Itinerar Biblic Ep.0472 – EZRA Cap. 7 şi 8

 

Tema:  Întoarcerea sub conducerea lui Ezra

 

Dragi ascultători, iată-ne ajunşi la cea de-a doua mare secţiune în această scurtă carte a lui Ezra.

Primele şase capitole ne-au vorbit despre întoarcerea iudeilor din Babilon, la Ierusalim, sub conducerea lui Zorobabel (aproximativ 50 000 de persoane au părăsit Babilonul la vremea aceea).

După cum ne aducem aminte, poporul lui Dumnezeu ajunsese în captivitate, în Babilon, din cauza închinării la idoli. Am putea spune că Dumnezeu le-a pus la dispoziţie o cură de idoli de aur în Babilon pentru a le satisface pofta de închinare la idoli.

De asemenea, copiii lui Israel încălcaseră Legea lui Moise pentru că nu lăsaseră pământul să se odihnească în al şaptelea an, după cum prevedea aceasta. Probabil că nu li s-a părut că acesta era un lucru important. Ei au crezut că nu li se întâmplă nimic dacă încalcă legea respectivă, dar Dumnezeu a spus: “Vă voi alunga din ţară vreme de şaptezeci de ani pentru ca pământul să-şi recupereze anii de sabat de care l-aţi lipsit.”

După ce pământul s-a odihnit şi s-a înnoit în acei şaptezeci de ani, Dumnezeu a îngăduit poporului să revină în ţară.

Apoi a avut loc un al doilea val de trezire printre evreii captivi care trăiau încă în Babilon. Ezra a condus un al doilea grup din Babilon spre Ierusalim. Până în acest punct Ezra nu apare în istoria acestei cărţi, deşi este cel care a scris-o. Abia în ultimele patru capitole îl întâlnim pe autorul cărţii. În capitolele 7 şi 8 citim despre întoarcerea evreilor sub conducerea lui Ezra. În capitolele 9 şi 10 ne sunt relatate reformele iniţiate sub conducerea lui Ezra. Trezirea a avut ca rezultat reforma, aceasta fiind întotdeauna ordinea în care se desfăşoară lucrurile. Vom vedea din nou acest lucru când vom ajunge la studiul cărţii Neemia.

Trebui să mai spun aici că Ezra este unul din personajele neglijate ale Bibliei. Părerea mea este că el nu a primit  recunoaşterea cuvenită din partea cercetătorilor Bibliei. Sigur nu a primit-o din partea Bisericii.

Mă întreb dacă aţi auzit vreodată o predică despre cartea lui Ezra. Vi s-a vorbit vreodată de la amvon despre această carte? Este o carte peste care se trece cu uşurinţă. În capitolele care ne stau acum în faţă vom avea ocazia să facem cunoştinţă cu Ezra.

Deci, suntem la capitolul 7 al cărţii Ezra şi vom citi acum primele cinci verste:

Ezra 7:1-5

v.1   După aceste lucruri, supt domnia lui Artaxerxe, împăratul Perşilor, a venit Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia,

v.2  fiul lui Şalum, fiul lui Ţadoc, fiul lui Ahitub,

v.3  fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot,

v.4  fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi,

v.5  fiul lui Abişua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot.

Acesta este împăratul Artaxerxe care i-a dat lui Neemia permisiunea de a se întoarce la Ierusalim pentru a reconstrui cetatea, marcând astfel începutul marii profeţii a celor “şaptezeci de săptămâni” a profetului Daniel. Vom discuta despre acest lucru când vom ajunge la cartea Neemia.

Cine este însă Ezra? Ezra era descendentul lui Fineas, nepotul lui Aaron. Prin urmare, el face parte din familia preoţilor.

Dacă ar fi existat un templu în Ierusalim, probabil că el ar fi activat ca preot, poate chiar ca mare preot. Dar nu era nici un templu în Ierusalim pentru că acesta fusese ars, fusese distrus.

