Itinerar Biblic Ep.112 Exod cap. 25:1-22

 

Rezumat

·         Planurile Tabernacolului.

·         Planurile altarului.

·         Planurile echipamentului din interiorul tabernacolului.

 

   Dragi ascultători, aşa cum am văzut până acum, închinarea este foarte importantă în ochii lui Dumnezeu. Prezenţa noastră în faţa Lui solicită însă atenţie, grijă, pentru că El este un Dumnezeu sfânt care solicită sfinţenie din partea noastră. Cuvântul Său ne învaţă cum să ne apropiem de El, ne spune cum este El pentru a înţelege de ce  avem nevoie pentru această apropiere de Domnul nostru.

Aceste lucruri le-am găsit exprimate în Legile pe care Dumnezeu le-a dat poporului Său şi, de asemenea le vom găsi în indicaţiile pe care Dumnezeu le va da poporului pentru construirea cortului întâlnirii.

Legea Sa a arătat poporului care este sfinţenia Sa. El ne-a arătat că El este un Dumnezeu Sfânt care aşteaptă ca poporul său să se separe de păcat.

Acum ne va arăta că El doreşte întâlnirea, relaţia, părtăşia cu poporul său, vrea să fie în mijlocul lor.

Deci să continuăm călătoria noastră în cartea Exod, apropiindu-ne acum de capitolul 25 al acestei cărţi. Este capitolul în care găsim instrucţiunile pe care Dumnezeu le dă lui Moise cu privire la construirea acestui cort al întâlnirii.

v.1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

v.2  ,,Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine dela orice om care-l va da cu tragere de inimă.

Cu toate că Israel a ieşit numai de câteva luni din robie, Dumnezeu le cere acum să contribuie la construirea Tabernacolului. Interesant este că ei au dat atât de mult Domnului încât a fost nevoie să intervină pentru a-i opri. Acum ce trebuia să aducă poporul pentru construirea acestui lor de întâlnire?

v.3  Iată ce veţi primi dela ei ca dar: aur, argint şi aramă;

v.4  materii vopsite în albastru, purpuriu, cîrmiziu, pînză de in subţire şi păr de capră;

v.5  piei de berbeci vopsite în roş şi piei de viţel de mare; lemn de salcîm;

v.6  untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămîia mirositoare;

v.7  pietre de onix şi alte pietre pentru efod (umărar) şi pieptar.

Dragi prieteni, acestea nu erau lucruri obişnuite ci erau dintre cele mai scumpe şi rare lucruri. Este foarte adevărat că ei le luaseră de la Egipteni atunci când eu plecat în fugă din ţara Egiptului. Acum aceste lucruri erau date pentru Domnul.

Cred eu, însă, că accentul nu cade atât de mult pe ceea ce au dat ei ci pe faptul că au dat. Adică:

Locul pe care Dumnezeu îl face nu este pentru Domnul ci este pentru ei, pentru ca Dumnezeu să fie prezent în mijlocul lor. Dumnezeu spune:

v.8  Să-Mi facă un locaş sfînt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

Deci este iniţiativa lui Dumnezeu să locuiască în mijlocul lor. Numai că şi ei trebuie să facă ceva. Şi prieteni dragi, ceea ce facem pentru Domnul, mai ales când este vorba ca El să fie prezent în viaţa noastră nu poate fi niciodată prea scump.

Apoi, un alt aspect, legat de închinare de această dată, este acela că nu putem aştepta prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră fără ca noi să nu sacrificăm nimic. În ceea ce priveşte mântuirea noastră, nu putem sacrifica nimic, Domnul Isus a sacrificat totul pentru noi. Însă în ceea ce priveşte prezenţa lui în viaţa noastră, venirea lui în fiinţa noastră, aici este locul unde şi noi trebuie să sacrificăm. Uneori sunt lucruri scumpe nouă: obiceiuri cu care ne simţeam bine, tradiţii, prietenii şi alte lucruri care sunt preţioase pentru noi dar care nu ne sunt de prea mare folos. Dacă privim la lucrurile pe care Dumnezeu le-a cerut de la popor vom vedea că într-adevăr, ele sunt lucruri preţioase dacă privim la valoare lor, dar nu sunt tocmai ce aveau ei nevoie acolo unde se aflau.

Acum, din nou, este foarte adevărat că nu este uşor să faci lucrul acesta. Nu este uşor să renunţi la opinii pe care ţi le-ai format, ai crezut în ele şi te-ai simţit bine cu ele. De exemplul, anumite atitudini pe care le-ai avut. Să presupunem că un coleg nu îţi este pe plac. Poate că şi alţi colegi au aceeaşi părere despre el. În felul acesta opinia ta cu privire la el ţi se pare justificată. Este comod, eşti în ton cu ceilalţi. Dar iată că vine Cuvântul lui Dumnezeu care îţi spune:

Proverbe 24:28  Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale?

