Itinerar Biblic Ep.15 Geneza cap. 6:15- 7:24

 

Dragi prieteni, m-am cam lăsat purtat de val în ultima noastră întâlnire, dar cred că este o problemă prea importantă pentru a fi amânată. Vom mai vorbi cu siguranţă despre ea când vom ajunge cu studiul nostru la Epistola, sau scrisoarea apostolului Pavel către Romani. Este important să înţelegem cum stau lucrurile cu păcatele noastre. La fel cum potopul a venit peste o umanitate ignorantă, şi i-a nimicit, la fel va venii şi peste această generaţie, sau peste orice generaţie de oameni care nu vrea să rezolve această problemă care este cea mai mare pe care o are. Problemele noastre adevărate nu sunt de natură economică, sau socială, sau politică, ci este o problemă a păcatului. Dacă citiţi cu atenţie Scriptura veţi vedea că Dumnezeu acoperă întreaga noastră sferă de preocupări  şi în orice domeniu El ne oferă soluţii menite să rezolve problemele. El este preocupat şi de săraci şi de bolnavi şi de politică şi de relaţiile inter-umane. Problema este că păcatul ne face neascultători iar soluţiile pe care El ni le oferă sunt, din păcate, ignorate.

Deci, să ne întoarcem la ceea ce am lăsat. În ceea ce priveşte genealogiile ne aflăm acum la linia Semitică, mai precis la Noe. Este, dacă putem spune aşa, linia evlavioasă, linia oamenilor cu teamă de Dumnezeu. Unde ne va conduce ea? Vom ajunge la un mileniu aici pe pământ? La instaurarea unei stări utopice? Nu. Va conduce la Potop la judecata lui Dumnezeu.

În următorul capitol vom vorbi despre potop. El este exprimarea judecăţii lui Dumnezeu pentru acea generaţie de oameni. Pentru noi, sau generaţiile următoare nu va mai fi un potop, însă va exista judecata. Singurul mod prin care putem fi absolviţi de ea este acceptând harul izbăvitor al lui Dumnezeu, concretizat prin Domnul Isus Hristos. Credinţa noastră în El este ceea ce ne poate salva.

În sesiunea de data trecută am vorbit despre Potopul care venea ca o judecată din partea lui Dumnezeu pentru stricăciunea omului. Există totuşi un om pe care Dumnezeu hotărăşte să-l  salveze. Acestui om cu teamă de Dumnezeu îi este încredinţată misiunea de a construi o barcă în care vor fi salvate atât familia lui cât şi alte vieţuitoare ale Creaţiei. După elementele generale legate de construcţia corăbiei urmează acum detaliile privind alcătuirea acesteia.

v.15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cinzeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.

Impresia pe care cei mai mulţi oameni o au despre corabie este cea care le-a fost adesea prezentată în diferitele cărţi pentru copii. Pentru mulţi ea este ca o casă plutitoare. Mie mi se pare o imagine destul de ridicolă. Începând cu dimensiunile ei, trebuie să observăm că era o corabie foarte mare. Încercaţi să vă imaginaţi cam care sunt dimensiunile ei dacă un “cot” are aproximativ 60 de cm. Numai lungimea corăbiei era de 180 de metri ceea ce este cam de două ori lungimea unui stadion de fotbal.

Una din întrebările frecvent puse în acest context este cu privire la posibilităţile lor fizice de a construi un vas de asemenea dimensiuni. Cred că trebuie să aveţi în vedere faptul că noi nu discutăm despre omul peşterilor ci despre un o inteligent. Inteligenţa umană nu este o descoperire modernă, ea a venit la noi chiar prin Noe şi eu cred că el era un om foarte inteligent.

Apoi, Noe nu construia un transoceanic care să reziste unor valuri de 5 metri înălţime. El construia un loc unde să se poată continua viaţa. Animalele şi omul trebuiau să stea pentru o vreme în acel loc, nu era vorba de o furtună, ci trebuiau să aştepte terminarea potopului. Din ceste motive cred că acestei corăbii îi lipseau multe din elementele unui transoceanic.

Dacă un “Cot” are aproximativ 60 de centimetri aşa cum spuneam, lungimea ei va fi de 180 de metri. Cele mai multe din vasele de luptă din cel de al doilea război mondial avea cam dimensiunile corăbiei. Deci ceea ce avem noi nu este o corabie caraghioasă ci o construcţie cu care orice inginer s-ar fi mândrit.

