Itinerar Biblic Ep. 1020 – APOCALIPSA Cap. 1:7 – 13

 

Dragi ascultători am semnalat deja faptul că în prima secţiune a cărţii Apocalipsa avem prezentată persoana Domnului Isus Hristos. Mai mult, în versetele 5 şi 6 ale primului capitol ne sunt prezentate titlurile Domnului. Am spus că ele sunt în număr de şapte şi am prezentat deja şase din ele. Daţi-mi voie să le recapitulez pentru dvs:

  1. „Martorul Credincios.”
  2. “Cel întâi-născut din morţi”.
  3. “Domnul împăraţilor pământului”
  4. “A Lui, care ne iubeşte”
  5. “Care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său.”
  6. “Şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său”

Este interesant că aici apare “Dumnezeu, Tatăl Său”, nu “Dumnezeu, Tatăl nostru”.   De ce? Pentru că Dumnezeu este Tatăl lui Isus Hristos într-un sens în care nu este şi Tatăl nostru. Noi devenim fii ai lui Dumnezeu prin regenerare , prin naştere din nou, prin acceptarea Domnului Isus ca Mântuitor personal. Isus Hristos are poziţia de Fiu în Sfânta Treime şi aceasta este o poziţie pe care a deţinut-o şi pe care o va deţine pentru întreaga veşnicie.

Iată-l acum şi pe cel de al şaptelea:

  1. “A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.” Aici este adusă în atenţie şi subliniată eternitatea, veşnicia. Amin. Hristos este Amin, aşa cum am văzut în Isaia. Acesta este un titlu al Domnului Isus. Isus Hristos este subiectul acestei cărţi, Cel care pune lucrurile în mişcare şi Cel către care se desfăşoară toate evenimentele. El este şi ţinta şi scopul final şi veşnic al tuturor lucrurilor. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi pentru El. Acest univers există pentru El.

Dar să mergem mai departe pentru că ni se spun şi alte lucruri importante legate de Domnul Isus.

Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin. Apocalipsa 1:7

“Iată, El vine pe nori” – se referă la venirea fizică, personală a Domnului Isus Hristos. Orice ochi Îl va vedea, nu va fi ceva ascuns privirii omeneşti. După câte ştim noi, atunci când Hristos va răpi biserica Sa de pe pământ, nu Îl vor vedea toţi oamenii.

Eu nu cred într-o răpire secretă, cum încearcă unii s-o descrie, dar pot spune că Domnul Isus nu vine pe pământ atunci când are loc răpirea bisericii. Credincioşii vor fi înălţaţi spre a-L întâlni pe Domnul în văzduh. Dacă El ar veni pe pământ atunci, nu ar mai fi cazul să fim noi luaţi în văzduh pentru a fi cu El. Prin urmare, acest verset din Apocalipsa nu descrie răpirea bisericii. Aici este vorba despre întoarcerea Domnului Isus pe pământ ca Rege. Orice ochi Îl va vedea. În Apocalipsa accentul este pus pe venirea Domnului Isus pe pământ pentru întemeierea Împărăţiei Sale.

“Toate seminţiile pământului vor plânge / se vor boci din pricina Lui.” Cei care L-au respins pe Hristos nu vor dori să-L vadă şi vor plânge cu amar din cauză că L-au respins.

“Da. Amin.” – aceasta înseamnă că Dumnezeu va face aşa cum a spus, nu Se va răzgândi. El este credincios şi toate promisiunile Sale sunt împlinite la vremea potrivită.

„Eu Sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul” zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic. Apocalipsa 1:8

“Eu sunt Alfa şi Omega” – aceasta este o afirmaţie cu totul remarcabilă în limba greacă. Alfa este prima literă a alfabetului grecesc, iar omega este ultima. Din literele unui alfabet se formează cuvinte, iar Hristos este numit “Cuvântul lui Dumnezeu” – revelaţia deplină şi mesajul lui Dumnezeu pentru oameni. El este singurul alfabet pe care-l puteţi folosi pentru a ajunge la Dumnezeu, dragi prieteni. Singura limbă pe care o vorbeşte şi pe care o înţelege Dumnezeu este limba în care Isus este alfa şi omega şi toate celelalte litere dintre acestea două. Cu alte cuvinte, El este litera A şi litera Z, dar şi toate celelalte litere cuprinse între A şi Z. Dacă vreţi să ajungeţi la Tatăl trebuie să treceţi prin alfabetul care este Fiul, Isus Hristos. În versetul 8 accentul este pus pe început şi pe sfârşit. În originalul grec, omega nu este scris pe litere, la fel ca alfa, ci este folosit simbolul literei omega. De ce? Pentru că Hristos este începutul şi începutul a fost completat deja. Dar sfârşitul urmează să vină, aşa că omega nu este scris pe litere aici. Dar vine şi ziua în care programul lui Dumnezeu va fi complet. Acesta este un detaliu interesant al textului grecesc.

