Itinerar Biblic Ep.0482 – NEEMIA Cap. 7, 8:8

 

Tema: Numărătoarea poporului

Dragi prieteni, înainte de a intra din nou în capitolul 7 al cărţii Neemia, doresc să ne amintim că fusese încheiată construcţia zidului Ierusalimului.

Din acest moment, poporul începe să-şi apere cetatea Ierusalimului. Multe din case fuseseră deja construite, dar mai era mult de lucru în interiorul cetăţii. Trebuia înlăturat grohotişul strâns în timpul lucrărilor. Mai era necesar să se asigure protecţia cetăţii pentru că duşmanii care încercaseră să împiedice lucrările nu se dăduseră bătuţi şi vor încerca să distrugă cetatea. Dar să urmărim ce se întâmplă mai departe prin intermediul capitolului 7 unde am ajuns în cadrul itinerarului nostru. Am văzut deja în itinerarul nostru de data trecută, când am analizat conţinutul primului verset din acest capitol care au fost pregătirile făcute de popor pentru apărarea oraşului ale cărui ziduri le ridicaseră. Astăzi vom analiza, din nou, acţiunile lui Neemia pentru că sunt multe lucruri pe care le putem învăţa de la acest om.

Am văzut deci că primul lucru pe care îl face Neemia după ce termină zidurile este să aşeze paznici la porţile cetăţii. De ce făcea aceasta? Pentru că poporul Domnului avea duşmani. Pentru că păcatul creează această stare conflictuală, aduce fărădelege, minciună, violenţă şi tot ceea ce consumă societatea umană încă de la începuturile ei.

Mai trist este că sunt mulţi care se identifică drept creştini dar şi pentru ei trebuie să pui porţi şi paznici.

Acum, vedeţi,  dragi prieteni, nici eu, nici voi nu ştim care sunt cu adevărat copiii lui Dumnezeu, dar Dumnezeu îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui. Noi nu suntem chemaţi să pornim o cruciadă împotriva lor, pentru că Dumnezeu este Cel care îi va judeca. Tot ce putem face noi este să întrerupem părtăşia cu ei, dar nu să-i şi judecăm sau să pronunţăm sentinţe. Important este că noi, cei credincioşi, trebuie să fim atenţi şi să veghem. O deviză potrivită ar fi aceasta: “vegherea permanentă este preţul libertăţii”.

Vă aduceţi aminte, sunt sigur, că Neemia nu a pus numai uşieri la ziduri. El a pus în slujbele lor şi cântăreţii.

Vom vedea dealtfel că Neemia spune: “bucuria Domnului va fi tăria voastră”.

Duhul laudei, dragi ascultători, este un duh de putere. Aceasta înseamnă că noi ar trebui să fim un grup de oameni care se bucură.

Ce păcat este că  bucuria lipseşte din multe biserici contemporane. Aceste biserici nu sunt alcătuite dintr-un grup de oameni fericiţi. Da, ei vor râde la o povestioară nostimă sau se vor bucura de un banchet, dar nu şi de un studiu biblic.

Cred că dacă aţi sta mereu în faţa unui grup de oameni, aşa cum mi se întâmplă mie, aţi vedea când lipseşte bucuria de pe chipurile unora.

Şi acum iată un lucru interesant. De obicei, cei care provoacă necazurile în biserică sunt, în general, cei cărora nu le place deloc să participe la studiu biblic.

În Efeseni 5:18, 19, Pavel descrie trăsăturile unui creştin plin de Duhul când spune: “Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.”

Să ştiţi că sunt mulţi care deşi pot să vorbească, nu pot, adică nu ştiu să cânte. Totuşi, ei pot cânta în inima lor.

Cântecul pentru Domnul trebuie să fie în inima noastră.

Cuvântul “psalmi” din acest verset înseamnă “a lăuda”. Cât de dulce este numele lui Isus! Cuvântul “imn” înseamnă “a atribui perfecţiune Dumnezeirii”. Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor. Despre aşa ceva ar trebui să cântăm astăzi! Să cântăm despre cât de minunat este Domnul nostru! Astfel va pătrunde bucuria în viaţa noastră.

