Itinerar Biblic Ep.0520 – IOV Cap. 11:1-13:5

 

Tema: Primul discurs al lui Ţofar

Dragi ascultători, suntem din nou introduşi în atmosfera discuţiilor dintre Iov şi prietenii săi.

Dacă până acum am fost martori la intervenţiile primilor doi prieteni ai lui Iov, iată că acum îl cunoaştem şi pe ultimul dintre ei.

Numele lui este Ţofar şi el este legalistul grupului. El presupune că Dumnezeu lucrează în conformitate cu anumite măsuri sau legi. El pretinde că poate şti ce va face Dumnezeu într-o circumstanţă anume.

Ţofar diferă de Bildad care este tradiţionalist. Bildad spune că poţi apela la trecut, poţi cerceta ce s-a întâmplat în trecut şi poţi învăţa astfel să înţelegi prezentul şi viitorul. El are o minte ştiinţifică. El este asemenea omului de ştiinţă care spune că îţi poate spune ce vârstă are pământul numai după analiza unei roci. Şi Ţofar are o minte ştiinţifică, dar el pune accentul pe legi. Dacă ar trăi astăzi, probabil că ar fi ateu. Filozofia lui spune că acest univers este condus de legi. Este evident că nu putem avea legi fără a avea o sursă care a creat aceste legi. Cu toate acestea, Ţofar pleacă de la premisa că universul fizic urmează anumite legi.

Ţofar este tipul omului care îţi cere să-i pui întrebări pentru a-ţi demonstra că are răspuns la toate. El este glasul legalismului. El susţine că Dumnezeu este limitat de legi şi că nu acţionează niciodată dincolo de cercul propriilor legi. Probabil că Ţofar este membrul cel mai în vârstă al grupului şi vorbeşte cu o fermitate dogmatică şi cu o sinceritate şi o asprime mai mare decât cele manifestate de Bildad. Să vedem deci ce are de spus acest prieten al lui Iov şi pentru aceasta vom parcurge capitolul 11 din cartea Iov.

Iov 11:1-2

v.1     Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

v.2 ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

Ţofar vrea să spună că Iov îşi acoperă păcatul prin vorbe. Iov tocmai încercase să explice faptul că un om în starea lui, un om care suferă ca el nu poate să se prefacă. Ţofar pur şi simplu ignoră acest lucru şi spune că Iov încearcă să-şi justifice poziţia prin vorbe şi să încerce să scape astfel de recunoaşterea greşelii sale.

Este adevărat că există oameni care au capacitatea de a scăpa dintr-o situaţie neplăcută prin vorbire meşteşugită. Unii sunt chiar foarte pricepuţi la manipularea celor din jur prin vorbirea lor. Aşa reuşesc unii avocaţi să câştige procese dificile. Atunci nu se mai pune problema că s-a făcut dreptate, ci că avocatul a fost destul de şiret şi s-a priceput să manipuleze juriul prin talentul său oratoric. Dar nu acesta este cazul cu Iov.

Iov 11:3

v.3  Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

[În engleză – “Îi vor face minciunile tale pe oameni să tacă?”] Ţofar face încă un pas şi îl acuză pe Iov că minte. După ce l-a acuzat de prefăcătorie, acum îl acuză de minciună.

Se pare că este chiar mai dur decât Bildad care l-a acuzat pe Iov că este ipocrit, dar nu a spus că este şi mincinos.

Acum Ţofar îşi va lua poziţia cucernică a celui care este în cercul intim al lui Dumnezeu. El crede că ştie ce va face Dumnezeu într-o anumită situaţie. Desigur, în timp ce el este în interior, cu Dumnezeu, Iov este în exterior şi nu poate şti ce face Dumnezeu. Aşadar, Ţofar este de părere că Iov ar trebui să-l asculte pe el pentru că el are ultimul cuvânt şi acest cuvânt este, de fapt, cuvântul lui Dumnezeu.

Iov 11:4-5

v.4  Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.‘ –

v.5  A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

Ţofar spune că, de vreme ce Dumnezeu nu vorbeşte, va vorbi el în numele Lui.

Am primit recent o scrisoare foarte dură de la un bărbat care mă acuza pentru poziţia adoptată asupra unui subiect anume. Această poziţie era pentru el o indicaţie a faptului că sunt un om ignorant şi dogmatic şi că nu am nici un pic de discernământ spiritual. După care a început să-mi redea interpretarea lui asupra chestiunii în cauză. La sfârşit, a concluzionat: “Acum voi vedea dacă veţi asculta sau nu de Duhul Sfânt.”

