Itinerar Biblic Ep.0473 – EZRA Cap. 9 şi 10:6

 

Tema: Reformele sub conducerea lui Ezra

 

Dragi ascultători, în capitolul 9 al cărţii Ezra, avem una din cele mai frumoase rugăciuni din Biblie. În trei din cărţile scrise după luarea în robie a poporului lui Dumnezeu avem rugăciuni impresionante. Toate se găsesc în capitolul 9: una aici, în Ezra, una în Neemia 9 şi una în Daniel 9. Rugăciunea lui Ezra vine din cauza unui lucru foarte trist care se întâmpla în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Dar haideţi mai bine să vedem despre ce este vorba.

Ezra 9:1

v.1    După ce s’a sfîrşit lucrul acesta, căpeteniile s’au apropiat de mine, şi au zis: ,,Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s’au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urîciunile lor, ale Cananiţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.

Observaţi, vă rog,  că aici sunt menţionaţi egiptenii şi alte popoare păgâne. Hetiţii (sau hitiţii) au fost un mare popor. În ultima jumătate de secol au fost descoperite noi informaţii despre acest popor. Astfel am aflat că ei au întemeiat multe cetăţi în Asia Mică, în special de-a lungul coastei, printre acestea numărându-se Efes, Smirna, Troia. Deşi erau un popor însemnat, hitiţii au fost totuşi un popor păgân. Însă poporul lui Israel , în ciuda a ceea ce spusese Dumnezeu, nu s-a separat de aceste popoare păgâne.

Când a ajuns înapoi în ţară, prima delegaţie de evrei s-a lovit de un val de descurajare. Vom afla mai multe despre acest lucru când vom studia cartea profetului Hagai. Vom vedea cum i-a ajutat el să scape de povara descurajării care îi copleşise.

Descurajarea era doar unul din obstacolele pe care a trebuit să le înlăture poporul lui Israel. Cu ajutorul lui Hagai, aceste obstacole au fost înlăturate. Cu ajutorul lui Neemia au fost reconstruite zidurile şi templul din Ierusalim, dar poporul se simţea descurajat. În astfel de momente îţi vine să laşi totul baltă. La fel se întâmplă şi cu foarte mulţi creştini.

Cineva a spus că descurajarea este arma cea mai puternică a diavolului. Evreii au lăsat garda jos şi s-au căsătorit cu fiii popoarelor păgâne din jur, care erau vrăjmaşii lui Dumnezeu şi ai lui Israel. Aşa s-a ajuns la adoptarea practicilor abominabile ale popoarelor păgâne. Lipsa separării de aceste popoare a făcut ca poporul lui Dumnezeu să se cufunde în imoralitate şi idolatrie. Probabil că, în cele mai multe cazuri, aceste popoare păgâne nici măcar nu se deranjau să se căsătorească legal pentru că nu prea îi interesau aspectele legale în privinţa căsătoriei. La fel se întâmplă şi cu păgânii din ziua de astăzi. Noi spunem că trăim într-o societate avansată, că avem o nouă libertate şi că suntem un popor civilizat. În multe privinţe, dragi prieteni, nu suntem cu nimic mai presus de popoarele păgâne din vremea lui Ezra.

Ezra 9:2

v.2  Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfînt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintîi cari au săvîrşit păcatul acesta.“

După cum vedem, până şi conducerea era implicată în acest lucru. Cei de la conducere erau mai vinovaţi decât oamenii de rând pentru că privilegiul măreşte întotdeauna responsabilitatea.

Rămăşiţa din popor care s-a întors în ţară este într-o stare tristă şi rea. Ezra ar fi putut face mai multe lucruri în această situaţie. Ar fi putut pune la punct un program despre patriotism, ar fi putut agita steagul israelian şi steaua lui David şi ar fi putut organiza câteva marşuri patriotice. Dar el nu a făcut nimic din toate acestea. Şi nici nu a ţinut discursuri despre imoralitatea şi idolatria care au pătruns în popor în urma căsătoriilor mixte. Sau ar fi putut pune bazele unei organizaţii care să se ocupe de recuperarea celor implicaţi în astfel de căsătorii. Aşa procedăm noi azi, dragi prieteni. Dar Ezra nu era obişnuit cu acest mod de gândire. Aş dori să observaţi ce a făcut el. Este un lucru pe care nu-l vedem prea des astăzi.

Ezra 9:3

v.3  Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mîhnit.