Acum câteva zile eram în biroul unui alt pastor şi am văzut următorul motto pe unul din pereţi: “Bucuria este steagul care flutură în inimă când Stăpânul este acasă.” Dacă umblaţi în voia lui Dumnezeu, dacă sunteţi în centrul voii Sale, dacă aveţi părtăşie cu El, veţi avea bucurie în viaţa voastră.

Să revenim la capitolul 7 din Neemia. El numise uşieri şi cântăreţi, dar asta nu era de ajuns. Era nevoie şi de leviţi. Ei erau slujitorii lui Dumnezeu. Dumnezeu este cel care Îşi cheamă slujitorii. În Proverbe 18:16 este scris: “Darurile unui om îi fac loc, şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.” Cât de adevărat este acest lucru! Dacă Dumnezeu te-a chemat să fii lucrător al Lui, El va face loc pentru tine în lucrarea Lui. Adică, vă va da un loc în care să slujiţi.

Dar haideţi să mergem mai departe la următoarele versete din acest capitol 7 al cărţii lui Neemia.

Neemia 7:2

v.2  Am poruncit fratelui meu Hanani, şi lui Hanania, căpetenia cetăţuii Ierusalimului, om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica lui de Dumnezeu,

 

            Hanani nu era fratele de sânge al lui Neemia. Poate vă amintiţi cum începe cartea Neemia. În timp ce slujea la curtea lui Artaxerxe, unul din fraţii lui Neemia a venit din Ierusalim şi i-a vorbit acestuia despre starea jalnică a rămăşiţei lui Israel care se întorsese la Ierusalim. El era un frate în sensul că aparţinea aceluiaşi popor al lui Israel, şi nu un frate de sânge.

Se pare că Hanani era unul din liderii din Ierusalim, el fiind cel care îl informase pe Neemia cu privire la condiţiile din Ierusalim. Aşa că Neemia îl cunoştea pe acest bărbat. De aceea a putut Neemia să-i dea în grijă lui şi lui Hanani conducerea Ierusalimului.

A primit oare Hanani această poziţie datorită faptului că era un om educat şi pentru că fusese la seminar? Aşa scrie în Biblie? În Biblia mea nu scrie aşa. Hanani a primit în grijă cetatea Ierusalimului pentru că era “un om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica lui de Dumnezeu”. El era credincios, nu educat.

Aş vrea să-i pot face pe mai mulţi tineri de la seminar să înţeleagă acest lucru. Nu mă înţelegeţi greşit! Avem nevoie de oameni cu educaţie. Dorinţa pentru lucrători cu educaţie a stat la originea sistemului şcolar din ţara noastră. Educaţia este necesară, dar nu suficientă. Sunt mulţi cei implicaţi în lucrare cărora le lipseşte un caracter solid, dar care, în schimb, sunt foarte “educaţi”. Cineva a spus că poţi educa şi un nebun. Acest lucru este adevărat. Sunt mulţi nebuni educaţi în această lume. Dar Dumnezeu nu doreşte neapărat oameni educaţi, cât oameni credincioşi. În 1 Cor. 4:2, apostolul Pavel spune: “Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.”

Iată câteva întrebări pe care ar fi bine să vi le puneţi. Se poate bizui biserica din care faceţi parte pe voi? Se pot bizui pe voi fraţii voştri de credinţă? Sunteţi credincioşi?

Educaţia este folositoare dacă sunteţi credincioşi în cele încredinţate vouă. Nu are nici o valoare dacă nu sunteţi credincioşi.

Mergem mai departe:

Neemia 7:3

v.3  şi le-am zis: ,,Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de căldura soarelui, şi uşile să fie închise cu încuietorile, în faţa voastră. Locuitorii Ierusalimului să facă de strajă, fiecare la locul lui, înaintea casei lui.“

Fiecare intrare în cetate era păzită în timpul zilei. Noaptea, când se putea întâmpla orice, fiecare trebuia să vegheze în dreptul casei lui. Cel puţin aveau grijă de casa lor, dacă nu mai mult.