În acest caz, trebuie să renunţi la atitudinea ta. Şi dragii mei cine a încercat să scape de asemenea atitudini păcătoase ştie că nu este uşor. Nu este uşor să lupţi cu tine însuţi, nu este uşor să lupţi cu firea ta. Însă merită să o faci. Domnul este acolo lângă tine susţinându-te cu puterea Sa. Rezultatul este prezenţa lui Dumnezeu în viaţa ta ceea ce înseamnă o mare binecuvântare.

Poate că alteori este nevoie să renunţi la comoditatea ta. De exemplu rugăciunea de dimineaţă, timpul petrecut cu Dumnezeu, închinarea zilei din faţa Ta în mâinile Lui. Oare unde ar putea fi mai sigur viitorul nostru decât în mâinile Lui? Dar pentru aceasta trebuie să renunţi la câteva minute din somnul tău. Este nevoie de să te trezeşti cu o jumătate de oră mai devreme pentru această întâlnire specială. Însă această înseamnă pregătire din ziua precedentă, înseamnă să te duci cu o jumătate de oră mai devreme la culcare. Înseamnă să nu vezi filmul de la ora târzie, înseamnă disciplină. Suntem noi gata pentru astfel de sacrificii? Sunt ele mari? Dacă ne gândim la viaţa ce ne stă înainte nu ar trebuie să spunem şi noi asemenea lui Pavel:

Filipeni 3:8  Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos?

Deci, prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră implică eforturi şi din partea noastră.  Poporul a adus lucruri scumpe înaintea Domnului. Cortul întâlnirii este alcătuit din pietrele scumpe ale renunţărilor noastre.

Dar să mergem mai departe la indicaţiile pe care Dumnezeu le dă lui Moise.

v.9  Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.“

În cartea Evrei, din Noul Testament, ni se spune că Tabernacolul pământesc la avut drept model pe cel din ceruri. Întrebarea este atunci, “ este şi un tabernacol ceresc?”

În Evrei, capitolul 8, versetul 5, scriitorul epistolei inspirat de Duhul lui Dumnezeu spune:

v.5  Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise dela Dumnezeu, cînd avea să facă cortul: ,,Ia seama“, i s’a zis, ,,să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte“.

Ideea continuă în capitolul 9, versetele 23 şi 24:

v.23 Dar, deoarece chipurile lucrurilor cari sînt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decît acestea.

v.24  Căci Hristos n’a intrat într’un locaş de închinare făcut de mînă omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.

Dragii mei, Dumnezeu vrea să aducă cerul în viaţa noastră, iar noi nu trebuie să-l împiedicăm prin egoismul nostru.

Dar care este modelul Cortului Întâlnirii:

v.10 Să facă un chivot de lemn de salcîm; lungimea lui să fie de două corturi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi înălţimea de un cot şi jumătate.

v.11  Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe din lăuntru şi pe din afară, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.

Domnul continuă apoi cu descrierea fiecărui element în parte. O să revenim asupra lor. Acum să ne formăm o imagine de ansamblu asupra cortului întâlnirii.

Mai întâi este curtea cortului care avea o lungime de 35m şi o lăţime de  17,5m.. În curtea cortului erau aşezate altarul din bronz şi ligheanul. Tabernacolul propriu-zis era împărţit în două compartimente: Locul Sfânt şi Sfânta Sfintelor. Acesta Tabernacol avea 10,5m lungime, 3,5 m lăţime şi tot 3,5m înălţime. Locul Sfânt avea următoarele dimensiuni: 7m lungime, şi 3.5 lăţime. Sfânta Sfintelor era  lungă de 3.5m, lată de 3,5 şi înaltă de 3,5m, ceea ce făcea ca acest lor să aibă forma unui cub.

În locul Sfânt se afla masa pentru pâinile aduse înaintea Domnului, sfeşnicul de aur şi altarul tămâierii. În Sfânta Sfintelor se găsea chivotul legământului. În curtea de afară se găsea altarul de bronz şi ligheanul curăţirii.

Vă rog să observaţi precizia detaliilor pe care le dă Dumnezeu lui Moise. Este vorba despre dimensiuni, forme, îmbinări, culori, nimic nu este scăpat din vedere:

v.12  Să torni pentru el patru verigi de aur, şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi deoparte şi două verigi de cealaltă parte.

v.13  Să faci nişte drugi de lemn de salcîm, şi să-i poleieşti cu aur.

v.14 Să vîri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului;

v.15  drugii vor rămînea în verigile chivotului, şi nu vor fi scoşi din ele.

