Itinerar Biblic Ep.0461 – 1 CORINTENI Cap. 12: 11-17

 

Dragi ascultători, revenim la capitolul 12 al primei epistole a apostolului Pavel către Corinteni, capitol ce aparţine secţiunii în care Pavel abordează darurile spirituale.

După ce a enumerat o serie întreagă de daruri spirituale, el subliniază suveranitatea Duhului Sfânt în distribuirea acestuia. Iată ce aflăm din versetul 11, versetul de la care reluăm lectura capitolului 12:

v.11  Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaş Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

Dragi ascultători este foarte important să reţinem aceste aspecte cu privire la darurile spirituale. După ce a precizat că Duhul Sfânt promovează un spirit de unitate prin intermediul darurilor, apoi, Duhul Sfânt distribuie aceste daruri pentru slujirea trupului, biserici, Pavel subliniază acum faptul că Duhul Sfânt este suveran în distribuirea darurilor spirituale.

Aceasta nu ne împiedică pe noi să ne rugăm pentru cele mai bune daruri, lucru pe care, de fapt, Pavel îl spune Corintenilor ca sfat. El le dă acest sfat cu atât mai mult cu cânt nivelul spiritual al Corintenilor era destul de scăzut. Dovadă este şi atitudinea lor faţă de aceste daruri spirituale. Ei erau fascinaţi de mişcarea vorbirii în limb. Ei bine, el încearcă să corecteze aceste aspecte, prezentându-le o gamă cât se poate de variată de daruri pe care Duhul le dă în conformitate cu suveranitatea Sa.

Ştiţi de ce subliniază Pavel aici suveranitatea Duhul Sfânt în împărţirea darurilor? Pentru că în Corint, unii făcuseră din aceste daruri o normă pentru toţi ceilalţi. Dacă se întâmpla ca unul din ei să nu împlinească această normă, era desconsiderat şi marginalizat.  Dacă era vreunul care nu vorbea în limbi de exemplu, era considerat un creştin slab. Mai mult, alte daruri rămâneau ne practicate pentru că nu se bucurau de popularitate în mijlocul bisericii. Înţelegeţi în ce direcţie periculoasă se îndreptau?

Din păcate sunt şi biserici moderne care încurajează aceeaşi practică. Iată de ce consider că acest mesaj al lui Pavel ne este atât de necesar.

Cred că aspectul grav nu este doar sărăcia darurilor din pricina lisei lor de diversitate, dar şi ignorarea autorităţii Duhului Sfânt. Aceasta este o dovadă a faptului că nu-l cunoaştem pe Duhul Sfânt şi acesta este un mare neajuns.

Dar să înaintăm încă puţin, la un pasaj în care Pavel asimilează biserica unui trup uman. Haideţi să vedem în ce măsură se aseamănă cele două:

v.12  Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sînt mai multe, sînt un singur trup, -tot aşa este şi Hristos.

Abordând acest pasaj, cred că pentru o mai bună înţelegere, ar trebui să includem încă două versete: versetul 20 „20 Fapt este că sînt mai multe mădulare, dar un singur trup…”  şi versetul 27:

v.27  Voi sînteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.

Pavel, după cum vedeţi, foloseşte aici comparaţia cu trupul uman. Aşa cum un singur trup are mai multe mădulare ce îndeplinesc mai multe funcţii, se întâmplă la fel cu biserica.  În aceeaşi măsură, Biserica are nevoie de membrii ei pentru a îndeplinii anumite funcţii. Dacă ar trebui să descompunem trupul uman pe componente şi funcţii îndeplinite am descoperi sute de astfel de componente. Vă asigur, dragii mei, că biserica are cam aceleaşi nevoi.

În timpul unui antrenament m-am lovit foarte rău la un picior. Doctorul mi-a spus că sunt nu mai puţin 27 de oase la un picior. Am zis eu: Cred că le-am lovit pe toate! Nu! Mi-a spuse! „Unul singur, dar toate celelalte sufăr!”

Cât de mult îmi doresc ca la fel să fie şi în biserică. Îmi doresc ca toţi membrii să simtă durerea celui rănit. Nu din plăcere sadică spun acest lucru ci pentru ideea de unitate şi funcţionalitate a trupului. Cât de minunat ar funcţiona Biserica dacă noi am avea această sensibilitate unii faţă de alţii.

Am mai auzit o afirmaţie care mi-a dat de gândit. Un medic spunea că unul din cele mai utilizate părţi ale trupului unui predicator în timpul prezentării mesajului nu este limba (cum adesea se crede) Este vorba despre degetul mic de la picior. Aceste două degete preiau o mare parte a echilibrului trupului şi chiar a coordonării mişcărilor.