Ţineţi minte: Ezra nu a ajuns în ţară decât la 75 de ani de la prima delegaţie de cincizeci de mii de persoane care au plecat din Babilon spre Ierusalim. Când a ajuns la Ierusalim cu cei două mii de oameni care alcătuiau grupul său, Ezra a găsit templul reconstruit, dar nu şi zidurile cetăţii. Populaţia era într-o stare vrednică de plâns din punct de vedere spiritual şi emoţional. Israeliţii îşi luaseră soţii din fiicele altor neamuri; la fel şi fetele îşi luaseră soţi din bărbaţii altor neamuri păgâne. Imoralitatea şi idolatria luaseră proporţii înfiorătoare. Din cauză că nu se separaseră de neamurile păgâne, evreii erau acum întinaţi. Această stare de lucruri a fost adusă în atenţia lui Ezra. El a văzut că relatarea era exactă şi s-a simţit absolut copleşit şi întristat din cauză că poporul lui Dumnezeu ajunsese decăzuse atât de mult.

Astăzi vorbim despre apostazia bisericii, dar mă întreb dacă suntem atât de îngrijoraţi pe cât ar trebui să fim în legătură cu acest subiect. Mărturisesc că îmi vine câteodată să spun: “Nu mă mai priveşte lucrul acesta”. Dar mă priveşte.

Dragi prieteni, este atât de uşor să îndreptăm un deget acuzator spre alţii, dar fiţi atenţi la ce a făcut Ezra. El a fost atât de copleşit de ceea ce făcuse poporul lui încât şi-a sfâşiat hainele, şi-a smuls părul din cap şi perii din barbă. În loc să se lanseze o tiradă împotriva poporului (aşa cum ar face mulţi oameni astăzi), următorul pas al lui Ezra a fost cu totul deosebit.

Ezra 9:4

v.4  Atunci s’au strîns la mine toţi ceice se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară.

Îmi place foarte mult această formulare: “Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel.” Aş dori să fac o mică paranteză aici.

Câţi oameni iau cu adevărat în serios Cuvântul lui Dumnezeu? Sun mulţi care declară că iubesc Cuvântul lui Dumnezeu şi dovedesc acest lucru prin Bibliile adnotate şi subliniate şi caietele de notiţe.

Interesant este însă faptul că vieţile lor sunt cu totul altceva şi ei nu fac nimic în această privinţă. Ei susţin că iubesc şi cred în Cuvântul lui Dumnezeu, dar acesta pare să nu aibă nici un efect în viaţa lor. Ei nu tremură la auzul cuvintelor Bibliei. Spun şi ei, la fel ca omul din lume, că Dumnezeu este dragoste. Acest lucru este adevărat şi este minunat să ştii că Dumnezeu este dragoste. Dar El este mult mai mult decât atât. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu sfânt. El va pedepsi păcatul şi acesta este lucrul care-l preocupa cel mai mult pe Ezra.

Ezra, dragii mei, a stat jos mâhnit până la jertfa de seară din cauza nelegiuirii celor se îndepărtaseră de Legea lui Dumnezeu. Ezra era şocat din cauza aceasta. Pe noi ne preocupă starea bisericii de azi? Cât de implicaţi suntem în îndreptarea ei? Cât de mare este credinţa noastră în Cuvântul lui Dumnezeu?

Dragul meu prieten creştin, ne-ar face foarte bine să mergem într-un loc în care să fim singuri şi să ne gândim serios la aceste lucruri: “Cred eu cu adevărat ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? Ascult şi împlinesc cu adevărat ce spune Cuvântul?” Domnul Isus a spus: “Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15).

Ezra 9:5-6

v.5    Apoi, în clipa jertfei de seară, m’am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfîşiate, am căzut în genunchi, am întins mînile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:

v.6  ,,Dumnezeule, sînt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s’au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns pînă la ceruri.

Ce înseamnă să-ţi întinzi mâinile spre Dumnezeu? Înseamnă că nu ascunzi nimic. Înseamnă că, atunci când vii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, mintea şi sufletul tău sunt perfect deschise înaintea Lui. Ezra s-a înfăţişat înaintea lui Dumnezeu cu mâinile întinse spre El. Apostolul Pavel s-a exprimat astfel: “Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli.” (1 Tim. 2:8). Trebuie să ne amintim acest lucru în viaţa noastră de rugăciune.

Observaţi că Ezra nu spune: “fărădelegile lor s-au înmulţit deasupra capetelor lor şi greşelile lor au ajuns până la ceruri”. Dimpotrivă, el foloseşte persoana I plural. El vorbeşte despre “fărădelegile noastre” şi “greşelile noastre”.

Astăzi este uşor să te desparţi de biserică spunând, pe bună dreptate, că biserica este într-o stare rea. Dar nu este vorba de păcatul lor, ci despre păcatul nostru. Dacă biserică este în stare de apostazie astăzi, atunci şi noi suntem în aceeaşi stare.