Acum ajungem la Chivotul mărturiei. Sfânta Sfintelor unde era aşezat chivotul mărturiei este locul unde Dumnezeu se întâlnea cu copii lui Israel. Era locul unde ei se putea apropia de Dumnezeu.

Să vedem ce spune Dumnezeu cu privire la chivot:

v.16  Să pui în chivot mărturia, pe care ţi-o voi da.

v.17  Să faci un capac al ispăşirii de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate.

v.18  Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;

v.19  să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.

v.20  Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.

v.21  Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia, pe care ţi-o voi da.

v.22  Acolo Mă voi întîlni cu tine; şi dela înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

Observaţi că prima piesă de mobilier este chivotul mărturiei. Acolo trebuia pusă mărturia intervenţiei lui Dumnezeu în viaţa poporului evreu.

Capacul ispăşirii este privit ca o piesă diferită. Însă lucrul care trebuie să ne atragă atenţia este acela că Dumnezeu este cel care iniţiază apropierea de popor. Chivotul este primul pe care Dumnezeu îl prezintă pentru că modul în care noi putem să ne apropiem de El este împlinind cerinţele de sfinţenie impuse de persoana Sa. Atunci când omul intra în acest cort al întâlnirii, intra pe poartă în curtea unde se aflau altarul pentru jertfe.

Dragii mei, Dumnezeu poate veni aproape de noi, dar noi nu putem veni aproape de El fără jertfă. Ea este singura care asigură premisele pentru intrarea în prezenţa lui Dumnezeu.

Chivotul era îmbrăcat în aur atât pe interior cât şi pe exterior. Lemnul din care a fost făcut este un lemn foarte rezistent. Într-un anume sens el este o reflectare a persoanei Domnului Isus care a fost atât om cât şi Dumnezeu. Chivotul era şi din lemn dar şi din aur.

Chivotul nu era o cutie goală. El conţinea aşa cum descoperim în cartea evrei trei lucruri:

v.4  El avea un altar de aur pentru tămîie, şi chivotul legămîntului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legămîntului.

Şi conţinutul chivotului este unul simbolic. Toiagul lui Aron care înfrunzise vorbeşte despre învierea Domnului Isus. Mana vorbeşte despre faptul că Domnul Isus este pâinea vieţii.

Tablele cu cele zece porunci ne vorbesc despre faptul că viaţa pe care Domnul Isus a dus-o pe pământ a fost împlinirea tuturor legilor lui Dumnezeu precum şi a profeţiilor făcute cu privire la El.

Aceste table ale legământului vorbesc despre regalitatea Domnului Isus. El a fost născut ca rege. El a trăit ca un rege. El a murit ca un rege şi a înviat din morţi ca un rege.

Dar dragi prieteni, El va veni din nou pe pământ ca un rege. Planul lui Dumnezeu nu este unul staţionar, el se împlineşte, istoria se mişcă în această direcţie. Din această perspectivă noi avem o istorie, adică o parte împlinită a acestui plan divin. Din el face parte naşterea Domnului Isus, viaţa lui, moartea şi învierea Sa. Mai avem şi prezentul care înseamnă manifestarea puterii Sale izbăvitoare. În felul acesta puterea prin care a fost înviat El este puterea care  învie suflete aflate în păcat. Mijlocul de a beneficia de această putere este credinţa în El. Însă în ceea ce priveşte viitorul lucrurile stau puţin altfel. Viitorul înseamnă judecată. Planul lui Dumnezeu prevede şi judecata pentru toţi acei care au respins soluţia oferită de El pentru izbăvirea noastră.

Vasul cu mană ni-l mai prezintă pe Domnul Isus şi ca profet. El este cel care vorbeşte pentru Dumnezeu aşa cum deducem din ceea ce spune Ioan în evanghelia sa la capitolul 6, versetul 32:

„Isus le-a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v’a dat pînea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîne din cer; „

Domnul Isus este de asemenea mesajul lui Dumnezeu pentru noi oamenii. El este logos-ul Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu. Domnul Isus este mesajul final al lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Prin Domnul Isus Dumnezeu şi-a arătat inima Sa pentru noi oamenii.

Dar Domnul Isus mai este şi preot. Este un al aspect cu privire la Domnul Isus pe care ni-l comunică toiagul înfrunzit al lui Aron. În calitatea lui de profet, Domnul Isus a vorbit oamenilor cuvintele lui Dumnezeu. În calitate de preot el aduce cuvintele oamenilor înaintea lui Dumnezeu. Ca şi preot, Domnul Isus s-a adus pe sine ca jertfă înaintea lui Dumnezeu. Ca şi preot El este acum în ceruri la dreapta tronului slavei lui Dumnezeu. El este de asemenea unicul exemplu de înviere şi restaurare deplină. Acum veţi spune că Biblia prezintă şi alte exemple de oameni care au fost înviaţi.

