Itinerar Biblic Ep. 1045 – APOCALIPSA Cap. 12:7-12

 

Dragii ascultători, vă aduc aminte că ne aflăm în cadrul capitolului 12 al cărţii Apocalipsa iar tema lui este conflictul final dintre Israel şi Satan.

Dacă data trecută am vorbit despre rolul jucat de Domnul Isus în cadrul acestui conflict, de această dată, Ioan ne prezintă un conflict de proporţii a cărui soartă este hotărâtă în ceruri. Să reluăm aşadar lectura şi comentariul acestui capitol începând cu versetul 7.

MIHAIL – ARHANGHELUL, RĂZBOAIELE CU BALAURUL

Apocalipsa 12:7-9

Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Avem aici o revelaţie uimitoare: în cer s-a făcut un război! Este greu să ne imaginăm un război în cer, dar dacă Satan încă are acces în locurile cereşti, atâta timp cât el are acest acces, vor fi probleme.

În cartea lui Iov citim că Satan s-a înfăţişat înaintea lui Dumnezeu împreună cu fiii lui Dumnezeu (vezi Iov 1:1, 2). Se pare că el avea dreptul să fie acolo în aceeaşi măsură cu fiii lui Dumnezeu. În Zaharia 3:1-2 ni se spune că: “El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” Satan are acces la Dumnezeu şi poate vorbi cu Dumnezeu. Evanghelia după Luca relatează incidentul cu Petru când a fost mustrat de Domnul Isus, care a spus: “Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31). Nu cred că Satan i-a trimis o telegramă lui Dumnezeu sau că i-a dat un telefon. El putea să vină în prezenţa lui Dumnezeu şi să-I ceară permisiunea de a-l încerca pe Simon Petru. Şi Dumnezeu i-a acordat această permisiune.

Mihail este arhanghelul – ni se spune acest lucru în Epistola lui Iuda: “Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”   (Iuda 9). Mai există şi alţi arhangheli, dar Mihail are o misiune specială legată de poporul Israel.

“Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei.” (Daniel 10:13). Mihail este una din cele mai de seamă căpetenii. Deşi există probabil şi alţi arhangheli, Mihail şi Gabriel sunt singurii ale căror nume sunt date în Scriptură. Tot Daniel spune: “Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, în afară de voievodul / prinţul vostru Mihail.” (Daniel 10:21).

“Prinţul vostru Mihail” – din moment ce Domnul vorbeşte cu Daniel, aici este vorba de poporul lui Daniel, care era Israel. Acest lucru este clarificat în Daniel 12:1: “În vremea aceea se va scula marele voievod / prinţ Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.” În vremea aceea va fi o perioadă de necaz, necazul cel mare. Mihail va interveni din nou şi-l va alunga pe Satan din cer pentru că el este prinţul care veghează asupra poporului Israel.

Va fi o luptă aprigă, un război adevărat. Satan nu se va retrage în linişte, nu se va da bătut cu uşurinţă, dar Mihail şi îngerii săi vor reuşi să-l domine. Satan şi îngerii lui vor fi alungaţi din cer. Domnului Isus s-a referit la acest lucru în felul următor: “Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer” (Luca 10:18).

Nu ne putem înşela asupra identităţii balaurului pentru că este descris în mod detaliat. Este descris atât de clar poate tocmai pentru că Dumnezeu ştia că vor fi predicatori la sfârşitul vremurilor care vor susţine că Satan nu există. Dacă duşmanul vostru vă poate face să negaţi existenţa lui, va avea un avantaj extraordinar asupra voastră şi vă va putea aplica o lovitură neaşteptată care vă va face să vă pierdeţi echilibrul. Satan a lucrat cu succes în generaţia noastră tocmai pentru că această generaţie nu crede în existenţa lui. Acum însă a început să se vorbească din nou despre el dar ca despre ceva ciudat, supranatural şi înspăimântător. Aşa cum am mai spus, Satan nu este o făptură urâtă; este un înger de lumină.

Observaţi cum este identificat Satan aici:

  1. Este numit “şarpele cel vechi”. Asta ne duce cu gândul înapoi la cartea Genezei, la grădina Edenului. Domnul a spus despre diavol că a fost un ucigaş încă de la început (vezi Ioan 8:44). Satan este şarpele cel vechi care a fost la început în grădina Edenului.
  2. Este numit “diavolul”, un nume care traduce grecescul “diabolos”, care înseamnă acuzator sau defăimător. În versetul 10 este numit “acuzatorul fraţilor noştri”.

