Itinerar Biblic Ep. 1061 – APOCALIPSA Cap. 20:1-3

 

Dragi ascultători, ne apropiem încet, încet de  finalul cărţii Apocalipsa. Iată că am ajuns deja la capitolul cu numărul 20 al acestei cărţi. Important însă nu este să încheiem cât mai repede călătoria noastră prin paginile Bibliei ci să înţelegem mesajul pe care această carte deosebită ni-l transmite din partea lui Dumnezeu. Iată de ce consider că este necesar să luăm aminte la toate informaţiile pe care Biblia le conţine şi într-o atitudine umilă să căutăm mesajul personal pe care-l conţine ea.

Am făcut această introducere, dragi ascultători, pentru că partea care urmează se referă la modul în care anumite persoane se raportează la textul Scripturii.

În acest capitol 20 avem de-a face cu perioada cunoscută celor mai mulţi credincioşi ca fiind „Mileniul”. De fapt, Mileniul este prezentat în raport cu Domnul Isus, Satan, omul, sfinţii din Necazul cel Mare, învierea, pământul şi Marele Tron al judecăţii. Iată aşadar, că o mare parte din temele Sfintei Scripturi şi în mod special ale apocalipsei sunt prezentate în raport cu Mileniul.

Din păcate, mulţi oameni de renume în ce priveşte Studiul Cuvântului lui Dumnezeu, din trecut, au gândit că acest capitol nu este atât de important tocmai din pricina Mileniului. Aceasta deoarece, numai în acest capitol se vorbeşte în mod explicit despre perioada de o mie de ani, care este, de fapt cunoscută sub numele de „Mileniu”. Este foarte adevărat că „Mileniul” este menţionat numai în acest capitol şi mai precis, se face referire la „mia de ani”, dar să nu facem polemici pe marginea semanticii. Termenul Mileniu îşi are originea în limba latină şi înseamnă „o mie”. Aceasta înseamnă de fapt Mileniul – o mie de ani. În limba greacă termenul folosit pentru o mie de ani era Chilios. Din pricina aceasta credinţa în Împărăţia de o mie de ani a Domnului Hristos aici pe pământ a fost denumită chiliasm.

Dragii mei, fie că denumiţi o persoană care are această convingere un milenist sau chiliasm vă referiţi de fapt la această perioadă de o mie de ani. Sper că aceasta ne-a ajutat întrucâtva să înţelegem ce înseamnă Mileniul.

Capitolul 20 constituie, în această privinţă, punctul de separare în trei şcoli escatologice importante:

  • Postmilenismul– a presupus că Domnul Isus va veni la împlinirea a o mie de ani. Omul va fi adus în Împărăţie prin predicarea Evangheliei. Aceasta a fost un punct de vedere optimist care a dominat perioada de început a secolului 20.

La acea vreme mulţi credeau că lumea va cunoaşte o trezire spirituală fără precedent o mare parte a ei fiind convertită la o credinţă veritabilă în Domnul Isus. Acest punct de vedere a fost puternic zdruncinat de cele două războaie mondiale din prima jumătate a secolului, criza globală care i-a urmat, ridicarea comunismului şi crearea de arme de distrugere în masă.