Dragii mei, pentru ei nu este vorba decât de readucere la viaţă. După ce au fost readuşi la viaţă nu înseamnă că au trăit veşnic. Ei au murit la un moment dat. Însă Domnul Isus este unic pentru că El este în viaţă şi nu va mai muri vreodată. Este o mare diferenţă. Acesta este modul în care învierea lui este unică. Însă dragi prieteni este ceea ce se va întâmpla cu toţi cei ce cred în jertfa lui, în mijlocirea pe care El o face înaintea Tatălui pentru fiecare dintre noi.

Toiagul lui Aron a fost un lemn mort, un lemn fără rădăcină dar sub puterea lui Dumnezeu el a înfrunzit, a revenit la viaţă. Este o imagine plastică a ceea ce s-a întâmplat cu Domnul Isus.

Să revenim acum la capacul ispăşirii. El era pus deasupra chivotului. Era făcut din aur curat şi avea deasupra doi heruvimi poziţionaţi faţă în faţă, cu aripile desfăcute. Ei umbreau în felul acesta chivotul şi priveau în jos, acolo unde era pus sângele ispăşirii.

Dar să vedem ce este cu această jertfă de ispăşire. Mai întâi dicţionarul defineşte ispăşirea ca fiind răscumpărarea unei greşeli prin suferinţă. Cu alte cuvinte ispăşirea implică plata pentru greşeala făcută, repararea ei.

În cazul Scripturii, este vorba despre moarte. Adică plata pentru păcatul săvârşit este moartea. Acesta este lucrul pe care Dumnezeu l-a spus primei perechi de oameni încă de la început.

Dumnezeu însă prevede ca omul să aducă o jertfă de ispăşire. Aceasta implică atât ideea de răscumpărare cât şi cea de împăcare.

Ea era adusă de obicei pentru oamenii din popor în timpul diferitelor sărbători, cum erau sărbătoarea Paştelor, Cinzecimii, Festivalul Trompetelor sau Sărbătoarea Corturilor.

În Marea zi a Ispăşirii erau aduse două capre ca ispăşire pentru tot poporul. Înainte de a aduce jertfa pentru popor, preotul trebuia să aducă în primul rând o jertfă de ispăşire pentru el. Cu alte cuvinte nici el nu era scutit de această jertfă.

Important era în această jertfă ca omul să devină conştient de vina lui şi de răsplata pe care o presupunea această vină. Aducând jertfa, el trebuia să înţeleagă dragostea lui Dumnezeu care îi oferea iertarea.

Aceasta era ceea ce trebuia să se întâmple în sufletul celui ce păcătuia.

Dragii mei, este o imagine fidelă a ceea ce implică mântuirea noastră. În primul rând trebuie să fim conştienţi de păcatul nostru. Apoi, trebuie să fim conştienţi de răsplata pentru păcat. Ea este moartea şi este o hotărâre ce poate fi negociată.

Odată înţelese aceste lucruri trebuie apoi să înţelegem că Dumnezeu ne dă o iertare pe care noi nu o merităm dar care este o expresie a dragostei pe care El ne-o poartă.

Aceasta este ceea ce exprimă jertfa de ispăşire. În ceea ce priveşte modul în care se aduce ea vom reveni cu detalii, acum să amintim doar că în Ziua ispăşirii când era adusă jertfa pentru întregul popor, o parte din sângele adus ca  jertfă era pus pe capacul ispăşirii. Până atunci el era stropit înaintea perdelei din locul Preasfânt.

Dragi prieteni aceasta este din nou o imagine a ceea ce a făcut Domnul Isus pentru răscumpărarea noastră. Aşa cum  sângele ispăşirii era adus în prezenţa lui Dumnezeu prin stropirea capacului chivotului, jertfa Domnului Isus a fost adusă înaintea lui Dumnezeu. De ce? Pentru că noi păcătuim împotriva lui Dumnezeu, împotriva sfinţeniei Sale şi dreptatea  divină care solicită pedepsirea noastră trebuie satisfăcută.

Dragi prieteni, iată cât de vast este planul lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Nici un element nu este trecut cu vederea. Nici nu este un plan de circumstanţă, ci fiecare detaliu este planificat cu mult înainte, încă din momentul în care păcatul a intervenit în viaţa noastră.

Să nu trecem nici noi cu vederea această ofertă divină.