Itinerar Biblic Ep.0483 – NEEMIA Cap. 8:9-9:3

 

Dragi prieteni, vă propun să continuăm călătoria noastră în capitolul 8 al cărţii lui Neemia.

Am văzut data trecută că Neemia, împreună cu Ezra, acum că erau terminate lucrările legate de ziduri, au pus la punct un program pentru citirea publică a Bibliei.

Încercam să vă încurajez să vă imaginaţi ce s-ar întâmpla dacă aşa ceva s-ar întâmpla în zilele noastre. Adică să avem persoane, plasate din loc în loc,

Să presupunem că s-a citit primul capitol din Efeseni. “În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi…”. Bineînţeles că aici ar apărea întrebări imediat. Ce vrea Pavel să spună? Propovăduieşte doctrina predestinării? Ce este doctrina predestinării? Poate că o mare adunare de citire a Bibliei ar duce la o adevărată trezire spirituală astăzi. În mod cert aşa a fost în vremea lui Neemia.

Citirea Legii, însoţită de întrebări şi răspunsuri i-a făcut pe oameni să înţeleagă Legea. Fiecare stătea la locul lui şi când apărea vreun lucru pe care nu-l înţelegea, punea întrebări şi îşi clarifica nelămurirea. Eu cred că toată Biblia ar trebui învăţată în felul acesta şi că fiecare verset neclar ar trebui lămurit oamenilor.

Dar mai avem o lecţie în Neemia 8:8. Se folosesc multe metode în predicarea Cuvântului. Există abordarea psihologică sau abordarea academică şi multe derivă din acestea.

Un creştin i-a spus directorului unui seminar teologic despre metoda mea de a predica explicând Biblia verset cu verset. Directorul i-a replicat: “Da, probabil că e şi aceasta o metodă, dar sigur nu este metoda academică şi corectă de a predica.”

Tot ce pot să spun este că aşa mă călăuzeşte Domnul să procedez şi eu cred că această metodă este îndreptăţită din punct de vedere biblic. Vă rog recitiţi versetul 8 din Neemia 8: “Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră.” Noi avem nevoie să înţelegem ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său.

Am ocazia să vorbesc în multe locuri şi am auzit Scriptura citită în toate modurile imaginabile. Din când în când dau peste câte un creştin care se ridică şi citeşte din Biblie cu mare respect şi putere. El citeşte arătând că este conştient că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.

Alteori am ocazia să văd fraţi care citesc cu nasul în Biblia lor şi atât de încet încât nu-i aude nimeni dincolo de rândul al treilea. Neemia spune că oamenii care lămureau poporul “citeau desluşit”. Aşa doreşte Dumnezeu să citim şi noi, dragii mei.

Ezra şi bărbaţii care îl ajutau nu făcuseră cursuri de retorică sau de vorbire în public, dar credeau cu putere că acela era Cuvântul lui Dumnezeu şi citeau în conformitate cu această convingere. Acesta este modul în care doreşte Dumnezeu să ne conducem şi noi serviciile religioase. Nu contează cât de frumos cântă corul sau câte înflorituri ale limbajul în care este transmis mesajul. Dacă Biblia nu este citită desluşit şi dacă sensul ei nu este explicat pentru ca oamenii să înţeleagă despre ce se vorbeşte, atunci predica aceea nu va fi de nici un folos. Dumnezeu vrea ca oamenii să înţeleagă ce se citeşte din Cuvântul Său.

Să revenim deci şi noi la textul biblic, începând cu versetul 9.

Neemia 8:9

v.9    Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, şi Leviţii cari învăţau pe popor, au zis întregului popor: ,,Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu plîngeţi!“ Căci tot poporul plîngea cînd a auzit cuvintele Legii.

Mulţi dintre cei prezenţi nu auziseră niciodată Cuvântul lui Dumnezeu. Citirea clară şi învăţătura Legii i-a făcut pe mulţi să plângă din cauza revelării păcatului lor. Impactul emoţional a fost puternic şi au curs lacrimi de pocăinţă din belşug. Este posibil să fi fost şi lacrimi de bucurie, pentru că oamenii erau emoţionaţi de ceea ce se întâmpla cu ei în acele momente.

