Itinerar Biblic Ep.0510 – ESTERA Capitolul 7:1- 8:12

 

Tema: Omul care a venit la cină dar a sfârşit la spânzurătoare

Dragi prieteni, l-am părăsit data trecută pe Haman când era pe piciorul de a se duce la ospăţul oferit de împărăteasa Estera. Era o onoare importantă, dar să vedem unde va conduce aceasta.

Dar să nu uităm că suntem la capitolul 7 din cartea Estera.

Estera 7:1, 2

v.1   Împăratul şi Haman s’au dus la ospăţ la împărăteasa Estera.

v.2   În această a doua zi, împăratul a zis iarăş Esterei, pe cînd beau vin: ,,Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.“

Haman s-a dus la banchet cu sentimente confuze. El este emoţionat şi entuziasmat de invitaţia împărătesei la cină, dar este în continuare supărat de onoarea şi cinstea de care avusese parte Mardoheu. Haman nu înţelege de ce a fost onorat Mardoheu, în timp ce el a fost trecut cu vederea.

Estera şi-a adunat în sfârşit curajul de a vorbi împăratului şi de a-i spune ce doreşte. Ea nu găsise puterea de a face acest lucru în timpul primului ospăţ, dar acum este gata, deşi tot are emoţii. Împăratul o întreabă din nou: “Care este cererea ta, împărăteasă Estera?” El îi spune din nou că este gata să-i ofere jumătate din împărăţie. Aceasta este a treia ocazie în care împăratul o întreabă pe împărăteasă ce anume o preocupă.

Estera 7:3, 4

v.3  Împărăteasa Estera a răspuns: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea!

v.4  Căci eu şi poporul meu sîntem vînduţi să fim nimiciţi, junghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vînduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n’ar putea să înlocuiască perderea făcută împăratului.“

Când a început să vorbească, Estera a scos la iveală un lucru înfricoşător. Atât împăratul, cât şi Haman au rămas uimiţi pentru că nici unul din ei nu-i cunoştea naţionalitatea. Cererea ei se referea la cruţarea vieţii ei şi a tuturor celor din poporul său. Mardoheu o învăţase să-şi păstreze sub tăcere naţionalitatea, de la început, încă de la prezentarea ei la concursul de frumuseţe şi nici măcar după ce devenise împărăteasă ea nu dezvăluise faptul că este evreică.

Haman obţinuse din partea împăratului edictul de nimicire a tuturor evreilor. El nu ştia că împărăteasa era evreică. Dar acum ea se alătură poporului ei, sub această pedeapsă, în momentul în care îşi dezvăluie naţionalitatea. Deşi ea fusese atât de departe de poporul ei încât nu dorise să se ştie că este evreică, acum ea se alătură poporului său condamnat de acest decret. Acest gest însemna că ea se identifica cu religia ei şi cu Dumnezeul ei, pentru că aceste două elemente merg mână în mână.

Estera îi spune împăratului: “Deşi împăratul ar fi suferit o mare pierdere, eu aş fi tăcut dacă am fi fost vânduţi ca robi. Dar problema este că urmează să fim ucişi într-o anumită zi!” Ea dorea ca împăratul să ştie că iudeii fuseseră trădaţi şi soarta care îi aştepta era nimicirea întregului popor.

Împăratul era uluit: cine ar îndrăzni să încerce s-o ucidă pe împărăteasă? Şi cine ar fi îndrăznit să-i omoare poporul? Cuvintele Esterei, lucrurile dezvăluite de ea au fost ca un şoc pentru împărat, care nu se aştepta deloc la aşa ceva. Împărăteasa urma să piară, la un loc cu poporul ei!

Estera 7:5

v.5  Împăratul Ahaşveroş a luat cuvîntul, şi a zis împărătesei Estera: ,,Cine şi unde este acela care are de gînd să facă aşa?“

Împăratul nu-şi revine din uimire. El nici măcar nu visa că se poate întâmpla aşa ceva în împărăţia lui. El nici măcar nu-şi dă seama care este poporul ce urma a fi nimicit. Ca să fim sinceri, acest om avea un respect mult prea mic pentru viaţă, în general. În campaniile sale din Grecia, el riscase şi pierduse viaţa a mii de oameni, fără ca acest lucru să-l deranjeze câtuşi de puţin. În vremea aceea, viaţa unui om nu valora prea mult. Numai că acum împăratul este deranjat de faptul că se atentase la viaţa împărătesei sale. El înţelege faptul că Estera este în pericol de moarte. Aşa că el întreabă: “Cine este omul acesta? Cine a îndrăznit să pună la cale aşa ceva?”

