Itinerar Biblic Ep. 1067 – APOCALIPSA Cap. 22:3-21

 

Dragi ascultători, itinerarul nostru biblic ne conduce astăzi către punctul final al călătoriei noastre în cadrul Cuvântului lui Dumnezeu.

Capitolul final al cărţii Apocalipsa, capitolul 22  ne aduce înainte scenele finale ale acestei cărţi extraordinare. Cu acest capitol ajungem şi la sfârşitul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune aici ultimele cuvinte şi tocmai pentru că sunt ultimele cuvinte au o semnificaţie majoră. Suntem aduşi la capătul călătoriei omului. Calea pe care a mers a avut multe denivelări. Multe întrebări au rămas fără răspuns, multe probleme au rămas nerezolvate, dar omul intră în veşnicie în părtăşie cu Dumnezeu din nou şi atunci va primi răspuns la toate.

Continuăm să privim la descrierea pe care Ioan o face cetăţii Noului Ierusalim. Iacă ce citim începând cu versetul 3:

v.3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.

v.4 Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.

v.5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.

Prima creaţie a fost vătămată de blestemul păcatului şi acest pământ pe care trăim noi azi are multe cicatrice ale rănilor provocate de blestemul păcatului. Noua creaţie nu va fi întinată niciodată de păcat. Păcatul nu va fi lăsat să intre în noua creaţie, nici măcar potenţial. În grădina Edenului acest potenţial exista prin prezenţa pomului cunoştinţei binelui şi răului. Prezenţa lui Dumnezeu şi a Mielului va fi suficientă pentru a împiedica apariţia păcatului. Ispititorul a venit la primii oameni în grădina Edenului în absenţa lui Dumnezeu.

Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului se află în Noul Ierusalim. Acesta este cartierul general pentru Dumnezeu Tatăl şi pentru Dumnezeu Fiul. Faptul că nu se face deloc referire la Duhul Sfânt nu are nevoie de explicaţie. În cazul primei creaţii, Duhul Sfânt a venit să reînnoiască pământul vătămat: “Duhul lui Dumnezeu Se mişca peste întinderea apelor” (Geneza 1:2). Astăzi El este instrumentul regenerării în inimile şi în vieţile păcătoşilor. Nu va mai fi nevoie de lucrarea Sa în noua creaţie, cel puţin în această privinţă. De aceea tăcerea lui Dumnezeu este elocventă.

“Robii Lui Îi vor sluji” – aceasta ne arată că în cer nu vom lenevi, nu vom zăcea pur şi simplu fără să facem nimic pentru că va fi un loc cu activitate neîntreruptă.

Nu va fi nevoie să ne odihnim pentru a da trupului ocazia să se refacă. Cuvântul folosit aici în original pentru “a sluji” este unul ieşit din comun. În cartea sa intitulată “Studiul cuvintelor din Noul Testament”, dr. Vincent spune: “Ajunsese să fie folosit de evrei într-un sens foarte special, pentru a desemna slujirea adusă lui Iehova de către israeliţi ca popor al Său special.” În Epistola către Evrei citim: “Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş pământesc de închinare. […] Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului.” (Evrei 9:1, 6). Va fi o slujbă neobişnuită pe care o vom face pentru Dumnezeu în veşnicie. Nu ştiu să vă spun ce anume. Poate că Dumnezeu ne va da în grijă un univers. Oricum, activitatea va fi neîntreruptă, având în vedere că nu va fi noapte. Omul îşi va împlini în sfârşit destinul şi îşi va îndeplini dorinţele inimii.

Omul va putea, în sfârşit, să vadă Faţa lui Dumnezeu. Aceasta era dorinţa supremă rostită de Moise în Vechiul Testament şi de Filip în Noul Testament. Este cel mai înalt obiectiv al celor vii! Ce satisfacţie extraordinară va fi să vedem în sfârşit Faţa lui Dumnezeu!

