Itinerar Biblic Ep.0456 – 1 CORINTENI Cap. 10:6-11:1

 

Tema: Libertatea nu este un permis pentru păcat

Dragi ascultători, reluăm intinerarul nostru şi vom porni din punctul în care ne-am oprit data trecută. Este vorba despre capitolul 10 din prin epistolă către Corinteni.

Am văzut că Pavel, discutând despre libertatea creştină, foloseşte exemplul poporului evreu pentru a-i ajuta pe corinteni să înţeleagă cum trebuie să se poarte faţă de Dumnezeu. Cred că lecţiile acestea ne sunt şi nouă de folos.

Discuţia noastră a fost întreruptă la versetul 5, acolo unde Pavel spune că poporul a fost botezat pentru Moise.

Sunt sigur că amintiţi care este semnificaţia pe care noi am dat-o termenului botez, grecescul baptizo. Este vorba despre identificare. Cu alte cuvinte, poporul a fost identificat cu Moise, cu credinţa lui.

Argumentul lui Pavel este cât se poate de îndreptăţit, pentru că dacă privim la popor, nu găsim prea multă credinţă. Nu este la fel cu Moise. El este cel care încrezându-se în Dumnezeu, conduce poporul către ţara promisă.

În acelaşi fel, dragi ascultători, noi suntem identificaţi cu Domnul Isus, jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre.

Deci, spune Pavel,  poporul Israel fusese botezat pentru Moise şi trecuse Marea Roşie. “Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească” – adică mana cerească. “Şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.” Astfel este vestit Hristos dragi ascultători. Indiferent cât de mult nu le place unora acest lucru, Domnul Isus este în centrul universului şi cu atât mai mult în centrul mântuirii.

“Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.” Acest lucru se va întâmpla, din păcate, şi cu bună parte din lumea aceasta.

Dar, de ce ni se spun toate aceste lucruri aici? Pavel ne explică motivul. Versetul 6:

1 Corinteni 10:6

v.6   Şi aceste lucruri s’au întîmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentruca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.

Primele cinci verste ne oferă o imagine a libertăţii de care se bucura acest popor. În secţiunea care urmează vom vedea că acest popor a făcut abuz de libertatea care i se dăduse. Apostolul Pavel ne spune toate aceste lucruri pentru a ne folosi nouă drept exemplu. Este clar că aceste rânduri sunt scrise şi pentru noi, aşa că ar trebuit să fim foarte atenţi. Israeliţii au avut această mare libertate. Şi ce au făcut cu ea?

Ei au poftit după lucruri rele, după cum spune apostolul Pavel. Care erau aceste lucruri? Să ne întoarcem la cartea Numeri să vedem despre ce este vorba. “Adunăturii de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: ‘Cine ne va da carne să mâncăm?’ Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt, şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta” (Num. 11:4-6). Israeliţii au poftit după lucruri rele. Ce era rău în praz, ceapă şi usturoi? Nimic, afară de faptul că nu erau o companie prea plăcută după ce mâncau toate acestea. Ideea este însă că ei doreau lucruri care erau în afara voii lui Dumnezeu pentru ei. Acesta a fost începutul căderii lor.

Aţi observat de câte ori dorinţa duce la păcat? Totul a început în grădina Edenului: “Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” (Gen. 3:6). Aceasta a fost dorinţa după un lucru care era în afara voii lui Dumnezeu. Ce este dorinţa, la urma urmei? Psihologii vorbesc despre inhibiţii şi interdicţii, vorbesc despre dorinţă ca despre lucrul suprem în viaţă. Ce este dorinţa? În cazul de faţă a însemnat a voi ceva din afara voii lui Dumnezeu. Nu era voia lui Dumnezeu ca poporul Israel să aibă acele lucruri atunci.