Ezra 9:7

v.7  Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi pînă în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mînile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acopere astăzi faţa.

Fiţi atenţi la cuvintele lui Ezra pentru că aceasta este o rugăciune extraordinară. El ştia ce înseamnă să fii captiv într-o ţară străină. Fie că a fost luat captiv la o vârstă fragedă, fie că s-a născut în captivitate, el ştia ce înseamnă să fii într-o astfel de situaţie. De aceea a tremurat la gândul că Dumnezeu îl va judeca.

Ezra 9:8

v.8  Şi totuş Domnul, Dumnezeul nostru, S’a îndurat de noi, lăsîndu-ne cîţiva oameni scăpaţi, şi dîndu-ne un adăpost în locul Lui cel sfînt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.

Acesta este un verset extraordinar. Ezra spune: “Dumnezeu S-a îndurat de noi”. Cei şaptezeci de ani de captivitate au luat sfârşit. Dumnezeu a îngăduit poporului Său să revină în ţară, dar iată că ei se iau din nou după cei păgâni. Ei fac din nou lucrul din cauza căruia au ajuns în captivitate.

Ezra spune că Dumnezeu a lăsat “câţiva oameni scăpaţi”. Aceşti evrei au ascultat de Dumnezeu destul de mult cât se întoarcă în ţară. Cei mai mulţi au rămas în Babilon. Cei întorşi erau doar o rămăşiţă. Dumnezeu le-a dat un adăpost în locul Lui cel sfânt. Ştiţi cine este acest adăpost? Acest adăpost este Hristos. El a fost răstignit pentru noi aici, pe pământ, pentru ca noi să avem un loc de adăpost veşnic sus, în cer. Gândiţi-vă la cuvintele lui Isaia din cartea sa, capitolul 22, versetele 22 şi 23: “Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, şi când va închide el, nimeni nu va deschide. Îl voi împlânta ca pe un drug, într-un loc tare, şi va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său.”  Credincioşii sunt împlântaţi într-un loc sigur, în cer, pentru toată veşnicia. Evreii nu şi-au pierdut mântuirea, dar au pierdut alte lucruri, inclusiv binecuvântările lui Dumnezeu şi răsplata Lui. Mulţi sunt mântuiţi azi, dar nu vor primi nici o răsplată în cer.

“Ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.” Mai spune Ezra. Cuvântul “răsuflare” poartă în original semnificaţia de “viaţă nouă”. Noi folosim termenul de trezire spirituală care, de fapt, nu se află în Biblie. Eu am folosit de la amvon acest cuvânt cu sensul de mişcare de trezire a interesului oamenilor pentru lucrurile spirituale marcată de convertirea lor în masă. Termenul nostru englezesc înseamnă “revenire la viaţă, redobândirea cunoştinţei după o perioadă de cădere în letargie”. Se referă la ceea ce era cândva viaţă dar s-a stins până aproape de stadiul morţii, şi-a pierdut vitalitatea, pentru ca apoi să revină la viaţă. În Romani 14:9, Pavel vorbeşte despre învierea lui Hristos în felul următor: “Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat şi a trăit din nou” (după cum apare în original, în unele manuscrise greceşti). Sigur că, în acest context, termenul de trezire sau trăire din nou se poate referi numai la cei credincioşi care sunt aduşi din nou la o stare plină de putere şi vitalitate spirituală.

În zilele lui Ezra a avut loc o adevărată trezire spirituală. Rugăciunea lui continuă astfel:

Ezra 9:9

v.9  Căci sîntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să-i dregem dărîmăturile, făcîndu-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.

Cât de minunat a fost Dumnezeu cu acest popor. Ei îşi mărturisesc păcatul şi Dumnezeu îi va binecuvânta.

Ezra 9:10-13

v.10  Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,

v.11  pe cari ni le poruncisei prin robii Tăi proorocii, zicînd: ,,Ţara în care intraţi s’o stăpîniţi este o ţară întinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de urîciunile cu cari au umplut-o, dela un capăt la altul, cu necurăţiile lor.

v.12  Să nu daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri, şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor nici de bună starea lor. În chipul acesta veţi ajunge tari, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării, şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri.“

v.13  După tot ce mi s’a întîmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe cari le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, cînd ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi,

Cu alte cuvinte, Ezra spune: “Nu am primit pedeapsa cuvenită pentru tot răul pe care l-am făcut. Am fi meritat o pedeapsă mult mai mare pentru păcatele noastre.”

