Itinerar Biblic Ep. 1027 – APOCALIPSA Cap. 3:7-13

 

Dragi ascultători aminteam în ultima noastră întâlnire faptul că Filadelfia, alături de Smirna sunt bisericile cărora Domnul Isus nu le face nici un reproş. Spuneam că unul din motivele acestui fapt este acela că ele se întorseseră către Cuvântul lui Dumnezeu.

Este interesant faptul că localităţile în care s-au aflat aceste două biserici pe care Domnul nu le-a condamnat pentru nici un lucru există în continuare, deşi bisericile au dispărut. În Filadelfia se pot vedea însă rămăşiţele unei biserici bizantine care demonstrează că creştinismul a fost activ în această zonă până în secolele XII-XIII. Cei care îngrijesc zona aceea astăzi trebuie să fie creştini.

Rămăşiţele bisericii bizantine se mai pot vedea şi astăzi, dar nu acolo se află stâlpul menţionat în versetul 12, deşi mulţi aşa cred şi de aceea toate ghidurile turistice au trecut acest loc în lista de obiective turistice. Cândva acolo se afla şi un amfiteatru din care nu a mai rămas decât un stâlp care se află undeva, între nişte copaci. De ce a distrus guvernul turc acel amfiteatru? Motivul ar putea fi acela că turcii selgiucizi i-au omorât cu brutalitate pe creştinii din Filadelfia şi au vrut să scape de orice vestigiu al civilizaţiei străvechi. Astăzi ar prefera să nu-i întrebi nimic despre aceste lucruri.

Filadelfia este locul în care s-au luptat creştinii şi sarazinii în timpul Cruciadelor, iar în 1922 turcii au luptat cu grecii în Filadelfia. Astăzi sunt câţiva creştini acolo, dar există o biserică creştină pentru că ar fi persecutaţi violent.

Biserica din Filadelfia a continuat să existe până în secolul al XIII-lea. Biserica se află într-o zonă strategică pentru activitatea misionară şi chiar a fost o biserică misionară. Am numit-o biserica renăscută pentru că a revenit la Cuvântul lui Dumnezeu şi a început să-i înveţe pe oameni Cuvântul.

Începând cu secolul trecut bisericile protestante au început să-i înveţe pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu. Studiul Bibliei nu este un lucru nou, dar astăzi i se acordă o atenţie mai mare. Cred că în prezent interesul pentru Cuvântul lui Dumnezeu este mai mare şi oamenii vor să ştie ce spune Biblia.

Apocalipsa 3:7

Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:

Îngerul este mesagerul, posibil păstorul unei biserici. Aceasta este metoda adoptată de Domnul pentru a duce mesajul Său la toate cele şapte biserici.

“Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide.” În fiecare din aceste mesaje Domnul introduce un aspect sau mai mult din acea viziune a Sa ca Hristos glorificat, Marele nostru Preot din capitolul 1. Aici El le aminteşte celor din Filadelfia că El este sfânt: Domnul Isus a fost sfânt la naşterea Sa pe pământ, a fost sfânt în moartea Sa şi este sfânt în clipa de faţă, în slujba Sa de Mare Preot. Îngerul i‑a spus Mariei: “De aceea Sfântul (lit. lucrul sfânt) care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Lc. 1:35). Şi în moartea Sa El a fost sfânt: “Căci nu vei lăsa sufletul Meu Locuinţei Morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea” (Fapte 2:27). Domnul Isus a fost sfânt în moartea şi învierea Sa. Şi este sfânt şi astăzi în slujba Sa de Mare Preot: “Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri” (Evrei 7:26).

“Cel Adevărat” – în Ioan 14:6 Domnul Isus spune despre Sine Însuşi: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. “Adevărat” înseamnă autentic, cu sensul adăugat de perfecţiune şi caracter complet. Moise nu a dat oamenilor pâinea adevărat; Hristos este adevărata Pâine (vezi Ioan 6:32-35).

“Cel ce ţine cheia lui David.” Aici este vorba de cu totul altceva decât cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor despre care am citit în v. 18 din capitolul 1. Aici este vorba de privilegiul împărătesc al Domnului Isus în calitate de Stăpânitor, Conducător, Guvernator al întregului univers. “El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” (Luca 1:32-33). Domnul Isus va sta pe tronul lui David în timpul împărăţiei de o mie de ani. Astăzi El este suveran, stă la dreapta Tatălui din cer, aşteptând ca duşmanii Lui să fie aduşi la picioarele Sale.