Neemia 8:10

v.10  Ei le-au zis: ,,Duceţi-vă de mîncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi trimeteţi cîte o parte şi celor ce n’au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mîhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.“

Dragi prieteni, dacă vă vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu, dacă rămâneţi cu ceva ziditor din ceea ce auziţi, veţi dori să vă duceţi să faceţi un lucru bun pentru cineva. De asemenea, veţi dori să faceţi ceva pentru Dumnezeu.

Am auzit o povestioară hazlie care este o replică la situaţia în care un elev ajută o bătrână să treacă strada. Se spune că în una din acele zone în care se retrag pensionarii  cineva a venit cu un nou tip de vitamine atât de eficiente încât o bătrânică mărunţică a ajutat doi elevi să treacă strada!

Dragul meu prieten, te asigur de un lucru: Cuvântul lui Dumnezeu este o vitamină care te va face să doreşti să faci un bine altcuiva.

“Trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit”. După ce auzise Cuvântul Domnului, poporul trebuia să aibă grijă şi de cei săraci. “Nu vă mâhniţi, bucuraţi-vă, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” În Filipeni 4:13 Pavel el spune credincioşilor: “Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” Iar în Filipeni 4:4, el spune: “Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: bucuraţi-vă!” Pavel le spunea credincioşilor din vremea sa că sursa puterii lor este bucuria în Domnul. Secretul puterii este rugăciunea, dar sursa puterii este bucuria. Cuvântul lui Dumnezeu ar trebui să vă umple de bucurie. De aceea cred că este ceva în neregulă cu un serviciu religios care nu vă face bucuroşi şi nu vă binecuvântează inima.

În general după predică, la terminarea serviciului, mă duc şi stau la uşă pentru a da mâna cu oamenii. Sunt momente în care ei vin şi-mi strâng cu bucurie. Pentru mine acela este semnul că mesajul lui Scripturii a ajuns la inima lor. Acolo unde ajunge Cuvântul lui Dumnezeu se produce o transformare.

Cuvântul lui Dumnezeu este făcut pentru a vă aduce bucurie. Acesta este unul din motivele pentru a scris Ioan prima sa epistolă. În 1 Ioan 1:4, el spune: “Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Dumnezeu nu vrea ca voi să vă simţiţi doar binişor, ci vrea să aveţi o imensă bucurie prin citirea şi studierea Cuvântului Său. Studiul Bibliei ar trebui să aducă multă bucurie în viaţa voastră. Dacă nu este aşa, trebuie să acceptaţi adevărul că ceva este în neregulă cu voi. Ar trebui să veniţi în rugăciune înaintea Domnului şi să spuneţi: “Doamne, vreau să am bucurie când citesc şi studiez Cuvântul Tău. Oricare ar fi norul din viaţa mea, înlătură-l Tu pentru ca să am şi eu parte de bucuria Domnului în studiul Cuvântului.”

Mersul la biserică ar fi îndeletnicirea cea mai fericită dacă toţi credincioşii s-ar bucura de Cuvântul Domnului aşa cum doreşte El.

Apropo! Aţi văzut vreodată o mulţime de suporteri care se duc la un meci de fotbal? Este ca o sărbătoare datorită bucuriei celor implicaţi. Aţi văzut cum arată feţele celor care intră în biserică duminică dimineaţa? Parcă ar spune: “Ce povară! Trebuie să-mi fac datoria!” Sigur că mulţi vin la biserică încărcaţi de diferite poveri, dar acestea ar trebui să fie ridicate în timpul serviciului divin. La ieşire, inimile oamenilor ar trebui să fie pline de bucurie.

Neemia 8:12

v.12  Şi tot poporul s’a dus să mănînce şi să bea. Şi au trimes cîte o parte şi altora, şi s’au veselit mult. Căci înţeleseseră cuvintele cari li se tîlcuiseră.

Eu sper din toată inima că acest studiu biblic vă face să vă veseliţi.

