Itinerar Biblic Ep.0565 PSALMII Cap. 22:15-31

Tema: Rugăciunea lui Israel pentru succesul lui Mesia

 

Dragi ascultători suntem acum la Psalmul 20. Încă de la începutul călătoriei noastre de astăzi în Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să vă spun că acest psalm nu este inclus în categoria psalmilor mesianici, dar eu l-am considerat astfel pentru că este o profeţie despre Mesia şi despre lucrarea Sa de răscumpărare.

Mie mi se pare că acest psalm este într-o strânsă legătură cu cei doi psalmi care urmează. Dealtfel, în Israel, aceşti psalmi erau cântaţi împreună în manieră liturgică. Unii experţi consideră că aceşti psalmi erau intonaţi de cei care conduceau serviciul de închinare, leviţii, şi de închinătorii din adunare care răspundeau antifonic.

Episcopul Horne, un important cercetător al Scripturii, spunea următorul lucru despre acest psalm: “Biserica se roagă pentru binele regelui Mesia, care pleacă la luptă, ca apărător şi izbăvitor al ei; pentru ca El să fie acceptat de Tatăl şi pentru împlinirea voii Sale.” Episcopul Horne ar fi pus punctul pe I dacă ar fi spus “rămăşiţa lui Israel” în loc de “Biserica” pentru că acest psalm se referă la Israel.

În altă ordine de idei, şi acesta este un psalm care vorbeşte despre harul lui Dumnezeu.

Haideţi să vedem ce spune el:

Ps. 20:1

v.1    Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,

Ce spuneţi dragi ascultători? Este cineva care  nu vrea să fie auzit de Dumnezeu, mai ales atunci când traversează perioade de criză?

Cred că toţi vrem să ne audă Dumnezeu “în ziua necazului”, nu-i aşa? Ei bine aceasta este şi urarea lui David.  Acum, dacă este un psalm al lui David, probabil că unii se întreabă ce este cu numele lui Iacov în acest loc. Cred cî prin harul lui Dumnezeu apare aici numele lui Iacov. Lui Dumnezeu nu I-a fost niciodată ruşine să fie numit Dumnezeul lui Iacov. Mie mi-ar fi fost ruşine de Iacov din cauza unora dintre lucrurile pe care le-a făcut. Poate că şi vouă v-ar fi fost ruşine, dar nu şi lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a mântuit pe Iacov prin harul Său.

Ps. 20:2

v.2  să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfînt, şi să te sprijinească din Sion!

Despre ce locaş sfânt este vorba aici? Despre biserică? Nu. Despre locaşul sfânt din Ierusalim. Unde este Sionul? În Israel, bineînţeles. Este foarte clar.

Ps. 20:3

v.3  Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mîncare, şi să primească arderile tale de tot! (Oprire.)

Aici nu este vorba despre jertfele noastre, ci despre jertfa lui Hristos de care Îşi aduce aminte Dumnezeu. În zilele vieţii Sale pe pământ, Hristos nu a adus înaintea lui Dumnezeu numai “rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi lacrimi” (Evrei 5:7), ci şi, în final, propriul trup ca jertfă.

Nu ştiu dacă aţi observat, dragi ascultători, dar după  acest verset 3 apare indicaţia de “Oprire”, care este un îndemn la meditaţie.

Dragii mei, oricât de agitate ar fi aceste vremuri, trebuie să vă faceţi timp să vă gândiţi, să meditaţi asupra Cuvântului lui Dumnezeu.

Ps. 20:4-6

v.4  Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale!

v.5  Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!

v.6  Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfînt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.

Tatăl va asculta rugăciunile Domnului Isus. Amintiţi-vă că El a spus: “Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că întotdeauna Mă asculţi…” (Ioan 11:41-42). Hristos este probabil Singurul Căruia Tatăl Îi ascultă întotdeauna rugăciunile şi Căruia Îi răspunde întotdeauna.

Ps. 20:7-9

v.7  Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.

v.8  Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare.

v.9  Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne cînd Te chemăm!

Împăratul este pentru Israel. Pentru noi, astăzi El este Mântuitorul. Noi ne rugăm în numele lui Isus. “Mântuieşte, Doamne” este Osana în ebraică. Acesta este un psalm minunat. Fie ca Dumnezeu să vă facă pe deplin conştienţi de frumuseţea şi de adevărul acestor cuvinte! Fie ca noi toţi să le depozităm în inima noastră şi să medităm la ele în trecerea noastră prin această viaţă.

Dacă tot mai vorbit despre trecere, să trecem atunci şi la următorul psalm, psalmul 21.