“Numele Lui va fi pe frunţile lor” – fiecare persoană va purta numele lui Hristos. Fiecare va fi ca El, fără să dispară personalitatea sa unică. Ştiu că sună ciudat, dar o să spun totuşi următorul lucru: dacă Dumnezeu ar vrea, eu aş dori să mă lase să-i învăţ pe ceilalţi Biblia în cer. Aş vrea să particip la orele lui Pavel şi aş vrea să-i învăţ pe cei care au fost membri în bisericile pe care le-am păstorit şi care nu veneau la studiul biblic din mijlocul săptămânii! Voi avea grijă să recupereze tot ce au pierdut aici! Revin şi spun că nu ştiu ce fel de slujbă vom avea, dar un lucru este sigur: vom fi foarte ocupaţi în cer!

În acest pasaj atenţia ne este îndreptată asupra luminii pe care o primeşte direct noua creaţie. Nu vor mai fi corpuri cereşti care să dea lumină, ca soarele şi luna,. Dumnezeu luminează acest univers prin prezenţa Sa pentru că Dumnezeu este lumină.

În veşnicie mireasa va domni împreună cu Domnul Isus Hristos. Cine ştie? Poate că Dumnezeu va da fiecărui sfânt un sistem solar sau o galaxie în care să lucreze. Amintiţi-vă că lui Adam Dumnezeu i-a dat stăpânire peste vechea creaţie de pe pământ.

PROMISIUNEA REVENIRII DOMNULUI ISUS HRISTOS

v.6 Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.

v.7 Şi iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta!”

Lucrul cel mai important de notat aici este că atunci când Domnul spune: “Iată, Eu vin curând”, este de fapt: “Eu vin repede”. Această afirmaţie se repetă în v.12 şi în v.20. De trei ori în acest ultim capitol Domnul spune: “Iată, Eu vin repede”, dar nu “în curând”, ci mai degrabă venirea în sine va fi rapidă. Aceste evenimente despre care noi am citit de la capitolul 4 au loc într-o perioadă de şapte ani, cele mai multe dintre ele petrecându-se în ultimii trei ani şi jumătate. Încurajarea vine aici din faptul că Domnul Isus spune că nu va fi o perioadă lungă: “Eu vin repede”, cu înţelesul “atunci când va începe această perioadă”. Noi nu suntem tocmai exacţi atunci când vorbim despre venirea Domnului Isus în curând.

Domnul Isus Îşi pune pecetea pe această carte: “Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.” Aceasta înseamnă că nici un om nu ar trebui să le nesocotească spiritualizând unde nu este cazul sau reducându-le la simboluri fără semnificaţie. Domnul nostru vorbeşte despre realitate în această carte. La începutul cărţii am citit o binecuvântare pentru cei care citesc, ascultă şi păstrează aceste cuvinte. În încheierea cărţii, Domnul Isus repetă binecuvântarea pentru cei care păzesc aceste cuvinte. Această carte nu este scrisă doar pentru a satisface curiozitatea omului firesc, ci pentru ca lucrurile spuse în ea să fie puse în practică.

v.8 Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui.

v.9 Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt împreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”

v.10 Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.

v.11 Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!

Observaţi că Ioan repetă şi la final că a văzut şi a auzit aceste lucruri. El ne asigură în acest fel că a fost spectatorul acestor scene. Ioan ne-a spus acest lucru de la începutul cărţii.

Apostolul a fost atât de impresionat de ceea ce vedea şi auzea încât reacţia sa firească a fost să se plece la pământ şi să se închine îngerului. Simplitatea şi smerenia îngerului sunt impresionante. Deşi îngerii au fost creaţi să fie superiori omului, acest înger spune că este un slujitor împreună cu Ioan şi cu ceilalţi profeţi.

El era doar un mesager care comunica omului Cuvântul lui Dumnezeu şi care îndreaptă toată închinarea spre Dumnezeu. Domnul Isus Hristos este subiectul central al cărţii Apocalipsa: nu-L pierdeţi din vedere!

“Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta.” Lui Daniel i s-a spus să pecetluiască cuvintele acestei profeţii pentru că avea să treacă foarte mult timp până la împlinirea ei (vezi Daniel 12:4). Noi, cei care trăim în secolul XXI, nu am ajuns încă în a 70-a săptămână a lui Daniel. Spre deosebire de acest caz, profeţia care i-a fost dată lui Ioan era chiar atunci în procesul împlinirii ei. Vreme de aproape două mii de ani, Biserica a trecut prin perioadele reprezentate de cele şapte biserici din capitolele 2-3.