Aşadar, Dumnezeu ne consideră responsabili pentru cel puţin casa noastră. Domnului Isus Hristos a spus: “Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheaţi!’” (Marcu 13:37). Aceasta ar trebui să fie atitudinea fiecărui credincios.

Neemia 7:4

v.4  Cetatea era încăpătoare şi mare, dar popor era puţin în ea, şi casele nu erau zidite.

Nu toate clădirile din interior erau terminate în acel moment. Era posibil ca unul din copiii lui Israel să fie preocupat cu zidirea propriei case şi să uite să vegheze. Construirea zidurilor se făcuse cu mistria într-o mână şi sabia într-o mână. Cât de mult avem nevoie astăzi de ambele aceste unelte!

Restul capitolului se ocupă de numărătoarea celor din ţară care se întorseseră din robie:

Neemia 7:5-7

v.5  Dumnezeul meu mi-a pus în inimă gîndul să adun pe mai mari, pe dregători şi poporul, ca să-i număr. Am găsit o carte cu spiţele de neam ale celor ce se suiseră întîi din robie, şi am văzut scris în ea cele ce urmează.

v.6  Iată pe cei din ţară cari s’au întors din robie, din aceia pe cari îi luase robi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi cari s’au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui.

v.7  Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana. Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel:

Aceasta este aceeaşi genealogie ca aceea din capitolul 2 al cărţii Ezra. De ce a decis Dumnezeu să curgă atâta cerneală pentru a reda aceeaşi genealogie ca în Ezra? Iată de ce: cuvântul lui Dumnezeu spune că “…pomenirea celui neprihănit ţine în veci” (Psalmul 112:6). Dumnezeu spune: “Eu îi cunosc pe aceşti oameni şi vreau să-i cunoaşteţi şi voi.” El a pus scris numele lor într-un loc şi apoi a făcut o copie pentru cartea lui Neemia. Este ca şi cum Dumnezeu ar spune: “Chiar dacă vouă nu vi se par interesante aceste nume, pentru mine sunt importante. Acesta este poporul Meu.” Această genealogie este doar o filă din Cartea memorabilă a lui Dumnezeu. Scriptura conţine mai multe genealogii.

În Geneza, capitolul 49, sunt consemnate cele 12 seminţii ale lui Israel. În 2 Samuel 23 avem lista bărbaţilor viteji ai lui David. Primele capitole din 1 Cronici conţin o listă de nume. În capitolul 3 din Neemia avem altă listă. Capitolul 16 din Romani este alcătuit dintr-o înşiruire de nume. În capitolul 11 din cartea Evrei sunt enumeraţi marii oameni ai credinţei.

Pentru noi, multe dintre aceste nume rămân necunoscute, dar Dumnezeu îşi aminteşte de fiecare în parte şi a notat aceste nume în cartea vieţii Mielului.

Puteţi să citiţi în continuare genealogia, dar, vă rog opriţi-vă pentru un moment la versetul 17. Aici este pomenit un nume:

Neemia 7:17

v.17  fiii lui Azgad, două mii trei sute douăzeci şi doi;

Cine era Azgad? Era un bărbat care fusese dus în robia babiloniană. În timpul celor şaptezeci de ani, plus alţi câţiva, familia lui se înmulţise. Erau 2322 de urmaşi care puteau spune: “Eu sunt rudă cu Azgad”. Când vreunul dintre ei trebuia să-şi demonstreze descendenţa din poporul lui Dumnezeu spunea: “Azgad a fost stră-stră-stră-stră-străbunicul meu. Ştiu cine sunt.”

Sunt destui cei care spun astăzi: “Mda, cred că şi eu sunt un copil al lui Dumnezeu. Sper că şi eu sunt un copil al lui Dumnezeu.”

Dragi prieteni, voi puteţi şti cu precizie că sunteţi un copil al lui Dumnezeu.