“Începutul şi sfârşitul…” – Domnul Isus a existat din totdeauna şi va exista totdeauna. În Evrei 13:8 citim următorul lucru: “Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” Când spune că Isus Hristos este acelaşi, textul biblic nu se referă la faptul că El mai merge şi astăzi pe ţărmul Mării Galileii. Aici este vorba de faptul că atributele Sale nu s-au schimbat deloc. Domnul Isus Hristos nu S-a schimbat deloc. Dacă El este începutul şi sfârşitul, cuprinde tot timpul şi toată veşnicia.

“Zice Domnul Dumnezeu” – aceasta este o afirmare a divinităţii Domnului Isus Hristos.

“Cel care este” – în prezent El este Hristos cel glorificat.

“Cel care era” – referire la trecut, la prima venire a lui Hristos ca Mântuitor.

“Cel care vine” – viitor, a doua venire a lui Hristos ca Suveran peste acest pământ.

Versetele 4-8 au cuprins această introducere cu formula de salut a lui Ioan, scriitorul cărţii, la care se adaugă şi un salut din partea Domnului Isus Hristos. Reţineţi acest lucru: rândurile pe care le citiţi vin din partea Celui care ne iubeşte, aşa că nu trebuie să vă temeţi de ceea ce veţi citi în continuare.

HRISTOS GLORIFICAT JUDECĂ BISERICA SA

Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. Apocalipsa 1:9

Sau: “pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Isus Hristos”.

“Eu, Ioan” apare de trei ori în cartea Apocalipsa; celelalte două versete în care întâlnim această expresie se află la sfârşitul cărţii.

“Fratele vostru şi părtaş cu voi la necaz” – aici nu este vorba de necazul cel mare. Ioan avea cu adevărat necazuri. Împăratul roman Domiţian îl exilase în insula Patmos. Ioan fusese foarte activ în biserica din Efes şi supraveghea atent şi alte câteva biserici, în toate acestea învăţându-i pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu. Când îi înveţi pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu în întregime, aşa cum este dat de Dumnezeu, ai parte de necazuri din partea oponenţilor lui Dumnezeu. Ioan şi Biserica primară ştiau foarte bine ce înseamnă să ai astfel de necazuri. Sunt şi în zilele noastre mulţi creştini persecutaţi din cauză că-i învaţă pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu.

Ioan se referă aici la persecuţiile pe care le aveau de îndurat primii creştini. “Împărăţia” despre care vorbeşte în acest verset se referă la starea prezentă a împărăţiei. Datorită naşterii din nou prin care un păcătos este în Hristos, el este aşezat şi în împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta nu este împărăţia milenară care încă nu a fost întemeiată. Domnul Isus Hristos va institui această împărăţie la venirea Sa pe pământ.

Ioan explică motivul pentru care se află în insula Patmos. El a fost exilat acolo din anul 86 până în anul 96 d.Hr. Insula Patmos este o insulă mică din arhipelagul Sporadelor, în Mediterana, la sud-vest de Milet. Este o insulă vulcanică cu lungimea de aprox. 17 km şi lăţimea de aprox. 10 km.

Observaţi că “Isus” este numele folosit de Ioan şi în Evanghelia sa, şi aici, în Apocalipsa. Când vrea să-I aducă slavă Îl numeşte Isus şi apoi Îi înalţă numele la ceruri. Sper că putem şi noi să facem acelaşi lucru.