1 Corinteni 10:7

v.7  Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: ,,Poporul a şezut să mănînce şi să bea; şi s’au sculat să joace.“

Un idol este orice lucru din viaţa voastră pe care îl puneţi în locul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 10:8-10

v.8  Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.

v.9  Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, cari au pierit prin şerpi.

v.10  Să nu cîrtiţi, cum au cîrtit unii din ei, cari au fost nimiciţi de Nimicitorul.

Pavel enumeră câteva din păcatele poporului. Aceşti oameni au cârtit mereu şi s-au plâns necontenit împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este imaginea celor care vor să aibă lucruri care sunt în afara voii lui Dumnezeu. Dumnezeu are întotdeauna ceva bun în plan pentru poporul Său. Acest lucru a fost adevărat atunci şi este adevărat şi astăzi. Dar israeliţii şi-au dorit în mod constant lucruri care erau în afara voii lui Dumnezeu pentru ei.

1 Corinteni 10:11

v.11  Aceste lucruri li s’au întîmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfîrşiturile veacurilor.

Noi avem de învăţat o lecţie din toate acestea. Noi avem libertatea creştină dar dorinţele noastre trebuie să se potrivească perfect cu voia lui Dumnezeu. Este important să înţelegem acest lucru.

1 Corinteni 10:12

v.12  Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.

Nu contează cine sunteţi: este posibil să cădeţi chiar astăzi. Este foarte uşor să ne împiedicăm şi să cădem. Chiar şi un creştin matur, un adevărat sfânt, poate cădea. Prin urmare, trebuie să fim atenţi şi să rămânem în voia lui Dumnezeu şi să nu stingem Duhul lui Dumnezeu în viaţa noastră.

1 Corinteni 10:13

v.13  Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.

Foarte mulţi oameni cred că sunt ispitiţi aşa cum nu a mai fost ispitit nici un om înaintea lor.

Dragul meu prieten, indiferent care ar fi ispita cu care te lupţi tu, poţi fi sigur că de ea au mai avut parte şi alţi oameni înaintea ta. Încurajator este faptul că Dumnezeu va pregăti o cale de ieşire din ea. Dumnezeu este credincios şi nu te va lăsa să fii ispitit peste puterea ta de a îndura.

Cineva obişnuia să spună că uneori această cale de ieşire înseamnă a fugi de ispită cât te ţin puterile. Unul din motivele pentru care cedăm ispitei este acela că suntem ca băieţelul care intră în cămară şi umblă la cutia cu prăjiturele. Mama aude un zgomot şi întreabă: “Unde eşti, Nicuşor?” El îi spune că este în cămară. Ea întreabă: “Ce faci acolo?” Şi el răspunde: “Mă lupt cu ispita!”

Dragul meu prieten, acela nu este locul potrivit pentru a lupta cu ispita! Acela este locul din care trebuie să o iei la fugă!

1 Corinteni 10:14, 15

v.14  De aceea, prea iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.

v.15 Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun.

Închinarea la idoli era o ispită în Corint. Poate că închinarea la idoli nu este o ispită pentru voi, dar Biblia ne spune că lăcomia este închinare la idoli. Şi e plină lumea de lăcomie.

Pavel continuă prin a explica faptul că părtăşia la masa Domnului necesită punere deoparte.

1 Corinteni 10:16-19

v.16  Paharul binecuvîntat, pe care-l binecuvîntăm, nu este el împărtăşirea cu sîngele lui Hristos? Pînea, pe care o frîngem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?

v.17  Avînd în vedere că este o pîne, noi, cari sîntem mulţi, sîntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaş pîne.

v.18  Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănîncă jertfele, nu sînt ei în împărtăşire cu altarul?

v.19  Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un idol este ceva?

Argumentul lui Pavel este cât se poate de logic. El spune că un idol nu este nimic. Aşa că dacă oferiţi carne unui idol, nu se întâmplă nimic – carnea nu este afectată în nici un fel.

1 Corinteni 10:20

v.20  Dimpotrivă, eu zic că ce jerfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii.