S-ar părea că Ezra nu a crezut de cuviinţă să se întoarcă la Ierusalim cu prima delegaţie. Nu era loc pentru el la Ierusalim şi probabil că el a rămas să slujească celor rămaşi în Babilon. Iată însă, că de această dată, un grup de 2000 de persoane pleacă la Ierusalim sub conducerea lui Ezra. Templul a fost reconstruit, aşa că acum are unde să slujească şi el ca preot.

Aşa cum vom vedea, el este şi un învăţător al Cuvântului lui Dumnezeu.

Aţi observat că în acest pasaj este menţionat Fineas, fiul lui Eleazar, nepotul lui Aaron. El apare pentru prima dată în Scriptură într-o vreme de idolatrie imorală în care zelul şi acţiunile sale au stopat extinderea acestei plăgi care ameninţa să distrugă poporul Israel. Când profetul Balaam nu a fost lăsat să blesteme poporul Israel, el l-a învăţat pe împărat să încurajeze căsătoriile mixte între israeliţi şi celelalte popoare, cu scopul de a aduce lumea, carnea şi diavolul în mijlocul poporului lui Dumnezeu.

În cartea Numeri 25:7-11 ni se spune că unul din israeliţi a luat o femeie madianită. Când evreii se căsătoreau cu păgâni erau atraşi spre închinarea la idolii acestora. Judecata a venit asupra lui Israel sub forma unei urgii. Fineas a oprit urgia executându-i pe bărbatul şi pe femeia aceea. Două vieţi au fost sacrificate pentru a salva o mulţime de alte vieţi. Ca răsplată pentru eforturile sale, Dumnezeu i-a promis lui Fineas că preoţia va rămâne în familia sa pentru totdeauna.

Aş dori să adaug aici o aplicaţie practică şi logică pentru starea noastră din prezent. Mulţi judecători cred astăzi că pedeapsa capitală este brutală, necivilizată şi că ar trebui abolită. Scopul iniţial al pedepsei capitale era protejarea vieţilor altor oameni. Când o persoană vinovată nu-şi primeşte pedeapsa pentru crimele sale, alte sute de persoane vor plăti cu viaţa lor. Astăzi noi nu mai suntem în siguranţă pe străzile din oraşele noastre pentru că nu mai au loc execuţii. Să nu-mi spuneţi că execuţiile nu reduc numărul crimelor. Dacă ştiu că agentul de circulaţie mă opreşte şi îmi dă amendă dacă depăşesc viteza legală, voi merge mai încet. Executarea celor vinovaţi duce la reducerea numărului crimelor. Acesta era motivul pentru care au fost ucişi bărbatul israelit şi femeia madianită. În urma morţii acestui cuplu, mii de oameni din Israel au fost salvaţi de stricăciunea morală care ar fi distrus acest popor.

Îmi amintesc de o istorisire despre un condamnat la moarte prin spânzurare căruia i s-a dat prilejul de a spune ceva înainte de execuţie. El a spus: “Vreau să ştiţi că aceasta este o lecţie pentru mine.” Dar nu acesta era scopul acestei pedepse. Faptul că urma să fie executat din cauză că omorâse pe cineva nu era o lecţie pentru el, ci pentru alţii. Prin această execuţie erau protejate vieţile altor oameni. De ce nu vrem noi să acceptăm realitatea de azi? De ce nu vrem să vedem că sacrificăm sute de vieţi pentru a salva un criminal? Dumnezeu nu procedează astfel pentru că El vrea să salveze viaţa omului şi ştie cât de rea este inima omenească.

Dumnezeu spune că inima omului este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Noi avem de învăţat o lecţie importantă de la Fineas, unul din strămoşii lui Ezra.

Ezra 7:6

v.6  Acest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Şi, fiindcă mîna Domnului, Dumnezeului său, era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse.

Ezra era un cărturar iscusit în Legea lui Moise. Dacă nu-şi putea duce la îndeplinire îndatoririle de preot, el îşi petrecea timpul studiind Cuvântul lui Dumnezeu. Acum el va putea să folosească tot ce învăţase în acest timp. Veţi vedea că el este numit “cărturar iscusit” de mai multe ori. În versetul 21 din acest capitol aflăm că Ezra se bucura de o reputaţie solidă chiar şi înaintea împăratului Babilonului care ştia că el este un cărturar al cuvintelor Domnului Dumnezeu. El era un învăţător al Cuvântului lui Dumnezeu.