“Cel care deschide şi nimeni nu va închide, Cel care închide şi nimeni nu va deschide.” El este cel care astăzi poate să închidă şi să deschidă şi de aceea Domnul Isus este o mângâiere pentru noi toţi (vezi Matei 28:18-20).

Apocalipsa 3:8

„Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu.”

Biserica din Filadelfia a fost cea credincioasă Cuvântului lui Dumnezeu. În zilele noastre bisericii din Filadelfia îi corespunde orice biserică, indiferent de titulatură, care respectă Cuvântul lui Dumnezeu, care-i învaţă pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu.

            Domnul a lăudat biserica din Filadelfia pentru şapte lucruri:

  1. “Ştiu faptele tale” – Domnul Isus caută roade, aşteaptă să vadă fapte în viaţa celor credincioşi. “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.  Căci noi Suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efes. 2:8-10).

Dragi prieteni, ceva nu este în regulă cu credinţa voastră, dacă nu dă roade, dacă nu produce fapte. Iacov, un om forte practic, a spus: “Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” Acestea nu sunt faptele Legii, sunt faptele credinţei. Calvin a spus: “Credinţa singură mântuieşte, dar credinţa care mântuieşte nu rămâne singură.” Credinţa produce fapte.

  1. “Iată, ţi-am pus înainte o uşă pe care nimeni nu o poate închide.” Aceasta ar putea fi o uşă către bucuria Domnului sau spre cunoaşterea Scripturilor. Eu cred că este o uşă spre cunoaşterea Scripturilor, ceea ce înseamnă că, dacă Domnul o deschide, El vrea ca noi să intrăm pentru că El va deschide o uşă, adică va pregăti un prilej favorabil pentru a mărturisi despre El şi pentru a proclama Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea două merg împreună.
  2. “Căci ai puţină putere (dunamin)” – cuvântul “dinamită” îşi are rădăcina în acest cuvânt grecesc. Domnul spune “ai puţină putere”. Era doar un grup mic de credincioşi care nu aveau clădiri sau programe impresionante. Am obosit să tot aud rapoarte ale diferitelor grupări creştine. Cât ne place să vorbim despre astfel de lucruri! Cifre, realizări marcate în cifre, când toate acestea nu valorează nimic. Ceea ce ar trebui să ne preocupe pe noi este transmiterea Cuvântului lui Dumnezeu, nu numărul de scrisori primite de la cei care L-au primit pe Domnul Isus Hristos. Dumnezeu este Cel care va face numărătoarea. El are propriul calculator în care înregistrează tot ce facem şi ne spune că am face mai bine să nu ne preocupe o astfel de numărătoare. Apostolul Pavel a spus: “nici eu însumi nu mă mai judec pe mine” (vezi 1 Cor. 4:3). Cu alte cuvinte, el spune: “S-ar putea să vă spun un număr mai mare de convertiţi şi să vă dau o cifră inexactă.

S-ar putea să privesc toate aceste lucruri puţin diferit de felul în care le vede Dumnezeu. Trebuie să aştept să ajung în prezenţa Lui pentru a obţine o estimare corectă.”

  1. “Ai păzit Cuvântul Meu” – Într-o vreme în care era negată inspiraţia Scripturii, această biserică a continuat să creadă că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, plin de autoritate. Un teolog liberal din secolul XX a spus la un moment dat că nici o persoană inteligentă nu poate să creadă în inspiraţia verbală a Bibliei. Ei bine, înseamnă că eu nu mă număr printre persoanele inteligente care sunt de acord cu acest teolog! De ce spun asta? Pentru că eu cred în inspiraţia Bibliei.
  2. “Şi n-ai tăgăduit Numele Meu”. Într-o vreme în care divinitatea lui Hristos este negată cu îndrăzneală de multe persoane în poziţie de autoritate, aici se afla un grup de credincioşi care au continuat să creadă cu tărie în caracterul divin şi în caracterul uman al Domnului Isus Hristos şi în moartea Sa substituţionară pentru toţi păcătoşii.

Biserica din Filadelfia a fost numită în multe feluri. Unii au numit-o biserica misionară; alţii, biserica slujitoare; alţii au numit-o biserica vie. Toate acestea sunt corecte. Mie îmi place s-o numesc biserica renăscută sau biserica devotată Bibliei. Este o biserică a Bibliei. Lucrul pe care l-a subliniat Domnul Isus este următorul: “… ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.” Într-o vreme a necredinţei şi a scepticismului, Domnul Isus laudă această biserică pentru că păzise Cuvântul Său. Această biserică a răspândit Cuvântul lui Dumnezeu şi, după câte ştim, a durat mai mult decât oricare dintre celelalte şase biserici menţionate în Apocalipsa. Biserica din Filadelfia a avut o existenţă continuă până în secolul al XIII-lea. A fost distrusă de turcii selgiucizi care i-au ucis cu cruzime pe toţi creştinii care rămăseseră în această biserică. Conform unor comentatori, creştinismul a reuşit să pătrundă atât de timpuriu în India datorită acestei biserici din Filadelfia care a trimis misionari.