Pavel continuă să vorbească despre libertatea creştină. Deşi idolul nu este nimic, în spatele lui se ascunde demonismul şi apostolul recunoaşte acest lucru.

1 Corinteni 10:21

v.21  Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.

Pentru unii ar fi o închinare la idoli să mănânce carne care fusese oferită idolilor. Un credincios trebuie să-şi cerceteze inima cu mare atenţie.

1 Corinteni 10:22

v.22  Sau vrem să întărîtăm pe Domnul la gelozie? Sîntem noi mai tari decît El?

Pavel revine acum la ceea ce spusese în deschiderea acestei secţiuni despre libertatea creştină.

1 Corinteni 10:23

v.23  Toate lucrurile sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos. Toate lucrurile sînt îngăduite, dar nu toate zidesc.

Pavel spune că el are libertatea de a face aceste lucruri discutabile asupra cărora Biblia păstrează tăcerea, adică despre care nu se spune în mod clar nici că sunt greşite, nici că sunt bune. De exemplu, probabil că Pavel ar fi spus: “Dacă eu cred că ar trebui să mă duc la jocurile sportive, mă voi duce.” Eu cred că el a fost spectator al întrecerilor sportive din vremea lui pentru că foloseşte ilustraţii din acest domeniu în scrierile sale. Apostolul Pavel spune că toate aceste lucruri îi sunt îngăduite, dar nu toate îi sunt de folos. Şi nu sunt de folos pentru că ar putea răni un frate mai slab. El spune: “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.” Adică, nu mă întăresc în credinţă.

Un  predicator m-a întrebat la un moment dat: “Credeţi că un predicator ar trebui să se ducă la meciuri de fotbal?” El ştia că eu nu mă duc. I-am răspuns: “Deşi mi-a plăcut întotdeauna să particip la întreceri sportive, nu sunt un mare spectator al lor. Nu mă prea interesează să mă uit cum joacă alţii fotbal sau basket, mai ales atunci când sunt plătiţi pentru acest lucru. Eu am jucat întotdeauna de plăcere.”

Totuşi, când eram în şcoală, am citit o carte în care se spunea că un predicator trebuie să-şi limiteze viaţa la ceea ce ştie că poate folosi în lucrarea sa – ce vede, unde merge, ce experienţe are, pentru că viaţa lui este lucrarea lui. Un slujitor de la amvon ar trebui să fie capabil să-şi ia la amvon toată viaţa lui (nu trebuie să aibă o parte ascunsă) şi să poată folosi totul pentru transmiterea mesajului său. “Aşa că”, i-am spus tânărului, “dacă poţi folosi un meci de fotbal – şi poţi – nu e nimic rău în a merge la un astfel de meci. Poţi să foloseşti în expunerile tale multe ilustraţii pornind de la acest fel de competiţie. Tot la fel de bine trebuie să te gândeşti la faptul că ar fi bine să nu te duci pentru ca să nu ai o influenţă negativă asupra altcuiva.”

Prin urmare, apostolul Pavel enunţă următorul principiu:

1 Corinteni 10:24

v.24  Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.

Creştinul are o libertate extraordinară în Hristos. Totuşi, noi trebuie să ne gândim mai întâi la folosul altuia. Astfel, viaţa creştină nu ar trebui să fie direcţionată şi impusă în primul rând de libertatea noastră. Libertatea este limitată de dragoste. Un creştin nu este constrâns de legalism sau de reguli înguste şi stricte. Dragostea este cea care îi impune limite. Creştinul ar trebui să fie preocupat de influenţa şi efectul lui asupra altora. Acesta este gândul lui Pavel aici.

1 Corinteni 10:25, 26

v.25  Să mîncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

v.26  Căci ,,al Domnului este pămîntul şi tot ce cuprinde el.“

Creştinul se poate bucura de toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu, de frumuseţea creaţiei şi de produsele ei. Domnul le-a pus la dispoziţia omului.

