Itinerar Biblic Ep.113 Exod cap. 25:23-40

 

Rezumat 

·         Masa pentru punerea înainte.

·         Sfeşnicul de aur.

·         Altarul pentru ardere.

Dragi ascultători, fără ispăşirea pe care Domnul Isus a făcut-o, nu poate exista apropiere de Dumnezeu. Nici măcar cuvântul Său nu ni se poate deschide atâta timp cât nu suntem scoşi de sub puterea păcatului. Scriptura ne poate spune ce trebuie să facem pentru a fi izbăviţi, dar nu vom cunoaşte niciodată măreţia, unicitate şi frumuseţea Domnului nostru, pentru că mereu păcatul va pune bariere cunoaşterii noastre.

Este mesajul pe care îl primim din imaginea pe care o avem Cortului Întâlnirii.

Nimeni nu poate pătrunde acolo unde este prezent Dumnezeu fără să treacă prin curtea unde se aduce jertfa pentru păcat. Nici măcar Marele Preot nu poate încălca această prevedere. Şi el trebuia să aducă o jertfă pentru păcatele Sale pentru ca apoi să poată întra în Sfânta Sfintelor acolo unde urma să facă ispăşirea pentru popor.

Dragii mei, aceasta nu este teologie, nu este numai informaţie ci este o problemă de viaţă veşnică. Aici nu este vorba numai de accesul la cunoaşterea lui Dumnezeu ci este vorba despre relaţia noastră cu El singura care garantează viaţa noastră veşnică.

Acest Cort al Întâlnirii şi prescripţiile pe care Dumnezeu le face cu privire la  construcţia lui ne oferă nou o imagine a planului pe care Dumnezeu îl are pentru izbăvirea noastră.

Suntem în continuare în capitolul 25 de această dată la versetul 23.

v.23  Să faci o masă de lemn de salcîm; lungimea ei să fie de doi coţi, lăţimea de un cot, şi înălţimea de un cot şi jumătate.

v.24  S’o poleieşti cu aur curat, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.

v.25  Să-i faci împrejur un pervaz de un lat de mînă; peste el să pui un chenar de aur de jur împrejur.

v.26  Să faci pentru masă patru verigi de aur, şi să pui verigile în cele patru colţuri, cari vor fi la cele patru picioare ale ei.

v.27  Verigile să fie lîngă pervaz, şi în ele se vor vîrî drugii ca să ducă masa.

v.28 Drugii să-i faci din lemn de salcîm, şi să-i acoperi cu aur; şi ei vor sluji la ducerea mesei.

Şi masa pentru punerea înainte este făcută din acelaşi lemn de salcâm cum este făcut şi chivotul. În aceeaşi manieră ea este îmbrăcată în aur şi prevăzută cu dispozitive pentru transportarea ei, în funcţie de deplasările pe care poporul trebuia să le facă.

Dar să vedem cu ce este dotată această masă şi care este rostul ei:

v.29  Să-i faci farfurii, căţui, potire şi ceşti, ca să slujească la jertfele de băutură: să le faci de aur curat.

v.30  Să pui pe masă pînile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea.

Iată deci că masa are şi ea farfurii, castronaşe, căni şi pahare. Ceea ce trebuia să fie necurmat pe această masă este pâinea. De aici se trage şi numele ei: masa punerii înainte. Această pâine este pusă înaintea lui Dumnezeu.

Pâinea este în cazul acesta o imagine a Domnului Isus Hristos. Masa, la rândul ei sugerează trei lucruri: susţinere, resurse şi aprovizionare. Este masa salvării noastre. În Evanghelia după Matei, la capitol 22 găsim o pildă a Domnului nostru care ne vorbeşte despre căsătoria fiului unui rege. Invitaţii refuză să participe la această nuntă. În cele din urmă regele va da o replică acestor oameni care au respins invitaţia sa. El invită oameni simpli care stăteau la colţurile străzii. Aceştia au fost invitaţi să mănânce ceea ce le pune El la dispoziţie.

În acelaşi fel, Dumnezeu a lansat o invitaţie acestei lumi pentru a veni la masa pe care El a întins-o pentru ea. Este masa unde găsim izbăvirea prin Domnul Isus.