Dar să vedem şi alte detalii:

v.16 Să faci corăbiei o fereastră, sus lată de un cot, uşa s-o pui în laturea corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos altul la mijloc şi altul sus.

Fereastra despre care vorbeşte Dumnezeu aici nu este o mică crăpătură făcută în peretele corăbiei. V-aţi gândit vreodată la mirosul acelor animale care trebuiau să stea toate acolo pentru o perioadă de timp? Fereastra era lată de 60 de centimetri şi se întindea de jur împrejurul corăbiei. Chiar şi astăzi modelul acesta mai este practicat în locurile unde sunt animale. Aceasta era ventilaţia corăbiei. Cred că altfel nu ar fi fost posibil ca Noe şi familia lui să locuiască acolo. Ei trebuiau să mănânce, să doarmă, să trăiască acolo.

Unii oameni spun că Noe stătea cu capul pe acea fereastră pentru a trăi. Eu cred că este imaginaţia oamenilor cea care produce o asemenea situaţie ridicolă. Nu se spune nimic despre aşa ceva în Cuvântul Sfânt.

Uşa trebuia pusă pe partea laterală a corăbiei. Cred că ceea ce este interesant de observat aici este că nu exista decât o singură uşă. Domnul Isus a spus că este “calea”, sau “uşa oilor” şi eu cred că El a fost şi uşa corăbiei.

Un alt element important este acela legat de punţile corăbiei. Arca, corabia avea trei punţi şi cred că acea singură uşă deservea fiecare punte.

Acestea ar fi elementele legate de detaliile constructive ale corăbiei. Să vorbim acum despre pasagerii corăbiei.

v.17 Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.

Aceasta este judecata pe care o aduce Dumnezeu asupra pământului. Dar să citim mai departe versetele 18,19 şi 20.

v.18 – 20 Dar cu tine fac un legământ să intri în corabie tu şi fii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor să vină la tine înăuntru  câte două din  fiecare soi ca să le ţii cu viaţă.

Observaţi că nu Noe era cel ce trebuia să meargă după aceste animale. El nu era un vânător care trebuia să prindă toate acele animale vii. Ele veneau la Noe. Nu este un lucru neobişnuit să ştiţi. Pe când eram în vizită pe munte am văzut un Cerb foarte mare. La coborâre m-am întâlnit cu un pădurar şi i-am spus despre cerb. El a râs şi mi-a explicat de ce am văzut cerbul acolo, faptul fiind neobişnuit pentru că nu era o zonă unde stăteau de obicei cerbii. Motivul pentru care cerbul coborâse era că pe creste, căzuse multă zăpadă. Mi-a explicat acel pădurar că aceste animale sălbatice aveau un foarte bun instinct de apărare. Ori de câte ori apărea un pericol se retrăgeau din acea zonă. Ce este mai interesant este că se retrag în zone populate de oameni. Cred că pe timpul Potopului Noe nu avut nici o problemă în a strânge animalele în corabie pentru că ele au venit la el.

Dar Dumnezeu se îngrijeşte şi de hrana lui Noe:

v.21 Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor. Aşa a şi făcut Noe a făcut tot ce-I poruncise Dumnezeu.

În schimb şi Noe trebuie să facă ceva foarte practic. Cred că a fost nevoie de foarte mult fân pentru hrana acelor animale. Poate că unii vor spune că unele din acele animale erau carnivore. Poate se mâncau între ele. Eu nu cred lucrul acesta. Se pare că până la Potop atât animalele cât şi omul se hrăneau cu vegetale. Biblia ne vorbeşte despre o altă perioadă de timp, numită Mileniu, în care se va reveni la această stare. Leul va împreună cu mielul şi vor mânca paie. Puteţi citi despre aceasta în Cartea Isaia capitolul 11 versetele 6 şi 7.

Mergem însă mai departe şi ajungem la capitolul 7 din cartea Geneza. Acum este momentul în care Noe intră în corabie. Este de fapt tot porunca lui Dumnezeu:

v.1 Domnul a zis lui Noe: Intră în corabie tu şi casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea mea în neamul acesta de oameni.

Acesta este primul verset al capitolului 7.

