Itinerar Biblic Ep.0480 – NEEMIA Cap. 5

 

Tema: Răspunsul lui Neemia la împotrivirea din interior

 

Dragi ascultători, iată-ne ajunşi şi la capitolul 5 din cartea Neemia.

Istoria reconstruirii zidurilor Ierusalimului continuă.

Aşa cum am văzut, tot timpul cât a fost implicat în acest important proiect al reconstruirii zidurilor Ierusalimului, Neemia s-a confruntat cu împotriviri în forme diferite.

Dragii prieteni, Diavolul este foarte subtil. Mai întâi, duşmanul a râs de iudei, şi-a bătut joc de ei. Apoi i-a ridiculizat în faţa altor popoare. În sfârşit, a venit şi opoziţia făţişă. Împotrivirea era atât de puternică, încât Neemia i-a pus pe oameni să lucreze ţinând mistria într-o mână şi sabia în alta.

Neemia şi cei din jurul său munceau atât de intens încât nici nu-şi mai scoteau hainele de pe ei, în afară de momentele în care se duceau să se spele.

În cele ce urmează vom vedea împotrivirea din interior. Ei bine, aici îşi plasează diavolul loviturile cele mai puternice.

Aşa cum putem observa din istoria Bisericii creştine, când diavolul nu a putut distruge biserica prin persecuţii, a creat dezbinări şi conflicte în interior.

Şi în acest caz, Diavolul a semănat printre iudei sămânţa descurajării, aceasta fiind una din armele sale favorite. Dar el nu rămâne la acest stadiu şi de această dată, ci merge mai departe şi provoacă un conflict în interior. Dar să citim mai departe capitol 5, oprindu-ne, fireşte pentru comentariile de rigoare.

Neemia 5:1-4

v.1    Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s’au ridicat mari plîngeri împotriva fraţilor lor Iudei.

v.2    Unii ziceau: ,,Noi, fiii noştri şi fetele noastre, sîntem mulţi; să ni se dea grîu ca să mîncăm şi să trăim.“

v.3    Alţii ziceau: ,,Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grîu în timpul foametei.“

v.4    Alţii ziceau: ,,Am împrumutat argint punînd zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului.

 

Dragi ascultători, natura umană nu se schimbă de-a lungul veacurilor. Deşi astăzi trăim într-o eră a zborurilor spaţiale, a progreselor tehnologice de tot felul, multe probleme sunt la fel ca în vremea lui Neemia.

După părerea mea, dispozitivele tehnice de tot felul cu care ne-am înconjurat nu fac decât să multiplice problemele, să le facă mai spinoase şi mai dificil de rezolvat.

Revenind la iudeii din vremea lui Neemia, pentru că fuseseră atât de ocupaţi cu lucrarea de ridicare a zidului, nu a mai avut timp să se ocupe de problemele lor personale. A fost nevoie ca ei să cumpere cereale pentru a avea hrana necesară familiei lor. Astfel au fost nevoiţi să-şi ipotecheze proprietăţile. Unii au fost în situaţia de a pune ipotecă pe proprietatea lor pentru a-şi putea plăti taxele care erau foarte mari în vremea aceea. Erau nevoiţi să împrumute bani de la fraţii lor. O să vedeţi că această situaţie se agrava pe zi ce trece şi afecta poporul nu doar din punct de vedere economic.

Neemia 5:5

v.5  Şi totuş carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sînt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre, şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; sîntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sînt ale altora.“

Cu toate că problema aceasta se amplificase în timp, Neemia nu ştiuse nimic de ea până în acest moment. Oamenii aceştia doriseră să construiască zidurile Ierusalimului şi, pe tăcute, îşi ipotecaseră proprietatea fraţilor lor. Aceştia din urmă erau cei care se ocupau cu împrumuturile şi creditele în vremea aceea.

Vedeţi, duşmanii din exterior nu reuşiseră să-i înfrângă atâta vreme cât în interior domneau dragostea şi armonia, dar cum iată că apăruse conflictul.

Dacă vă amintiţi, aceeaşi problemă a apărut şi în Biserica primară. Anania şi Safira au plănuit să-şi înşele fraţii în privinţa banilor obţinuţi după vânzarea proprietăţii lor şi au fost judecaţi de Dumnezeu şi pedepsiţi cu moartea instantanee. Conspiraţia lor era legată de bani.

Eu, unul, nu ştiu de ce banii sunt o ispită atât de mare pentru atât de mulţi oameni, dar recunosc că aşa stau lucrurile şi în prezent.

Şi Neemia s-a confruntat cu probleme de această natură.