Ezra 7:7

v.7  Mulţi din copiii lui Israel, din preoţi şi din Leviţi, din cîntăreţi, din uşieri, şi din slujitorii Templului, au venit şi ei la Ierusalim, în al şaptelea an al împăratului Artaxerxe.

 

Printre evreii din Babilon a avut loc o nouă trezire spirituală şi aproape 2000 de oameni au dorit să se întoarcă la Ierusalim.

Ezra 7:8, 9

v.8  Ezra a venit la Ierusalim în a cincea lună a anului al şaptelea al împăratului.

v.9  Plecase din Babilon în ziua întîi a lunii întîia, şi a ajuns la Ierusalim în ziua întîi a lunii a cincea, mîna bună a Dumnezeului său fiind peste el.

Ei s-au întors la Ierusalim în cel de-al şaptelea an al împăratului Artaxerxe. Au fost nevoie de cinci luni pentru ca acest al doilea grup să facă această călătorie de la Babilon la Ierusalim. Vă daţi seama că nu aveau avioane la dispoziţie în vremea aceea, aşa că drumul acesta a fost unul lung şi anevoios.

Ezra 7:10

v.10  Căci Ezra îşi pusese inima să adîncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile.

Ezra şi-a pregătit inima pentru ziua în care se va întoarce în ţara sa. El ştia că va veni această zi pentru că avea credinţă în Dumnezeu. Astfel, el şi-a pregătit inima şi a studiat Legea lui Moise (primele 5 cărţi ale Bibliei) şi cartea lui Iosua pentru că doar acestea existau la vremea aceea.

Mulţi sunt de părere că Ezra a scris cărţile Cronicilor. Ezra nu s-a mulţumit să studieze Cuvântul Domnului, ci l-a şi împlinit. El a făcut ce spunea Cuvântul lui Dumnezeu.

Vedeţi, una este să studiezi  Cuvântul lui Dumnezeu şi cu totul altceva este să faci ceea ce spune. De asemenea, dorinţa lui Ezra era să-i înveţe pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu. El dorea ca poporul lui Dumnezeu să cunoască legile şi poruncile lui Dumnezeu.

Ezra 7:11-13

v.11  Iată cuprinsul scrisorii date de împăratul Artaxerxe preotului şi cărturarului Ezra, care învăţa poruncile şi legile Domnului cu privire la Israel:

v.12  ,,Artaxerxe, împăratul împăraţilor, către Ezra, preotul şi cărturarul iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, şi aşa mai departe:

v.13  Am dat poruncă să se lase să plece aceia din poporul lui Israel, din preoţii şi din Leviţii lui, cari se află în împărăţia mea, şi cari vor să plece cu tine la Ierusalim.

Artaxerxe a dat un decret prin care permitea lui Ezra şi tovarăşilor săi întoarcerea în ţara lor. Nu era o poruncă, ci era permisiunea de a se întoarce conform cu propria lor dorinţă şi sub călăuzirea Domnului.

Ezra 7:14, 15

v.14  Tu eşti trimes de împăratul şi de cei şapte sfetnici ai lui să cercetezi în Iuda şi Ierusalim, după Legea Dumnezeului tău, care este în mînile tale,

v.15  şi să duci argintul şi aurul pe care împăratul şi sfetnicii săi l-au dăruit cu dragă inimă Dumnezeului lui Israel, a cărui locuinţă este la Ierusalim,

Este evident că Ezra avea o mărturie foarte bună la curte pentru că împăratul şi sfetnici săi fac acest dar “Dumnezeului lui Israel”. Lui Ezra i s-a dat autoritatea de a numi magistraţi şi judecători. Ei au adunat toate aceste materiale, Ezra primise decretul dat de împărat şi erau făcute toate pregătirile necesare pentru plecare. Decretul împăratului ne descoperă o adâncă reverenţă faţă de Dumnezeu. Observaţi ce cuvinte sunt folosite de acest împărat:

