ca mai târziu, când lumea ar fi spus despre Avraam: „Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam cu mari bogăţii!” regele să fi răspuns: ”Da de unde, eu l-am făcut bogat!”

Eu cred că Avraam a ştiut lucrul acesta pentru că nu acceptă nimic de la împărat. Avraam nu este un materialist care de dragul bogăţiilor să  calce în picioare mărturia Domnului. Avraam era încă sub influenţa binecuvântării lui Melhisedec şi încă o dată afirm a fost foarte bine că acesta a ieşit înaintea lui Avraam. Eu cred că aici este o aplicaţie concretă a versetului 13 din 1Corinteni capitolul 10. Acest verset spune că Dumnezeu pregăteşte mijloacele ca noi să ieşim din ispite. Melhisedec a fost acest mijloc pentru Avraam.

Ascultaţi răspunsul lui Avraam::

v.22-24 Avraam a răspuns împăratului Sodomei: “Ridic mîna spre Domnul Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului, şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: “Am îmbogăţit pe Avraam.” Nimic pentru mine,

afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!”

Cred că atunci când Avraam a plecat la luptă el a făcut un legământ cu Dumnezeu. Probabil că el a spus: Doamne, eu plec la un război pentru a prăda, nu vreau avantaje materiale. Tot ce vreau este să-l salvez pe nepotul meu Lot.” Şi cred că Dumnezeu I-a îngăduit lucrul acesta, iar acum Avraam îl propovăduieşte pe Dumnezeu în faţa împăratului Sodomei. Ceea ce spune Avraam cu alte cuvinte sună cam aşa: ”Eu am făcut un legământ cu Dumnezeul cel viu. Eu mă închin lui şi nu voi îngădui ca tu să-mi oferi ceva pentru ca apoi să spui tuturor că tu m-ai îmbogăţit. Dumnezeu este cel care a dat izbânda şi numai de la El aştept răsplata.”

Cu siguranţă că aceasta a fost o mărturie extraordinară. Avraam ni se prezintă din ce în ce mai mult ca o persoană a cărei relaţie cu Dumnezeu se întăreşte tot mai mult.

Avraam se arată nu numai preocupat de neprihănirea lui dar şi de binele oamenilor care l-au ajutat în luptă. Acceptă ca ei să primească mai mult o despăgubire pentru costurile de război. Cred că aceasta este o bună lecţie în ceea ce priveşte neprihănirea.

Mai întâi, este vorba de credincioşia lui Dumnezeu. Neprihănirea noastră nu este rodul nostru ci este credincioşia lui Dumnezeu cea care aduce neprihănirea.

Apoi, noi trebuie să răspundem credincioşiei lui Dumnezeu tot cu credincioşie.

Un alt lucru cu privire la credincioşie este cel legat de faptul că nu putem să clădim neprihănirea noastră pe cheltuiala altora sau în detrimentul altora.

Spun lucrul acesta pentru că am întâlnit persoane care făceau din neprihănirea lor o normă pentru toţi cei din jurul lor şi în loc să fie o mărturie erau tocmai contrariul.

Iată ce lecţii minunate avem prin Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Său cel Sfânt este mereu pregătit să ne înveţe cum să trăim o viaţă binecuvântată şi cum să fi o binecuvântare pentru alţii.

Data viitoare dragi prieteni îl vom vedea pe Dumnezeu ca unul care este scut pentru copii lui şi cum răsplăteşte credincioşia. Până atunci însă să nu uităm să căutăm neprihănirea Lui căci toate celelalte ne vor fi date pe deasupra.