Itinerar Biblic Ep.0526 – IOV Capitolele 23:1-26:7

 

Tema: Cel de-al şaptelea răspuns al lui Iov

Dragi ascultători ne îndreptăm cu paşi mari către punctul culminant al acestei cărţi – intervenţia lui Dumnezeu.

Parcă şi noi aşteptăm aceasta, având în vedere multele vorbe spuse atât de Iov cât şi de prietenii săi.

De această dată, Iov le răspunde prietenilor lui pentru a şaptea oară. Acum însă el îşi exprimă dorul profund după Dumnezeu… Ar vrea să-şi prezinte cazul înaintea lui Dumnezeu.

Iov începe să simtă că este supus încercării de către Dumnezeu şi că El va fi acela care îl va conduce şi îl va scoate cu bine din aceste încercări. Să vedem deci ce aflăm din acest capitol cu numărul 23 din cartea Iov:

Iov 23:1-2

v.1   Iov a luat cuvîntul şi a zis:

v.2  ,,Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile.

Iov spune: “Voi îmi vedeţi starea şi mi-aţi auzit plângerea. De fapt, starea mea este mai rea decât pare, este mult mai rea decât vă pot spune eu.”

Iov 23:3

v.3  Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie,

Iov doreşte foarte mult să fie în prezenţa lui Dumnezeu. Ar fi fost minunat dacă prietenii lui ar fi ştiut cum să-l aducă pe iov în prezenţa tronului harului. El nu are nevoie de un tron al judecăţii… a fost deja acolo. Şi a avut deja parte de nuiaua disciplinei, nu încape nici o îndoială. Este nevoie de cineva care să-l aducă pe Iov în prezenţa lui Dumnezeu.

Iov 23:4

v.4  mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi.

Iov spune că vrea să ajungă în prezenţa lui Dumnezeu pentru a se apăra. Dragul meu prieten, nimeni nu poate veni în prezenţa lui Dumnezeu pentru a se apăra. Tot ce putem face noi în prezenţa lui Dumnezeu este să ne declarăm vinovaţi. Toţi suntem vinovaţi înaintea Lui; nici unul dintre noi nu face excepţie. Aşa cum vom vedea în capitolele următoare, când ajunge în prezenţa lui Dumnezeu Iov nu îşi mai apără poziţia. El îşi va schimba total tonul.

Iov 23:5

v.5  Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.

Iov se gândeşte la ce-i va spune Dumnezeu. El se întreabă unde Îl poate găsi pe Dumnezeu. Pot să vă asigur că orice persoană care are o astfel de dorinţă puternică în inima sa Îl va găsi pe Dumnezeu. Dumnezeu îi va veni în întâmpinare.

Iov 23:6-9

v.6  Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m’ar asculta negreşit.

v.7  Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

v.8   Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:

v.9  dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.

Nu-l vom găsi pe Dumnezeu dacă vom alerga de colo-colo. El este aproape, mai aproape decât ne imaginăm noi, mai aproape decât următoarea noastră suflare. Iov spune că a alergat în toate cele patru puncte cardinale în încercarea de a-L găsi pe Dumnezeu.

Iov 23:10

v.10  Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m’ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.

Acum începe să pătrundă câte o rază de lumină în sufletul lui Iov: “Sunt încercat pentru un scop. Nu ştiu care este acest scop şi nu-l înţeleg, dar Dumnezeu foloseşte toate acestea în viaţa mea.”

Dragi prieteni, nu aţi descoperit şi voi în inima şi în viaţa voastră că necazul întăreşte însăşi fibra credinţei voastre? Nu aţi descoperit şi voi că necazul şi încercarea vă conferă un caracter moral cum nu aţi mai avut niciodată? Aţi trăit şi voi experienţa puterii şi a mângâierii lui Dumnezeu în mijlocul furtunii? Ştiţi că Dumnezeu nu a promis niciodată că vom scăpa de furtuni, ci a promis doar că ne va aduce cu bine în port. Pentru mine, această promisiune este de ajuns.

Iov 23:11-12

v.11  Piciorul meu s’a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m’am abătut dela ea.

v.12  N’am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

Iov avea o dorinţă sinceră de a cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu şi după câte ne dăm seama, el respecta şi împlinea acest Cuvânt. Dumnezeu este Cel care ne învaţă Cuvântul Său. Iov nu înţelegea sau nu interpreta corect Cuvântul lui Dumnezeu. Ştiţi că unele lecţii din Cuvântul lui Dumnezeu nu pot fi învăţate doar prin simpla lor studiere. Ele sunt învăţate prin experienţă. Multe din adevărurile lui Dumnezeu sunt învăţate sau însuşite în felul acesta.