Cum spuneam este o masă a resurselor. Dumnezeu ca şi creator, ne pune la dispoziţie cele mai bune resurse. Fie că îţi place sau nu drag prieten, vorbind din punct de vedere fizic stai la masa lui Dumnezeu în fiecare zi. Aerul pe care îl respiri, hrana pe care o primeşti, tot ceea ce te înconjoară este ceea ce Dumnezeu pune la dispoziţia ta. Cu toate acestea câţi dintre noi recunosc lucrul acesta şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru el. El este acela care pune la dispoziţia noastră toate aceste resurse pentru viaţa biologică pe care o ducem.

Dar masa aceasta mai vorbeşte şi despre Cina instituită de Domnul Isus Cina cea de taină. Este o masă pentru credincioşi. Masa pentru punerea înainte este o imagine a Domnului Isus susţinătorul vieţii spirituale a credincioşilor.

Pe această masă erau aşezate douăsprezece pâini câte una pentru fiecare seminţie. Pâinea aceasta era schimbată în fiecare zi de Sabat. Pâinea care era luată de pe masă era consumată cu vin de către familia preoţească în Locul preasfânt. Spre deosebire de mana care vorbeşte despre Domnul Isus cel care oferă viaţă, această pâine vorbeşte despre El ca despre susţinătorul vieţii. Viaţa veşnică este un dar, la fel cum a fost şi mana venită din ceruri. Însă această viaţă veşnică are nevoie de o anumită hrană pentru a fi susţinută. Domnul este acela care ne oferă această hrană.

Domnul Hristos mai este văzut şi într-o altă ilustraţie pe care El însuşi a folosit-o. Pâinea pentru aducerea înaintea lui Dumnezeu era făcută din făină nedospită. În Levitic, capitolul 24, versetul 5 scrie:

Să iei floare de făină, şi să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă.

Apoi găsim că Domnul Isus a spus că pentru a rodi este nevoie ca bobul de grâu să moară mai întâi. În Evanghelia după Ioan, capitolul 12, versetul 27 îl găsim pe Domnul Isus spunând următoarele:

v.27 Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!

Apoi în versetele 31 şi 32 el spune:

v.31-32 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.“

Domnul Isus este acum înviat şi este acum hrana pentru cei credincioşi. El este pâinea noastră, pâinea vieţii, hrana noastră cea de toate zilele.

Un proverb vechi spune că toate lucrurile cresc pe măsura şi felul hranei folosite. A apărut şi o carte despre efectul mâncării asupra personalităţii omului. Cartea se întitulează “ Eşti ceea ce mănânci!”

Dragii mei suntem cu toţii influenţaţi de hrana pe care o folosim. Aşa cum hrana influenţează trupul nostru, este la fel cu sufletul nostru. Dacă Domnul Isus nu este prezent în viaţa noastră, dacă el nu este hrana noastră, atunci nu putem aştepta dezvoltare.

Dar să mergem mai departe, la următorul element din cadrul curţii Cortului Întâlnirii. Este vorba despre sfeşnicul de aur.

v.31 Să faci un sfeşnic de aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr’o bucată.

v.32 Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr’o parte, şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte.

Descrierea continuă indicând şi alte detalii ale sfeşnicului:

v.33  Pe un braţ să fie trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celalt braţ trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe cari ies din sfeşnic.

v.34  Pe fusul sfeşnicului, să fie patru potiraşe în chip de floare cu migdal, cu gămălioarele şi florile lor.

v.35  Să fie o gămălioară subt cele două braţe cari ies din fusul sfeşnicului, o gămălioară subt alte două braţe, şi o gămălioară subt alte două braţe; tot aşa să fie şi subt cele şase braţe, cari ies din sfeşnic.

v.36  Gămălioarele şi braţele sfeşnicului să fie dintr’o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat.

v.37  Să faci cele şapte candele, care vor fi puse deasupra, aşa ca să lumineze în faţă.

v.38  Mucările şi cenuşarele lui să fie de aur curat.

v.39  Se va întrebuinţa un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.

Acest sfeşnic este probabil cea mai fidelă imagine a Domnului Isus. Îl înfăţişează asemenea aurului pur şi vorbeşte de asemenea despre divinitatea Lui. Îl prezintă aşa cum este Dumnezeu. El este lumina lumii iar închinarea trebuie să aibă loc în lumină.

Am studiat până acum lucruri legate de pâinile puse înaintea Domnului şi am sugerat  că ele vorbesc despre faptul că atunci când ne închinăm lui Dumnezeu trebuie să ne hrănim cu lucrurile pe care El ni le pune la dispoziţie.