Nu cred că în acest moment Haman înţelesese ce se întâmpla, de fapt. El nu ştia că decretul său de nimicire a poporului iudeu o afecta şi pe împărăteasă. El nu ştiuse, până în acel moment, că împărăteasa era evreică. Aşa că stătea liniştit, la ospăţul împărătesei, cu încrederea deplină a funcţiei importante pe care o avea.

Ahaşveroş întreabă cine este omul care a pus la cale acest plan şi Estera are ocazia să-şi demonstreze astfel curajul. Ea îşi riscă viaţa spunând numele celui care era vinovat de acest plan.

Estera 7:6

v.6  Estera a răspuns: ,,Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!“ Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei.

Haman nu are nici o replică. El a rămas cu gura căscată la gândul că Estera este evreică.

Dragii mei, Dumnezeu lucrează din spatele scenei. El veghează asupra celor ce sunt ai Lui. Nici o armă îndreptată împotriva lui Israel nu va avea succes. Dumnezeu îi va binecuvânta pe cei care-i binecuvântează pe evrei şi îi va blestema pe cei care-i blestemă pe evrei. Providenţa lui Dumnezeu va ocroti poporul Său.

Împăratul este atât de uimit de turnura pe care o iau evenimentele, încât iese din sala ospăţului şi se duce în grădină. La urma urmei, este şi el implicat în acest plan într-o măsură oarecare. Aşa că simte nevoia să iasă şi să se gândească la această chestiune.

Estera 7:7

v.7   Şi împăratul, în mînia lui, s’a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s’a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa dela împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotărîtă în mintea împăratului.

Împăratul avea nevoie de câteva momente de gândire. El pur şi simplu nu credea că Haman ar face aşa ceva. Dar împărăteasa îi ceruse împăratului să-i cruţe viaţa din cauza lui Haman. El o credea pe împărăteasă. Împăratul avea nevoie să se răcorească un pic înainte de a lua o decizie corectă cu privire la necazul în care se afla împărăteasa şi la Haman, consilierul lui de încredere şi prim-ministrul împărăţiei.

În timp ce împăratul se plimba prin grădină, Haman a venit să-i ceară împărătesei să-i cruţe viaţa. Acest bărbat, atât de fioros încât era gata să ceară nimicirea unui singur popor, se umileşte acum ca un sclav înaintea împărătesei. El se târăşte în genunchi în faţa împărătesei pentru a implora bunăvoinţa ei. El îşi dă seama că împăratul nu va lăsa nepedepsit actul său şi că este pornit împotriva lui. Haman ştie că împărăteasa este singura lui speranţă. Este îngrozit de spaimă şi încearcă să obţină iertarea.

Estera 7:8

v.8  Cînd s’a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i-a zis: ,,Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?“

În timp ce o implora pe împărăteasă şi îi cerea îndurare, el începea să-şi dea seama că nu obţine nimic. El ştia că va fi pedepsit pentru răul pe care-l făcuse şi în nebunia aceea de moment el se îndreaptă spre patul pe care stătea împărăteasa. Vă amintiţi că în vremea aceea se stătea la masă pe nişte paturi joase, cu corpul întins la orizontală, sprijiniţi într-un cot. Iată că împăratul intră tocmai când Haman era la picioarele împărătesei, pe patul pe care stătea aceasta la masă. Atunci, furios, împăratul spune: “Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?” Îngrozit de frică, Haman se agăţase de patul acela pe care stătea împărăteasă. Împăratul mai avea puţin şi spunea: “Ce cauţi s-o atingi pe împărăteasă?”

Observaţi că împăratul Ahaşveroş nu trebuie să dea un ordin pentru ca să fie scos Haman afară. El a intrat din grădină, a văzut ce se întâmpla, a făcut o simplă afirmaţie şi cei care erau de faţă au ştiut ce trebuie să facă. Este interesant că slujitorii nu au făcut nici un gest până nu a vorbit împăratul. Ei pur şi simplu stăteau nemişcaţi şi priveau la ce se întâmplă. Împărăteasa nu le ceruse încă ajutorul. Ea era prea înspăimântată ca să mai cheme pe cineva în ajutor. Dar după ce a vorbit împăratul, aceşti slujitori l-au înhăţat imediat pe Haman.

Estera 7:9, 10

v.9  Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: ,,Iată, spînzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.“ Împăratul a zis: ,,Haman să fie spînzurat pe ea!“

v.10  Şi au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mînia împăratului s’a potolit.

Împăratul nu a pierdut timpul deloc. El era şi ofiţerul care ordona arestarea, şi judecătorul care proclama sentinţa. Haman a murit în aceeaşi noapte fiind agăţat de spânzurătoarea pe care o pregătise pentru Mardoheu. Aceasta este revelaţia unui mare adevăr care străbate Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel a exprimat acest principiu pentru cei credincioşi în Galateni 6:7 – “Nu vă înşelaţi singuri; Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Nu-i aşa că este interesant faptul că spânzurătoarea pe care o pregătise Haman pentru un om nevinovat este folosită pentru el însuşi?