Astăzi am citit trei scrisori. Una era de la un misionar descurajat căruia Cuvântul lui Dumnezeu îi aduce bucurie. O alta era despre o familie care fusese pe cale de a se destrăma. Cuvântul lui Dumnezeu adusese bucurie în acea familie. A treia scrisoare era de la un bărbat a cărui inimă se umpluse de amărăciune şi venim ca urmare a denigrării pe care alţii o făcuseră. Scriptura însă i-a adus şi lui liniştea.

Biblia lucrează în inima fiecăruia dintre noi, dragii mei, dar cu o singură condiţie: dacă noi îngăduim acest lucru.

Neemia 8:13

v.13  A doua zi, capii de familie din tot poporul, preoţii şi Leviţii, s’au strîns la cărturarul Ezra, ca să audă tîlcuirea cuvintelor Legii.

Studiul iniţial al Legii lui Dumnezeu i-a determinat pe mulţi dintre lideri să vină la Ezra a doua zi pentru a primi mai multe informaţii.

Sunt adesea implicat în conferinţe  biblice care durează mai multe zile. Să ştiţi că nu sunt foarte impresionat de persoane care vin la mine duminică seara şi spun: “A fost o zi extraordinară. Am fost binecuvântat din plin.”

De obicei, le caut pe  acele persoane luni seara şi dacă nu vin, mă întreb dacă au fost sincere duminică seara. Atunci când eşti atins de Cuvântul lui Dumnezeu, el provoacă şi o sete după mai mult.

Neemia 8:14-16

v.14  Şi au găsit scris în Lege că Domnul poruncise prin Moise, că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi, în timpul sărbătorii lunii a şaptea.

v.15  Atunci au trimes să răspîndească vestea aceasta în toate cetăţile lor şi la Ierusalim: ,,Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic, şi ramuri de copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, cum este scris.“

v.16  Atunci poporul s’a dus şi a adus ramuri, şi au făcut corturi pe acoperişul caselor lor, în curţile lor, în curţile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea porţii apelor şi pe locul deschis dela poarta lui Efraim.

Aceasta este celebrarea sărbătorii corturilor. Locuitul în corturi pe timpul acestei sărbători era un semn de aducere aminte cu privire la grija şi ocrotirea lui Dumnezeu arătate poporului Israel în timpul călătoriei acestuia din Egipt în Canaan.

Poporul din vremea lui Neemia asculta de Legea care îi fusese citită. Ei ascultaseră Cuvântul lui Dumnezeu şi acum împlineau ce poruncise acest Cuvânt. Dragi prieteni, este important să citiţi şi să studiaţi Cuvântul lui Dumnezeu şi să aveţi inimile pline de bucurie datorită acestui lucru, dar la fel de important este şi să vă supuneţi şi să ascultaţi de cele citite, să lăsaţi ca acest Cuvânt să lucreze în viaţa şi în inima voastră.

În capitolul următor vom vedea că rezultatul acestei adunări de citire a Legii a fost o autentică trezire spirituală.

Să vedem mai întâi ce înţelegem prin cuvântul “trezire”. Din păcate ,este un cuvânt înţeles greşit de foarte mulţi oameni. Înseamnă recăpătarea vieţii şi a vitalităţii. Înseamnă şi recăpătarea cunoştinţei. Se referă la ceea ce îşi pierde viaţa, aproape că ajunge la moarte, ba chiar uneori duce la moarte, la ceea ce a rămas fără vitalitate dar îşi revine la viaţă.

Apostolul Pavel vorbeşte despre învierea lui Hristos în Romani 14:9. El spune: “Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat (a revenit la viaţă) ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii.” Aici este folosit termenul “trezire” într-un mod potrivit.

Evident că noi folosim termenul de “trezire” numai pentru cei credincioşi. Este vorba despre credincioşi într-o stare spirituală decăzută care îşi recapătă energia şi puterea spirituală. În acest sens este folosit cuvântul “trezire” cu referire la capitolul 9 din Neemia. Sunt convins că ştiţi că acest termen şi-a lărgit sensul astăzi fiind folosit şi pentru cei necredincioşi care vin la Hristos. De fapt, aceste două lucruri depind unul de altul. Nu poţi avea o recoltă de suflete câştigate pentru Hristos fără ca mai întâi să fie readuşi la viaţă cei credincioşi.