Prin ce a fost oare Noe considerat neprihănit? Este vorba din nou despre credinţă aşa cum mai târziu Avraam a fost considerat neprihănit prin credinţă. Noe a crezut în Dumnezeu şi aceasta I-a fost considerată ca neprihănire. Vedeţi ce spune şi autorul epistolei către evrei în capitolul 11, versetul 7:

Prin credinţă Noe când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau şi plin de o teamă sfântă a făcut un chivot ca să-şi scape casa…”

Acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu l-a salvat. Aţi observat cât de amabil este Dumnezeu cu Noe în tot acest timp de judecată? În versetul 1 este o chemare tandră cea pe care I-o face Dumnezeu. La fel de tandră este şi invitaţia pe care pe care o face Domnul Isus când spune: “Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă”. În versetul 16 din acest capitol Biblia ne spune că Dumnezeu l-a închis pe Noe înăuntru. Apoi în începutul capitolului 8 Biblia ne spune că Dumnezeu îşi aduce amine de Noe. Nu este minunat? Dumnezeu nu uită niciodată. El îşi aduce aminte de fiecare om pe care l-a creat. Singurul lucru pe care El nu şi-L aminteşte este păcatul pe care l-ai făcut dar pe care l-ai mărturisit şi ai fost iertat. Este într-adevăr minunat nu-I aşa? Noi oamenii ţinem minte greşelile altora chiar şi toată viaţa, dar Dumnezeu spune  că odată iertate El nu le mai ţine minte.

Acum, Noe intră în corabie împreună cu familia lui. Ştiaţi că această istorie a potopului, la fel ca cea a Creaţiei este foarte cunoscută pe pământ.

Dacă aveţi posibilitatea consultaţi versiunea babiloneană a acestei istorii şi veţi vedea diferenţele. Celelalte istorisiri cu privire la acest eveniment sunt absurde şi ridicole. Dar faptul acesta că şi alte naţiuni au în cultura lor relatări cu privire la aceste importante evenimente – mă refer la Creaţie şi Potop, ar trebui să ne spună ceva. Eu cred că este o bază adevărată pentru acestea. Iar dacă vrei să ştii care este mai precisă, fă o comparaţie între aceste relatări.  De exemplu, în relatarea babiloneană, este vorba despre un război între zei, război care a adus Potopul. Biblia ne spune că Potopul este judecata lui Dumnezeu asupra pământului ceea ce mie mi se pare mult mai rezonabil.

Versetele 2 şi 3 vorbesc despre animalele care au ajuns în corabie.

v.2,3 Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele cari nu sunt curate; câte o parte bărbătească şi una femeiască şi câte şapte perechi de asemenea din păsările cerului câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului.

Îmi amintesc că în urmă cu câţiva ani a fost un proces faimos care a pornit de la aceste versete. Cercetătorul Harry  Rimmer a oferit 1000 de dolari oricui putea să-I dovedească că există contradicţii în Biblie. Unii teologi liberali au venit cu aceste versete şi au spus că ele aduc o contradicţie între ceea ce spune Dumnezeu acum şi ceea ce a spus El în versetul 19. Pentru a rezolva problema a fost deschis un proces pe care, în cele din urmă l-a câştigat Dr. Rimmer. Tot ce trebuie să faci pentru a vedea de ce este aşa, este să priveşti la sfârşitul Potopului, când Noe iese afară din corabie şi aduce jertfă din animalele curate. Nu avea cum să aducă jertfă dacă nu lua mai mult de două. Mai mult, animalele la care se referă Dumnezeu aici sunt cele curate. El a dorit ca animalele curate să fie mai multe decât cele necurate.

Mai departe; versetul 4.

v.4 Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa  pământului toate făpturile pe care le-am făcut.

În aceste şapte zile, oricine ar fi vrut putea să vină şi să intre în corabie ar fi fost izbăvit. Tot ce trebuiau să facă era să creadă în ceea ce le spusese Dumnezeu prin Noe. Dar nimeni nu a făcut-o.

Să citim mai departe:

v.5-9 Noe  a făcut tot ce tot ce-I poruncise Domnul. Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ. Şi Noe a intrat în corabie cu fii săi cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi din pricina apelor potopului. Din dobitoacele curate, şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ, au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

După cum se poate observa nu scrie niciunde că Noe s-a dus să aducă animalele în corabie pentru că au venit ele singure.