Biblia spune, în 1 Ioan 5:12: “Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.” Dacă L-aţi primit pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal aveţi viaţa veşnică. Dacă nu credeţi ce spune El în Biblie, Îl consideraţi mincinos. Dacă v-aţi pus încrederea în Hristos, aveţi viaţa veşnică pe baza autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu a scris aceste cuvinte. Fiul lui Azgad putea spune: “Eu ştiu cine sunt. Uite, numele meu este scris aici.”

Neemia 7:61

v.61  Iată pe ceice au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adon, şi din Imer, şi cari n’au putut să-şi arate casa părintească şi neamul, ca dovadă că erau din Israel.

Erau şi unii care nu puteau dovedi că sunt israeliţi. Ei spuneau: “Noi credem, sperăm că suntem israeliţi. Încercăm să fim israeliţi.” Dar nici faptul că sperau, nici faptul că încercau să fie israeliţi nu făcea din ei membri ai poporului lui Dumnezeu. Eforturile lor în acest sens nu-i ajutau în nici un fel. Era obligatoriu ca oamenii din poporul lui Dumnezeu să ştie cine sunt. Când nu-şi puteau demonstra descendenţa din poporul lui Dumnezeu, erau scoşi afară din popor. Din versetul 64 aflăm acest lucru:

Neemia 7:64

v.64  Şi-au căutat cartea spiţelor neamului lor, dar n’au găsit-o. De aceea au fost daţi afară din preoţie,

Aceştia nu puteau să-şi declare genealogia.

Iată încă o dată dragii mei o sugestie de care trebuie să ţinem cont: este nevoie să fiţi mântuiţi, dar şi să ştiţi sigur că sunteţi mântuiţi, dragi prieteni. Trebuie să existe atât evidenţe interioare cât şi exterioare. Trebuie să ştim şi noi, dar trebuie să ştie şi cei din jurul nostru.

Dar să revenim la preoţii care nu puteau face dovada descendenţei lor:

Neemia 7:65

v.65  şi dregătorul le-a spus să nu mănînce din lucrurile prea sfinte pînă nu va întreba un preot pe Urim şi Tumim.

Discernământul unui preot se bizuia în vremea aceea pe Urim şi Tumim de pe pieptarul preotului. Era felul în care marele preot constata voia lui Dumnezeu. Acesta era mijlocul pus la dispoziţie de Dumnezeu pentru vremea aceea. Dar astăzi noi putem descoperi voia lui Dumnezeu cu ajutorul Cuvântului Său. Şi Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum putem avea viaţa veşnică.

Neemia 7:73

v.73  Preoţii şi Leviţii, uşierii, cîntăreţii, oamenii din popor, slujitorii Templului şi tot Israelul s’au aşezat în cetăţile lor

Acesta este ultimul verset al acestui capitol. Copiii lui Israel s-au întors în ţară. Sub conducerea lui Neemia fusese realizată o lucrare impresionantă. Dar lucrarea lui Neemia nu luase sfârşit încă. Mai avea multe de făcut, aşa cum vom vedea în capitolul care urmează.

El dorea ca Ierusalimul să fie plin de bucuria Domnului şi de aceea organizează, împreună cu Ezra citirea Cuvântului lui Dumnezeu, lucru esenţial pentru trezirea spirituală.

Dar mai bine să urmărim textul biblic:

Neemia 8:1

v.1    Cînd a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci tot poporul s’a strîns ca un singur om pe locul deschis dinaintea porţii apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel.

Ezra este chemat special pentru a aduce înaintea poporului cartea Legii lui Moise.

Neemia 8:2

v.2  Şi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbaţi şi femei şi din toţi cei ce erau în stare s’o înţeleagă. Era întîia zi a lunii a şaptea.

Observaţi că se adunaseră doar cei ce erau în stare s-o înţeleagă. Aceasta înseamnă că trebuie să fi existat un loc special unde ţineau copiii mici în acest timp. Poate că Neemia se ocupase şi de această problemă. Nu ştim. Important este că s-au făcut pregătirile necesare pentru ca numai cei de faţă să se poată concentra la cele citite.

 

Neemia 8:3

v.3  Ezra a citit în carte de dimineaţă pînă la amează, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare s’o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la cetirea cărţii Legii.