Acesta este un alt psalm pe care eu îl consider mesianic, deşi nu este inclus în lista psalmilor mesianici pe care v-am prezentat-o la începutul studiului nostru şi nici nu este citat ca atare în Noul Testament (cu referire la Hristos).

Cu toate acestea, nu cred că puteţi citi acest psalm fără să ajungeţi la concluzia că se referă la El. De fapt, evreii spun de foarte multă vreme că acest psalm vorbeşte despre Mesia. Targumul care este varianta parafrazată caldeană a Vechiului Testament, şi Talmudul susţin că împăratul menţionat în acest psalm este Mesia. Marele învăţat al Talmudului, Rabbi Solomon Issaci, cunoscut sub numele de Rashi (născut în 1040 d. Hr.) era în favoarea acestei interpretări, dar a sugerat că ar trebui să se renunţe la ea pentru că creştinii foloseau acest psalm ca o dovadă că Isus din Nazaret este Mesia. Eu cred că această este o mărturie foarte bună în favoarea ideii că Psalmul 20 se referă la Domnul Isus.

Este interesant de remarcat faptul că acest psalm este folosit biserici care sărbătoresc Înălţarea. În aceste biserici se sărbătoreşte înălţarea, adică întoarcerea Domnului Isus în slavă şi prezenţa Sa în cer ca Mare Preot care mijloceşte pentru noi. Nu ştiu de ce atât de mulţi creştini acordă o importanţă atât de scăzută înălţării la cer a lui Hristos. Adesea noi sărbătorim cu mare fast Crăciunul şi Paştele, poate chiar şi Rusaliile, dar uităm de înălţarea la cer a lui Hristos. Pentru mine, aceasta este o zi cu totul deosebită iar acest psalm ne oferă prilejul de a ne gândi la înălţarea Domnului nostru. Îl vom vedea pe Domnul Isus ca împărat în cer şi vom vedea judecata care va veni asupra celor care L-au respins.

Conform subtitlului din Biblie, acesta este tot un psalm al lui David. Avem aici o referire la domnia viitoare a lui Hristos ca împărat peste acest pământ. Acest psalm a fost folosit în închinarea din templu. Un cercetător al Scripturii a făcut următorul comentariu: “Fiecare monarh iudeu a fost doar un prototip inferior al adevăratului Împărat al lui Israel: şi toate speranţele şi aspiraţiile inimilor pioase pentru împăratul contemporan lor, fie el David sau unul din urmaşii săi, treceau dincolo de acesta, spre El, Cel care va fi Domnul lui David şi în acelaşi timp fiul său.”

Să vedem cum începe: Psalmul 21:1

v.1     Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i-o dai Tu. Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău!

Deşi David vorbeşte pe baza propriei experienţe, interpretarea principală se referă la Domnul Isus Hristos.

“Împăratul se va bucura în puterea Ta.” Iată ce spune Biblia în Evrei 12:2 despre Domnul Isus: “… Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

 

Acest verset ne vorbeşte despre bucuria Domnului nostru care ne pune la dispoziţie mântuirea. El Se bucură în tăria şi puterea care au fost revărsate asupra Lui. Domnul Isus a ajuns în cer; îngerii şi toate domniile i-au fost supuse. Astăzi El poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25).

Ps. 21:2

v.2  I-ai dat ce-i dorea inima, şi n’ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.

În rugăciunea Sa către Tatăl ceresc, Domnul Isus a spus: “Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine” (Ioan 17:1). Această rugăciune, la fel ca toate cererile Domnului Isus, va primi răspuns. Aceasta este rugăciunea înălţării, El este la dreapta lui Dumnezeu. “I-ai dat ce-i dorea inima.” Când era încă pe pământ, Domnul Isus a spus: “Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17:24). Această rugăciune îşi va primi răspunsul în viitor, când noi vom fi cu El. Isus a venit pe pământ pentru a face posibil acest lucru. Tatăl ceresc nu “a lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele” lui Isus. Şi după aceste versete avem semnalul de “Oprire”. Opriţi-vă puţin şi meditaţi la aceste cuvinte.

Ps. 21:4-6

v.4  Îţi cerea viaţa, şi i-ai dat-o: o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie.

v.5  Mare este slava lui în urma ajutorului Tău. Tu pui peste el strălucirea şi măreţia.

v.6  Îl faci pe vecie o pricină de binecuvîntări, şi-l umpli de bucurie înaintea Feţii Tale.

