Itinerar Biblic Ep.0447 – 1 CORINTENI Capitolul 2:1-16

 

Tema: Claritatea Duhului Sfânt corectează înţelepciunea omenească

Dragi ascultători, facem astăzi un pas mai departe în studiul epistolei către Corinteni şi vom aborda capitolul 2 de această dată.

Pavel nu a terminat încă discuţia legată de dezbinările din Corint şi încă le explică de ce consideră el că nu persoanele care le-au predicat evanghelia trebuie simpatizate ci Domnul Isus care este în centrul ei.

De asemenea, Pavel le explică care a fost lucrarea lui şi care i-au fost obiectivele.

1 Corinteni 2:1

v.1    Cît despre mine, fraţilor, cînd am venit la voi, n’am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

Înainte de toate, aş dori să vă atrag atenţia asupra faptului că Pavel nu a folosit metoda filozofică de predicare. El nu era un predicator textual sau de argumentaţie; el era un prezentator al Cuvântului lui Dumnezeu. Eu cred că aceasta este metoda lui Dumnezeu. Aceasta a fost metoda pe care a folosit-o şi Domnul Isus. Nici El nu a folosit înflorituri sau tehnici de oratorie.

În al doilea rând, Pavel nu s-a folosit de înţelepciunea omenească pentru a proclama mărturia sau taina lui Dumnezeu. Ce vrea să spună el prin “taina lui Dumnezeu”? Vom mai întâlni acest cuvânt pe parcursul acestei epistole. O taină este pur şi simplu “ceea ce nu a mai fost dezvăluit”. Taina lui Dumnezeu pe care o propovăduia Pavel era aceea că Isus Hristos fusese răstignit. Acest lucru nu mai fusese propovăduit, dar acum era descoperit. În Vechiul Testament, răstignirea lui Hristos a fost revelată în tipuri şi profeţii. Evenimentul în sine era ceva nou, ceva ce nu mai fusese descoperit.

1 Corinteni 2:2

v.2  Căci n’am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit.

Pavel nu a intrat în discuţii filozofice care duc la certuri. El s-a limitat pur şi simplu la propovăduirea crucii lui Hristos. El a predicat despre un Mântuitor răstignit, despre Cel care a murit pentru păcatele omenirii. De acest fel de lucrare este nevoie astăzi.

1 Corinteni 2:3

v.3  Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

 

Iată că Pavel îşi deschide inima şi ne îngăduie să vedem cele mai intime gânduri. El spune foarte clar că era profund tulburat în mijlocul lor. Era “slab, fricos şi plin de cutremur”. Nu e de mirare că apostolul a spus că Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii. Pavel nu avea despre el însuşi o părere mai bună decât se cuvenea şi deşi era un intelectual rafinat şi un om deosebit în multe privinţe, nu făcea niciodată caz de calităţile lui. Este evident că nu se considera un om mare, un om important.

1 Corinteni 2:4

v.4  Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul şi de putere,

Noi avem astăzi multe cuvinte ale înţelepciunii omeneşti. Se predică mult, dar prea puţin ca o dovadă dată de Duhul şi de putere. Sentimentul care predomină este acela că avem nevoie doar de metoda potrivită sau de subiectul cel mai bun sau de stilul adecvat. Cât de mare este nevoia de puterea Duhului Sfânt în predicile noastre!

1 Corinteni 2:5

v.5  pentruca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, dacă înţelepciunea omenească este folosită pentru a câştiga un om, atunci credinţa lui se va baza pe înţelepciunea omenească. Dacă un om este adus la credinţă prin puterea lui Dumnezeu, atunci credinţa lui se va bizui pe această putere. Acesta este motivul pentru care eu pun sub semnul întrebării mare parte din predicarea apologetică din prezent, cum ar fi încercarea de a dovedi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, că primul capitol din Geneza este corect din punct de vedere ştiinţific sau că potopul a avut cu adevărat loc.

Nu vreau să fiu înţeles greşit – este un loc şi un rost şi pentru aceste lucruri şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că există oameni specializaţi pentru aşa ceva. Dar trebuie să înţelegem că mântuirea nu depinde de capacitatea noastră de a dovedi inspiraţia divină a Scripturii, deşi sunt convins că putem dovedi acest lucru. Întrebarea este: pe ce se bizuieşte credinţa voastră? Predicarea apologetică ne va atrage atenţia asupra Cuvântului lui Dumnezeu, dar credinţa noastră trebuie să se bizuiască pe puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2:6

v.6    Totuş ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciţi.