Interesant, Nu? Omul acela pretindea că este glasul Duhului Sfânt. Dacă nu ascultam de el însemna că nu ascult de Dumnezeu.

În timp ce citeam această scrisoare am căpătat încredere când am observat că el nu era conştient de faptul că făcea tocmai lucrul de care mă acuza pe mine. Chiar dacă omul acela avea informaţii din interior la care eu nu puteam avea acces, este sigur că el nu proceda într-un asemenea mod încât să-mi fie de ajutor. Şi pentru că scrisoarea aceasta nu mă ajuta în nici un fel, a ajuns la coşul de gunoi. Am pus-o acolo pentru că nu conţinea nici un mesaj relevant pentru mine.

La fel, nu cred că Ţofar avea un mesaj folositor pentru Iov. Dacă ar fi fost unul scris Iov ar fi trebuit să-l arunce la gunoi!

Iov 11:6

v.6  şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

Ţofar mai curând îl loveşte pe Iov decât să-l mângâie. El îi spune lui Iov că nu primeşte nici măcar jumătate din ceea ce i se cuvine. Aceasta este o afirmaţie dură. Cu alte cuvinte, faptul că Iov suferă atât de mult arată că el este cu mult mai rău decât şi-ar fi imaginat prietenii lui.

Dragii mei, după cum cu uşurinţă puteţi observa, Ţofar nu este de prea mare folos pentru un om în situaţia lui Iov.

Trebuie să ne amintim că, în tot acest timp, Iov este bolnav şi că durerea lui este înfiorătoare. El chiar crede că orice moment poate fi ultima lui suflare, ba chiar îşi doreşte acest lucru. Ori, în aceste condiţii, cuvintele lui Ţofar numai cuvinte de mângâiere şi încurajare nu sunt.

Iov 11:7

v.7    Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

Aceasta este o afirmaţie minunat de frumoasă. Dar cine nu ştie acest lucru? Iov îi va spune mai târziu că toată lumea ştie acest lucru. Nimeni nu-L poate descoperi pe Dumnezeu: Dumnezeu este Cel care Se descoperă omului. Noi cunoaştem despre Dumnezeu numai ceea ce El este dispus să ne reveleze despre Sine însuşi. Eu am ajuns la concluzia că Dumnezeu ne-a descoperit foarte puţine despre El însuşi. De fapt, puţinul pe care ni l-a descoperit ne-a lăsat pe unii cu gura căscată de uimire, pe alţii înfricoşaţi şi pe alţii nedumeriţi. Aşa că nu este de mirare că nu ne-a descoperit mai multe.

Nu-L puteţi descoperi pe Dumnezeu începând aşa cum a făcut Columb când a plecat în căutarea unui drum mai scurt către Indii. Şi nici nu-L puteţi descoperi pe Dumnezeu plecând cu o rachetă în spaţiul cosmic.

Poate vă amintiţi ce-au publicat ruşii în ziarele lor la începutul explorării lor spaţiale. Ei au publicat ştirea că nu L-au descoperit pe Dumnezeu în spaţiu şi concluzia lor era că Dumnezeu nu există.

Să ştiţi, dragi prieteni că putem trimite astăzi tot felul de aparate în spaţiu, dar ele nu-l vor găsi pe Dumnezeu. Este absurd să te gândeşti că Dumnezeu ar putea fi descoperit astfel.

Omul nu poate să se uite printr-un microscop sau printr-un telescop pentru a-L descoperi pe Dumnezeu. Este nevoie ca Dumnezeu să Se descopere pe Sine omului. Deşi Ţofar spune un lucru profund şi adevărat, acesta nu este nou pentru Iov.

Iov 11:8-9

v.8  Cît cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

v.9  Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

Ţofar îi oferă lui Iov un discurs impresionant şi înălţător despre Dumnezeu. Dar pur şi simplu nu atinge în nici un fel problema lui Iov.

Iov 11:10-12

v.10  Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?

v.11  Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

v.12  Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s’a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

Desigur, aici el vorbeşte despre Iov, nu despre sine însuşi! Despre sine, Ţofar nu poate crede decât că este omul care deţine toate răspunsurile.