Răspunsul lui Iov continuă în capitolul 24, dar el are tendinţa de a folosi multe cuvinte pentru a spune acelaşi lucru.

Elifaz îi făcuse lui Iov invitaţia de a se împrieteni cu Dumnezeu. Iov îşi exprimă dorinţa de a-L găsi pe Dumnezeu. El Îl cunoaşte pe Dumnezeu ca Răscumpărător – am văzut că aşa L-a numit într-un capitol anterior. Dar Iov nu înţelege ce se întâmplă cu el şi are nevoie de mângâiere, de ajutor şi de lumină din cer, pentru că de la prietenii săi sigur nu le primise.

Elifaz eşuase în încercarea de a-l face pe Iov să mărturisească păcatul secret pe care îl credea existent în viaţa lui Iov. Efectul discursului lui Iov a fost acela că l-a pus pe Iov în situaţia de a se apăra din nou, cu şi mai multă convingere. De fapt, îl determină să pună o altă întrebare: “De ce este Dumnezeu atât de aspru cu mine? S-ar părea că El îngăduie acţiunile altora, care sunt cu adevărat păcătoşi şi care nici măcar nu-şi ascund păcatul.”  Aceasta este ideea centrală a argumentului său din capitolul 24.

Iov 24:1-2

v.1    Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

v.2    Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

Iov enumeră în cele ce urmează păcatele celor nelegiuiţi, pe care el îi vede mai răi decât el. Unii sunt necinstiţi; ei mută hotarele şi fură animalele celor săraci.

Iov 24:3-4

v.3  iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

v.4  îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

Cei răi nu sunt corecţi în afacerile lor şi profită de cei în nevoie.

Iov 24:6

v.6  Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

Şi cel nelegiuit, şi cel bun obţin roade de pe pământul lor. Iov se întreabă de ce ambii au parte de recolte, când cel rău a fost necinstit şi l-a înşelat şi păgubit pe cel sărac.

Aceşti oameni nelegiuiţi au omorât, au furat, au comis adulter şi totuşi i se permite să ajungă la mormânt la fel ca ceilalţi.

Iov 24:16

v.16  Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

 

Nu numai că ajung la mormânt la fel ca ceilalţi, dar chiar se pare că cei nelegiuiţi sunt imuni la judecată aici, pe pământ. Mai mult, s-ar părea că ei sunt chiar favorizaţi în timpul vieţii lor pe pământ şi nu le lipseşte nimic. Iov se gândeşte la starea lui mizerabilă, la boala care îl apasă după ce a rămas fără nimic şi apoi priveşte la cei nelegiuiţi. El vede că aceştia o duc foarte bine şi spune: “Pur şi simplu nu înţeleg. Vreau să ştiu de ce sunt hărţuit aşa? De ce mi se întâmplă aşa ceva?”

Iov 24:25

v.25  Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?“

Aşa cum am văzut, dragi ascultători, prietenii lui Iov nu l-au ajutat deloc. De fapt, nu au făcut decât să-i ofere o nouă ocazie de a se plânge.

Pot să spun că  în calitate de pastor, am auzit, de foarte multe ori, următoarea întrebare: “De ce îngăduie Dumnezeu să mi se întâmple acest lucru?”

Toţi auzim această întrebare, ba chiar o rostim şi noi adesea. Aceasta este şi întrebarea lui Iov: “De ce îngăduie Dumnezeu să trec prin toate acestea? Eu sunt un om bun şi corect şi sufăr, în timp ce nelegiuiţii aceia o duc bine şi se bucură de viaţă. De ce?”

Este o întrebare apare zilnic în mintea a milioane de oameni. Iov nu-L înţelege pe Dumnezeu şi, aşa cum vom vedea, el nu se înţelege nici pe sine însuşi. Totuşi, credinţa lui Iov în Dumnezeu era foarte mare, în ciuda cunoaşterii limitate pe care o avea asupra lui Dumnezeu.

Dar, iată că un nou vorbitor se înghesuie la tribună. Este Bildad din Şuah. În capitolul 25 avem ultimele cuvinte ale lui Bildad din această carte. Din fericire, acest al treilea discurs al lui este scurt. Bildad îşi pierde energia de a-l mai combate pe Iov. Probabil că se întreabă: “Dacă Iov este vinovat, de ce nu cade sub acest bombardament al argumentelor noastre?”

Iov şi-a menţinut integritatea. Nu a dat înapoi nici un pas şi s-a împotrivit spuselor celor trei prieteni. Să ne amintim că Bildad este tradiţionalistul. El crede că Dumnezeu urmează anumite legi. Lucrurile au fost făcute sau au mers aşa vreme de două mii de ani, aşa că de ce să se schimbe acum ceva? El este omul de ştiinţă care pune viaţa în eprubetă şi spune: “Vezi? La fel se întâmplă de fiecare dată!” Legea lui Dumnezeu spune că îi va pedepsi pe păcătoşi. Şi totuşi, se întreabă Bildad, de ce nu cedează Iov dacă este un păcătos vinovat.