Pavel spune: “Eu nu folosesc deloc metodele lumii”.

1 Corinteni 2:7

v.7  Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,

Aici apare din nou referirea la taină. Să ne lămurim asupra acestui cuvânt. Nu este vorba de o enigmă sau de un lucru cu caracter secret. Cuvântul “taină”, aşa cum este folosit în Scriptură, înseamnă ceva ce nu a fost cunoscut în trecut, dar este descoperit acum. Cuvântul apare de circa 27 de ori în Noul Testament. Domnul nostru l-a folosit când a spus: “Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor.” Pildele care urmează în capitolul 13 din Evanghelia după Matei sunt “pildele tainei”. De ce sunt numite aşa? Pentru că în aceste pilde, Isus explică direcţia pe care o va lua împărăţia în intervalul dintre respingerea Regelui regilor şi vremea în care El va veni să-Şi întemeieze împărăţia. Acest segment al istoriei nu a fost dezvăluit deloc în Vechiul Testament. Dumnezeu nu descoperise oamenilor aceste lucruri. Când Isus spunea pildele tainei în Matei 13, El descoperea pentru prima dată aceste lucruri. Isus revela ceea ce fusese tăinuit până atunci.

Acum, în prima sa Epistolă către Corinteni, Pavel vorbeşte despre “înţelepciunea lui Dumnezeu cea tainică şi ţinută ascunsă”. Interesant este faptul că acest cuvânt provenea din şcolile greceşti de filozofie, din ocultism şi ştiinţă. Pavel brodează pe marginea acestui cuvânt grecesc şi spune: “noi rostim înţelepciunea lui Dumnezeu într-o taină”, dar conferă un nou înţeles acestui cuvânt. “Mister” este sinonimul folosit în limba engleză şi înseamnă ceva secret. Dar Pavel nu a folosit acest sens. Mai degrabă, el s-a referit la ceea ce nu fusese cunoscut şi nu putea fi cunoscut şi investigaţia omenească, şi care acum este făcut cunoscut. Misterul sau taina din Noul Testament înseamnă întotdeauna ceva ce nu poate fi descoperit prin activitatea intelectului omenesc, dar este descoperit astfel încât mintea omenească să-l poată pricepe.

„Noi propovăduim taina lui Dumnezeu”, spune Pavel; avem o filozofie care nu vine din această lume, din acest veac. Este înţelepciunea lui Dumnezeu şi ţine de crucea lui Hristos. “Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci.”

1 Corinteni 2:8

v.8  şi pe care n’a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

Vedeţi voi, ei nu au cunoscut acest lucru!

1 Corinteni 2:9

v.9  Dar, după cum este scris: ,,Lucruri, pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s’au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.“

Acest verset a fost înţeles greşit de mulţi. A fost folosit prea adesea la înmormântări, când nu avea ce căuta acolo. A fost folosit pentru a spune: “Aici se odihneşte dl. Cutare. Rămăşiţele sale pământeşti sunt aici, înaintea noastră. În această viaţă nu a înţeles prea bine multe lucruri, dar acum este în slavă şi înţelege toate lucrurile.”

Nu cred că apostolul Pavel nu a intenţionat niciodată ca acest verset să aibă un astfel de mesaj. El spune că aici şi acum sunt multe lucruri pe care ochiul nu le-a văzut.

Noi primim foarte multe informaţii prin vedere. De fapt, cele mai multe informaţii sunt primite prin simţul văzului. De asemenea, primim informaţii şi pe cale auditivă. Dar Pavel spune că sunt lucruri pe care nu le putem afla nici prin vedere, nici prin auzire. Mai mult, sunt lucruri care “la inima omului nu s-au suit”, adică nu le putem cunoaşte prin cugetare, prin gândire, prin raţiune. Există lucruri la care nu se poate ajunge prin mijloace omeneşti. Nu-L puteţi descoperi pe Dumnezeu doar căutându-L. Lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc nu sunt obţinute prin vedere, prin auzire sau prin raţiune. Atunci cum le putem avea?

1 Corinteni 2:10

v.10  Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu.

Duhul lui Dumnezeu este cel care ne învaţă lucrurile pe care nu le putem învăţa prin vedere, auzire sau raţiune omenească. Putem învăţa multe lucruri din studiul Bibliei – cum ar fi istoria sau poezia sa – dar nu ne putem însuşi adevărurile spirituale în acest fel. De ce? Pentru că “Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” Există lucruri pe care numai Duhul lui Dumnezeu ni le poate descoperi.