Haideţi să mai citim şi o altă traducere a acestor versete: “A cerut de la Tine viaţa: Tu i-ai dat viaţă lungă pentru totdeauna şi pentru eternitate! Mare este gloria lui în mântuirea Ta; l-ai îmbrăcat cu strălucire şi măreţie. Pentru că l-ai rânduit pentru totdeauna spre binecuvântări; l-ai umplut de bucurie înaintea feţei Tale.”

Domnul Isus Hristos a venit să-Şi dea viaţa pentru cei mulţi, aici, pe pământ. Cât a trăit pe pământ, El a fost smerit şi S-a rugat cu multe lacrimi înaintea Tatălui ceresc. Rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani a fost cu totul extraordinară. Sufletul Său era tulburat profund, cuprins fiind de o întristare de moarte. În Psalmul 102;23, 24 citim: “El mi-a frânt puterea în drum, şi mi-a scurtat zilele. Eu zic: ‘Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, tu, ai cărui ani ţin veşnic!’” El a cerut viaţă, lungime de zile, cum spune originalul ebraic, dar a murit în floarea tinereţii. Nu avea decât 33 de ani când a părăsit acest pământ. Înaintea prinderii Sale, Isus Se ruga astfel Tatălui: “Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Iar în Evrei 5:7 ni se spune: “El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, datorită temerii Lui evlavioase…”. Cum a fost ascultat, dacă a murit? Da, a murit, dar Dumnezeu L-a înviat din  morţi. Acum El trăieşte în trupul Său omenesc glorificat pentru toată veşnicia. Isus Se află acum la dreapta lui Dumnezeu. “Mare este slava lui în mântuirea Ta.” Cât de mare este slava lui Dumnezeu pentru că m-a mântuit pe mine şi pentru că v-a mântuit şi pe voi!

Ps. 21:7-9

v.7  Căci împăratul se încrede în Domnul; şi bunătatea Celui Prea Înalt îl face să nu se clatine.

v.8  Mîna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc,

v.9  şi-i vei face ca un cuptor aprins, în ziua cînd te vei arăta; Domnul îi va nimici în mînia Lui, şi-i va mînca focul.

Dumnezeu nu este numai un Dumnezeu al mântuirii. Pentru că El a murit pe cruce pentru cei păcătoşi, Dumnezeu este şi un Dumnezeu al judecăţii. Cei care L-au respins pe Isus Hristos sunt duşmanii Săi. Nu credeţi în iad? Biblia învaţă despre iad. Dacă nu credeţi în iad, înseamnă că nu sunteţi de acord cu Biblia.

Odată a venit la mine un bărbat care mi-a spus foarte tranşant: “Eu nu cred în iad”. Eu i-am replicat: “Ştiţi că în felul acesta nu sunteţi de acord cu ce spune Biblia?” “Nu-mi pasă”, mi-a răspuns el, “eu nu cred în existenţa iadului.” Atunci i-am spus: “Vei ajunge să crezi într-o bună zi. Va veni ziua în care vei descoperi că iadul există.”

Sigur că iadul nu este un subiect plăcut. Dar cine a spus că este? Dumnezeu nu-Şi găseşte nici o plăcere în cei pierduţi. Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe oameni. Aceasta este lucrarea Sa minunată, nu judecata deşi… este o certitudine că  judecata va veni. Dacă nu doriţi mântuirea Lui, nu vă mai rămâne altceva decât judecata.

“Şi-i vei face ca un cuptor aprins în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui şi-i va mânca focul.” Acest verset este clar. Focul este foc şi judecata este judecată.

Ps. 21:10-13

v.10  Le vei şterge sămînţa de pe pămînt, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.

v.11  Ei au urzit lucruri rele împotriva ta, au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.

v.12  Căci îi vei face să dea dosul, şi vei trage cu arcul tău asupra lor.

v.13  Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, şi vom cînta şi vom lăuda puterea Ta.

În acest psalm, dragi ascultători, cred că  vedem, cât se poate de clar suferinţa şi crucea Domnului Isus  Hristos. El a purtat crucea pentru bucuria care-i stătea înainte spune scriitorul epistolei către evrei. (Evrei 12:2)

Acum Împăratul este în ceruri. El este încununat cu slavă şi cinste. În ceruri, Domnul Isus mijloceşte pentru poporul Său. Bucuria Sa este de nedescris pentru că a pregătit pentru noi o mântuire atât de mare. Domnul Isus aşteaptă clipa în care va reveni pentru a domni în slavă pe acest pământ.

Aş dori să vă mai dau un alt exemplu, o altă descriere a Domnului Isus Hristos din prezent.

Prima dată când a venit pe pământ, Isus Hristos era un om al durerii obişnuit cu suferinţa.