Iacov a avut o astfel de experienţă. El l-a înşelat pe tatăl său. O, da, el era un tânăr foarte deştept! Iacov s-a îmbrăcat cu hainele lui Esau. Bătrânul Isaac l-a mirosit şi a spus: “Da, miroase ca fiul meu Esau.” Pe vremea aceea nu existau deodorantele de tot felul pe care le avem noi astăzi. Şi când Esau intra în încăpere, nu era nevoie să-l vezi, ştiai că este acolo după mirosul pe care-l emana. Aşadar, Iacov şi-a pus pieile acelea de capră pe mâini şi Isaac, care îşi pierduse vederea, spune: “După cum se simte la pipăit, el este.” Iacov credea că a dat dovadă de o mare inteligenţă. El este omul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu-l va lăsa să scape nepedepsit. Peste ani de zile, când va ajunge, la rândul lui, bătrân, fiii săi îi vor aduce o haină pestriţă înmuiată în sângele unei capre şi îi vor spune: “Este aceasta haina fiului tău?” Bătrânul Iacov va plânge cu amar. Şi el va fi înşelat de fiii săi.

Pavel ştia foarte bine cum operează această lege pentru că avea o experienţă bogată în acest sens. Se pare că el este cel care a poruncit ca Ştefan să fie ucis cu pietre. Cei care au început să arunce cu pietre şi-au pus hainele la picioarele lui. El era conducătorul lor. Dar nici el nu a scăpat fără consecinţe. Veţi spune: “El s-a întors la Dumnezeu şi Hristos i-a iertat păcatele.” Da, i-au fost iertat. Dar consecinţele nu au fost anulate. Omul culege ce a semănat. Pavel însămânţase ceva şi va culege roadele faptelor sale. În cea dintâi călătorie misionară, Pavel a intrat în ţinutul galatenilor şi a ajuns la Listra, unde oamenii au aruncat cu pietre în el şi l-au lăsat să moară. Pavel a trăit pe propria-i piele adevărul acestor cuvinte: “Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Dumnezeu nu îngăduie să fie batjocorit.

Haman are parte de aceeaşi experienţă. El a învăţat această lecţie în modul cel mai dur cu putinţă. El este omul care a mers la un ospăţ pentru ca aici să-şi afle condamnarea la moarte. Psalmistul spune: “Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde. Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi” (Ps. 37:35, 36). Fiţi atenţi la cuvintele psalmistului! Dacă vrei să fii rău şi să faci numai lucruri rele, eşti liber s-o faci! Poţi să te împotriveşti planului lui Dumnezeu pentru viaţa ta, dar nu-L poţi învinge pe Dumnezeu pentru că, în cele din urmă, vei ieşi din scenă. Asta s-a întâmplat cu Haman.

Noi suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu din cauză că suntem păcătoşi. Şi merităm pedeapsa lui Haman. Veţi spune: “Eu nu am comis niciodată o astfel de nelegiuire!” Cine a spus că aţi făcut aşa ceva? Dar aveţi aceeaşi natură omenească păcătoasă răzvrătită faţă de Dumnezeu. Este o natură care se împotriveşte lui Dumnezeu. Aşa cum eraţi voi, morţi în păcatele şi în fărădelegile voastre, Hristos a murit pentru voi, luând locul vostru pe cruce. Dragul meu prieten, dacă te vei încrede în El, Isus va deveni Mântuitorul tău.

Acum, deşi Haman este mort, ameninţarea morţii atârnă încă asupra fiecărui evreu. Decretul trimis deja care susţinea că toţi evreii vor fi omorâţi într-o zi anume era încă în vigoare. Pentru că este o lege a mezilor şi a perşilor, decretul nu poate fi schimbat. Aceasta reprezintă o problemă reală. Care este soluţia? Următorul  capitol, adică capitolul 8 va răspunde la această întrebare.

Estera 8:1, 2

v.1  În aceeaşi zi, împăratul Ahaşveroş a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmaşul Iudeilor. Şi Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie cu el.

v.2    Împăratul şi-a scos inelul, pe care-l luase înapoi dela Haman, şi l-a dat lui Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman.

Pentru prima dată, Estera face cunoscută legătura ei de rudenie cu Mardoheu. Acest om provocase emiterea decretului de moarte asupra iudeilor prin refuzul său de a se închina înaintea lui Haman.

Din acest pasaj deducem că împăratul folosea cu foarte multă largheţe inelul acela care conferea putere celui ce îl avea. Era de ajuns să fie presat în ceară de pe un înscris pentru ca actul acela să aibă putere de lege care nu poate fi schimbată. Acest inel ajunge acum la Mardoheu. Chiar dacă acum inelul este pe mâini bune, tot îmi menţin părerea că împăratul era cam neglijent în ce priveşte această unealtă destul de puternică.