“Cine este nedrept… Cine este întinat…” – probabil că cea mai înfricoşătoare stare a celor pierduţi este revelată aici, mai mult chiar decât la judecata dinaintea scaunului de judecată mare şi alb, din capitolul 20. Starea păcătoasă a celor pierduţi este un lucru permanent şi veşnic, deşi nu stagnează pentru că se sugerează aici că cel nedrept va deveni şi mai nedrept şi cel întinat va deveni şi mai întinat! Starea celui pierdut este din ce în ce mai rea până când fiecare devine un monstru al păcatului. Acest gând este înspăimântător.

Pe de altă parte, nici starea slujitorului lui Dumnezeu nu rămâne aceeaşi. Slujitorii lui Dumnezeu vor continua să crească în neprihănire şi sfinţenie. Cerul nu este un loc încremenit. Ce perspectivă glorioasă pentru copilul lui Dumnezeu! Vom avea toată veşnicia să creştem în cunoaştere.

v.12 Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.

v.13 Eu Sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.

v.14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

v.15 Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

v.16 Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu Sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”

Biserica ar trebui să cunoască acest program al lui Dumnezeu. Fie îngerul aduce un mesaj personal de la Isus, fie Domnul Însuşi îl spune. Domnul nostru promite că va veni din nou. Aceasta este declaraţia Sa personală. Nici un credincios nu ar trebui să se îndoiască sau să nege această promisiune importantă şi personală a Domnului Isus.

El va răsplăti personal pe fiecare credincios în parte – pe cei care făceau parte din Biserică la răpire, dar şi pe cei din Israel sau dintre Neamuri, la întoarcerea Sa pentru întemeierea Împărăţiei sale de o mie de ani.

Nu-i de mirare că Pavel a scris: “Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:10-14).

Domnul Isus Îşi afirmă din nou divinitatea: “Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul”. A spus acelaşi lucru la începutul cărţii şi îl mai spune o dată la sfârşit.

Numai credincioşii spălaţi cu sângele Domnului Isus Hristos au autoritate asupra Pomului vieţii şi au acces în Cetatea sfântă (vezi Efeseni 1:7-12).

“Câinii” au o reputaţie mai degrabă proastă în Scriptură. Probabil că asta nu înseamnă că nu vor fi câini în cer, dar din cauză că în vechime câinii aveau reputaţia că se hrăneau cu hoituri, erau consideraţi necuraţi şi întinaţi. De asemenea, “câini” erau numiţi neevreii (vezi Matei 15:21-28) şi Pavel îi numea tot aşa pe iudaizatori (vezi Filipeni 3:2).

Domnul Isus şi-a trimis îngerul cu acest mesaj foarte personal. “Eu, Isus” – Domnul Îşi spune aici numele de Mântuitor, numele pe care l-a primit atunci când S-a întrupat şi numele pe care nu-l cunoaşte nici un om în afară de El. Noi ne vom petrece veşnicia concentrându-ne asupra Lui şi a Persoanei Sale. Dacă nu vă interesează Domnul Isus astăzi, nu ştiu de ce v-aţi dori să ajungeţi în cer. Acolo numai despre El vom vorbi.

“Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David” – astfel se face legătura cu Vechiul Testament. Dar El este “Luceafărul strălucitor de dimineaţă” pentru Biserică. Aţi observat că Luceafărul de dimineaţă apare întotdeauna în momentul cel mai întunecat al nopţii? Apariţia lui indică faptul că soarele va ieşi în curând. Vechiul Testament s-a încheiat cu promisiunea că va răsări Soarele dreptăţii şi vindecarea va fi sub aripile Lui (vezi Maleahi 4:2). Dar pentru noi, El este Luceafărul strălucitor de dimineaţă care va veni într-un moment foarte întunecat.