Acesta este motivul pentru care credincioşii au nevoie de un avocat la Tatăl Noi avem astăzi un duşman care nu numai că ne face probleme aici, pe pământ, dar aţi fi surprinşi să aflaţi ce spune despre fiecare dintre voi în cer! Nimic din ce spuneţi, din ce faceţi sau din ce gândiţi nu scapă răstălmăcire în cer. Dar Dumnezeu ştie deja acest lucru, ştie totul. Important este ca noi să-l învingem pe Satan mărturisindu-ne greşelile şi păcatele înaintea lui Dumnezeu, astfel încât el să nu mai poată folosi nimic împotriva noastră. Domnul Isus Hristos este Avocatul nostru, aşa cum ne asigură Scriptura. “Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Avocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.”         (1 Ioan 2:1 ).

Ar fi minunat să nu mai păcătuim absolut deloc, dar adevărul este că mai păcătuim. Dar Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că avem un Avocat înaintea Tatălui din cer. Isus Hristos cel Sfânt şi Neprihănit este acolo să ne apere. El este ocupat cu această slujbă şi va mai fi ocupat atâta timp cât lucrurile vor sta aşa cum stau pe acest pământ. El este Apărătorul şi Avocatul nostru. Diavolul este un defăimător, un calomniator, un mincinos, aşa cum a fost de la început. El este sursa tuturor minciunilor care se spun. Unde credeţi că-şi are originea bârfa care se desfăşoară în voie în bisericile noastre?  În groapa din adânc, în iad. Acesta este ultimul loc din care am vrea să aducem ceva în bisericile noastre.

  1. Balaurul este numit “Satan” care înseamnă adversar. El este adversarul îngrozitor al lui Dumnezeu şi al fiecăruia dintre copiii lui Dumnezeu. Apostolul Petru ne avertizează: ” Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Am întâlnit exemple de oameni care au mărturisit că au fost prinşi în capcană de Satan şi au făcut parte dintr-o sectă dar după ce au început să studieze Cuvântul lui Dumnezeu şi-au dat seama de cursa în care căzuseră. Satan prinde în cursă pe foarte multă lume, chiar şi oameni credincioşi. Trebuie să recunoaştem că el este duşmanul nostru. Aceasta nu înseamnă că ne dăm de ceasul morţii sau că îi acordăm lui toată atenţia. Este adevărat că demonismul se manifestă altfel astăzi, cu o mai mare intensitate decât cu o generaţie în urmă. Dar noi trebuie să ne aţintim privirile asupra Domnului Isus Hristos, nu asupra diavolului şi a demonilor săi. Domnul Isus este salvarea noastră şi El stă la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru noi, cei care suntem copiii lui Dumnezeu.
  2. În sfârşit, balaurului este numit “acela care înşală întreaga lume”. În timpul necazului celui mare Satan va fi în stare să înşele oamenii în totalitate.

Astăzi el amăgeşte doar parţial. Satan îi înşală pe oameni cu privire la Dumnezeu şi la Cuvântul lui Dumnezeu. El a făcut-o pe Eva să se îndoiască de Dumnezeu. “A spus oare Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din copacul acela? Nu poţi avea încredere în El, nu-i aşa?” (vezi Geneza 3:1-4). Satan îl înşală pe om cu privire la om. El îi face pe oameni să creadă că sunt mai buni decât în realitate, cu toate că el dispreţuieşte rasa umană. El ne face să ne mândrim cu noi înşine şi ne spune că am putea deveni ca Dumnezeu   (Geneza 3:5). Satan îl înşală pe om cu privire la lume, la sistemul lumesc, la firea pământească şi la diavol. Noi credem că suntem destul de puternici pentru a învinge toate acestea, dar nu este aşa. Lumea este prea mare pentru noi şi cu siguranţă ne-ar îndepărta de Domnul Isus. Satan îl înşală pe om cu privire la Evanghelie. Pe el nu-l deranjează dacă un om se duce la biserică, atâta vreme cât omul acela nu este mântuit. Pavel vorbeşte despre oamenii “a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 4:4).

Cineva a spus: “De Satan trebuie să te temi ca de un leu; mai mult, trebuie să te temi de el ca şarpe, dar şi mai mult, trebuie să te temi de el ca înger.” Aici este problema şi în felul acesta reuşeşte să-i înşele pe foarte mulţi oameni.

Apocalipsa 12:10-12

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

“Şi am auzit” – această formulă ne aminteşte faptul că Ioan este spectator, vede şi aude aceste lucruri. El nu vrea să uităm acest lucru pentru că este foarte important să înţelegem că este martor la aceste evenimente.