  • Amilenismul a deveni popular numai în ultimii ani şi a înlocuit postilenismul. Adăugarea prefixului „a”  înseamnă, de fapt, negarea Mileniului. Amilenismul nu încurajează un optimism nerealist şi, în cea mai mare parte, subliniază venirea Domnului Isus Hristos. Slăbiciunea majoră a acestui curent interpretativ este acela al spiritualizării sintagmei „o mie de ani”, cum face dealtfel, cu cea mai mare parte a cărţii Apocalipsa. Adepţii acestui punct de vedere consideră epoca prezentă ca fiind parte a „Mileniului”.  Un reprezentat de frunte al acestui curent susţine că în timp ce Mileniul se va desfăşura în ceruri, Necazul cel Mare va avea loc aici pe pământ. Toate evenimentele înregistrate în Apocalipsa sunt privite prin prisma istoriei care este interpretată, după mine, într-un mod abuziv, numai pentru a susţine acest punct de vedere. De fapt, opinia mea este că ambele puncte de vedere sunt nerealiste şi departe de dovezile biblice.
  • Premilenismul, din contră, consideră acest capitol 20 ca fiind de o foarte mare importanţă, ca întreaga cartea Apocalipsa, dealtfel, şi aplică interpretarea literală, cu excepţia pasajelor care impun o altfel de interpretare. Să vă dau un exemplu din capitolul 19 unde ni se spune că atunci când va veni Domnul Isus, din gura lui va ieşi o sabie cu două tăişuri (vezi Apocalipsa 19:15). Înseamnă această că, literalmente, o sabie va ieşi din gura Domnului? Părerea mea este că Sfânta Scriptură face foarte clar faptul că sabia este Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:17) Având în vedere această precizare, nu văd cum cineva poate interpreta greşit ceea ce ne prezintă Ioan în această carte. Aceasta ca să nu mai vorbim de faptul că pentru orice interpretare trebuie să ai o bază biblică. Nu poţi spititualiza Scriptura pe orice bază alegi deşi este un obicei destul de răspândit în zilele noastre.  În cadrul interpretării premileniste, mia de ani este privită ca o perioadă de timp definită ca atare, iar Domnul Isus vine la începutul Mileniului. Capitolul 20 afirmă clar că nu va fi vorba de mileniul până în momentul în care Domul Isus nu va veni a doua oară.

În primele nouă versete ale acestui capitol, avem termenul de o mie de ani repetat de şase ori. Mă gândesc că trebuie să fie ceva important devreme ce este pus un asemenea accent! Biserica Primară credea în ceea ce este cunoscut sub termenul de chiliasm, adică, credinţa în domnia literală aici pe pământ a Domnului Isus pentru o mie de ani. Cei care respingeau o asemenea poziţie erau consideraţi eretici la acea vreme. Mai târziu a apărut învăţătura conform căreia „mia de ani” va fi stabilită de biserică. Biserica va produce o lume perfectă şi atunci Domnul Isus va veni şi va şi va stabili ordinea finală a lucrurilor. Numai că nu cred că acesta este modul în care trebuie înţeles acest pasaj din Scriptură.  Domnul vine să judece şi dacă totul va fi pus în ordine nu văd ce sens ar avea eradicarea rebeliunii împotriva lui Dumnezeu, aşa cum citim în celelalte capitole de până acum ale cărţii Apocalipsa.

Nu de mult, era destul de răspândită convingerea că Domnul Isus va veni înainte de anul 2000 pentru a stabili Împărăţia Sa aici pe pământ.

În anul 1883, un exeget pe nume Justin A. Smith a făcut următoarea afirmaţie:

„ Pe de altă parte însă, ce forţă minunată este Creştinismul de astăzi când totul a fost spus. Este de conceput faptul că această putere, de bun augur, care pune repede stăpânire pe pământ, poate decădea în imbecilitatea prevestită de milenişti?”

Aceia dintre noi care sunt premilenişti ar fi fost numiţi în 1883 nimic mai mult decât nişte pesimişti iraţionali pentru că noi anticipăm că lumea se află într-o veritabilă decrepitudine iar biserica, în marea ei parte, se îndreaptă către apostazie. Se pare că acest Justin Smith nu era de aceeaşi părere pentru că el spune în continuare:

„S-a spus că următorii două zeci şi cinci de ani, dacă rata progresului se va menţine constantă, India va deveni în aceeaşi măsură creştină precum este Marea Britanie în zilele noastre”. De asemenea, vor exista treizeci de milioane de creştini în China iar Japonia va putea fi declarată ţară creştină. Ni se spune că vechile sisteme sunt periate cu grijă de creştinism şi va veni ziua când acestea vor cunoaşte lovitura de graţie şi se vor prăbuşi. Între timp, orice armă îndreptată împotriva creştinismului se va frânge în mâinile celui ce o ţine. Deja mâna dreaptă a Domnului i-a încredinţat victoria.”

Din păcate, noi cei care trăim la mult mai mult de două zeci şi cinci de ani de această afirmaţie, nu putem fi de acord cu ea. Marea Britanie, din punct de vedere al spiritualităţii stă mai rău decât India. Se vorbea cu mare optimism în acele zile dar istoria a infirmat spusele lor.