INVITAŢIE FINALĂ ŞI AVERTISMENT FINAL

v.17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

v.18 Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

v.19 Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

Mireasa este Biserica. Aceasta este o invitaţie dublă – o invitaţie pentru Domnul Isus Hristos, pentru venirea Sa şi o invitaţie făcută celor păcătoşi să vină la Hristos înainte de venirea Sa. Duhul Sfânt este în lume astăzi şi El se alătură Bisericii în rugăciunea care spune: “Vino, Doamne Isuse!”

Duhul Sfânt îşi face lucrarea în lume astăzi convingând oamenii de păcatul lor şi aducându-I la Dumnezeu. El lucrează prin Cuvânt şi prin bisericile care proclamă Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii primesc invitaţia de a veni să ia din apa vieţii: “„Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape … fără bani şi fără plată!” (Isaia 55:1). Domnul Isus a spus: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (Ioan 7:37). Aceasta este invitaţia adresată oamenilor în prezent. Dacă v-aţi săturat să beţi din mocirla lumii, Domnul Isus vă invită să beţi din apa vieţii! Veniţi la El şi nu veţi regreta!

PROMISIUNEA FINALĂ ŞI RUGĂCIUNEA DE ÎNCHEIERE

v.20 Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!

v.21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

Da, Eu vin rapid, nu curând, ci atunci când vor începe să se întâmple aceste lucruri, Eu voi veni repede. Atunci El stă la uşă.

“Vino, Doamne Isuse” este strigătul inimii fiecărui credincios adevărat.

“Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi toţi! Amin!” Vechiul Testament se încheie cu un blestem; Noul Testament se încheie cu o binecuvântare a harului peste cei credincioşi. Harul este oferit tuturor, dar dacă cineva refuză oferta aceasta, va suporta consecinţele, va îndura judecata despre care vorbeşte această carte.

Trăim într-o vreme în care Dumnezeu încă oferă omului harul Său. Aceasta este metoda prin care El încă îi mai mântuieşte pe cei păcătoşi. Acceptaţi oferta Sa cât încă mai e vreme!

Nădăjduiesc că pe parcursul acestor patru ani, cât a durat călătoria noastră, v-a făcut plăcere să cunoaşteţi locuri, evenimente, persoane, aşa cum sunt ele prezentate în cadrul celei mai preţioase cărţi – Biblia.

Spre deosebire de alte situaţii în care atingerea punctului final aduce măcar o umbră de tristeţe, de această dată este doar vorba despre satisfacţia împlinirii unei misiuni. Eu unul nu am sentimentul despărţii de ceva şi sper că aceeaşi senzaţie o trăiţi şi dvs. dragi ascultători.

Sper aceasta, pentru că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu nu este un manual pe care îl parcurgi, înmagazinezi informaţii, treci un examen şi apoi îl aşezi frumos în bibliotecă urmând a reveni la el doar atunci când se cer împrospătate anumite informaţii. Cuvântul lui Dumnezeu ne este oferit, dragi prieteni, ca o hrană spirituală zilnică. Iată de ce nădăjduiesc că el va continua să facă parte din viaţa dvs. de zi cu zi. În cei patru ani de studiu, noi realizatorii acestor program, am intenţionat să vă oferim o privelişte de ansamblu asupra Bibliei. Chiar dacă am intrat în detalii când a fost vorba de anumite pasaje, nu putem afirma că am epuizat analiza acestora. Aceasta ca să nu mai vorbim despre faptul că Biblia are un mesaj mereu proaspăt prin dimensiunea ei personală. Dumnezeu ne vorbeşte fiecăruia dintre noi potrivit cu experienţele prin care trecem prin această viaţă. Ceea ce noi am spus în cadrul acestor emisiuni se doreşte a fi doar un comentariu de bază, o resursă la care să vă puteţi referi în propriile dvs încercări de a descoperi ceea ce Dumnezeu vă comunică cu privire la propria viaţă.

Dragii mei, îmi iau rămas bun de la dvs. amintindu-vă două dintre versetele studiate de noi:

„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune” Iosua 1:8

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”. 2 Timotei 3:16-17

 

Dragii mei, fie ca harul Domnului nostru Isus Hristos, iubirea Tatălui din ceruri şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu noi toţi de acum şi până în veşnicie!