Itinerar Biblic Ep.0481 – NEEMIA Cap. 6

 

Tema: Zidul este terminat, în ciuda împotrivirilor puternice

 

Dragi ascultători, revenim la acest minunat personaj care este Neemia.

El este un om cu totul deosebit care îl iubea pe Dumnezeu şi pe oameni şi toate acţiunile sale sunt marcate de aceste două coordonate.

Aşa cum am văzut deja,  Neemia a întâmpinat aproape toate formele de opoziţie imaginabile în timpul cât a durat construirea zidurilor Ierusalimului. Satan a trimis în calea lui Neemia multe din trucurile şi uneltirile sale, a folosit multe metode din arsenalul său pentru a-l face pe Neemia să cadă şi să renunţe la strădania sa.

Nici astăzi nu este diferit. Satan procedează la fel şi în zilele noastre, numai că acum pare să aibă mai mult succes cu noi decât a avut cu Neemia. Dumnezeu nu vrea ca noi să cădem şi să eşuăm în ceea ce facem. De fapt, El S-a îngrijit ca să avem la dispoziţie tot ce avem nevoie pentru ca noi să nu cădem. Şi totuşi o facem.

Iată de ce cred că Neemia poate constitui un exemplu foarte bun pentru noi. El nu s-a lăsat doborât de uneltirile lui Satan, indiferent sub ce formă au venit acestea.

Dar noi am ajuns la capitolul 6 şi  aflăm aici că zidul este deja terminat. Nu înseamnă că Neemia nu mai are ce face şi nu înseamnă că noi nu mai avem ce învăţa. Să ne apropiem deci de primul verset al acestui capitol.

Neemia 6:1

v.1    Nu pusesem încă uşile porţilor cînd Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai  noştri au auzit că zidisem zidul şi că n’a mai rămas nicio spărtură.

Observaţi că acest om este foarte corect în afirmaţiile sale. El spune exact care era stadiul în care se afla zidul şi menţionează faptul că nu fuseseră puse încă uşile porţilor. Neemia este ca Natanael pentru că în el nu este nici o înşelăciune; el nu încearcă nici un fel de vicleşug. Din păcate, sunt mulţi implicaţi în lucrarea bisericii astăzi, oameni care ascund adevărul şi nu spun care este situaţia exactă în anumite privinţe. De cele mai multe ori, rapoartele pe care le dau nu sunt complete. Ori este scos ceva din ele, ori prezentat trunchiat, astfel că ele nu conţin adevărul, aşa cum ar trebui.

Onestitatea este o calitate de care avem mare nevoie şi în biserică, şi în afaceri, şi în relaţiile noastre sociale. Sigur că nu trebuie să fim cruzi sau duri în mod gratuit. Dacă vi se face cunoştinţă cu o doamnă, nu trebuie să vă grăbiţi să spuneţi că este frumoasă, dacă nu este. Oricum nu cred că puteţi s-o păcăliţi; ştie ea foarte bine cât de frumoasă este. Tot ce vreau să spun este că ar trebui să fim sinceri şi oneşti în relaţiile noastre cu semenii noştri.

Iată că duşmanii constanţi ai lui Neemia din vremea aceea, Sanbalat, Tobia şi Gheşem, au aflat că zidul este terminat. Neemia recunoaşte că raportul primit de aceştia este puţin cam exagerat. Uşile porţilor nu erau puse încă la locul lor. Onestitatea lui Neemia este demnă de laudă. El spune lucrurilor pe nume, refuzând să înflorească ceva.