În cartea „Problemele Răului” acelaşi autor face următoarea afirmaţie:

„Civilizaţia Europei, sau să o numim pe numele adevărat care derivă din originile ei, civilizaţia creştină, cucereşte în mod vizibil lumea. Triumful ei este numai o problemă de timp.  Nimeni nu se îndoieşte de aceasta.”

Daţi-mi voie să vă spun că sunt câteva dubii serioase în această privinţă. De fapt, aşa-zisa civilizaţie Europeană numai creştină nu mai poate fi numită şi în nici un caz nu se poate spune despre că este pe punctul de cuceri întreaga lume. Mai degrabă se află într-o stare de descompunere, fapt ce generează multe probleme şi tensiuni.

Aşadar, astfel de oameni au diminuat importanţa unui capitol ca acesta, capitolul 20 şi au emis ipotezele pe care vi le-am prezentat. Cei care susţin o astfel de teorie nu numai că ignoră ceea ce găsim în această carte a Noului Testament dar şi promisiunea ce se află în Vechiul Testament în care Dumnezeu a făcut un legământ în care anunţa că El va stabili împărăţia sa prin Cel ce este din sămânţa lui David.

Un alt exeget spunea: „Uşa nu se deschide…Am pierdut cheia potrivită. Până când nu intrăm din nou în posesia ei, expunerile noastre nu vor avea succes. Sistemul biblic nu este cel pe care-l predăm noi în şcoli astăzi!”

McGee citează unul din cei mai prolifici autori în domeniul Teologiei Sistematice pe Charles Hodge:

„Subiectul nu poate fi în mod adecvat discutat fără să trecem în revistă întreaga învăţătură profetică atât a Vechiului Testament cât şi a Noului. Această sarcină nu poate fi împlinită în mod satisfăcător de nici o persoană care nu s-a specializat în studiul profeţiilor.  Autorul, ştiind că nu are calificarea necesară unei asemenea acţiuni propune limitarea, în mare măsură, doar la trecerea în revistă a tipurilor de interpretare iniţiate de-a lungul istoriei în ceea ce priveşte profeţiile scripturale legate de acest subiect.”

Această opinie însă aparţine unei vremi mai îndepărtate. Astăzi lucrurile s-au cam schimbat. Există un interes din ce în ce mai crescut în ceea ce priveşte profeţia. Mi-aş dori însă ca cei de tipul lui Hodge şi mă gândesc la onestitatea lui, să fie tot mai mulţi în rândul celor ce studiază Scriptura. El a putut să spună „Nu am studiat suficient acest subiect” lucru care nu se prea întâmplă cu exegeţii zilelor noastre.

Dragii mei, acesta este un subiect extrem de important. Nu am pretenţia că aş avea calificarea necesară abordării lui deşi mi-am dedicat ceva timp pentru studierea lui. De aceea voi folosi, în cea mai mare parte ideile lui Vernon McGee care la rându-i, în ciuda a patruzeci de ani de studiu nu se declară o somitate în domeniu. Este şi acesta un aspect ce trebuie apreciat.

Aş dori să înţelegeţi, dragi ascultători, cât de periculos este să faci prognoze cu privire la data la care va veni Domnul Isus pe pământ pentru a-şi instaura Împărăţia.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că Răpirea este un eveniment ce nu poate fi datat. S-ar putea să fie mâine, dar la fel de bine s-ar  putea să nu fie mâine…Trebuie  să recunoaştem că trăim într-o perioadă cu privire la care nu ni se dau date dar care ne oferă suficiente indicii legate de iminenţa acestor evenimente. Nu ştiu ce dată are Dumnezeu în planul Său dar sunt sigur că ceea ce El a spus că se va întâmpla se va întâmpla aievea.

McGee consideră că poziţia lui este una premilenistă şi motivul pentru care împărtăşeşte această credinţă este legat de învăţătura pe care o prezintă Ioan în acest capitol.

Doresc să mai precizez că poziţia noastră cu privire la mileniu este diferită de cea a Martorilor lui Iehova. Noi nu credem că Împărăţia Cerurilor va dăinui veşnic pe acest pământ. De fapt, sunt sigur că veţi observa diferenţele pe parcursul acestui capitol.