Nu ştiu, dragii mei, unde aş putea găsi un grup de oameni care să mă asculte pe mine citind Biblia de dimineaţă până la amiază. Eu am probleme să-i fac să mă asculte timp de 45 de minute. Impresia lor despre predicile mele seamănă cu ceea ce am auzit de la două bătrânele care ieşeau de la un serviciu religios duminică la prânz purtând următoarea conversaţie: “Vai, dar ce mult durează predicile pastorului acesta!” Cea de-a doua a replicat: “Nu, nu durează mult. Doar că ţi se pare că trece greu timpul…”. Pentru mulţi oameni, o predică de 45 de minute pare mult.

Îmi aduc aminte de cineva care mi-a spus: Îmi place aşa mult vocea dvs. Mă face să dorm liniştită. Era un compliment!

În orice caz, Israeliţii care s-au adunat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu arătau un interes real faţă de ceea ce auzeau. Pentru ei nu conta câte ore dura citirea Cuvântului. Ei fuseseră în robie vreme de 70 de ani şi nu auziseră niciodată Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru ei, aceasta era o experienţă cu totul nouă.

Neemia 8:4

v.4  Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Lîngă el, la dreapta, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, şi la stînga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.

Aceşti treisprezece bărbaţi stăteau alături de Ezra.

Neemia 8:5

v.5  Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus de cît tot poporul. Şi cînd a deschis-o, tot poporul s’a sculat.

Când a deschis Ezra Cuvântul lui Dumnezeu, toţi s-au ridicat în picioare şi aşa au rămas în tot timpul cât s-a citit Cuvântul. Ei au ascultat de dimineaţă până la amiază fără să aibă la dispoziţie scaune moi pe care să stea.

În primul rând, a fost adusă laudă Domnului.

Neemia 8:6

v.6  Ezra a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicînd mînile: ,,Amin! Amin!“ Şi s’au plecat şi s’au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pămînt.

 

Aceasta înseamnă că oamenii aceia se aplecau şi atingeau pământul cu fruntea. Aşa se închinau oamenii în vremea aceea. “Ezra a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare.”

Neemia 8:7

v.7  Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, şi Leviţii, lămureau poporului Legea, şi fiecare stătea la locul lui.

Această este o altă listă de oameni foarte importanţi. Ei erau cei care explicau poporului adunat ce era scris în cartea Legii.

Neemia 8:8

v.8  Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră.

Această mulţime de oameni se adunase înaintea porţii apelor, în interiorul zidurilor Ierusalimului. Bărbaţii menţionaţi în versetul 7 stăteau în mijlocul mulţimii. Cărturarul Ezra citea o porţiune din Lege şi apoi se oprea. Fiecare din aceşti bărbaţi care erau în diferite locuri din mulţime întreba pe cei din jurul său: “Aţi înţeles ce s-a citit?” Probabil că cei mai mulţi dintre ei dădeau din cap în mod afirmativ. Poate că unii ridicau mâna şi spuneau: “Nu prea am înţeles ce înseamnă acest lucru.” Astfel, unul din acei bărbaţi care aveau slujba aceasta explica oamenilor din mulţime ce se citise. Apoi Ezra trecea la o altă secţiune din Lege. Se oprea iar, în timp ce oamenii puneau întrebări şi învăţătorul lor le explica răspunsurile.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am organiza o astfel de lectură a Bibliei în bisericile de astăzi. Să fie cineva care  să se ridice şi  să citească din Cuvântul lui Dumnezeu.

Din loc în loc s-ar afla în mulţime învăţători ai Bibliei care să răspundă la întrebările pe care le-ar pune oamenii despre fragmentul citit.

Cred că naţiunea noastră s-ar schimba foarte mult pentru că Scriptura aduce schimbări în viaţa oamenilor.

Dar iată că suntem la finalul călătoriei noastre de astăzi. Să rugăm pe Dumnezeul cerurilor şi al pământului să ne ierte pentru ignoranţa noastră faţă de Cuvântul Său şi să căutăm să ne hrănim şi mai mult cu Cuvântul Său.

Fiţi Binecuvântaţi!