Neemia 6:2, 3

v.2  Atunci Sanbalat şi Gheşem au trimes să-mi spună: ,,Vino, şi să ne întîlnim în satele din valea Ono. Îşi puseseră de gînd să-mi facă rău.

v.3  Le-am trimes soli cu următorul răspuns: ,,Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor; cît timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.“

Duşmanii îşi schimbă tactica acum. Dacă nu au putut opri lucrarea, acum propun să se întâlnească cu Neemia şi să ajungă la un compromis. Bineînţeles că pe ei nu-i interesa binele sau prosperitatea lui Neemia. Aceasta este vechea metodă a lui Satan care spune: “Dacă nu poţi să-i învingi, asociază-te cu ei!” Astăzi, această tactică poartă denumirea de universalism.

Locul întâlnirii ar fi trebuit să fie valea Ono. Neemia a refuzat invitaţia pentru că, spune el, “îşi puseseră de gând să-mi facă rău.” Probabil că duşmanii lui urmăreau să-l omoare, poate că puseseră deja la cale un plan pentru uciderea lui. Neemia nu a considerat că este de vreun folos să intre în discuţii detaliate cu duşmanii săi. Pur şi simplu le-a trimis un răspuns scurt de refuz. “Am o mare lucrare de făcut, aşa că nu pot să vin.” Duşmanii săi au vrut să facă un compromis dar răspunsul lui Neemia a fost un “Nu” răspicat.

Dragi ascultători, din păcate în bisericile noastre sunt destui gata să facă compromisuri. Ei cred că eşti bigot şi dogmatic dacă nu te întâlneşti cu ei pentru a ajunge la un compromis.

Eu unul am renunţat, încă cu mult timp în urmă, să mai pierd timul cu astfel de oameni. Astăzi nu mă mai întâlnesc decât cu acei creştini care vor să se adune în jurul persoanei lui Hristos. Aceasta nu înseamnă că refuz oamenilor şansa de a se întâlni cu Domnul Isus. Dar nici aceasta nu înseamnă că trebuie să ne petrecem timpul numai cu ei, fără ca ei să dorească pocăinţa. Poate că în timpul acesta sunt oameni cu adevărat căutători ai lui Dumnezeu gata să-şi recunoască starea păcătoasă şi să se pocăiască.

Eu nu cred că stând la discuţii cu duşmanul şi căutând un compromis noi, ca şi creştini, avem ceva de câştigat. Eu nu cred în această tactică. Dorinţa mea este să am  părtăşie cu orice biserică în care oamenii cred în Cuvântul lui Dumnezeu şi cred în Dumnezeirea lui Isus Hristos şi cred că El a murit pentru păcatele noastre. Nu contează ce denumire are biserica, atâta vreme cât respectă aceste cerinţe. Voi fi bucuros să mă întâlnesc cu astfel de oameni, dar nu şi cu duşmanul.

Deci revenim la Neemia. El avea de dus la îndeplinire o lucrare bună, aşa că nu putea fi de acord să-şi irosească timpul întâlnindu-se cu duşmanii săi. Poporul lui Dumnezeu nu are nevoie şi nu trebuie să facă nici un fel de compromis. Neemia a avut o atitudine fermă şi nu a acceptat nici un compromis. Pentru aceasta, el are toată admiraţia mea.

Neemia 6:4, 5

v.4  Mi-au făcut în patru rînduri aceeaş cerere, şi le-am dat acelaş răspuns.

v.5  Sanbalat mi-a trimes solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mînă o scrisoare deschisă.

Iată că duşmanii lui Neemia erau perseverenţi. Duşmanul nostru este întotdeauna perseverent. Doreau ei cu adevărat să se împrietenească cu Neemia şi să facă un compromis cu el? Cert este că era nevoie de prezenţa lui Neemia în Ierusalim pentru definitivarea construcţiei zidului. Scrisoarea de la duşmani ascundea, într-un limbaj frumos, o momeală care avea să ducă la prinderea lui în laţ. Observaţi că apare şi o ameninţare.

Neemia 6:6

v.6  În ea era scris: ,,Se răspîndeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi Iudeii aveţi de gînd să vă răsculaţi, şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor,

Ştiaţi că acest Gaşmu este un personaj universal. Aproape peste tot găseşti câte un Gaşmu. El este cel mai bârfitor dintre toţi.