Acum Pavel vine cu o sugestie foarte practică. El spune că atunci când mănânci la cineva acasă, nu îi spui gazdei: “Ce friptură grozavă ai pregătit! De unde ai luat carnea? Măcelarul de la care cumpăr eu nu are niciodată aşa carne frumoasă.” Atunci este posibil să ţi se spună că gazda a cumpărat carnea din piaţa de lângă templu. Aşa că mai bine nu întrebi de unde provine carnea.

Urmează sfatul foarte practic:

1 Corinteni 10:27

v.27  Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mîncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

Dacă sunteţi invitaţi să mâncaţi la un necredincios, mâncaţi tot ce vi se oferă şi nu puneţi întrebări cu privire la mâncare.

1 Corinteni 10:28

v.28  Dar dacă vă spune cineva: ,,Lucrul acesta a fost jertfit idolilor“, să nu mîncaţi, din pricina celui ce v’a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci ,,al Domnului este pămîntul şi tot ce cuprinde el.“

Acum avem un alt principiu şi aceasta este o chestiune cu totul diferită. Pavel tocmai dăduse sfatul de a mânca totul fără a pune întrebări. Dar poate că mai este cineva la masă şi acea persoană spune: “Această carne a fost oferită idolilor.” În acest caz, nu ar trebui să mănânci carnea, nu pentru că acest lucru ar fi greşit, ci pentru că este clar că persoana care i-a semnalat provenienţa ar putea fi rănită de acest fapt. Nu pentru cugetul tău, ci pentru cugetul acelei persoane nu ar trebui să mănânci carnea. Nu există nici o regulă care spune să nu mănânci carnea aceea. Dar din dragoste pentru fratele al cărui cuget este tulburat de acest lucru, nu ar trebui să mănânci carnea aceea.

Un prieten predicator a fost invitat să predice într-o biserică mică din alt oraş. După serviciul religios, unul din conducătorii bisericii de acolo l-a invitat la prânz la el acasă. Noi avem în această zonă un arbust special cu fructe ca nişte boabe din care se face vin. Prietenului meu i s-a servit la masă un pahar cu un astfel de vin. El nu ştia ce este şi l-a dus la gură să bea. După ce a luat o înghiţitură, l-a coborât de la gură şi l-a pus jos, pe masă. Gazda l-a întrebat: “Ce s-a întâmplat? Nu vă place?” Prietenul meu a răspuns: “Este excelent. Dar am observat că este vin şi eu, ca şi creştin, cred că nu ar trebui să-l beau.” S-a creat un moment tensionat, dar el şi-a exprimat punctul de vedere.

Eu cred că a procedat corect.

Acum vine întrebarea: “Nu avea şi el dreptul să bea vin la fel ca fratele care îl invitase la masă?” Avea dreptul, nu încape îndoială. Dar el are o mărturie şi acesta este motivul pentru care nu bea. Mulţi creştini sunt prea aspri în relaţiile cu cei din jur din cauza legalismului. “Eu nu fac acest lucru şi nici tu nu ar trebui să-l faci.” Totuşi, dacă ei ar acţiona din dragoste, abordarea ar fi cu totul altfel.

Dragostea pentru fratele credincios, dragii mei, ar trebui să fie cea care motivează purtarea noastră de creştini.

1 Corinteni 10:29

v.29  Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci dece să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?

De ce trebuie să fiu eu limitat în ceea ce fac de aceşti fraţi mai slabi?

1 Corinteni 10:30

v.30  Dacă mănînc, aducînd mulţămiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţămesc?