Estera 8:3

v.3  Apoi Estera a vorbit din nou înaintea împăratului. S’a aruncat la picioarele lui, a plîns, l-a rugat să oprească urmările răutăţii lui Haman, Agaghitul, şi izbînda planurilor lui împotriva Iudeilor.

Estera a cerut ajutorul împăratului, dar nu se putea face nimic pentru schimbarea decretului. Acesta nu putea fi schimbat nici în formă, nici în fond. Nici măcar împăratul, autoritatea supremă în imperiu, nu putea face nimic.

Împăratul îşi arată din nou bunăvoinţa faţă de împărăteasă şi întinde sceptrul spre ea, făcându-i semn să se ridice şi să vorbească.

Estera 8:4-6

v.4  Împăratul a întins toiagul împărătesc de aur Esterei, care s’a ridicat şi a stat în picioare înaintea împăratului.

v.5  Ea a zis atunci: ,,Dacă împăratul găseşte cu cale şi dacă am căpătat trecerea înaintea lui, dacă lucrul pare potrivit împăratului, şi dacă eu sînt plăcută înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, şi scrise de el cu gînd să peardă pe Iudeii cari sînt în toate ţinuturile împăratului.

v.6  Căci cum aş putea eu să văd nenorocirea, care ar atinge pe poporul meu, şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu?“

 

Estera îi spune foarte clar împăratului că judecata împotriva lui Haman nu are nici un folos dacă nu se face ceva pentru salvarea poporului ei. Ceva trebuie să se facă pentru ca poporul împărătesei să fie salvat.

Estera 8:7

v.7  Împăratul Ahaşveroş a zis împărătesei Estera şi Iudeului Mardoheu: ,,Iată, am dat Esterei casa lui Haman, şi el a fost spînzurat pe spînzurătoare, pentrucă întinsese mîna împotriva Iudeilor.

Este adevărat că împăratul le-a dat Esterei şi lui Mardoheu casa lui Haman, dar acest gest nu ducea la cruţarea vieţii iudeilor. Situaţia era la fel de rea pentru iudei cum era înainte de moartea lui Haman.

Estera 8:8

v.8  Scrieţi dar în folosul Iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desfiinţată.“

Mardoheu acţionează rapid.

Estera 8:9

v.9  Logofeţii împăratului au fost chemaţi în vremea aceea, în a douăzeci şi treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, şi au scris, după tot ce a poruncit Mardoheu, Iudeilor, căpeteniilor oştirii, dregătorilor şi mai marilor celor o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi aşezate de la India la Etiopia, fiecărui ţinut după scrierea lui, fiecărui popor după limba lui, şi Iudeilor după scrierea şi limba lor.

Sunt chemaţi din scribii pentru a face copii ale noului decret în fiecare limbă din împărăţie.

Estera 8:10-12

v.10  Au scris în numele împăratului Ahaşveroş, şi au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimes scrisorile prin alergători, călări pe cai şi catîri născuţi din iepe.

v.11  Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie Iudeilor, ori în care cetate ar fi fost, să se adune şi să-şi apere viaţa, să nimicească, să omoare şi să peardă, împreună cu pruncii şi femeile lor, pe toţi aceia din fiecare popor şi din fiecare ţinut cari ar lua armele să-i lovească, şi să le prădeze averile.

v.12  Aceasta să se facă într’o singură zi, în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar.

Decretul original nu este schimbat, nu este modificat în nici un fel. Acest lucru  este posibil. El rămâne în vigoare. Dar este emis un alt decret şi este trimis la fel ca primul. Şi acesta este semnat de împărat. Întreaga putere a împăratului, demonstrată de armata împăratului şi de ofiţerii lui, este acum de partea iudeilor. Imaginea este cu totul alta acum. Când apare acest nou decret, inimile iudeilor se umplu de bucurie şi de veselie.

Dragii mei, ce imagine avem aici. Nu de puţine ori am auzit întrebări de genul: “Dacă este imposibil pentru un om să împlinească Legea, de ce nu o schimbă Dumnezeu?”

Dragii mei, Legea nu este greşită. Apoi, nu-i putem cere lui Dumnezeu să schimbe standardele doar pentru că noi nu suntem în stare să le atingem.

Cu toate acestea Dumnezeu nu ne-a lăsat să murim, El ne-a salvat. El a făcut ca puterea Cerului, puterea izbăvirii să fie de partea noastră.

Vedeţi, dragi ascultători, ce minunat este Dumnezeu?

Să ne bucurăm de el!

Vom reveni la istoria Esterei și iudeilor din Susa dar până atunci rămâneţi cu binecuvântarea celui PreaÎnalt!