Da să ştiţi că Scriptura ne dă câteva sfaturi înţelepte. Astfel în Filipeni 1:27, 28 găsim scris: “Numai purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, şi de mântuirea voastră, şi aceasta de la Dumnezeu.”

Cu alte cuvinte, Pavel spune: “Lăsaţi armonia să domnească în interior. Fiţi cinstiţi în toate relaţiile şi afacerile voastre. Nu daţi rapoarte false şi nu dispreţuiţi pe nici unul din fraţii voştri. Spuneţi adevărul! Dacă spuneţi adevărul, acesta va aduce armonie!”

Vă spuneam că nici Biserica Primară nu era străină de aceste probleme. Iată ce spune pragmaticul Iacov:  “Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” Asta s-a întâmplat cu Anania şi Safira. Ei au minţit faţă de biserică şi au provocat tulburare.

În vremea lui Neemia, unii dintre iudei împrumutaseră bani. Când au ajuns în situaţia de a nu putea da înapoi acei bani, au fost nevoiţi să-şi vândă pur şi simplu fiii şi fiicele ca sclavi. Erau daţi pentru o perioadă scurtă de timp, dar destul de lungă pentru a le distruge vieţile, în unele cazuri. Cei care împrumutaseră bani aveau de plătit şi dobândă. Deşi în lumea afacerilor de astăzi este normal să se stabilească şi să se plătească o dobândă, pentru copiii lui Israel aceasta era o practică ilegală. Dumnezeu decisese că iudeilor nu le este îngăduit să ia dobândă de la fraţii lor.

Până în acest moment, Neemia fusese calm. Rămăsese alături de poporului său cu răbdare şi înţelegere. Dar acum iată că îşi pierde răbdarea şi devine mânios.

Neemia 5:6

v.6    M’am supărat foarte tare cînd le-am auzit plîngerile şi cuvintele acestea.

Neemia nu era numai supărat, ci era foarte supărat. O traducere mai apropiată de original ar fi: “M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerile şi cuvintele acestea.”

Neemia 5:7

v.7  Am hotărît să mustru pe cei mari şi pe dregători, şi le-am zis: ,,Ce! voi împrumutaţi cu camătă fraţilor voştri?“ Şi am strîns în jurul meu o mare mulţime,

În original, versetul 7 începe astfel: “Inima mea s-a consultat în sine”, ceea ce înseamnă că aceasta era o hotărâre pe care Neemia a luat-o singur, după ce s-a gândit bine la ce avea de făcut.

Neemia 5:8

v.8  şi le-am zis: ,,Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri Iudei, vînduţi neamurilor; şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vînduţi?“ Ei au tăcut, ne avînd ce să răspundă.

Neemia i-a mustrat deschis pe nobilii şi pe conducătorii poporului pentru că procedaseră în acest fel. Neemia i-a adus pe cei vinovaţi în faţa unei adunări întregi.

Dragii mei şi eu cred că aşa trebuie procedat când intervine o problemă de această natură. De asemenea, congregaţia ar trebui avertizată atunci când printre membrii adunării sunt persoane care nu sunt cinstite în afacerile lor şi care acţionează pe ascuns. Răul ar trebui să fie scos la iveală, făcut public.

Neemia a făcut publică purtarea şi practica necinstită a fraţilor săi. El se mâniase din cauza lor.

Veţi spune acum: “Dar noi nu trebuie să ne mâniem!” Apostolul Pavel a spus: “Mâniaţi-vă, dar să nu păcătuiţi!” Totul depinde de motivul mâniei voastre. Dacă vă mâniaţi pentru problemele voastre personale, este greşit. Dacă vă mâniaţi din cauză că lucrarea, slava şi numele lui Dumnezeu au de suferit, atunci puteţi să vă mâniaţi, dar să nu păcătuiţi. Neemia nu a păstrat tăcerea asupra păcatului pe care îl descoperise. Nu l-a acoperit şi nu a adoptat o atitudine pasivă. El a vorbit deschis despre această problemă.

Noi ar trebui să fim puşi în acţiune de o mânie dreaptă atunci când vedem că se întâmplă ceva greşit în biserica noastră. Nu ar trebui să-l ignorăm pe cel care a greşit, aşa cum nu trebuie să închidem ochii faţă de păcatul său. Mulţi spun: “Nu vrem să provocăm tulburare. Nu vrem să deranjăm oamenii.”