1 Corinteni 2:11

v.11  În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

Noi ne putem înţelege unii pe alţii pentru că avem duhuri omeneşti. Eu ştiu cum vă simţiţi când cădeţi. Este un moment penibil, nu-i aşa?

Cred că v-am mai povestit întâmplarea al cărei martor am fost. Dacă am făcut-i acum este pentru cei care nu au fost pe recepţie la acea dată.

Într-o dimineaţă geroasă, după o noapte în care ninsese abundent, mă uitam pe geam şi l-am văzut pe un vecin ieşind din casă cu două găleţi pline cu cenuşă pe care avea de gând să le arunce în tomberonul de gunoi din faţa casei. Numai că avea de străbătut o scurtă alee până acolo. El se străduia să-şi păstreze echilibrul şi să nu verse nimic din găleţi, dar până la urmă tot a alunecat şi a căzut. Nu a vărsat deloc cenuşă pe alee, dar a luat o căzătură zdravănă. După ce şi-a revenit, s-a ridicat şi a privit în jur să vadă dacă a avut martori la acest incident. De ce? Pentru că se simţea penibil.

Acum, eu mi-am dat seama cam cum se simţea el. De ce? Pentru că şi eu m-aş fi simţit la fel. Am putut înţelege ce simţea vecinul meu pentru că şi eu şi el avem acelaşi fel de duh.

Lucrurile însă nu stau la fel în ce-l priveşte pe Dumnezeu. Eu nu pot şti cum simte Dumnezeu. Dacă vreau să înţeleg ceva despre Dumnezeu, trebuie ca El să mi se descopere mai întâi.

1 Corinteni 2:12

v.12  Şi noi n’am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

Există unele lucruri pe care le putem înţelege numai dacă ni le descoperă Duhul lui Dumnezeu. El face acest lucru cu bunăvoinţă pentru că El vrea să fie învăţătorul nostru.

1 Corinteni 2:13

v.13  Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate dela înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate dela Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.

Acum Pavel va face o afirmaţie foarte serioasă care este una din axiomele Scripturii.

1 Corinteni 2:14

v.14  Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte.

Omul firesc nu poate primi lucrurile lui Dumnezeu. De ce? Pentru că sunt o nebunie pentru el.

Dacă nu eşti creştin, dragul meu prieten, ce spun eu aici pare o nebunie pentru tine. Dacă nu este aşa, ceva nu e în regulă ori cu mine ori cu tine. Unul din noi greşeşte. Dumnezeu spune că omul firesc găseşte că propovăduirea crucii lui Hristos pentru mântuire este o nebunie. Pur şi simplu nu are sens pentru el.

“Şi nici nu le poate înţelege…” mai spune Pavel.

În vremea studenţiei mele, aveam o părere foarte bună despre mine şi credeam că pot înţelege orice a scris omul vreodată. Ei bine, a venit şi momentul să descopăr că nu aveam dreptate. Cu siguranţă nu pot înţelege Cuvântul lui Dumnezeu dacă Duhul Lui nu-mi deschide inima şi mintea pentru a înţelege. Abia atunci este judecat duhovniceşte. Numai Duhul lui Dumnezeu poate să ne dezvăluie lucrurile lui Hristos.

Domnul Isus a spus: “Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” (Ioan 16:13, 14).

Dragul meu prieten, dacă Duhul lui Dumnezeu nu îşi descoperă lucrurile lui Hristos, această Epistolă către Corinteni va însemna foarte puţin pentru tine.

1 Corinteni 2:15, 16

v.15  Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuş nu poate fi judecat de nimeni.

v.16  Căci ,,cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?“ Noi însă avem gîndul lui Hristos.

“Omul duhovnicesc” este cel ce are în el Duhul Sfânt; el este un copil al lui Dumnezeu. “Poate să judece totul” înseamnă că înţelege aceste lucruri. “Şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni” înseamnă că nu este înţeles. Omul duhovnicesc este total diferit de omul firesc. Omul duhovnicesc înţelege adevărul divin dar este înţeles greşit de omul firesc.

“Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Cine Îl poate învăţa pe Dumnezeu ceva? Cine înţelege gândirea lui Dumnezeu? Noi nu-I putem spune nimic nou lui Dumnezeu, dar El ne poate descoperi o grămadă de lucruri. Totuşi, Duhul lui Dumnezeu nu ne poate dezvălui lucruri spirituale dacă noi nu avem gândul lui Hristos.

Dacă nu sunteţi o persoană mântuită, nu-i aşa că credeţi că propovăduirea crucii este o nebunie? Nu credeţi voi că un om care moare pe cruce reprezintă o înfrângere? Nu-i aşa că vedeţi în aceasta o nebunie, mai degrabă, decât calea spre mântuire? Cu toate acestea, Dumnezeu spune că metoda Lui şi înţelepciunea Lui a fost să-L dea pe Fiul Său să moară pe cruce pentru ca noi să putem fi mântuiţi; dar noi trebuie să credem în El. Dacă sunteţi sinceri, veţi recunoaşte că toate acestea vi se par a fi o nebunie.

Acum câteva zile am primit o scrisoare de la un actor de comedie care prezintă scurte momente umoristice într-un club de noapte. El obişnuieşte să mă asculte la radio şi crede că sunt un aiurit. De fapt, el crede că sunt chiar mai plin de haz decât el. Aşa şi trebuie să simtă şi să creadă, pentru că el este un om firesc care nu poate discerne lucrurile spirituale.

Nu v-am spus la început dar cred că acum este momentul să anunţ tema acestui capitol care este: “Claritatea Duhului Sfânt corectează înţelepciunea omenească”.

Pavel a prezentat aici două categorii ale omenirii: omul firesc şi omul duhovnicesc.

Omul firesc este cel care se trage din Adam, născut în lume cu o natură păcătoasă, cu înclinaţia spre rău. De fapt, asta este tot ce poate face omul firesc. Chiar şi atunci când “facem ce este bine” acţionăm din motive diferite. (După ce devenim credincioşi trebuie să ne cercetăm mereu inima pentru a vedea dacă nu cumva avem motive nepotrivite atunci când vrem să facem lucrarea Domnului.) Pavel spune că omul firesc nu va primi lucrurile Duhului lui Dumnezeu care sunt o nebunie pentru el.

Am mai primit  o scrisoare de la un politician. Citind scrisoarea ai zice că omul acesta va aduce şi Mileniul şi Utopia în acelaşi timp. Ce de soluţii fericite avea el pentru problemele lumii! Sigur că partidul din opoziţie nu beneficiază de înţelepciunea şi vastele sale cunoştinţe. După ce am citit scrisoarea m-a cuprins un sentiment de deznădejde profundă. În primul rând, pentru că ştiu că nu poate face lucrurile pe care spune că le va face. În al doilea rând, îmi dau seama că este un om firesc. Nu înţelege lucrurile spirituale şi nu îl interesează soluţiile spirituale pentru problemele actuale. El crede că ştie cum să rezolve problema drogurilor, dar nu pe cale spirituală. El promite să înlăture fărădelegile, dar nu pe o cale spirituală. El nu ştie nimic despre lucrurile spirituale. Cu mulţi ani în urmă, marele om de stat englez, Gladstone a spus că un mare om de stat este cel care ştie direcţia pe care o va lua Dumnezeu pentru următorii cincizeci de ani. Politicianul cu scrisoarea nu se potriveşte acestei definiţii. De fapt, nici nu ne putem aştepta la prea multe de la omul firesc. El vă va spune: “voi face tot ce pot, voi da tot ce am mai bun în mine”, afirmaţie probabil corectă. Problema este că nu există prea multe lucruri bune în el.

Pe lângă acest tip de oameni mai există şi omul spiritual sau duhovnicesc. Pavel spune că omul duhovnicesc “judecă toate lucrurile”, adică înţelege lucrurile pentru că are o putere de discernământ duhovnicească. Şi această calitate de a discerne lucrurile spirituale va face să fie înţeles greşit de lume pentru că omul firesc pur şi simplu nu poate înţelege de ce face omul duhovnicesc aceste lucruri.

Aceasta este, dragii mei, deosebirea dintre omul firesc şi omul duhovnicesc.

Este de remarcat faptul că omul se încadrează în una din aceste categorii pe baza relaţiei pe care o are cu Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru omul firesc, Cuvântul lui Dumnezeu este nebunie. Omul duhovnicesc înţelege Cuvântul lui Dumnezeu şi îi recunoaşte importanţa.

În capitolul 3 vom vedea o altfel de clasificare.