Dacă frecventezi o biserică dar este numai pentru liniştirea conştiinţei tale, trebuie să-ţi faci o serioasă analiză în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Este foarte important să vezi în ce măsură te hrăneşti cu ceea ce-şi oferă Dumnezeu. El îţi oferă Cuvântul său pentru cercetare. El îţi oferă sprijinul Duhului Său pentru călăuzire şi îţi oferă şi izbăvirea prin Domnul Isus Hristos.

Să ne întoarcem acum la sfeşnicul de aur. El este simbolul luminii. Pentru a avea o închinare adevărată înaintea lui Dumnezeu avem nevoie şi de lumină. Hristos este lumina, aşa cum a spus: “Eu sunt lumina lumii!” Dacă voiai lumina naturală atunci trebuia să ieşi din Cortul întâlnirii însă dacă voiai să rămâi în prezenţa lui Dumnezeu atunci trebuia să primeşti lumina de la acest sfeşnic. Ioan ne spune că:

v.9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.

În această lume trecem prin deferite probleme şi de multe ori avem nevoie de sfatul altora. Acum, mulţi oameni care dau sfaturi folosesc multe cuvinte crezând că de acolo vine înţelepciunea şi mângâierea. Scriptura ne spune că prin filozofie oamenii pot fi înşelaţi. Ascultaţi numai ceea ce spune Pavel Colosenilor în capitolul 2, versetul 8:

v.8  Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.

Prieteni dragi, nimeni nu poate înlocui ceea ce vine prin Domnul Isus. De fapt este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi omenirea. Omenirea s-a aflat într-o permanentă criză după căderea în păcat a primilor oameni. Răspunsul lui Dumnezeu la această criză nu a fost un program filozofic, sau o idiologie. Nici măcar Legea nu este răspunsul, rezolvarea pe care Dumnezeu a oferit-o omenirii. El a oferit o persoană. Oare nu ne înşelăm noi crezând că numai prin cuvinte putem rezolva totul?

În altă ordine de idei, atunci când oamenii caută sprijin, noi suntem chemaţi să-l reprezentăm pe Domnul Isus în aceste probleme. Numai că Domnul nostru nu s-a pierdut în vorbiri fără sfârşit ci adesea a acţionat aducând vindecare reală.

Dragii mei, noi nu vom avea niciodată resurse proprii suficiente pentru a rezolva marile probleme ale acestei lumi. Putem însă să facem un lucru: să-i conducem pe oameni la Domnul Isus Hristos.

Ascultaţi numai cum îl descrie Pavel în continuare:

v.9-10 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri.

În el este Dumnezeirea. El este Dumnezeu. El este lumina acestei lumi şi oricine acceptă că El este răspunsul lui Dumnezeu la problemele noastre are acces la toate binecuvântările pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru copii săi. Ascultaţi încă o dată la cuvintele lui Pavel: “Voi aveţi totul deplin în El!” Cu alte cuvinte cei ce îl au pe El au o binecuvântare completă.

Să ne întoarcem la sfeşnic. Acesta era făcut dintr-o singură bucată de aur curat. Aurul era bătut şi apoi ornamentat. Avea un braţ central şi apoi la stânga şi la dreapta câte trei braţe. În total avea şapte braţe. Fiecare braţ era asemenea un crengi de migdal care înfrunzea. La vârf, era un boboc de floare de migdal, locul unde se punea şi uleiul care ardea.

Aceşti bobocei de migdal, erau tot din aur. Ei ne amintesc de toiagul lui Aron care înfrunzea.

Atunci când  prerogativele lui Aron ca Mare Preot au fost puse sub semnul întrebării, înfrunzirea toiagului său de migdal a risipit orice îndoială cu privire la acest lucru. Acest toiag, o creangă moartă, a fost readusă la viaţă şi a adus rod. Prin învierea lui Domnul Isus a arăta şi El că este fiul lui Dumnezeu. Învierea nu-l făcea fiul lui Dumnezeu. Învierea demonstra acest lucru. Nu toiagul îl făcea pe Aron preot al Domnului. El era preot învestit chiar de Dumnezeu, dar toiagul lui înfrunzit a demonstrat celorlalţi din Israel acest lucru.

Învierea Domnului Isus l-a confirmat şi pe el ca Mare Preot. El nu este Mare Preot numai în virtutea faptului că a venit pe pământ şi a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi dar fără să păcătuiască, ci şi în virtutea Dumnezeirii Sale.