Am descoperit un lucru care ar putea să-i surprindă pe mulţi: de multe ori, bârfa cea mai mare vine din partea unui bărbat, nu a unei femei.

Această scrisoare, prin care Neemia era acuzat că vrea să se răzvrătească împotriva Persiei şi să pună bazele unui alt stat, a fost făcută publică fie prin afişare, fie prin citire cu glas tare. Scrisoarea avea rolul de a-i descuraja pe cei care  lucrau la construirea zidului. Prin ea, Neemia era acuzat că vrea să devină împărat.

Neemia 6:7

v.7  şi că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino dar, şi să ne sfătuim împreună.“

 

Pe lângă faptul că îl acuzau pe Neemia că vrea să devină împărat, acum îl acuzau şi că ar fi tocmit profeţi care să-i confirme spusele! Aceste zvonuri despre Neemia erau îngrozitoare pentru el. În scrisoare se spunea că semnatarii ei doreau doar să ştie dacă toate acestea sunt adevărate pentru ca ei să ştie ce să spună împăratului. În felul acesta, ei exercitau presiuni asupra lui Neemia pentru ca el să accepte o întâlnire.

Neemia 6:8

v.8  Am trimes următorul răspuns lui Sanbalat: ,,Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu dela tine le născoceşti!“

Reacţia lui Neemia a fost ceva de genul: “Voi nu aţi auzit lucrurile de care mă acuzaţi. Pur şi simplu le-aţi născocit voi!” Acesta era un mod elegant de a-i face mincinoşi.

Neemia 6:9

v.9  Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze, şi îşi ziceau: ,,Li se va muia inima, şi lucrarea nu se va face.“ Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!

Confruntat cu această problemă, Neemia vine înaintea lui Dumnezeu şi spune: “Doamne, uite cum vor să ne descurajeze aceşti duşmani! Ei vor să împiedice lucrarea Ta. Întăreşte-mi mâinile, Doamne!”

Neemia 6:10, 11

v.10  M’am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese, şi a zis: ,,Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem uşile Templului: căci vin să te omoare, şi au să vină noaptea să te omoare.“

v.11  Eu am răspuns: ,,Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!“

Şemaia, un profet fals, pretinde că este profund preocupat de siguranţa lui Neemia. El spune că vrea să-i descopere un complot care s-a pus la cale împotriva lui. Templul era singurul loc în care Neemia ar fi fost în siguranţă. Şemaia îi cere lui Neemia să facă un lucru plin de laşitate. Numai că el nu a prevăzut puterea de pătrundere spirituală a lui Neemia.

Neemia 6:12-14

v.12  Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimetea. Ci a proorocit aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint.

v.13  Şi cîştigîndu-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem, şi că am să urmez sfaturile lui şi să fac un păcat. Ei s’ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară.

v.14  Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, de Tobia şi de Sanbalat, şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, proorociţa, şi de ceilalţi prooroci cari căutau să mă sperie!

Neemia se vede confruntat cu o grămadă de scheme şi planuri împotriva lui. S-a descurcat el cu grupul acela care pretindea că-i este prieten, dar tot într-o situaţie dificilă este. Este prins între ciocan şi nicovală. Oriunde s-ar întoarce, dă de alt complot împotriva lui. El ştie însă că poate veni oricând la Dumnezeu. Ţara este plină iar de profeţi falşi. S-ar părea că aceştia au fost cei mai hotărâţi duşmani ai slujitorilor lui Dumnezeu.

Neemia 6:15

v.15   Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile.

Fără ceremonii de inaugurare, fără sunete de trâmbiţă, fără tăieri de panglică, zidul este terminat.

Neemia 6:16

v.16  Cînd au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s’au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s’au smerit foarte mult, şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.