Din versetul 10 aflăm ce s-a întâmplat la Potop.

v.11-17 În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adîncului cel mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor. Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

În aceeaşi  zi au intrat  în corabie:  Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste  ale fiilor lui cu ei: ei, şi toate fiarele câmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. Au intrat în corabie la Noe, două câte două din orice făptură care are suflare de viaţă. Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum

poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el. Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului.

Acestea sunt faptele relatate de Cuvântul lui Dumnezeu. Care sunt evidenţele ştiinţifice ale Potopului, nu cred că am să intru în astfel de detalii. Sunt însă suficient de mulţi cercetători care au demonstrat evidenţele ştiinţifice ale Potopului. Mergând mai departe însă în studiul nostru aflăm:

v.21-23 Şi a pierit orice făptură care se mişcă pe pământ, atât păsările cît şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ, şi toţi oamenii. Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit. Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ.  N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.

Pe de altă parte, în ultima vreme au fost tipărite câteva cărţi scrise de oameni care nu prea au de a face nici cu ştiinţa nici cu teologia. Ei susţin că Potopul a fost ceva local, limitat doar la valea Tigrului şi Eufratului. Cu alte cuvinte potopul a fost un fel de furtună într-un bazin. Eu cred că relatarea biblică nu lasă deloc loc pentru astfel de interpretări. Eu sunt convins că ceea ce spune Scriptura este adevărat şi că întreg pământul a fost acoperit de apă. Dumnezeu a spus că întregul pământ va fi acoperit de ape şi exact aceasta s-a întâmplat. Dumnezeu îi spune lui Noe că El a hotărât sfârşitul a tot ceea ce crease. Acesta este cuvântul lui Dumnezeu şi nu cred că trebuie să avem îndoieli asupra lui. Eu sunt convins că familia umanităţii ajunsese să acopere o mare parte a pământului dar sunt la fel de convins că Potopul a acoperit tot pământul.

Prietene drag, este o problemă de alegere aici. Este alegerea ta dacă vrei să crezi Cuvântul lui Dumnezeu sau  ticluirile unor oameni care se cred prea deştepţi să accepte ceea ce Dumnezeu comunică atât de simplu. Din nou trebuie să atrag atenţia aici că eu nu mă lupt cu ştiinţa şi descoperirile ei. Eu cred că Dumnezeu a lăsat atâtea lucruri care să fie descoperite. Eu nu sunt de acord cu aceia care pe baza unor fapte minore, lansează teorii atât de mari.

Dacă este vorba de lucruri sau fapte importante, atunci următorul verset ne revelează un astfel de fapt.

v.24 Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

O sută cincizeci de zile au fost apele pe pământ. Nimeni nu ar fi putut să rămână în viaţă atât de mult chiar dacă ar fi stat pe o ridicătură. Nimeni nu putea rezista fără hrană atât timp. Este vorba de cinci luni aici. Cred că aici este infirmată şi o altă teorie care susţine că potopul nu a avut acelaşi efecte peste tot. Greu de crezut dacă ne gândim la un asemenea timp în care apele au acoperit pământul.

Acestea au fost datele despre potop. El a fost judecata pe care Dumnezeu a făcut-o asupra pământului ca urmare a stricăciunii oamenilor. Credeţi că lumea modernă este departe de acea stare? Au unul cred că nu suntem departe de acea stare. Este numai mila şi harul lui Dumnezeu acela care face ca noi să nu fim pedepsiţi aşa cu a fost acea generaţie. El este încă îndurător cu noi. Aşa cum Noe a predicat oamenilor de atunci, aşa cum fiecare a avut posibilitatea să intre în corabie, alături de Noe, înainte ca Dumnezeu să închidă uşa, este exact ceea ce se petrece cu noi. Uşa este încă deschisă. Cuvântul lui Dumnezeu încă se predică. Ce te reţine în a lua decizia să accepţi invitaţia lui Dumnezeu şi să intri într-o relaţie vie şi dinamică cu El aşa cum a fost şi Noe?

Data viitoare vom continua cu relatarea despre retragerea apelor şi modul în care oamenii salvaţi de la potop îşi continuă viaţa pe pământ.

 

Fiţi binecuvântaţi!