Dragi ascultători, Domnul Isus nu este un Mare Preot care să aibă aceleaşi slăbiciuni ca şi noi. În schimb El cunoaşte foarte bine prin ceea ce trecem deoarece cât a fost aici pe pământ El a fost încercat ca şi fiecare dintre noi. El a experimentat tot ceea ce experimentăm noi. Din această perspectivă slujba lui este mult mai bună decât slujba unui preot uman. Preotul uman este fie unul slab ca şi fiecare dintre noi, fie este unul care nu poate înţelege experienţele noaste. Dar Domnul Isus se poate identifica cu fiecare dintre noi.

De aceea El este cel care face slujba de mijlocire pentru fiecare dintre noi.

Este interesant că nu ni se oferă nici o măsură, nici o dimensiune cu privire la acest sfeşnic. Nici în ceea ce priveşte divinitatea nu se pot stabili dimensiuni. Oamenii lui Dumnezeu înţeleg că nu există termeni de comparaţie pentru Dumnezeu:

Exod 15:11  Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă, Şi făcător de minuni?

Aceasta este concluzia la care ajunge Moise. Dar nu este singurul. Iată ce spune şi David:

Ps 71:19  Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge pînă la cer; Tu ai săvîrşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?

Dar nu numai dreptatea lui Dumnezeu este fără pereche. Persoana lui este fără asemănare.

 Ps 89:6  Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

În aceeaşi măsură puterea lui este neasemuită. El este Domnul oştirilor .

 Ps 89:8  Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

Acest concept va deveni din ce în ce mai popular în mentalitatea poporului evreu pe măsură ce vor începe cucerirea ţării Canaanului. Dumnezeu va fi acela care va lupta pentru ei şi vor fi mereu biruitori. Condiţia era ca ei să fie ascultători de Dumnezeu.

Dragul meu, este bine să ştii că eşti fiul unui Dumnezeu puternic, drept şi fără asemănare, unic.

În viaţa aceasta întâmpinăm foarte multe obstacole. Sunt multe dificultăţi pe care trebuie să le înfruntăm în fiecare zi. Ce facem în aceste situaţii? Ne lamentăm că nu găsim resursele să depăşim acest dificultăţi? Ne îndreptăm către Dumnezeu dar cu inima îndoită că va interveni pentru noi? Tocmai aici intervine această credinţă în unicitatea lui Dumnezeu. Aici este nevoie să verificăm imaginea noastră cu privire la Dumnezeu. Nu cumva, măsurile noastre sunt greşite. Nu cumva noi încercăm să-l măsurăm pe cel ce nu poate fi măsurat. Nu cumva încercăm să-l cântărim pe cel ce nu poate fi cântărit? Dragii mei dacă ne îndoim de capacitatea Lui de a rezolva problemele pe care le întâmpinăm înseamnă că l-am comparat cu acele probleme şi nu credem că este mai mare decât ele.

Este foarte important, dragi prieteni să verificăm imaginea noastră cu privire la Dumnezeu. El este un Dumnezeu măreţ, un Dumnezeu căruia nimic nu-i poate sta în cale. Nici un obstacol nu este prea mare pentru El. Deci pentru ce ne-am îngrijora? Când suntem copii unui Dumnezeu atât de mare şi puternic ce ne-ar putea sta împotrivă. Problema este cu cine comparăm problemele noastre. Dacă le comparăm cu abilităţile noastre cu, ceea ce putem noi face nici nu trebuie să ne mirăm că ele vor fi ca nişte giganţi pentru noi.

Atunci însă când le comparăm cu Dumnezeu şi ştim că nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu situaţie se schimbă cu totul.

Chiar şi în ceea ce priveşte izbăvirea noastră de sub puterea păcatului Dumnezeu este cel în care trebuie să ne încredem pe deplin. Prin Domnul Isus doar avem posibilitatea să fim izbăviţi. Numai izbăviţi fiind avem posibilitatea să avem şi noi accesul în Locul preasfânt, acolo unde este prezent Dumnezeu.

Iată dragi prieteni că Dumnezeu nu a lăsat nici un detaliu la voia întâmplării. Toate lucrurile din Cortul întâlnirii ne vorbesc despre planul lui Dumnezeu pentru izbăvirea noastră a oamenilor. Este un lucru foarte important şi trebuie să-i dăm atenţia cuvenită. Dacă Dumnezeu consideră că este atât de important încât să-l prezinte sub diferite forme, în diferite împrejurări nici noi nu trebuie să-i acordăm mai puţină importanţă, cu atât mai mult cu cât este planul pentru izbăvirea noastră.