Apocalipsa 3:9

Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.

Rămăşiţa lui Israel care fusese mântuită părăsise deja sinagoga la momentul acesta. Ei renunţaseră la Legea lui Moise ca mijloc de mântuire şi sfinţire. Cei care rămăseseră în sinagogă erau adepţii unei religii false. Aşa cum spune Pavel foarte clar: “…Căci nu toţi cei care se coboară din Israel sunt Israel” (Rom. 9:6) – ei nu mai erau evrei autentici. El considera că adevăratul israelit este cel care s-a întors la Hristos.

Ignaţiu vorbeşte despre o situaţie logică în care iudeii convertiţi predicau Evanghelia pe care o dispreţuiseră cândva. Că tot a venit vorba, ştiaţi că Imperiul roman îi folosea pe evrei pentru colonizare? Trimiteau o colonie de evrei în mod regulat într-o zonă străină, aşa cum au făcut şi în această regiune, şi de aceea erau atât de mulţi evrei acolo.

  1. “Iată că îi voi face să vină să se închină la picioarele tale şi să ştie că te-am iubit.” Domnul Isus spune aici că îi va face pe duşmanii bisericii din Filadelfia să ştie că El iubeşte această biserică. Acesta este cel de-al şaselea motiv de laudă.

Apocalipsa 3:10

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.

  1. Acest ultim motiv de laudă se referă la faptul că biserica din Filadelfia a păzit Cuvântul lui Dumnezeu cu răbdare. Aceasta este evident aşteptarea plină de răbdare a venirii lui Hristos pentru cei ce sunt ai Săi (vezi 2 Tes. 3:5). Doctrinele escatologice s-au dezvoltat în secolul XX mai mult decât în toate secolele precedente. În ultima jumătate a secolului trecut a crescut interesul pentru cea de-a doua venire a lui Hristos. Până şi teologii liberali vorbesc din când în când desper acest lucru.

“Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării mele…”. Eu cred că Dumnezeu încă este răbdător cu o lume care a respins Cuvântul Său. Nu este ca atunci când trăia Noe. Oamenii din vremea lui Noe nu aveau cuvântul scris al lui Dumnezeu, şi totuşi Dumnezeu i-a judecat pentru că au fost înştiinţaţi printr-un om. Astăzi însă noi avem Cuvântul lui Dumnezeu. Există Biblii acum şi în camerele de hotel puse acolo de anumite organizaţii. Cuvântul lui Dumnezeu s-a răspândit în toată lumea, pe toate continentele. Tot mai puţini sunt cei care pot spune că nu a ajuns la ei mesajul lui Dumnezeu. Biserica din Filadelfia a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu.

“Te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care va veni peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.” Cuvântul final de încurajare al Domnului Isus Hristos pentru biserica Sa este acela că biserica nu va trece prin necazul cel mare. Biserica va fi luată din lume (vezi 1 Tes. 4:13-18) – aceasta este mângâierea şi nădejdea celor credincioşi (vezi Tit 2:13). Astfel este aşteptarea răbdătoare a bisericii, a celor care “prin credinţă şi răbdare moştenesc făgăduinţele” (Evrei 6:12). Biserica nu aşteaptă cu înfrigurare necazul cel mare cu judecata care-l însoţeşte (vezi Ioan 5:24; Apoc. 13:1-8, 11-17), ci mai degrabă aşteaptă venirea Domnului.

“Ceasul încercării” este în mod clar o referire la necazul cel mare care va acoperi tot pământul. După ce sunt stabilite preliminariile în cap. 4-5, în cap. 6-19 este prezentată perioada numită “necazul cel mare”. Tot pământul va îndura acest necaz şi va fi o perioadă de încercare pentru toţi locuitorii pământului.

“Te voi păzi şi Eu de ceasul încercării.” Domnul Isus spune că nu va îngădui ca biserica aceasta să treacă prin acel dezastru cumplit care se va abate asupra pământului. Biserica din Filadelfia nu va trece prin acea judecată – aceasta este făgăduinţa Domnului Isus. El o va feri de ceasul încercării. Adică, nu va fi prezentă aici în ceasul încercării. Aceasta este o eliberare completă. Oricât de bogată ar fi imaginaţia cuiva, nu ştiu cum ar putea să susţină că biserica aceasta va trece prin necazul cel mare. Perioada bisericii din Filadelfia va continua până la răpirea bisericii. Aceasta este biserica luată de pe pământ în momentul răpirii.