Auzind aceasta m-am gândit la ce s-ar întâmpla dacă un deget ar primi, dintr-o dată, o personalitate distinctă şi ar alege să nu mai asculte, să se revolte. Poate că ar spune: „ Eu refuz să mai cooperez. Pe mine nu mă remarcă niciodată nimeni!

Nu cred că cineva ar fi impresionat de această parte a trupului meu, dar, vedeţi ea este destul de importantă.

Este la fel şi în biserică, dragii mei. Uneori, acei membrii pe care alţii nu-i văd, nu-i bagă în seamă, aduc o contribuţie cât se poate de importantă în viaţa bisericii.

Dar cum ajunge o persoană să intre în acest organism al bisericii?

v.13  Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr’un singur Duh.

 

Acesta este botezul în Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Cel care ne introduce în trupul credincioşilor, dragi prieteni, şi care ne dă fiecăruia darul de care are trupul nevoie. Noi trebuie să funcţionăm în acel trup, trebuie să ne folosim darul primit. Poate că suntem nevăzuţi, dar cât de importanţi suntem pentru ceea ce se întâmplă în biserică.

v.14  Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

v.15  Dacă piciorul ar zice: ,,Fiindcă nu sînt mînă, nu sînt din trup“, -nu este pentru aceasta din trup?

v.16  Şi dacă urechea ar zice: ,,Fiindcă nu sînt ochi, nu sînt din trup“ -nu este pentru aceasta din trup?

v.17  Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?

Haideţi să presupunem că ar avea loc în revenire  darului vorbirii în limbi aşa cum a fost pe timpul proorocilor. Chiar şi atunci nu cred că toţi vor vorbi în limbi. De ce spun aceasta? Mă bazez tocmai pe analogia făcută de Pavel între Biserică şi trupul uman. Noi nu avem numai limbă. Mai sunt şi alte multe mădulare, componente care îndeplinesc diferite funcţiuni. Duhul Sfânt nu va da tuturor aceleaşi daruri. Aşa cum trupul are nevoie şi de ureche şi de ochi, la fel cred că în Biserică unii vor îndeplini şi alte funcţiunii decât acelea de a vorbi, indiferent de limba vorbită şi cu toate acestea vor rămâne încă în cadrul bisericii şi a trupului. Este ceea ce spune Pavel:

v.18  Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.

Trebuie să ne aducem din nou aminte că Duhul Sfânt este Cel care împarte aceste daruri în mod suveran. În Atot-cunoaşterea Sa, El ştie cel mai bine de ce are trupul nevoie pentru a funcţiona.

Îmi amintesc de câteva din frustrările pe care le-am întâmpinat în biserică datorită faptului că nu găseam oameni care să stea la uşă, pentru a întâmpina oamenii şi pentru a-i amplasa pe locuri. Într-o bună zi am descoperit o persoană care avea un dar special în acest sens. El emana căldură, dragoste prin tot ceea ce făcea. Strângerea lui de mână îţi transmitea o anumită stare de linişte şi entuziasm. Mai avea şi abilitatea de a se apropie de persoane şi a le îndruma fără să ofenseze.

Nu a trecut mult şi o persoană a mărturisit că ceea ce a făcut-o să vină şi a doua oară la biserică şi apoi să rămână a fost tocmai modul în care a fost întâmpinată la intrarea în biserică.

Cred că ne putem face o imagine a darurilor din Biserica Primară şi din incidentele care apar în Biblie. De exemplu, Anania şi Safira au avut daruri dar nu le-au adus în supunere faţă de Hristos şi trupul Său. În cele din urmă ei cad morţi în faţa lui Simon Petru. Ei nu putea funcţiona în Biserica Primară.

Un alt exemplul îl avem în Dorca, o femeie care avea un dar al croitoriei. Cine ar mai lua astăzi în considerare un asemenea dar în Biserica modernă?  Această femeie a pus darul ei la dispoziţia Domnului Isus. Dar, s-a întâmplat ca ea să moară şi întreaga localitate o plângea. Aşa că atunci când Simon Petru, trece pe acolo, întreaga comunitate o plânge pe Dorca şi simte atât de acut absenţa ei încât Petru o readuce la viaţă. Impresia mea este că Dorca avea un dar de care este mare nevoie în biserica de astăzi.

Dar şi Simon Petru a avut un dar. El a fost marele predicator din Ziua Cincizecimii. Dumnezeu l-a folosit atunci într-un mod extraordinar. În momentul în care au fost suficienţi alţi predicatori, Petru şi-a încheiat misiunea pe pământ. El nu a mai fost înviat. Va fi înviat odată cu toţi credincioşii, atunci când Domnul îi va chema pe toţi ai Săi.