Ei bine în acest capitol cu numărul 9 din cartea lui Neemia vom asista la o perioadă de trezire spirituală care a urmat citirii Cuvântului lui Dumnezeu.

Citirea Cuvântului a durat ceva, a continuat pentru o perioadă oarecare de timp – nu ştim exact cât. Cărturarul Ezra citea de la un amvon improvizat în faţa mulţimii adunate înaintea porţii apelor. Poporul a plâns din cauza emoţiei provocate de auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Emoţia aceasta era inevitabilă, dacă ţinem seama de faptul că aceşti oameni nu mai auziseră până atunci Cuvântul lui Dumnezeu. Efectul profund pe care l-a avut acest demers asupra lor s-a concretizat în transformarea stării spirituale a poporului lui Dumnezeu. Ei au recunoscut că sunt departe de standardul stabilit de Dumnezeu pentru ei.

Am văzut, în cartea lui Ezra, că şi asupra lui a avut efect această citire a cărţii Legii. Trebuie să recunoaştem faptul că nu poate avea loc nici o trezire spirituală fără Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa cum am mai spus, Dwight L.Moody era convins că următoarea trezire spirituală care va veni după el va fi o trezire prin Cuvântul lui Dumnezeu. Eu mi-aş dori ca evangheliştii de astăzi să acorde o atenţie mai mare Bibliei decât metodelor, sentimentelor, apelurilor emoţionale şi grandomaniei care nu este în mod necesar o caracteristică a trezirilor autentice.

Observaţi ce a făcut Dumnezeu pentru poporul acesta:

Neemia 9:1, 2

v.1    În a douăzeci şi patra zi a aceleiaş luni, copiii lui Israel s’au adunat, îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărînă, pentru ţinerea unui post.

v.2    Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se de toţi străinii, au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.

Ei şi-au mărturisit păcatele – pe ale lor şi pe ale părinţilor lor.

Neemia 9:3

v.3  După ce au şezut jos, au cetit în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi; şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s’au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor.

Cuvântul lui Dumnezeu le descoperise starea de păcat în care trăiau. Postul, îmbrăcatul în saci şi cenuşă demonstrau sinceritatea lor. Au urmat apoi mărturisirea şi închinarea înaintea lui Dumnezeu.

Generaţia tânără de astăzi este foarte critică la adresa generaţiei trecute. Cei mai în vârstă critică şi ai această atitudine critică a tinerilor şi se întreabă cum poate fi rezolvată această problemă.

Dragii mei, dacă aceşti tineri, care pentru mulţi sunt incomozi, iresponsabili şi în multe alte feluri,  se întorc la Cuvântul lui Dumnezeu, îşi vor pierde atitudinea critică şi vor începe să mărturisească cât de mult am decăzut şi vor începe prin a-şi mărturisi propriile păcate.

Să ştiţi că noi nu suntem în măsură să mărturisim nimic altceva dacă nu ne mărturisim mai întâi propriile păcate. Dacă nu crezi că ai păcate de mărturisit, dragul meu prieten, ai nevoie să vii la Cuvântul lui Dumnezeu. Copiii lui Israel au citit cartea Legii lui Dumnezeu a patra parte din zi; apoi au aplicat ce au citit, adică şi-au mărturisit păcatele. Nu-L puteţi coborî pe Dumnezeu până la nivelul vostru. Mulţi încearcă să facă acest lucru. Nici nu puteţi atinge acea perfecţiune care să vă permite să vă înălţaţi voi până la El. Dacă spuneţi că aţi reuşit acest lucru, vă înşelaţi singuri. Nu eu spun acest lucru, ci Biblia: “Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dar dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8, 9).

Dacă citiţi Cuvântul lui Dumnezeu, veţi vedea că sunteţi păcătoşi. Şi când veţi recunoaşte acest fapt, veţi dori să vă mărturisiţi păcatele.