Sunt mulţi teologi şi oameni de ştiinţă care vorbesc cu multă convingere despre felul în care a fost creat pământul. Ei par să ştie cu exactitate ce a făcut Dumnezeu în anumite condiţii acum două milioane de ani.

Poate că eu sunt unul din cei mai mari sceptici pe care i-aţi cunoscut vreodată. Această asumare a unei cunoaşteri ce nu poate fi obţinută prin experienţă pur şi simplu nu este justificată. Aceşti oameni nu ştiu nici ce se va întâmpla mâine, aşa că nu ştiu cum pot pretinde că au descoperit ce s-a întâmplat acum două milioane de ani? De unde vine autoritatea cu care susţin ei acest lucru?

Părerea mea este că aceşti oameni se păcălesc pe ei înşişi, dar şi pe cei care-i ascultă. Eu unul am obosit să-i tot aud vorbind despre ce s-a întâmplat acum nu ştiu câte milioane de ani. Ştie cineva cu exactitate ce înseamnă primul capitol din Geneza? Dacă Moise ar fi astăzi aici şi ar auzi unele din explicaţiile acestea ştiinţifice, ar zâmbi şi ar spune: “Ce de au mai aflat băieţii aceştia de când am scris eu Geneza! S-ar părea că ei ştiu mai mult decât am ştiut eu la vremea aceea!”

Atât Bildad, cât şi intelectualii contemporani ar trebui să ţină minte un lucru: căile lui Dumnezeu întrec capacitatea omenească de pricepere. Dar să ne aplecăm asupra textului capitolului 25:

Iov 25:1-2

v.1   Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

v.2  ,,Puterea şi groaza sînt ale lui Dumnezeu; El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.

Bildad are o concepţie înaltă despre Dumnezeu, ceea ce este bine.

Iov 25:3

v.3  Cine ar putea să-I numere oştile? Şi peste cine nu răsare lumina Lui?

O traducere mai bună ar fi “peste cine nu trece lumina Lui”, în sensul că nimic nu scapă atenţiei şi prezenţei divine. Nimic nu poate fi ascuns de El.

Iov 25:4

v.4  Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?

Aceasta este o întrebare bună. El ar fi trebuit să pună întrebarea aceasta de la început. Deşi întrebarea este potrivită, el nu are răspunsul potrivit. Iov 25:5

v.5  Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sînt curate înaintea Lui;

Dragi ascultători, oamenii au ajuns pe Lună şi au descoperit că este un loc destul de prăfos şi de neprimitor. Este acoperită cu praf şi noroi, cu cenuşă vulcanică – ceea ce înseamnă că nu este tocmai locul potrivit pentru un picnic. Nu este la fel de romantică de sus cum este de aici, de jos, de unde o privim în timp ce ne plimbăm cu iubita prin parc. Nici Marte nu pare să fie o planetă mai curată. Nici măcar stelele nu sunt curate înaintea lui Dumnezeu.

Iov 25:6

v.6  cu cît mai puţin omul, care nu este decît un vierme, fiul omului, care nu este decît un viermuşor!“

Sunt mulţi cei care nu acceptă o asemenea imagine. Mie îmi place. Oamenii vorbesc astăzi despre faptul că noi tragem dintr-un vierme. Noi nu ne tragem din viermi: suntem viermi. Asta suntem înaintea lui Dumnezeu.

Cum poate un om născut din femeie să fie curat înaintea lui Dumnezeu? Aceasta este întrebarea. Este o întrebare bună, întrebarea cea mai importantă. Bildad nu a dat nici un răspuns. Numai Domnul Isus Hristos are răspuns la această întrebare.

După acest scurt discurs al lui Bildad, avem un discurs foarte lung

Acesta este discursul cel mai lung al lui Iov, pornind de la capitolul 26 până la capitolul 31.

În acest discurs, Iov îşi afirmă credinţa în Dumnezeu, Creatorul său. Eu zic că abia aici începem să vedem adevărata sa problemă.

Să începem acum studierea discursului lui Iov urmând să-l continuăm şi în întâlnirile noastre viitoare:

Iov 26:1-3

v.1   Iov a luat cuvîntul şi a zis:

v.2  ,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

v.3    Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!