Lucrarea a fost terminată în 52 de zile. Numai Dumnezeu putea face acest lucru prin ei. Dar chiar dacă zidul este terminat, pericolul nu a dispărut.

Neemia 6:17-19

v.17  În vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudeia, cari trimeteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori dela el.

v.18  Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurămînt, pentrucă era ginerile lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia.

v.19  Vorbeau bine de el chiar în faţa mea, şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimetea scrisori ca să mă înfricoşeze.

Duşmanii insistă cu împotrivirea lor răspândind scrisori printre nobilii din Iuda.

Tobia, unul din uneltitori, se căsătorise cu fiica unuia dintre aceşti nobili. În tot acest timp, chiar unii dintre iudei fraternizau cu duşmanii lui Dumnezeu! Tobia avea un “microfon” în zidurile Ierusalimului, aşa că tot ce spunea şi făcea Neemia ajungea la urechile lui Tobia. De asemenea, la Neemia ajungeau veşti despre faptele bune ale acestor rude prin alianţă. Adică, iudeii înrudiţi cu duşmanul veneau la Neemia şi spuneau: “Eşti prea dur cu Tobia! În realitate, el este un om de cuvânt şi foarte plăcut.” Neemia spune că aceşti oameni îi spuneau lui Tobia cuvintele lui. Tot ce spunea Neemia şi tot ce se întâmpla în Ierusalim ajungea la cunoştinţa lui Tobia. Şi Tobia, la rândul său, trimitea scrisori ca să-l înfricoşeze pe Neemia. Aceasta era metoda de intimidare adoptată de Tobia: scrisorile de ameninţare. După cum vedeţi, poziţia lui Neemia nu era deloc comodă.

Dragii mei, nu ştiu cam ce reacţii am avea noi dacă am fi în situaţia în care se afla Neemia.

Gândiţi-vă numai la ceea ce se întâmplă de fapt. Neemia, care avea o slujbă ce îi aducea suficiente satisfacţii, la cea mai mare împărăţie se întoarce acasă pentru a reclădi oraşul. Aici se confruntă cu uneltirile celor in afară. Dar nu este totul, la scurtă vreme începe să apară tulburarea şi în interior. În ciuda faptului că făcea cea mai mare parte a lucrurilor pe cheltuială proprie, şi culmea, tot ei sunt cei care se răzvrătesc.

Am putea spune că Neemia avea toate motivele să-i abandoneze. Iată că nu o face.

De fapt, dragi ascultători, aceasta este una din calităţile care fac din Neemia un lider exemplar.

În majoritatea scrierilor şi studiilor despre conducere în biserici, Neemia ocupă primul loc în ceea ce priveşte abilităţile de lider.

Cred că sunteţi de acord cu mine că lumea aceasta nu cunoaşte foarte mulţi lideri adevăraţi. Ţara noastră am putea spune că se zbate în această criză a conducerii. Câtă nevoie am avea de un Neemia. Câtă nevoie am avea de un conducător onest, un conducător care să nu dea înapoi în faţa atacurilor celor pe care i-a ajutat, dar mai mult decât acestea parcă, un conducător care să caute sprijin permanent la Dumnezeu. Aceasta ar fi pentru mine garanţia unui viitor mai luminos pentru ţara noastră. Pentru un asemenea conducător mi-aş da votul fără şovăială.

Mă rog Domnului să scoată un asemenea lider. Unul care să fi citit despre Neemia şi să fie gata să-l ia drept model.

 

Până atunci însă, vom merge şi la capitolul următor, capitolul 7,  pentru a-l urmări în continuare pe Neemia şi pentru a învăţa de la el. Deşi nu vom putea aborda mai mult de un verset din acest capitol, vom vedea că el conţine o importantă învăţătură.

Neemia 7:1

v.1    După ce s’a zidit zidul şi am pus uşile porţilor, au fost puşi în slujbele lor uşierii, cîntăreţii şi Leviţii.