Biserica din Laodiceea este o organizaţie care va continua să existe în lume, deşi Domnul îi face o invitaţie minunată şi mulţi din acea biserică se vor întoarce la Hristos şi vor fi luaţi la răpire. Dar este o biserică ce va trece prin necazul cel mare – biserica apostată, biserica din Laodiceea.

Aşadar, aici avem venirea lui Hristos pentru a-i lua pe cei ce sunt ai Săi şi promisiunea Domnului pentru biserica din Filadelfia că nu va trebui să treacă prin această nenorocire care se va abate asupra pământului.

Sper că-mi veţi îngădui să citez din nou din cartea lui John Walvoord intitulată “Apocalipsa lui Isus Hristos”:

“Dacă răpirea ar fi avut loc în primul secol înainte de necazul pe care-l descrie cartea Apocalipsa, ei erau asiguraţi că vor fi scăpaţi. În contrast, cei pecetluiţi din cele douăsprezece seminţii ale lui Israel din 7:4 este clar că vor trece prin necaz. Aceasta ar însemna că răpirea bisericii are loc înaintea necazului care este numit “cel mare”. O asemenea promisiunea a eliberării pentru ei ar fi fost imposibilă dacă răpirea bisericii ar fi fost întârziată până la sfârşitul perioadei numită necazul cel mare înainte de a doua venire a lui Hristos şi de întemeierea Împărăţiei Sale.”

Domnul Isus spune bisericii din Filadelfia:

Apocalipsa 3:11

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

Cuvântul tradus prin “curând” are şi sensul de brusc, pe neaşteptate. Nu este vorba aici neapărat de un timp scurt până la venirea Domnului, ci despre caracterul de surpriză al venirii Sale. Adică, nimeni nu va cunoaşte momentul exact al venirii Sale.

Venirea Domnului Isus este într-adevăr promisiunea şi speranţa bisericii. Biserica nu aşteaptă necazul cel mare. Nu se spune nicăieri în Biblie că trebuie să strângem din dinţi, să ne suflecăm mânecile şi să strângem pumnii pentru că vine necazul cel mare şi sigur va trebui să trecem prin el! Dimpotrivă, Biblia spune că noi aşteptăm “fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:13).

Îngăduiţi-mi să mai spun o dată că biserica din Filadelfia reprezintă biserica renăscută, readusă la viaţă, biserica întoarsă la Cuvântul lui Dumnezeu. Această biserică va fi răpită de Domnul pentru că este adevărata Sa biserică şi nu este vorba de o denominaţiune sau un grup local. Aceşti credincioşi care formează biserica autentică a Domnului Isus Hristos sunt răspândiţi astăzi în toată lumea. Poate vă aţi fi surprinşi să aflaţi din ce grupări fac parte, dar aceasta este treaba lor, nu a noastră.

Apocalipsa 3:12

Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.

Astăzi sunt doi stâlpi în fosta cetate Filadelfia. Unul este cel al bisericii bizantine, dar nu cred că la acesta se face referire aici. Celălalt este pe o pantă a dealului, ascuns printre cedrii şi dafini. Acel stâlp este tot ce a mai rămas din aşezarea existentă în timpul lui Ioan. “Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu” – biserica de aici, de pe pământ, a fost distrusă, dar stâlpul care durează veşnic este în cer.

“Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu şi Numele Meu cel nou.” Acesta este paşaportul şi aceasta este viza fiecărui credincios. Acest paşaport îi va permite credinciosului cetăţean al cerului să treacă liber prin orice loc de pe pământ sau din universul lui Dumnezeu. El este un stâlp care nu va mai ieşi afară, dar cu paşaportul lui Dumnezeu poate să meargă oriunde. Avem de-a face cu un paradox, dar din fericire este adevărat.

“Voi scrie pe el Numele Meu cel nou” – acesta este Numele Domnului. Noi nu avem un nume nou; mai degrabă, Domnul spune că El are un nume nou pentru El Însuşi, pe care ni-l va da nouă. Acest nume nou este o relaţie personală pe care o vom avea cu El.

Apocalipsa 3:13

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

Domnul are un mesaj particular pentru fiecare din aceste biserici. Aceste mesaje nu şi-au pierdut valabilitatea şi au ceva de spus şi pentru noi, astăzi.