“Bildad, tu nu mi-ai dat nici un răspuns. Ţofar, nici nu tu nu ai avut nici un răspuns pentru mine. Elifaz, răspunsurile tale nu m-au ajutat. Voi toţi aţi vorbit mult fără să spuneţi nimic de folos pentru situaţia mea.” Cei trei prieteni spuseseră multe lucruri bune, dar fără o semnificaţie directă pentru Iov şi fără să-i spună lui ceva de folos în starea în care se afla. Nici unul dintre ei nu fusese capabil să-i spună lui Iov care este motivul suferinţei sale.

Iov 26:4

v.4  Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

“Pentru cine vorbeşti tu, Bildad?” Ai pus, în cele din urmă, întrebarea corectă, dar nu ai dat şi un răspuns. Aşa că, spune-mi, cui i-au folosit cuvintele tale?

În continuare Iov îşi desfăşoară discursul care se va întinde pe câteva capitole. În acest discurs, el îşi va dezgoli complet sufletul. El are multe de spus şi multe din expresiile sale de aici sunt cu adevărat minunate. El abordează subiectul creaţiei şi al lui Dumnezeu ca şi Creator.

Iov 26:5-7

v.5  Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;

v.6  înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n’are acoperiş.

v.7  El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

S-a vorbit mult despre faptul că Dumnezeu “întinde miazănoaptea deasupra spaţiului gol”. Unii au încercat să arate că există un spaţiu gol, un vid în nord şi că nu există stele într-un loc anume din nord. S-a vorbit de o “gaură în nord”. Totuşi, de când avem aceste telescoape foarte puternice, mai ales radio-telescoape, putem vedea că nu putem îndrepta acest aparat în nici o direcţie fără să dăm de o mulţime de stele – alte universuri. Iov spune că Dumnezeu a acoperit spaţiul gol.

Spaţiul este tot o creaţie a lui Dumnezeu. Ne uităm spre cer şi vedem o stea creată de Dumnezeu. La milioane de ani-lumină de ea se află o altă stea, creată tot de Dumnezeu. Ce le împiedică să se lipească una de alta sau să se ciocnească asemenea maşinilor noastre pe autostradă? Ei bine, Dumnezeu a pus spaţiu între ele. Ce este spaţiul? Unii vor răspunde: “nimic”. Dragi prieteni, spaţiul este ceva. Nu ştiu ce este, dar este ceva şi Dumnezeu a creat acest ceva pentru a ţine corpurile cereşti departe unele de altele. Este ca un lubrifiant care împiedică ciocnirea şi frecarea acestor corpuri cereşti.

Ascultaţi ce spune apostolul Pavel: “Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom. 8:38-39). Literal, “nici o altă făptură” este “nici un alt lucru creat”. Spaţiul (cosmic) este una din creaţiile lui Dumnezeu. Acesta este un lucru la care ne-am putea gândi mult şi bine: ce este spaţiul?

Este nevoie de destul de mult timp pentru a ajunge pe lună. Ce se află în această distanţă dintre pământ şi lună? Să nu-mi spuneţi că nimic, pentru că este ceva. Nu ştiu ce, nu sunt în măsură să răspund la această întrebare. Ştiu doar că noi îi spunem “spaţiu”, ştiu că Dumnezeu l-a creat şi că este acolo pentru a sluji scopului lui Dumnezeu.

Dumnezeu ţine suspendat pământul pe neant (spânzură pământul pe nimic). Cine i-a spus lui Iov acest lucru? Să nu uităm că Iov a trăit în vremea patriarhilor. Totuşi. Acest om ştia că pământul este suspendat în spaţiu. Faptul că Dumnezeu suspendă acest glob pământesc în spaţiu, fără nici un punct de sprijin în afară de legile Lui foarte clare era un concept necunoscut astronomilor antici.

Dar Iov înţelesese faptul că Dumnezeu ţine suspendat pământul pe neant. Nu este nici o temelie sub el. Dacă ar cădea, în ce direcţie ar lua-o?

Noi vorbim despre forţa gravitaţiei, dar aceasta este o forţă de atracţie către centrul pământului. Dacă ajungi departe, în spaţiu, nu mai este nici o forţă care să atragă în vreo direcţie. Aşa că, unde este sus şi unde este jos? Şi ce menţine pământul suspendat în spaţiu? Avem un răspuns în Coloseni 1:17: “El este înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.” Cuvântul grecesc – “sunistemi” – arată că toate lucrurile se susţin, se ţin la un loc. Prin Hristos se ţin toate la un loc.

Dragii mei, doresc ca aceasta să ţină şi loc de concluzie a călătoriei noastre de astăzi în Cuvântul lui Dumnezeu. Este un lucru important pentru viaţa noastră şi o credinţă care aduce speranţă şi bucurie: Prin Hristos se ţin toate lucrurile.

Fie ca El să vă ţină în binecuvântarea Sa.