Cineva mi-a spus odată: “Toate portretele lui Isus pe care le-am văzut înfăţişează un Hristos solemn şi serios.”

Dragii mei, nu mă interesează prea mult cum este pictat Isus de către oameni, pentru că eu  ştiu că El nu arată aşa astăzi. Domnul Isus stă la dreapta Tatălui şi inima Sa este plină de bucurie. El vrea să ne transmită şi nouă această bucurie.

O, dragi ascultători, de-ar fi posibil să-L zărim măcar pentru o fracţiune de secundă pe Domnul nostru din ceruri! Cât a fost pe pământ, duşmanii Săi au făcut complotat împotriva Sa, dar Isus s-a încrezut în Iehova. În viziunea lui Ioan din Apocalipsa 12, balaurul, care îl reprezintă pe Satan, vrea să devoreze copilul femeii care urmează să nască şi care Îl reprezintă pe Hristos. (Femeia este Israel.) Înainte ca balaurul să apuce să devoreze pruncul, acesta a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său. Acolo este El şi astăzi.

Un alt lucru interesant cu acest psalm 21, este acela că el ne oferă o imagine despre judecată, imagine care va fi dezvoltată foarte mult în cartea Apocalipsa. Aici ne este spus un lucru foarte serios. Apostolul Pavel spune, în 2 Tes. 1:7-8: “şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.” Aceasta este o descriere a venirii Domnului la judecata pe care o va face asupra duşmanilor Săi. Mai departe, în versetele 9 şi 10, apostolul Pavel continuă: “Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.” Aşadar, Psalmul 21 este un psalm despre înălţarea lui Hristos.

Dragii mei, chiar acest eveniment al înălţării trebuie să ne provoace la o evaluarea cât se poate de seriase a relaţiei noastre cu Dumnezeu. Cum stăm? Ce rol are Dumnezeu în viaţa noastră? Este El doar un Dumnezeu pentru situaţii de criză sau este Dumnezeul care ne-a creat şi care ne-a mântuit mai apoi?

Înălţarea nu este un eveniment care îl scoate pe Domnul Isus din istorie, din scena vieţii. Haideţi să gândim puţin! Înainte de înviere avem naşterea Domnului Isus.

Dragii mei, sunt mii de naşteri în fiecare oră. Cu toate acestea naşterea Domnului Isus nu este ca oricare alta. Şi nu este deosebită pentru că s-a născut dintr-o fecioară. Este deosebită pentru că reprezintă întruparea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă în cele din urmă naşterea Domnului.

Apoi avem viaţa Domnului. Din nou, nu este ceva obişnuit, nu este o viaţă de aventurier, este viaţa care ne arată modelul sfinţeniei şi neprihănirii.

În cele din urmă această viaţă este răsplătită cu moartea pe cruce. Şi aici avem mii de cazuri de oameni care au murit pe Cruce. Dar fie că au murit pe drept fie că nu, din punct de vedere al legilor umane, Domnul a murit pentru păcatele noastre pentru a împlini legea lui Dumnezeu.

Avem mai apoi învierea. Chiar şi aici avem mai mult decât un precedent. Biblia vorbeşte despre oameni care au fost reînviaţi. Învierea Domnului Însă este tocmai validarea jertfei Sale.

Avem apoi înălţarea. Dragii mei, înălţarea Domnului Isus ne trimite cu gândul la cel puţin două lucruri extrem de importante.

În primul rând, prin înălţarea Sa, Domnul împlineşte una din promisiunile Sale care implică mijlocirea Sa.

Iată ce spune Domnul Isus şi este înregistrat de Matei în Evanghelia Sa. Matei 26:64  ,,Da“, i-a răspuns Isus, ,,sînt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.` `

Tot aici avem marcat şi cel de al doilea motiv de bucurie pentru noi. Este vorba despre revenirea Domnului Isus. Într-un al lor El reconfirmă acest lucru spunând chiar că El pregăteşte un loc ca acolo unde este El să fim şi noi cei ce credem în El.

Aceasta este valabil pentru cei ce-l iubesc pe Domnul. Dar cei ce nu se gândesc la El? Cei ce nu-L iau în serios? Ei ce vor face? Ei bine.. . aceasta este o altă poveste şi nu are un final fericit. Pe cei ce nu au acceptat darul făcut de Dumnezeu îi aşteaptă judecata şi răsplata pentru păcatele lor. Fie însă, dragi ascultători, ca niciunul din cei ce ascultă emisiunea noastră să nu aibă parte de un asemenea final ci să se bucure de frumoasele cuvinte ale Domnului: Vino, rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului Tău!

Fiţi Binecuvântaţi!