Mărturisirea înseamnă a fi de acord cu Dumnezeu în loc să prezentăm pretexte şi justificări pentru acţiunile noastre care nu sunt aprobate de Cuvântul Său. Prin mărturisire noi spunem păcatului pe nume. Recunoaştem că ceea ce am făcut sau am spus a fost un păcat. Vă amintiţi că, pe când erau cu toţii în odaia de sus, Isus a spălat picioarele ucenicilor Săi. El face acest lucru şi astăzi, din poziţia pe care o are la dreapta Tatălui: ne curăţă de orice păcat. Astăzi nici măcar nu mai putem merge pe stradă fără ca ochii noştri să fie murdăriţi de ceea ce văd, fără ca urechile sau mintea noastră să nu se pângărească într-un fel sau altul. Şi venim la Dumnezeu să ne mărturisim păcatele.

În timpul cinei de Paşte, Isus s-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, s-a încins cu el şi a început să spele picioarele ucenicilor Săi. “Petru I-a zis: ‘Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!’ Isus i-a răspuns: ‘Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.’” (Ioan 13:8). Mulţi dintre cei care încearcă să-I slujească astăzi lui Dumnezeu nu umblă în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Apostolul Ioan spune: “Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” (1 Ioan 1:6,7). Nu este important cum umbli, ci pe unde umbli. Dacă umbli în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, vei vedea că eşti departe de slava lui Dumnezeu. Când recunoşti acest lucru, eşti gata să vii la El şi să-ţi mărturiseşti păcatele. Dacă nu faci acest lucru, aminteşte-ţi ce i-a spus Domnul lui Petru: “Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” Adică, nu vei avea părtăşie cu El.

Copiii lui Israel au petrecut un sfert din zi citind Cuvântul Domnului şi alt sfert mărturisindu-şi păcatele.

După studiul asupra Epistolei către Romani, am primit vreo 10 scrisori de la oameni care îmi mărturiseau că vorbeau împotriva mea, ba chiar unul din ei spunea că mă ura de ceva vreme. Nu era nevoie ca aceşti oameni să-mi mărturisească mie păcatul lor, deşi eu cred că dacă ai greşit faţă de cineva trebuie să te duci la persoana respectivă şi să îndrepţi greşeala. Ideea este că Cuvântul lui Dumnezeu avusese un efect anume în viaţa acestor oameni. Acelaşi efect asupra voastră vă va determina să veniţi înaintea lui Dumnezeu şi să-I mărturisiţi toate păcatele voastre. Acesta este singurul drum spre trezire spirituală. Nu există altul.

În vremea lui Neemia, după ce poporul şi-a mărturisit păcatele (şi cred că fiecare şi le-a mărturisit pe ale sale, în mod direct şi personal), au urmat măsuri de îndreptare a răului făcut faţă de alţii. În ziua Cincizecimii, Petru nu a provocat trezirea prezentându-se înaintea mulţimii şi mărturisind cum s-a lepădat el de Domnul Isus. Luca şi Pavel consemnează cum i-a apărut Domnul lui Simon Petru. Era o chestiune personală care trebuia rezolvată numai de către cei direct implicaţi. Nu face nimeni baie în public. Cel puţin sper că voi nu faceţi aşa. Tot la fel, nu trebuie să ne mărturisim păcatele în public. Aceasta este o chestiune personală care se rezolvă între fiecare om în parte şi Dumnezeu. Simon Petru şi-a mărturisit păcatele direct lui Dumnezeu, nu în mod public, şi sunt sigur că lucrurile au fost puse la punct între el şi Domnul Isus. Mărturisirea publică este doar un val de isterie colectivă, nu este trezire spirituală. Cu siguranţă nu a adus trezire în vremea noastră. Trebuie să recunoaştem faptul că nu ne putem disocia de ceilalţi. Observaţi că Neemia spune că toţi cei care erau din neamul lui Israel au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor. Fiecare a recunoscut că a păcătuit şi şi-a mărturisit păcatele sale. Este important să înţelegem că o astfel de mărturisire a avut loc atunci.

Trezirea începe ca o chestiune individuală. Aceşti oameni au îndeplinit condiţiile pentru trezire şi o mare binecuvântare a venit asupra lor.

Să ne rugăm dragi ascultători ca şi pe noi să ne atingă Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne trezi pe noi mai întâi şi apoi să fim folosiţi de Domnul pentru a răspândi vestea iertării în jurul nostru.

 

Fiţi binecuvântaţi!