Dragi prieteni, ar fi bine să luaţi măsuri pentru că diavolul s-a strecurat deja printre voi şi vă va dezbina. Noi avem nevoie de curaj astăzi. Avem nevoie să fim convinşi de păcat. Biserica nu mai are un bun renume în lumea de astăzi, ajungând chiar să fie ignorată cu desăvârşire. Mişcările spirituale au loc, în general, în afara bisericii organizate. Creştinii s-au cam jucat de-a biserica în ultimul timp. Grupul care controlează biserica se simte foarte bine, dar oamenii aceştia nu întind nici o mână celor pierduţi care trec nepăsători pe lângă biserică.

Un predicator mi-a spus de curând, cu mare tristeţe: “Mă supără teribil faptul că nu putem să ajungem la cei pierduţi şi să-i câştigăm din cauză că ei cunosc prea bine ipocrizia, platitudinile fals evlavioase şi lipsa de sinceritate şi cinste din interiorul bisericii.”

Să ştiţi că  există în lume oameni care tânjesc să cunoască adevărul. Ei vor să ştie dacă noi suntem cinstiţi în ceea ce spunem.

Din păcate, unii dintre credincioşii noştri tratează neregulile din biserică prin metoda ascunderii gunoiului cu mătura sub covor. Ei spun că vor să păstreze “o atitudine creştină” fiind amabili şi drăguţi cu cei care au greşit. Dar aceasta nu este o atitudine creştină! Este atitudinea unui laş!

Neemia a adus la lumină păcatul fraţilor săi şi nimeni nu i-a putut răspunde. Ei au tăcut cât a fost el de faţă, dar vor provoca tulburare şi necazuri după aceea. Ei îi vor face probleme lui Neemia şi când acesta se întoarce la palatul din Susa. Totuşi, Neemia a reuşit să construiască zidurile Ierusalimului şi I-a slujit lui Dumnezeu în toate zilele vieţii sale.

Neemia 5:9

v.9  Apoi am zis: ,,Ce faceţi voi nu este bine. N’ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?

Hristos este o ocară pentru lumea de astăzi. Este El o ocară din cauza conduitei Bisericii? Sau din cauza purtării celor credincioşi? Mai exact, din cauza mea şi a ta, dragul meu prieten? Aceasta este o întrebare necesară. Neemia le spunea celor din vremea sa: “Uitaţi-vă la felul în care îl faceţi pe duşman să hulească din cauza faptelor voastre!”

Neemia 5:10

v.10  Şi eu, şi fraţii mei şi slujitorii mei, le-am împrumutat argint şi grîu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!

Neemia spunea astfel: “Eu am fost într-o poziţie în care puteam avea mari privilegii de ordin financiar.”

Vedeţi, aceasta a fost adevărată piatră de încercare pentru Neemia. El nu şi-a folosit poziţia pentru câştig. Astăzi oamenii hrăpăreţi aleargă şi după ultima para. Mulţi pun banii mai presus de Dumnezeu. Poţi ajunge să ţii banii atât de aproape de ochi încât să nu mai vezi soarele.

Din păcate, mulţi oameni trăiesc aşa în lumea de astăzi. De fapt, ei nici măcar nu mai ştiu că trăiesc, atât sunt de obsedaţi de ideea de a câştiga cât mai mulţi bani.

Neemia 5:11

v.11  Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din grîul, din mustul şi din untdelemnul, pe care l-aţi cerut dela ei ca dobîndă.“

Neemia le-a cerut iudeilor înstăriţi să dea înapoi ce au strâns de la fraţii lor şi să nu mai colecteze alte plăţi.

Neemia 5:12

v.12  Ei au răspuns: ,,Le vom da înapoi, şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.“ Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că îşi vor ţinea cuvîntul.

Îmi place foarte mult de Neemia. El spune: “Nu cred în promisiunile voastre făcute cu gura. Vreau să semnaţi aici că aşa veţi face.” Deşi ei erau poporul lui Dumnezeu, Neemia îi ştia prea bine pentru a nu-i crede pe cuvânt. A fost nevoie de consemnarea în scris a angajamentului lor.

Neemia era un om practic. El a spus: “Bine, aţi promis că veţi da înapoi ce aţi luat. Nu vă cred. Semnaţi aici, pe linia punctată. Aşa trebuie să procedaţi!”

Neemia 5:13

v.13   Şi mi-am scuturat mantaua, zicînd: ,,Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţinea cuvîntul, şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mînile goale!“ Toată adunarea a zis: ,,Amin.“ Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s’a ţinut de cuvînt.

Dacă s-ar rosti astăzi de la amvon o afirmaţie atât de puternică şi de fermă ca afirmaţia aceasta a lui Neemia, congregaţia ar răspunde “Amin”. Este de ajuns un singur măr atins pentru a strica o ladă întreagă de mere.