Aruncarea lui Satan din cer va produce multă bucurie celor răscumpăraţi care sunt în cer. “Am auzit în cer un glas tare” – pare să se refere la sfinţii Vechiului Testament sau la sfinţii necazului celui mare care au fost martirizaţi până în acel moment                     (vezi Apocalipsa 6:9-10), pentru că ei îi menţionează pe fraţii lor de pe pământ când spun că acuzatorul fraţilor lor a fost aruncat jos.

Prima mare demonstraţie de putere exercitată împotriva răului, după moartea şi învierea lui Hristos, este aruncarea lui Satan din cer.

Acesta este începutul mişcării care va duce la luarea puterii de către Domnului Isus aici, pe pământ. Când Hristos a murit pe cruce, El a pavat calea pe care Satan va fi aruncat din cer. Ascultaţi ce spune Biblia în Coloseni: “A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.”    (Coloseni 2:14). Domnul Isus a făcut posibilă mântuirea omului prin moartea Sa. Dumnezeu a anulat datoria noastră atunci când L-a atârnat pe Cruce pe Isus Hristos. El a plătit tot ce datoram noi. Pavel continuă în versetul următor din Coloseni: “A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” Eu cred că aceasta a început când El S-a înălţat la cer şi i-a luat cu El pe sfinţii aceia numeroşi. El a luat robia roabă şi i-a dus în prezenţa lui Dumnezeu. Aceştia erau sfinţii Vechiului Testament şi cred că ei sunt în grupul acesta din versetul 10 care spune că acum a venit mântuirea.

Se deschide astfel calea pentru patru libertăţi cereşti cumpărate cu sânge. Noi vorbim despre patru libertăţi care nu s-au împlinit încă, dar aici sunt patru libertăţi care se vor împlini la venirea lui Hristos.

  1. “Mântuirea” – împlinirea ei este în persoana lui Hristos. Mântuirea noastră nu va fi desăvârşită decât atunci când vom fi în prezenţa Lui. “Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (1 Ioan 3:2). Acest lucru va fi adevărat când Domnul va veni pe pământ. Cred că acest verset vorbeşte despre întoarcerea vizibilă a Domnului pe pământ.
  2. “Puterea”. Modul în care au folosit naţiunile pământului puterea este tragic. Acest lucru este valabil pentru toate naţiunile. Unele popoare au iscat războaie care s-au întins ca focul pe o câmpie arsă de secetă şi au distrus oraşe întregi omorând milioane de oameni. Popoarele lumii au făcut abuz de putere, dar cu totul altfel va fi atunci când Domnul Isus Hristos va prelua puterea şi va domni peste acest pământ.
  3. “Şi împărăţia Dumnezeului nostru” – aceasta va fi întemeiată pe pământ. Până atunci nu va fi pace, nu va fi dreptate şi libertate pe pământ. Va fi minunat atunci când va veni Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Afirmaţia din acest verset al Apocalipsei ne arată că Împărăţia nu a fost înfiinţată la prima venire a lui Hristos pe pământ.
  4. “Şi stăpânirea / autoritatea (gr. Exousia) Hristosului Său” – aceasta arată că Hristos nu a preluat încă poziţia de autoritate conducătoare a acestui pământ. El încă nu stăpâneşte peste pământ, nu-Şi întemeiază acum Împărăţia aici.

Toate aceste judecăţi sunt în pregătire pentru momentul întoarcerii Sale pe pământ, dând oamenilor un avertisment şi prilejul de a se întoarce la El. Şi mulţi se vor întoarce la Dumnezeu. Există întotdeauna o notă de har în judecata lui Dumnezeu.

“Zi şi noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru” – aceasta este strategia lui Satan prin care încearcă să ameninţe scopul Domnului Isus Hristos cu Biserica Sa, astăzi şi cu sfinţii necazului celui mare în viitor. De aceea avem nevoie de lucrarea Domnului Isus – aceea de Avocat şi Apărător al nostru înaintea Tatălui.