Dragul meu ascultător, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este suveran în toate aceste situaţii. El este cel care determină ce este important şi ce nu este. Dacă Dumnezeu te-a chemat pe tine să faci prăjituri sau să coşi haine, înseamnă că El a văzut această nevoie în biserică şi are nevoie de tine. Atunci de ce să stai şi să aştepţi cine ştie ce alte daruri? Este modul în care poţi cel mai bine sluji trupului lui Hristos şi este modul în care poţi să-l arăţi cel mai bine pe Hristos în viaţa ta. Duhul Sfânt, vrea să folosim darurile noastre în aşa fel în Domnia lui Isus Hristos să fie proclamată. Facem oare acest lucru? Adică atragem atenţia asupra Lui sau asupra noastră?

Mergem mai departe:

v.19  Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?

v.20  Fapt este că sînt mai multe mădulare, dar un singur trup.

v.21  Ochiul nu poate zice mînii: ,,N’am trebuinţă de tine“; nici capul nu poate zice picioarelor: ,,N’am trebuinţă de voi.“

v.22  Ba mai mult, mădularele trupului, cari par mai slabe, sînt de neapărată trebuinţă.

Asemenea trupului, nici un mădular, nici un membru  nu este de ignorat sau înlăturat.

v.23  Şi părţile trupului, cari par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţă,

v.24  pe cînd cele frumoase n’au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste:

v.25  pentru ca să nu fie nici o desbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.

Interesant nu?

Să presupunem că sunteţi părintele unui copil, micuţ, subdezvoltat, care se antrenează în ridicarea halterelor. El încearcă să-şi dezvolte musculatura şi să-şi îmbunătăţească forţa. Unde credeţi că va munci el mai mult? Asupra acelor grupe de muşchi care, oricum, sunt mai dezvoltate din pricina unei folosiri mai accentuate? Nu cred! Cred că va insista asupra acelor grupe de muşchi care nu sunt suficient solicitate. La fel procedează şi Dumnezeu. El întăreşte trupul concentrându-se asupra acelor daruri, mici considerate de unii, dar importante pentru o evoluţie echilibrată a trupului şi dragii mei, sunt multe astfel de daruri care au nevoie de o încurajare specială în bisericile de astăzi.

Poate că tu ai simţit că nu ai nimic prin care să-l onorezi pe Dumnezeu. Cred că unul din cele mai minunate lucruri în această lume este să afli cu ce te-a înzestrat Dumnezeu şi să foloseşti acel dar pentru a-l evidenţia pe El. Poate că standardele umane nu te vor ajuta prea mult. Poate tu ai unul din acele daruri care nu te vor aşeza neapărat în faţa celorlalţi sau în lumina reflectoarelor, dar care va contribui la sănătatea şi dezvoltarea trupului. Ce ziceţi dragi ascultători? Nu este ceva fantastic?

Pavel spune că acestea sunt necesare pentru a nu se produce rupturi sau schisme în cadrul trupului. Membrii trupului ar trebuie cu toţii să se îngrijească unii de alţii.

v.26  Şi dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.

Prieteni dragi, în cadrul bisericii nu ar trebuie să fie loc pentru gelozie sau orgolii personale. Toţi suntem membrii ai aceluiaşi trup şi dacă unul este onorat, întreg trupul este onorat. De fapt nici nu ar trebuie să privim lucrurile sub această formă. Ceea ce trebuie noi să facem este să înţelegem că atunci când trupul funcţionează aşa cum ar trebui să o facă, capul trupului, adică Domnul Isus este onorat. Pe lângă aceasta întregul trup beneficiază de o viaţă echilibrată şi de o funcţionalitate eficientă.

v.27   Voi sînteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.

v.28  Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.

Este interesant modul în care citesc unele persoane această enumerare făcută de Pavel cu privire la darurile spirituale. Cei mai mulţi se opresc asupra, proorociei, al învăţării, cârmuirii, dar destul de puţini, se gândesc că este trecut aici şi darul ajutorărilor. Este un dar minunat şi biserica de astăzi suferă de ignorarea lui.

 

 

 

Iată întrebarea legitimă ridicată de Pavel:

v.29  Oare toţi sînt apostoli? Toţi sînt prooroci? Toţi sînt învăţători? Toţi sînt făcători de minuni?

v.30  Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?

Oare ce putem răspunde? Nu! Nu sunt toţi apostoli. Nu sunt toţi prooroci. Nu sunt toţi făcători de minuni. De fapt, dacă privim atent în jurul nostru şi avem în vedere faptul că darurile sunt date Bisericii, vom descoperi că în zilele noastre unele daruri fie au căpătat alte forme de exprimare fie nu mai sunt prezente decât sporadic sau în anumite zone ale acestei lumi, acolo unde este nevoie de ele.

Vă spuneam că unele capătă o nouă formă. Haideţi să privim numai la darul de a face minuni? Ce este o minune decât a face ca un lucru să se întâmple în ciuda condiţiilor naturale şi legilor naturii. Ia gândiţi-vă, dragi ascultători, la mulţimea, pentru că este totuşi vorba de o mulţime, oamenilor care se pocăiesc, care se întorc din căile lor stricate şi care îl acceptă pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor.