Iov 11:13-14

v.13  Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

v.14  Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

Încă o dată, Ţofar pleacă de la premisa că Iov are ceva de ascuns, un păcat secret pe care Iov nu vrea să-l recunoască. Toţi cei trei prieteni ai lui Iov presupun că el are ceva de ascuns, că încearcă să acopere ceva. Dar Iov nu este conştient de un astfel de lucru pe care ar trebui să-l recunoască. Totuşi, vom vedea mai târziu că este ceva de genul acesta în viaţa lui.

Iov 11:15-17

v.15  Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

v.16  îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s’au scurs.

v.17  Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

Ţofar spune: “Dacă vei recunoaşte păcatul din viaţa ta, dacă te vei lăsa de el, Dumnezeu îţi va asculta rugăciunea şi îşi va răspunde. Vei fi repus în drepturi.”

Iov 11:20

v.20  Dar ochii celor răi se vor topi; ei n’au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!“

El încheie prin a-i spune lui Iov: “Va veni ziua în care judecata lui Dumnezeu va fi asupra ta dacă nu-ţi mărturiseşti păcatul ascuns.” El prezice o judecată completă şi definitivă asupra lui Iov.

Astfel se încheie discursul lui Ţofar care este, de fapt, un atac asupra lui Iov. Toţi cei trei prieteni au spus ce au avut de spus. Acum urmează răspunsul lui Iov, unul din cele mai lungi discursuri din carte.

Noi vom începe acum cu prima lui parte, urmând să continuăm la următoarea noastră întâlnire pe calea undelor.

Acest răspuns mai lung al lui Iov încheie prima rundă de discursuri. Să nu uităm că în vremea lui Iov oamenilor le plăcea foarte mult să se ocupe cu astfel de întreceri de ordin intelectual. Ei se luau la întrecere pentru a vedea cine are mintea mai ascuţită.

Astăzi preferăm atletismul sau sportul de orice alt fel. Nici măcar nu ne mai trece prin cap că am putea asista la alt fel de competiţii.

Să vedem deci ce răspuns a dat Iov, omul aflat în suferinţă unor oameni care în loc de mângâieri vin cu acuzaţii. Începem cu capitolul 12:

Iov 12:1-2

v.1   Iov a luat cuvîntul şi a zis:

v.2  ,,S’ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!

Iată o afirmaţie plină de sarcasm şi încă una foarte bună. Iov spune: “Voi credeţi că aveţi toate răspunsurile. Voi sunteţi neamul omenesc şi înţelepciunea va muri o dată cu voi!” Până atunci, ei vorbiseră ca şi când Iov ar fi fost un nătărău şi ei ar fi avut toate răspunsurile din lume.

Iov 12:3

v.3  Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?

Iov cunoaşte tot atât de multe lucruri ca şi ei. Problema este că ei nu au vorbit despre situaţia lui Iov aşa cum se prezintă aceasta. Aş vrea să vă atrag atenţia asupra unui lucru important în aceste discursuri pentru ca să-l urmăriţi şi voi în timp ce citiţi. În loc să-l conducă pe Iov la decizia de a se judeca pe sine însuşi, cei trei prieteni nu fac decât să-l împingă spre dezvinovăţire. Ei îl atacă pe Iov în aşa fel încât îl forţează să se apere tot timpul.

Mai mult, cei trei nu L-au invitat pe Dumnezeu în scenă. Ei nu au vorbit despre un Dumnezeu al îndurării şi al harului, ci numai despre un Dumnezeu al legii. Deşi El este un Dumnezeu al legii, Dumnezeu este şi un Dumnezeu al harului şi al îndurării. Prietenii lui Iov au invocat experienţa, tradiţia şi legalismul, dar nu au adus în scenă ADEVĂRUL. Când şi-au prezentat acuzaţiile la adresa lui Iov, ei l-au determinat pe prietenul lor să se apere şi să declare că el are dreptate. În momentul în care a început să se îndreptăţească singur, Iov nu-I dădea dreptate lui Dumnezeu. Până în acest punct, s-ar părea că Iov spune că Dumnezeu greşeşte şi El este Cel care ar trebui să fie criticat.

Aceasta este o poziţie adoptată de mulţi oameni şi astăzi, ba chiar este poziţia multor creştini. Prietenii lui Iov ar fi trebuit să-l aducă pe Iov în punctul în care el să se condamne pe sine însuşi şi să-I dea dreptate lui Dumnezeu.