Pentru sfinţii acuzaţi, biruinţa vine prin trei căi care sunt menţionate în această secţiune:

  1. Sângele Mielului. Este o putere miraculoasă în sângele Mielului. Să nu uitaţi sau să nu subestimaţi niciodată acest lucru. Multele referinţe la sângele Mielului au făcut necesară prezenţa lui în cer. Aceasta nu este o concepţie plină de cruzime. Mai pline de cruzime sunt păcatele noastre care au făcut necesară vărsarea sângelui Domnului Isus Hristos. Dacă noi obţinem o biruinţă este pentru că El Şi-a vărsat sângele pentru noi. Fără el nu am putea să ducem niciodată o viaţă de biruinţă. Cei mai învinşi oameni pe care i-am întâlnit sunt cei despre care se presupune că trăiesc “o viaţă de biruinţă”. Toţi arată ca şi când ar fi anemici şi ar avea nevoie de o transfuzie de sânge. Nu ei trăiesc o viaţă biruitoare, ci Hristos! Dacă vreunul dintre noi are o viaţă biruitoare este pentru că Hristos obţine biruinţa şi noi o trecem în contul nostru datorită sângelui Mielului.
  2. “Cuvântul mărturisirilor” – aceasta arată că ei au fost adevăraţi martiri. Cei care sunt ai lui Hristos nu-L pot nega, nu se pot lepăda de El. “Dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 10:33 ). Atunci când mărturiseşti despre Isus capeţi putere. Mărturisirea Domnului îţi dă putere. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, pentru că unele dintre mărturiile pe care le auzim azi sunt total lipsite de conţinut sau de relevanţă. Unele sunt prezentate de oameni care nu ar trebui să prezinte nici o mărturie pentru că cei apropiaţi ştiu că viaţa lor nu îndreptăţeşte o asemenea mărturisire. Locul în care ar trebui să vă prezentaţi mărturia nu este la o aniversare a bisericii unde sunt numai credincioşi care spun “Amin” la tot ce spuneţi, ci în lume, unde aveţi de luptat cu blasfemia şi cu batjocura celor necredincioşi. Arătaţi-le oamenilor din lume că sunteţi ai lui Hristos şi sunteţi în Hristos. Vă veţi simţi întăriţi dacă veţi face acest lucru. Când mărturisiţi acest lucru parcă vă simţiţi mai puternici. Cunosc un om de afaceri care are un post de conducere într-o companie foarte importantă şi care este înconjurat de oameni care iau în derâdere Numele Domnului.

 

Când aude pe cineva spunând o blasfemie la adresa Domnului, el i se adresează acelei persoane cu formula de introducere: “Aş vrea să-ţi spun ce înseamnă Isus Hristos pentru mine”. Domnul Isus a spus: “dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 10:33).

  1. “Nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte” – acesta este un plan înalt al existenţei noastre în care facem din Domnul Isus Hristos prioritatea supremă a vieţii noastre, în care El este cea mai mare dragoste a noastră şi când noi suntem pe un loc inferior în lista noastră de priorităţi. Sigur că trebuie să ne respectăm pe noi înşine şi trebuie să avem demnitate, dar Domnul Isus trebuie să fie pe primul loc. Când Îl punem pe Domnul Isus Hristos pe primul loc, nu ne va fi greu să trăim pentru El. Problema cea mai mare astăzi nu constă în setul de reguli după care vă ghidaţi viaţa, ci ceea ce stă în spatele acestor reguli. Iată ce trebuie să fie în spatele regulilor acestora: sângele Mielului, cuvântul mărturiei voastre şi dragostea pentru El mai presus de orice altceva. Dragostea stă la baza slujirii. Domnul Isus i-a spus lui Simon Petru: “După ce au prînzit, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne” I-a răspuns Petru „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”  I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da Doamne” I-a răspuns Petru „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele”.  A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!” (Ioan 21:15-17). Domnul Isus îi spune astfel lui Petru că îl va folosi în slujba Sa. Apostolul Petru avea să predice prima predică a bisericii creştine şi probabil că el a văzut mai mulţi oameni mântuiţi în generaţia sa datorită lucrării sale, decât orice alt predicator din istoria lumii.

Aruncarea lui Satan din cer generează două reacţii radicale. Pe de o parte, este bucuria din cer pentru că acest şarpe viclean, înşelător şi periculos a fost alungat pentru totdeauna. Pe de altă parte, este nenorocirea de pe pământ. Este a treia nenorocire care se întinde până la vărsarea celor şapte potire ale mâniei. Singura consolare pentru cei de pe pământ este că timpul lui Satan pe pământ va fi scurt – numai patruzeci şi două de luni. În timpul acela necazul va fi mult mai intens, suferinţa mult mai mare.

Ceea ce îmi doresc şi vă doresc tuturor este ca noi să fim printre cei pe care Domnul îi va lua cu mult timp mai devreme la sine, fiind parte a Bisericii răpite la ceruri.

 

Rămâneţi cu har şi pace!