După ce a fost încheiată lucrarea de refacere a zidurilor, Neemia a pus uşi la toate porţile şi a numit uşieri care să aibă în pază aceste uşi care asigurau intrarea în cetate. Aceşti “uşieri” erau străjeri. Ei erau cei care aveau grijă de zid şi făceau de gardă în diferite puncte de-a lungul zidului, dându-le celor din interior veşti despre ce se întâmpla în exterior. Dacă se apropia vreun pericol sau vreun duşman, ei dădeau alarma. Straja era asigurată zi şi noapte, 24 de ore din 24.

Standardul pentru această slujbă era foarte înalt, dar vom vedea că unele din regulile stabilite nu erau puse în aplicare aşa cum ar fi trebuit. Oricum, gărzile care păzeau zidul aveau o sarcină clară: să vadă cine intră pe zidurile cetăţii. Nu oricine putea intra liber şi neverificat în cetate.

Aş dori să fac o paranteză aici, cu speranţa că nu voi fi înţeles greşit.

Astăzi ni se spune să indiferenţi faţă de cine vine şi pleacă din adunarea noastră, pentru că  trebuie să avem părtăşie cu toţi cei care sunt creştini practicanţi.

În sensul acesta vă rog să observaţi ce spune apostolul Pavel în 1 Cor. 5:11: “Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice frate, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.”

Astăzi, deşi ar trebui să acordăm doctrinei un loc important – în sensul că nu putem să-i considerăm fraţi şi să avem părtăşie cu cei care neagă caracterul infailibil al Scripturii – trebuie să înţelegem că Pavel nu se referea la doctrină când spunea că nu trebuie să avem nici un fel de legături cu cei care sunt curvari, de exemplu.

Cred că apostolul se referă mai degrabă la o persoană care poseda cunoştinţe doctrinare, dar se făcea vinovată de acel păcat. Mai mult, nici nu se ocupă de acel păcat din viaţa sa, nu făcea nimic să rezolve problema.

Dragii mei, părtăşia în jurul doctrinei este importantă. Noi întrerupem părtăşia cu cei care nu sunt de acord cu noi în ce priveşte problemele de doctrină. Dar Pavel spune în acest verset că şi conduita poate fi un motiv pentru întreruperea părtăşiei, la fel ca doctrina.

Am cunoscut un pastor care a intrat într-un necaz. El se făcuse vinovat de o problemă de ordin moral. A plecat din biserică şi din oraşul acela, dar acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cea de-a doua biserică, deşi membrii ei fuseseră avertizaţi cu privire la păcatul lui. Ei trecuseră cu vederea acea greşeală pentru că învăţătura lui era corectă. Purtarea lui aproape că a distrus două biserici.

Se pare că noi avem o concepţie deformată. Punem accentul de pe doctrină, pe învăţătură, ceea ce este un lucru bun, dar neglijăm conduita morală. Nu cred că ar trebui să acţionăm după principiul fă ce spune popa şi nu ce face el. Nu se poate aşa ceva.

Când Pavel scrie corintenilor şi le spune să nu aibă legături cu unul care este curvar sau lacom de bani, el nu se referă la doctrină. Cum stau lucrurile cu un beţiv sau un hrăpăreţ, sau un închinător la idoli? Ar trebui să avem părtăşie cu astfel de oameni?

Să fie însă clar şi faptul că a întrerupe părtăşia cu un credincios din cauza unui subiect de doctrină nu înseamnă că ne apucăm şi-l judecăm pe acel credincios.

Iată ce scrie apostolul Pavel unui tânăr predicator: “Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: ‘Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui’ şi ‘Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege” (2 Timotei 2:19).

Dragii mei nici nu se potrivea un mai bun îndemn pentru finalul acestei incursiuni în Cuvântul lui Dumnezeu. Să stăm dar departe de fărădelege şi aproape de Dumnezeu!

 

Fiţi binecuvântaţi!