Pavel întreabă: “Nu este nedrept să fiu judecat din cauza conştiinţei altcuiva?” El răspunde printr-un alt principiu:

1 Corinteni 10:31

v.31  Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

Pavel a enunţat câteva principii importante în legătură cu libertatea creştină. Unul din ele este: “Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.” De asemenea, “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.” Altul: “Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” Acesta este testul pe care ar trebui să-l aplice fiecare credincios în viaţa lui. Întrebarea nu este dacă ai voie să faci un lucru sau nu, ci dacă este spre slava lui Dumnezeu. Din nefericire, mulţi creştini nici măcar la biserică nu se duc spre slava lui Dumnezeu. Ei se duc din alt motiv, poate acela de a critica sau de a bârfi pe cineva. Decât să vii cu un astfel de motiv, mai bine stai acasă. Tot ce face un credincios trebuie să facă spre slava lui Dumnezeu. Acest lucru este foarte important.

1 Corinteni 10:32

v.32  Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.

Aici Pavel împarte lumea în trei grupuri: evreii, neevreii şi biserica lui Dumnezeu. Unii dintre aceşti oameni au convingeri diferite. Un exemplu ar fi oroarea evreilor de carnea de porc. Ar fi ofensator pentru un evreu să-l inviţi la masă şi să-i dai carne de porc. Un credincios ar trebui să-i iubească pe oameni îndeajuns de mult pentru a nu dori să-i rănească. Şi neevrei au ideile lor, unele chiar ciudate. Ar fi imposibil să faci pe placul tuturor. Dar ar trebui să încercăm să nu-i rănim pe cei cu care venim în contact. Şi nici nu ar trebui să-i rănim pe cei ce sunt din biserica lui Dumnezeu. Nişte tineri care se răzvrăteau împotriva “sistemului” au venit la mine şi mi-au spus că au mers la o anumită biserică şi că au fost mustraţi din cauza felului în care erau îmbrăcaţi. Ei m-au întrebat dacă nu cred că membrii acelei biserici au greşit. Eu le-am spus că ambele părţi au greşit. Nici unii, nici alţii nu se purtaseră cu dragoste. Membrii bisericii au greşit că i-au criticat în faţa altora. Pe de altă parte, aceşti tineri ştiau că hainele şi pieptănătura lor îi va deranja pe membrii bisericii. Aşa că nici una din părţi nu s-a purtat cu dragoste. Nouă ni se spune că nu trebuie să-i rănim nici pe evrei, nici pe neevrei, nici pe cei din biserica lui Dumnezeu. Aceste trei categorii cuprind întreaga omenire. Oamenii sunt împărţiţi în aceste trei categorii astăzi, dar va veni o zi în care biserica lui Dumnezeu va părăsi acest pământ. Atunci vor rămâne numai evrei şi neevrei pe pământ şi Dumnezeu are un program extraordinar pentru vremea aceea.

1 Corinteni 10:33

v.33  După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutînd nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mîntuiţi.

Aşadar, tot ce facem trebuie făcut pentru slava lui Dumnezeu. “Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” O femeie creştină poate să spele vasele şi să măture podeaua pentru slava lui Dumnezeu. Un bărbat creştin poate să sape în grădină sau să taie lemne spre slava lui Dumnezeu. Oricare ar fi lucrul pe care-l faceţi, dacă nu-l puteţi face spre slava lui Dumnezeu, nu-l mai faceţi. Noi, prin felul în care trăim, suntem o mărturie pentru lume, astfel ca oamenii pierduţi să poată fi mântuiţi.

Dragul meu prieten, este foarte important felul în care trăim şi exemplul pe care-l dăm. Mai multă greutate decât vorbele noastre o au faptele.

Aş vrea să închei călătoria noastră de astăzi cu menţiunea pe care o face Pavel în primul verset din capitolul 11 care aparţine de fapt acestei secţiuni:

1 Corinteni 11:1

v.1  Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.

Puţini dintre noi putem spune acest lucru. Ce mărturie extraordinară oferă Pavel aici!

Fie ca şi noi, ajutaţi de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să putem spune acelaşi lucru.