Îmi aduc aminte de un prieten al meu care putea asculta orice istorie, poveste fără să critice, fără să protesteze şi mereu spunea: „Se poate! Totul este posibil!” Era totuşi un subiect pe care îl contesta cu o vehemenţă nemaiîntâlnită: pocăinţa.

Ei bine, mare mi-a fost surpriza să aud într-o bună zi că şi el s-a pocăit. A fost aceea o minune sau nu? Eu consider că a fost.

Deci, există şi astăzi minuni, dragii mei! Există şi aceasta pentru că Dumnezeu este acelaşi, ieri, azi şi va fi în veci. Chiar dacă expresia acestor minuni s-a schimbat, ele există.

Deci, dacă darurile sunt controlate de Duhul Sfânt care le dă bisericii pentru folosul bisericii, atunci ce rost are să mai căutăm noi daruri. Aşteptaţi numai să vedem ce spune Pavel:

v.31  Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.

Iată dragii mei că trebuie să facem şi noi ceva.

Cu toate că Duhul Sfânt este suveran în prezentarea darurilor, în distribuirea lor, noi avem totuşi dreptul de a solicita anumite daruri. Putem să ne dorim anumite daruri. Desigur, trebuie să respectăm suveranitatea Duhului, precum şi principiul unei cereri potrivite cu voia Domnului care spune că adesea nu primim pentru că cerem cu gând să risipim. Deci, dragii mei, trebuie să ne gândim bine şi dacă cerem ceva să nu cerem pentru a risipii.

Dar, sfatul lui Pavel este să tânjim după cele mai bune daruri.

Eu nu am crescut într-o familie de creştini evanghelici şi din cauza aceasta nici educaţia mea religioasă nu era prea solidă. Când am ajuns la Seminarul Teologic, am descoperit repede care erau carenţele din cunoştinţele mele biblice. În anii terminali plăteam şi eu tributul curentului promovat printre studenţi şi anume o predicare bazată mai mult pe intelect şi cunoştinţe psihologice. Apoi am avut un privilegiu deosebit de a participa la câteva sesiuni de studiul al Scripturii şi am descoperit bogăţia şi splendoarea  Biblie, dar şi mai mult, suficienţa ei pentru omul păcătos.

Am auzit chiar o afirmaţie care mi s-a părut extraordinară: „ Pune prăjiturile pe raftul de jos, să ajungă şi copii la ele”. Domnul Isus a spus şi El acelaşi lucru atunci când îi spunea lui Petru: „Paşti oiţele mele!” El nu a spus, „Hrăneşte girafele mele!” El a spus, hrăneşte mieluşeii mei, hrăneşte oile mele!”

Este tipul de predicator care mi-ar place întotdeauna să fiu. Să pot pune Cuvântul la îndemâna oricui în aşa fel încât să se poată hrăni. De aceea, dragi ascultători, poate că uneori aşteptaţi lucruri nemaipomenite şi simţiţi oarecum frustrarea că nu le primiţi. Gândiţi-vă că poate sunt alţii care nu au ajuns acolo unde sunteţi voi şi atunci aduceţi-vă aminte de un alt sfat al lui Pavel: ”Aşteptaţi-vă unii pe alţii!” Poate că acele lucruri erau în mod special pentru ei.

Dragul meu ascultător, ai dreptul să ceri de la Dumnezeu cele mai bune daruri. Nu trebuie însă să uitaţi că ele trebuie puse la dispoziţia Trupului ale cărui mădulare aţi fost făcuţi prin botezul Duhului Sfânt.

Cu rugămintea de a asculta cu atenţie aceste cuvinte, vreau să repet că botezul cu Duhul Sfânt este cel care ne face mădulare alte trupului lui Hristos. El se manifestă apoi în acele daruri pe care ni le dă pentru slujirea trupului.

Dacă cumva căutăm anumite daruri doar pentru a risipi, să ştiţi că vom fi traşi la socoteală.

Este un lucru cu care nu este bine să ne jucăm. Aşa cum un mădular, nefolosit al trupului se atrofiază, un membru care nu se face util ajunge curând să se excludă singur din trup. Poate că nu este vorba neapărat de formalităţi birocratice dar, ceea ce este mai important, el se exclude in punct de vedere al participării la funcţionarea trupului.

Dragi, prieteni, în itinerarul nostru viitor, vom descoperi care este acea cale mult mai bună pe care ne-o prescrie Pavel. Pot să vă asigur însă, chiar de pe acum, că vom fi binecuvântaţi prin acest minunat Cuvânt al lui Dumnezeu.

Rămâneţi pe Mâini Bune!