Ezra 9:14, 15

v.14  să începem iarăş să călcăm poruncile Tale, şi să ne încuscrim cu aceste popoare urîcioase? N’ar izbucni atunci iarăş mînia Ta împotriva noastră, pînă acolo încît ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă nici robi izbăviţi?

v.15  Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi sîntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.“

Numai îndurarea lui Dumnezeu, mărturisirea păcatelor, jertfa lui Hristos şi harul lui Dumnezeu a făcut posibilă salvarea acestui popor, readucerea lor la o stare după voia lui Dumnezeu, aducerea lor la o viaţă nouă. Dumnezeu va face toate acestea datorită rugăciunii lui Ezra. Rămăşiţa întoarsă în ţară îşi va înălţa glasul către Dumnezeu după îndurare.

Când ne aflăm în această stare, Dumnezeu este gata să ne audă.

După această mare întâlnire de rugăciune, a început o mişcare de trezire. Şi trezirea duce la schimbare şi la reforme. Când are loc o adevărată trezire spirituală, nu este nevoie de experţi în amprente pentru a vedea rezultatele. Ele sunt evidente pentru oricine.

Ezra 10:1

v.1    Pe cînd sta Ezra, plîngînd şi cu faţa la pămînt înaintea Casei lui Dumnezeu, şi făcea această rugăciune şi mărturisire, se strînsese la el o mulţime foarte mare de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii, şi poporul vărsa multe lăcrămi.

În aceste momente a venit asupra poporului convingerea puternică asupra păcatelor lor. De acest lucru era absolută nevoie.

Ezra 10:2

v.2  Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvîntul şi a zis lui Ezra: ,,Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru, ducîndu-ne la femei străine cari fac parte din popoarele ţării. Dar Israel n’a rămas fără nădejde în această privinţă.

Se pare că acest Şecania a devenit purtătorul de cuvânt al acestui grup de oameni care îşi recunoşteau păcatul şi erau gata să mărturisească. El a venit la Ezra şi a spus: “Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru”. Aceasta este o recunoaştere foarte sinceră. El continuă: “ducându-ne la femei străine care fac parte din popoarele ţării”. Aceasta înseamnă, dragi prieteni, să spui lucrurilor pe nume. Ei făcuseră un lucru total interzis de Legea lui Moise. Ei nu consultaseră ce era scris în această privinţă. Cu alte cuvinte, se depărtaseră de Cuvântul lui Dumnezeu. Acest om se lasă în seama îndurării lui Dumnezeu şi spune că Israel n-a rămas fără nădejde în această privinţă.

Ezra 10:3

v.3  Să facem acum un legămînt cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege.

Mai erau şi alţii care i se alăturaseră în această mărturisire şi care se temeau de poruncile lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că ei nu se opreau la cititul şi studiatul Cuvântului, îl şi aplicau în viaţa lor. Când li s-a adus la cunoştinţă încălcarea de lege, ei şi-au mărturisit imediat păcatul. Ei nu au încercat să raţionalizeze, să invoce tot felul de pretexte sau să-şi acopere păcatul. Pur şi simplu şi-au mărturisit imediat păcatul. Au procedat aşa cum le cerea Cuvântul lui Dumnezeu.

Ezra 10:4-6

v.4  Scoală-te, căci treaba aceasta te priveşte. Noi vom fi cu tine. Îmbărbătează-te şi lucrează.“

v.5    Ezra s’a sculat, şi a pus pe căpeteniile preoţilor, Leviţilor şi întregului Israel, să jure că vor face ce se spusese. Şi ei au jurat.

v.6    Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu, şi s’a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. Cînd a intrat, n’a mîncat pîne şi n’a băut apă, pentrucă era mîhnit din pricina păcatului fiilor robiei.

Încălcarea Legii lui Dumnezeu era un lucru foarte serios. Ei au venit înaintea lui Dumnezeu cu sufletul cuprins de o mare tulburare. Este sfâşietor când ne gândim prin ce a fost nevoie să treacă aceşti oameni după aceea, dar adevărul este că avusese loc o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu şi pocăinţa oamenilor era absolut necesară.

Dragi prieteni, aşa trebuie să înceapă orice mişcare de trezire spirituală. Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, acesta ne convinge de păcatul nostru. Vedem că suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Ne dăm seama că am încălcat în mod clar ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu. Când mergem înaintea Lui şi ne mărturisim păcatul cu o pocăinţă reală, rezultatul este trezirea copiilor lui Dumnezeu.

Astăzi noi suntem foarte ocupaţi să predicăm pocăinţa unei lumi pierdute. Eu nu sunt sigur că Dumnezeu cere lumii pierdute să se pocăiască. El spune lumii: “Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuită” (Fapte 16:31).