Ezra 7:26

v.19  Pune înaintea Dumnezeului din Ierusalim uneltele cari-ţi vor fi încredinţate pentru slujba Casei Dumnezeului tău.

v.20  Să scoţi din casa vistieriilor împăratului ce va trebui pentru celelalte cheltuieli pe cari le vei avea de făcut cu privire la Casa Dumnezeului tău.

v.21  Eu, împăratul Artaxerxe, dau poruncă tuturor vistiernicilor de dincolo de Rîu să dea îndată lui Ezra, preot şi cărturar iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, tot ce vă va cere,

v.22  pînă la o sută de talanţi de argint, o sută de cori de grîu, o sută de baţi de vin, o sută de baţi de untdelemn, şi sare cîtă va vrea.

v.23  Tot ce este poruncit de Dumnezeul cerurilor să se facă întocmai pentru Casa Dumnezeului cerurilor, pentruca să nu vie mînia Lui asupra împărăţiei, asupra împăratului şi asupra fiilor săi.

v.24  Vă facem cunoscut că nu puteţi pune nici bir, nici dare, nici vamă de trecere, peste niciunul din preoţi, din Leviţi, din cîntăreţi, din uşieri, din slujitorii Templului şi din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu.

v.25  Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători şi dregători cari să facă dreptate la tot poporul de dincolo de Rîu, tuturor celorce cunosc legile Dumnezeului tău; şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc.

v.26  Oricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului tău şi legea împăratului, să fie osîndit la moarte, la surghiun, la o gloabă sau la temniţă.“

Legea se referea la evrei după întoarcerea lor în ţară. Cu alte cuvinte, dacă se întorc în ţară, ei trebuie să fie cât se poate serioşi în ce priveşte relaţia lor cu Dumnezeu.

Iată şi mulţumirea lui Ezra:

Ezra 7:27

v.27  Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim,

În loc de “slăvească”, alte traduceri, inclusiv cea engleză, au “să împodobească Casa Domnului la Ierusalim”. Templul trebuie să fie nu numai reconstruit, ci şi împodobit cât mai frumos cu putinţă. Eu cred că lăcaşul în care este slăvit Dumnezeu trebuie să fie făcut frumos, pe măsura abilităţilor oamenilor care I se închină în acel lor.

Ezra 7:28

v.28  şi a îndreptat asupra mea bunăvoinţa împăratului, a sfetnicilor săi, şi a tuturor căpeteniilor puternice ale lui! Întărit de mîna Domnului, Dumnezeului meu, care era asupra mea, am strîns pe căpeteniile lui Israel, ca să plece cu mine.

Dragii mei, Ezra a condus o delegaţie frumoasă înapoi, în ţară. Nu era la fel de numeroasă ca prima delegaţie, dar din acest al doilea grup făceau parte mulţi oameni de frunte ai poporului.

Capitolul 8 ne prezintă lista însoţitorilor lui Ezra. Observaţi că Ezra s-a asigurat de prezenţa leviţilor alături de ei. De asemenea, a avut cu el şi slujitorii templului.

Apoi ni se oferă prilejul de a vedea câte ceva despre caracterul lui Ezra.

Ezra 8:21

v.21  Acolo, la rîul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem dela El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru.

Ezra organizează un post şi o mare întâlnire de rugăciune la râul Ahava. El dorea să afle voia lui Dumnezeu.

Ezra 8:22, 23

v.22  Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: ,,Mîna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mînia Lui sînt peste toţi cei ce-L părăsesc.“

v.23  Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.

El spune: “Ştiţi că eu m-am înfăţişat înaintea împăratului şi i-am spus că mâna lui Dumnezeu este asupra noastră şi că El va fi împotriva duşmanilor noştri şi ne va conduce înapoi în ţară.” Apoi Ezra a privit la toată mulţimea adunată pe malul râului gata să pornească în acel lung drum spre casă. El s-a uitat la familiile din faţa sa şi la copiii lor perfect conştient de pericolele care le stau înainte. Normal era ca el să ceară ajutor din partea împăratului – o gardă cât de mică sau un corp de armată care să le asigure protecţia. Dar atunci împăratul ar fi spus: “Credeam că voi vă încredeţi în Domnul.”