Este bine să arătăm care este persoana ce provoacă tulburare, să scoatem mărul stricat din lada de mere, înainte de a le strica pe toate. Neemia aşa a procedat. De fapt, el chiar a spus un blestem împotriva lor. Ce scenă impresionantă! Ce scenă dramatică! Neemia şi-a scuturat mantaua. Amintiţi-vă că el era un reprezentant guvernamental şi probabil avea o anumită uniformă. El şi-a scuturat mantaua lungă înaintea mulţimii şi a spus: “Aşa vă va scutura şi pe voi Dumnezeu, dacă nu vă veţi ţine de cuvânt şi dacă nu veţi face ce aţi promis!” Aşa trebuie vorbit cu oamenii de acest fel.

La un moment dat Apostolul Pavel foloseşte şi el un limbaj foarte radical. El le-a spus galatenilor: “Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură!” Apostolul ar fi dorit ca legaliştii aceia, care voiau ca toţi creştinii să împlinească cerinţele Legii, să se schilodească din cauza răului pe care îl făceau aceşti oameni credincioşilor galateni. Acesta este un limbaj foarte dur, dar uneori este nevoie de el.

Revenind la Neemia, vom avea parte în continuare de câteva detalii legate de viaţa lui personală.

Neemia 5:14

v.14  Din ziua cînd m’a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, dela al douăzecilea an pînă la al treizeci şi doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n’am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.

El avea dreptul de a cere un salariu, dar nu a făcut acest lucru.

Neemia 5:15

v.15  Înainte de mine, cei dintîi dregători împovărau poporul, şi luau dela el pîne şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n’am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.

Dregătorii dinaintea lui Neemia îşi primiseră salariile cuvenite, dar Neemia alesese să nu primească un astfel de salariu. Aşa cum am mai spus, îmi place atitudinea acestui om al lui Dumnezeu.

Neemia 5:16

v.16  Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n’am cumpărat niciun ogor, şi toţi slujitorii mei erau la lucru.

Neemia nu s-a ocupat de afaceri imobiliare. El s-a ţinut departe de speculaţiile cu privire la terenurile din jurul Ierusalimului. El nu a câştigat bani nici din ipotecarea şi nici din aplicarea de dobânzi pentru împrumuturi de bani sau grâne. Nu şi-a însuşit nimic din ceea ce nu i se cuvenea.

Neemia 5:17

v.17  Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, Iudei şi dregători, afară de ceice veneau la noi din neamurile deprimprejur.

Neemia avea în mod regulat în jur de 150 de oaspeţi la masă. De asemenea, îi primea pe iudeii din naţiunile vecine care veniseră să locuiască în cetate, dar care nu găsiseră încă o locuinţă. După toate aparenţele, el făcea toate acestea pe propria cheltuială. Neemia era cu totul altfel decât predecesorii lui. Este cu totul altfel de mulţi din cei pe care îi cunosc eu. Este, aş îndrăzni să spun, un bun model.

Neemia 5:18

v.18  Mi se pregătea în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi, şi păsări, şi la fiecare zece zile se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n’am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentrucă lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.

El nu ceruse cota de hrană care i s-ar fi cuvenit dregătorului pentru că inima lui era alături de cea a oamenilor de rând care munceau din greu.

Neemia 5:19

v.19  Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!

Neemia a fost un om minunat. El era preocupat de binele poporului său, chiar dacă ei se vor arăta a fi nemulţumiţi şi nerecunoscători. Este trist, dar adevărat: mulţi oameni faimoşi află curând că oamenii care cândva îi adulau ajung să-i uite foarte repede. Oamenii au memoria scurtă. Dar Neemia I-a cerut lui Dumnezeu să-Şi aducă aminte de el. El a spus: “Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule!” Cât de minunat este să ştim că, în timp ce Dumnezeu nu-şi mai aminteşte păcatele noastre, o dată iertate, El ţine seama la faptele noastre bune! Ba chiar le înscrie în cartea Sa!

Dragi prieteni, iată-ne la capătul unei noi lecţii de viaţă, inspirată din viaţa acestui om extraordinar care este Neemia.

Concluzia este, dragii mei, că încă mai avem multe de schimbat în viaţa noastră iar cinstea şi omenia nu trebuie să lipsească din aceste schimbări.

În calitate de copii ai lui Dumnezeu noi trebuie să fim modele de cinste şi corectitudine.

Dumnezeu să ne ajute şi Fiţi Binecuvântaţi!