Înainte de a trece la următorul verset, vă amintesc că Ioan a primit această viziune importantă pe când era în insula Patmos. Este o viziune a lui Hristos glorificat, Cel care   S-a înălţat la cer după încheierea lucrării Sale pe pământ. Ioan Îl vede pe Domnul Isus în trupul Său glorificat şi asistă la judecata pe care o pronunţă Domnul la adresa bisericii. Cu alte cuvinte, Îl vom vedea pe Marele Preot în Sfânta Sfintelor.

În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, care zicea: „Eu Sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.” Apocalipsa 1:10-11

Duhul Sfânt îndeplineşte aici slujba Sa despre care vorbeşte Domnul Isus în Evanghelia după Ioan. De aceea mă rog ca Duhul lui Dumnezeu să ia lucrurile lui Hristos şi să ni le arate pentru ca noi să le putem înţelege. Aceasta este lucrarea pe care a spus Domnul Isus că o va face Duhul Sfânt după venirea Sa în viaţa oamenilor. Cuvintele Domnului au fost următoarele: “Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” (Ioan 16:13-14).

Începem să descoperim viziunea lui Hristos glorificat. Astăzi noi ne gândim la funcţia Sa de Mare Preot despre care vorbeşte pe larg Epistola către Evrei.

Recunosc că nu mă simt destul de competent pentru a explica pe deplin aceste versete extraordinare. Numai Duhul lui Dumnezeu le poate face reale pentru fiecare dintre noi şi ne poate descoperi semnificaţia lor. În Evrei 3:1 citim următoarele: “De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus”. Astăzi Domnul Isus este Marele nostru Preot.

“Eram în Duhul”, spune Ioan. Duhul Sfânt era asupra lui Ioan şi îi oferea acestuia o imagine panoramică. Această imagine cuprindea şi sunet şi imagine; el putea vedea şi auzi ceea ce i se arăta.

Expresia “ziua Domnului” din acest verset a fost interpretată în mod diferit de comentatori diferiţi. Unii experţi spun că aici este vorba de Ziua Domnului ca perioadă ce include necazul cel mare şi împărăţia milenară.

Deşi tema Apocalipsei cuprinde această perioadă, aici nu este vorba de ea. Ioan spune că era în Duhul în ziua Domnului şi cred că aici este vorba de ziua de duminică.

“Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe.” Cine era cel care vorbea? Aflăm răspunsul din versetul următor:

M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice din aur.  Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, şi încins la piept cu un brâu din aur.

Apocalipsa 1:12-13

Ioan a auzit o voce ca o trâmbiţă care i se adresa, care-i spunea ceva. Când Domnul Isus va coborî din cer pentru a lua Biserica Sa pe de pământ, El va veni cu un strigăt. “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.”                              (1 Tesaloniceni 4:16). Glasul Său va fi la fel ca glasul unui arhanghel, va fi ca glasul unei trâmbiţe pentru că aşa scrie aici. Dar tot glasul lui Hristos va fi. El nu va avea nevoie de nici un arhanghel care să-L ajute să-i ridice pe ai Săi din morţi.

Este ceva extraordinar să vezi această imagine a Domnului Isus Hristos! Este viziunea Unuia care seamănă cu Fiul omului. El este îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Cele şapte sfeşnice de aur ne amintesc de cortul întâlnirii. Acolo era un singur sfeşnic cu şapte braţe. Aici sunt şapte sfeşnice. Cele şapte sfeşnice reprezintă şapte biserici (v. 20) şi funcţia lor este aceeaşi. Domnul Isus a spus: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12).

Aici Îl vedem pe Domnul Isus Hristos în calitatea Sa de Mare Preot. Hainele Sale sunt cele de mare preot – vezi Exod 28:2-4. Veşmintele acestea reprezintă neprihănirea / dreptatea inerentă a lui Hristos. În El nu este nici un păcat şi El nu a cunoscut nici un păcat.

În ce priveşte brâul de aur, istoricul Josephus scria că preoţii erau înfăşuraţi cu aceste brâie  peste piept. Obiceiul era ca hainele să fie strânse cu un brâu în jurul coapselor. Aici însă accentul nu este pus pe slujire, ci pe tărie sau putere. Este vorba de judecata Domnului în adevăr.

Ni se cere să-L vedem pe Domnul Isus Hristos ca Marele nostru Preot care stă în mijlocul acestor biserici. El judecă bisericile, îi judecă pe cei credincioşi pentru ca lumina să continue să strălucească. Este foarte important să înţelegem care este lucrarea prezentă a Domnului Hristos.