Uneori noi suntem foarte elocvenţi când este vorba despre cât de mult ne încredem noi în Dumnezeu şi cât de minunat este El. Dar când avem ocazia de a pune efectiv în practică această încredere, vedem că nu stăm chiar atât de bine. Ezra era la fel ca noi. El este un om obişnuit. Astfel, el spune: “Mi-a fost ruşine să cer ajutor împăratului.” Ce-i rămâne de făcut? El convoacă o adunare de rugăciune şi un post, spunând: “Doamne, trebuie să ne bizuim numai pe Tine!” Domnul ne aduce şi pe noi în această situaţie de foarte multe ori.

Ezra 8:31, 32

v.31  Am plecat dela rîul Ahava, ca să ne ducem la Ierusalim, în a douăsprezecea zi a lunii întîia. Mîna Dumnezeului nostru a fost peste noi, şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.

v.32  Am ajuns la Ierusalim, şi ne-am odihnit acolo trei zile.

Împăratul trimisese o cantitate apreciabilă de aur, argint şi vase preţioase cu această delegaţie. Această avere era în grija preoţilor şi ei aveau nevoie de protecţie. Dumnezeu a vegheat asupra lor şi ei au ajuns cu bine la destinaţie. Ei au stat trei zile în Ierusalim şi au dus toată această comoară la templu, în Casa lui Dumnezeu.

Ezra 8:33-35

v.33  În ziua a patra, am cîntărit în Casa Dumnezeului nostru argintul, aurul şi vasele, pe cari le-am încredinţat lui Meremot, fiul lui Urie, preotul. Cu el era Eleazar, fiul lui Fineas, şi împreună cu ei Leviţii Iozabad, fiul lui Iosua, şi Noadia, fiul lui Binui.

v.34  Fiind cercetate toate după număr şi greutate, au pus atunci în scris greutatea tuturor.

v.35  Fiii robiei, întorşi din robie, au adus, ca ardere de tot Dumnezeului lui Israel, doisprezece viţei pentru tot Israelul, nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei, şi doisprezece ţapi, ca jertfe ispăşitoare, toate ca ardere de tot Domnului.

În acest verset sunt menţionaţi din nou cei doisprezece ţapi. De ce? Pentru că jertfa era pentru tot Israelul. Ce lucru minunat şi glorios era pentru aceşti evrei să fie din nou în Ierusalim şi să aducă jertfe Dumnezeului lor!

Ezra se dovedeşte un om supus autorităţii. Iată că acum el transmite mai departe poruncile împăratului:

v.36  Au dat poruncile împăratului dregătorilor împăratului şi cîrmuitorilor de dincoace de Rîu, cari au ajutat pe popor şi casa lui Dumnezeu.

 

Dragii mei, am văzut în Ezra omul lui Dumnezeu în câteva ipostaze. O să-l vedem şi în altele care fac remarcate calităţile sale. Cred că trebuie să fie un model pentru noi în ceea ce priveşte credincioşia sa şi dedicarea lui pentru Dumnezeu.

Dragi prieteni, Dumnezeu aşteaptă de la noi dedicare şi ascultare. Pentru acei care fac dovada acestora, Dumnezeu are pregătite mari binecuvântări. Nu trebuie să vă gândiţi numai la binecuvântări de ordin material sau la avantajele pe care le-aţi putea avea atunci când îl veţi sluji pe Dumnezeu. Mă gândesc că o mare binecuvântare este să fi folosit de Dumnezeu pentru întoarcerea altora către El. Priviţi numai la Ezra şi la ceea ce se întâmplă cu poporul din pricina ascultării lui. Nu este un lucru pe care vi-l doriţi? Nu vă doriţi ca alţi oameni care acum sunt înstrăinaţi de Dumnezeu să vină şi să cunoască bogăţia îndurărilor Sale?

Fie ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să stârnească în noi aceste dorinţe sfinte.

Fiţi binecuvântaţi!