Dragii mei, Dumnezeu a consemnat toate aceste discursuri în Cuvântul Său pentru a ne descoperi acest adevăr. Afirmaţiile lui Iov vor arăta cât de departe era el de adevărata zdrobire a duhului şi adevărata smerenie a minţii care izvorăsc atunci când omul este în prezenţa lui Dumnezeu.

Prietenii lui Iov nu l-au adus în situaţia de a spune, asemenea apostolului Pavel, “Nici un lucru bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească” (Rom. 7:18) sau “prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt” (1 Cor. 15:10).

Din nefericire, sunt prea mulţi creştinii care se laudă cu ceea ce sunt, cu ce au făcut şi cu cât de mult dau ei pentru Dumnezeu. Dacă-i asculţi pe ei, ţi se pare că Dumnezeu este de partea celui care primeşte şi ei sunt cei care dau mereu. Ei se situează pe o poziţie superioară lui Dumnezeu – în mintea lor, căci în realitate aşa ceva nu este posibil.

Dragi prieteni, noi nu avem o mărturie potrivită pentru Dumnezeu, indiferent cât de mare este numărul celor cărora le-am vorbit despre Isus, dacă nu avem această poziţie în care noi suntem condamnaţi şi Dumnezeu este Cel îndreptăţit, lăudat şi onorat. Aceasta este una din lecţiile importante ale acestei cărţi.

Mergem mai departe!

Iov 12:4-5

v.4  Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!

v.5  Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!

Iov este un om foarte bolnav în aceste momente, dar el le ţine piept celor trei prieteni. El le spune: “Voi sunteţi într-o poziţie foarte confortabilă şi vă permiteţi să-mi daţi sfaturi. Dar eu alunec în continuare. Cad şi voi nu aveţi nici un cuvânt de încurajare pentru mine.”

Din experienţa mea de pastor pot spune că există pericolul ca atitudinea profesională să intre în viaţa noastră şi să devină o rutină. Ajungem să facem lucruri în care nu ne mai implicăm sufletul, inima. Ei bine, Iov nu avea nevoie de profesionişti nesimţitori ci de oameni care să simtă durerea sa.

În restul capitolului, Iov arată că prietenii lui nu au o înţelepciune superioară cum lasă ei să se creadă. Ei nu sunt singurii care ştiu ceva despre Dumnezeu. Şi Iov cunoaşte câte ceva despre puterea lui Dumnezeu în viaţa şi în treburile oamenilor.

De această dată tonul lui Iov este amar şi sarcastic. Prietenii lui nu-l ajută deloc şi îşi doreşte foarte mult să apeleze direct la Dumnezeu. Odată cu această schimbare de ton se schimbă şi capitolul din care lecturăm. Este vorba acum de capitolul 13. Deci primele două versete!

Iov 13:1-2

v.1   Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.

v.2  Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sînt mai pe jos decît voi.

El ştie toate adevărurile enunţate de prietenii lui. Ei nu-i spuseseră nimic nou, nici un lucru pe care el să nu-l fi cunoscut şi nu i-au adus nici o mângâiere.

Iov 13:3

v.3  Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

Iov ar vrea să treacă de prietenii lui şi să apeleze direct la Dumnezeu. El vrea să discute cu Dumnezeu. Alta ar fi fost situaţia dacă ar fi fost de faţă cineva care să-i fi vorbit lui Iov despre îndurarea lui Dumnezeu şi despre felul în care doreşte Dumnezeu să-l ajute.

Iov 13:4

v.4  Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic.

Iov repetă faptul că prietenii lui nu au fost în stare să pună un diagnostic stării sale şi nici să-l ajute în vreun fel. Ei sunt ca un medic care are un pacient cu diabet şi spune că vindecarea va veni dacă îi va extirpa plămânii. Prietenii lui Iov pur şi simplu nu au înţeles deloc ce se întâmpla cu Iov.

Iov 13:5

v.5  O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

El le spune că lucrul cel mai bun pe care l-ar fi putut face pentru el ar fi fost să tacă din gură. Ar fi fost mai deştepţi dacă nu ar fi vorbit.

În mijlocul acestor lucruri, credinţa lui Iov rămâne neclintită. El a avut de suportat atacul nemilos al prietenilor săi care au ajuns să-i fie străini, aşa cum vom vedea mai departe.

Dragi ascultători, fie ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să ne vorbească şi nouă iar noi să ascultăm pentru a îngădui acea transformare de care viaţa noastră are nevoie.

Fiţi binecuvântaţi!