Acum dragi prieteni, sunt câteva lucruri pe care aş dori să le observăm cu privire la Mileniu.

Mai întâi, nu poate exista Mileniul până Satan nu va fi îndepărtat de pe pământ. Nu poţi avea un stat ideal aici pe pământ atâta timp cât Satan încă mai este liber pe pământ.

În al doilea rând, blestemul păcatului trebuie înlăturat în ceea ce priveşte lumea fizică înainta să se poată instala Mileniul. Scriptura afirmă că deşertul va înflori asemenea unui trandafir. Cred că se poate constata cu ochiul liber că lucrurile nu stau tocmai aşa. Dimpotrivă, aşa putea spune, pământul se află într-o stare gravă de degradare. Este aşadar nevoie ca blestemul păcatului să fie ridicat peste acest pământ.

În al treilea rând, învierea sfinţilor Vechiului Testament, trebuie să aibă loc la începutul celor o mie de ani. Dacă ei ar învia înaintea Necazului cel Mare vă daţi seama că ar trebuie să aştepte toată această perioadă pentru a putea intra apoi în perioada Mileniului. Nu văd de ce ar fi necesar acest lucru….Domnul Isus îi va readuce la viaţă după încheierea Necazului cel Mare.  Daniel afirmă cât se poate de clar:  „ În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n’a mai fost de cînd sînt neamurile şi pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mîntuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărîna pămîntului se vor scula: unii pentru viaţa vecinică, şi alţii pentru ocară şi ruşine vecinică.” (Daniel 12:2)

Aceasta este o referire la Israel. Imediat după Necazul cel Mare va avea loc învierea sfinţilor Vechiului Testament. Lucrul acesta nu poate fi făcut decât de Domnul Isus (Vezi Ioan 5:21, 25, 28-29) aşa că El trebuie să vină pentru împlinirea acestui scop.

În al patrulea rând, Sfinţii din timpul Necazului cel Mare sunt incluşi în învierea sfinţilor din timpului Vechiului Testament şi ei vor domni împreună cu Domnul Hristos în timpul Mileniului.

În cele din urmă, Mileniul este testul final al omului aflat în condiţii ideale de viaţă. Acesta este răspunsul dat acelora care spun că nu este rău în om care nu ar putea fi schimbat de condiţii şi circumstanţe. Totuşi, omul este un păcătos incorigibil. Chiar şi la finalul Mileniului, el încă va mai fi în rebeliune faţă de Dumnezeu. Rebeliunea din inima omului şi natura depravată a omului reprezintă realităţi pe care le acceptăm cu foarte mare greutate. Sunt însă convins că dacă ne-am vedea aşa cum ne vede Dumnezeu nici nu am fi în stare să ne suportăm pe noi înşine. Părerile noastre despre noi însă sunt cât se poate de bune, nu-i aşa? Alţii nu sunt ca noi, buni, speciali….Noi însă da!

Mileniul, dragi ascultători, este testul final al omenirii înaintea intrării în eternitate.

Mileniul este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea „vie împărăţia Ta!”. Când rostim această rugăciune, pe care, în mod eronat o numim „Rugăciunea Domnească” noi spunem „facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ!” (Matei 6:10). Ei bine, Împărăţia Milenară va fi stabilită şi voia Sa se va împlini. Aceasta este Împărăţia ce a fost promisă lui David. (Vezi 2 Samuel 7:12-17; 23:5) Dumnezeu a făcut un jurământ cu privire la acest lucru ( vezi Psalmul 89:34-37). Aceasta este Împărăţia prezisă în Psalim şi Profeţi (vezi Psalmul 2:45;110; Isaia 2:1-5; 11:1-9; 60; 61:3-62; 66; Ieremia  23:3-8; 32:37- 44; Ezechiel 40-48; Daniel 2:44-45; 7:13-14; 12:2-3; Mica 4:1-8; Zaharia 12:10-14:21) Toţi profeţii au vorbit despre această Împărăţia, atât cei mari cât şi cei mici… nici unul nu a ocolit această temă. Acestea nu sunt decât câteva din textele care prezintă acest subiect tratat de toţi profeţii Vechiului Testament. Este aşadar Împărăţia teocratică care va funcţiona aici pe pământ.