Am auzit foarte multe lucruri deplasate despre ce face Domnul Isus în prezent. Dar Scriptura nu ne lasă în necunoştinţă în această privinţă. Dimpotrivă, menţionează trei lucrări diferite.

Mai întâi, este lucrarea de mijlocire a lui Hristos. El este Marele nostru Preot. El stă la altarul de aur din ceruri unde trăieşte veşnic pentru a face mijlocire pentru noi (vezi Evrei 7:25). Noi ne bucurăm în mod deosebit de această parte a lucrării Sale.

În al doilea rând, este lucrarea de intervenţie a lui Hristos. El iese din Locul Sfânt spre ligheanul unde spală picioarele celor care sunt ai Săi. El îi spală pe cei care şi-au mărturisit păcatele. Chiar şi creştinii au păcate şi aceste păcate trebuie mărturisite pentru a avea părtăşie cu El. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). În prezent Domnul Isus este încins cu ştergarul şi poartă ligheanul pentru spălarea noastră. El intervine spre binele şi în folosul nostru.

În prima sa epistolă, Ioan scrie: “Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi.” El a făcut totul pentru ca noi să nu păcătuim. Nu ştiu cum stau lucrurile în viaţa voastră, dar eu n-am ajuns încă la acest nivel. Ca să fiu sincer, nici n-am întâlnit pe nimeni care să fi atins această stare în care să nu mai păcătuiască deloc. Dar Ioan adaugă: “Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor …” (1 Ioan 2:1). Isus Hristos este Mijlocitorul nostru. El este Avocatul nostru care ne apără atunci când suntem acuzaţi de Satan, care este acuzatorul fraţilor.

Dar mai este încă o lucrare a lui Hristos care nu este foarte populară. Este lucrarea menţionată în primul capitol din Apocalipsa şi cred că acesta este unul din motivele pentru care această secţiune din Apocalipsa este atât de puţin cunoscută. În acest fragment vedem lucrarea de verificare, de inspectare pe care o face Domnul Isus. Scriptura ne spune clar ce face Domnul Isus astăzi. El S-a înălţat la cer şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu. S-a aşezat pentru că lucrarea de răscumpărare a omului din păcat se încheiase. El a murit pe pământ pentru a ne mântui şi trăieşte azi în cer pentru a ne păstra mântuiţi. Cred că este mai ocupat astăzi încercând să ne păstreze mântuiţi decât a fost atunci când trăia pe pământ.

Avem deci trei lucrări ale lui Hristos: cea de mijlocire, lucrarea de intervenţie şi cea de inspectare, de cercetare, de verificare. La aceasta ne vom opri acum. În versetul 13 Domnul este înfăţişat în mijlocul celor şapte sfeşnice. În cartea Exodul citim despre sfeşnicul de aur. Acesta era cea mai frumoasă piesă de mobilier din cortul întâlnirii. Era făcut din aur curat şi avea câte trei braţe de fiecare parte a suportului principal.

Capătul fiecărui braţ era lucrat ca o floare de migdal deschisă şi aici erau puse candelele (Exod 25:37). Candelele sau lămpile reprezintă Duhul Sfânt, în timp ce sfeşnicul de aur în sine Îl reprezintă pe Domnul Isus Hristos – slava şi dumnezeirea Sa. Hristos a trimis Duhul Sfânt în lume. Sfeşnicul de aur susţine lămpile şi acestea, la rândul lor, dau lumină şi descoperă astfel frumuseţea şi slava sfeşnicului. Aceasta este imaginea pe care o avem în Apocalipsa. Am încrederea că Duhul Sfânt vi-L face real chiar acum pe Domnul Isus Hristos, în toată slava, măreţia şi frumuseţea Sa; atât de real încât să vă vedeţi pe voi înşivă în lumina prezenţei Sale în timp ce El vă cercetează. Aceasta nu este o învăţătură care se bucură de popularitate astăzi. Nu ne place să fim cercetaţi sau “inspectaţi”, dar în Apocalipsa Îl vedem pe Domnul Isus în mijlocul sfeşnicelor exercitând tocmai această lucrare de cercetare.

Nu este o lucrare nouă aşa cum o să vedem data viitoare!

 

Până atunci însă, rămâneţi cu har şi pace!