Versetele de început ale capitolului 20 descriu evenimentele ce preced Mileniul:

v.1 „Apoi am văzut pogorîndu-se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Adîncului şi un lanţ mare.

v.2  El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

v.3  L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, pînă se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme.”

            Veţi observa că sintagma „o mie de ani” este menţionată de două ori în versetele  1-3. Aşa cum am mai spus, în acest capitol, cuvintele „o mie de ani” apar de şase ori. Este adevărat că Mileniul este menţionat  într-un singur capitol al Bibliei dar numai în acel capitol Dumnezeu îl menţionează de şase ori. De câte ori ar trebuie să ne spună Dumnezeu un lucru pentru ca noi să luăm aminte?

Cred că Dumnezeu vorbeşte despre Mileniu mai mult decât despre alte aspecte pe care noi oameni le accentuăm ca fiind important cu toate că apar odată sau de două ori în paginile Scripturii. De şase ori sunt menţionate cuvintele „o mie de ani” şi aici sunt menţionate în legătură cu Satana.

Trebuie să precizez că sunt anumiţi exegeţi care separă această secţiune de ceea ce este spus în continuare despre Mileniu clasificând-o drept scena finală a Zilei Mâniei. Am unele rezerve faţă de acest punct de vedere.

Cred că ceea ce trebuie însă să reţinem în legătură cu acest subiect este diferenţa majoră care va apărea în momentul în care Satan va fi îndepărtat de pe pământ. Încarcerarea Sa va conduce la schimbarea  întunericului în lumină aici pe pământ.  El este dumnezeul acestei ere; prinţul puterii văzduhului iar puterea şi influenţa sa în lume sunt enorme. Îndepărtarea lui va face loc Mileniului, pentru că dacă Satan va fi în stare de libertate pe pământ, aşa cum este acum face imposibilă instituirea Împărăţiei Domnului.

Ioan ne spune că a văzut un înger coborând din cer…îngerul acesta avea în mână cheia Adâncului şi un lanţ….Cred că putem înţelege de aici că puterea Satanei este mult diminuată. Gândiţi-vă că un înger îl va lega şi-l va încarcera. (vezi Iuda 9;  Apocalipsa 12:7-9)

„Adâncul” este, cred eu o bună descriere a închisorii în care va fi pus Satan. Este de fapt vorba despre un puţ fără fund. Oricum este un loc diferit de lacul de foc despre care vom citi în versetul 10.

Mai trebuie să reţinem însă că după o mie de ani, Satan va fi din nou eliberat pentru „puţină vreme”! Trebuie să recunosc că această afirmaţie mă pune puţin în încurcătură. Oare de ce îl mai eliberează Dumnezeu, fie şi pentru puţină vreme, odată ce l-a legat şi închis? Cred că un bun răspuns la această întrebare avem în citatul pe care McGee îl prezintă din opinia lui Lewis Spery Chafer:

„Dacă îmi veţi răspunde de ce l-a lăsat Dumnezeu liber pe Satan prima dată, vă voi spune şi eu de ce l-a eliberat a doua oară!”

Dumnezeu are un scop şi încă unul major chiar şi în această împrejurare. Aceasta este marea problemă a răului. De ce îngăduie Dumnezeu răul? E bine, cred că Dumnezeu pune la punct un program care este taina Sa, o taină ce ne va fi revelată. Într-o zi ne va da El Însuşi răspunsul la această întrebare până atunci cerându-ne să avem  încredere în El.

Dragii mei, putem avea încredere în Dumnezeu. Până acum El a împlinit tot ce a promis. Mai mult, în dragostea Lui a sacrificat tot ce avea mai scump pentru noi. Fie şi numai aceste aspecte şi tot trebuie să avem încredere îl El iar atunci când ne spune că Diavolul va fi  închis pentru o mie de ani, trebuie să avem încredere că aşa se va întâmpla.

O să vedem ce urmează în întâlnirea noastră viitoare! Fiţi binecuvântaţi