Itinerar Biblic Ep.0443 – 2 CRONICI Cap. 34:8-36:23

 

Dragi ascultători revenim la Iosia, împăratul care a iniţiat ultima trezire spirituală din Iuda.

Se poate spune că Iosia a fost un reformator curajos. După ce a făcut curăţenie în împărăţia sa din sud, el şi-a îndreptat atenţia şi asupra seminţiilor lui Israel din nord. Dar să reluăm lectura capitolului 34, începând cu versetul 8:

2 Cronici 34:8

v.8    În al optsprezecelea an al domniei lui, dupăce a curăţit ţara şi casa, a trimes pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă casa Domnului, Dumnezeului său.

Când Iosia avea 26 de ani, el a început reparaţiile la templu. Templul decăzuse destul de rău în timpul lui Manase, bunicul lui Iosia, şi al lui Amon, tatăl lui Iosia.

2 Cronici 34:9

v.9  S’au dus la marele preot Hilchia, şi au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strînseseră Leviţii păzitori ai pragului, dela Manase şi Efraim, şi dela toată cealaltă parte a lui Israel, şi dela tot Iuda şi Beniamin şi dela locuitorii Ierusalimului.

“Manase şi Efraim” sunt seminţiile lui Israel. În vremea aceea, împărăţia din nord fusese luată în robie, în Asiria. În ţară rămăsese numai o rămăşiţă. Deşi sunt numite “seminţiile pierdute”, ele nu sunt pierdute deloc, dacă au trimis bani pentru repararea templului.

Templul este reparat şi în timpul acesta este făcută o descoperire extraordinară.

2 Cronici 34:14

v.14  În clipa cînd au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise.

În vremea aceea, nu existau prea multe exemplare ale Legii. Poate că mai existaseră câteva, dar Cuvântul lui Dumnezeu se pierduse.

2 Cronici 34:15-16

v.15  Atunci Hilchia a luat cuvîntul şi a zis logofătului Şafan: ,,Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.“ Şi Hilchia a dat lui Şafan cartea.

v.16  Şafan a adus împăratului cartea. Şi cînd a dat socoteală împăratului, a zis: ,,Slujitorii tăi au făcut tot ce li s’a poruncit.

 

Vom observa, în cele ce urmează, cât de important este pentru Dumnezeu ca noi să avem şi să respectăm Cuvântul Lui.

2 Cronici 34:18-19

v.18  Logofătul Şafan a mai spus împăratului: ,,Preotul Hilchia mi-a dat o carte.“ Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.

v.19  Cînd a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfîşiat hainele.

Sfâşierea hainelor era indiciul unei emoţii foarte puternice. El a fost îngrozit când a auzit Cuvântul Domnului pentru prima dată pentru că şi-a dat seama că şi el, şi poporul său se depărtaseră cumplit de mult de poruncile lui Dumnezeu.

2 Cronici 34:20-21

v.20  Şi împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:

v.21  ,,Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s’a găsit. Căci mare mînie s’a vărsat peste noi din partea Domnului, pentrucă părinţii noştri n’au ţinut cuvîntul Domnului, şi n’au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.

Întoarcerea la Cuvântul lui Dumnezeu aduce cu sine trezirea spirituală. Nici un alt lucru nu poate avea acelaşi efect. Ce este în neregulă în vremea noastră? De ce nu avem parte de trezire? Motivul este foarte simplu: biserica a neglijat Cuvântul lui Dumnezeu. Bisericile au încercat tot felul de strategii şi metode, dar nimic nu a mers. Trezirea spirituală nu vine pe o astfel de cale. Aşa ceva se întâmplă numai dacă oamenii se întorc la Cuvântul lui Dumnezeu şi descoperă în el ce are Dumnezeu de spus.

Iosia este tulburat profund şi vrea să ştie ce va face Dumnezeu.

2 Cronici 34:22-23

v.22  Hilchia şi cei trimişi de împărat s’au dus la proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. Dupăce au spus ce aveau de spus,

v.23  ea le-a răspuns: ,,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ,,Spuneţi omului care v’a trimes la mine:

Acum urmează mesajul lui Dumnezeu către Iosia:

2 Cronici 34:24-25

v.24  ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, voi trimete nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui, şi anume toate blestemele scrise în cartea care s’a citit înaintea împăratului lui Iuda.

v.25  Pentrucă M’au părăsit şi au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrările mînilor lor, mînia Mea s’a vărsat asupra acestui loc, şi nu se va stinge.“

Dumnezeu va trimite judecata, aşa cum a promis. Totuşi, el are un mesaj personal pentru Iuda.

2 Cronici 34:26-28

v.26  Dar să spuneţi împăratului lui Iuda care v’a trimes să întrebaţi pe Domnul: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe cari le-ai auzit:

v.27  ,,Pentrucă ţi s’a înduioşat inima, pentrucă te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, cînd ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentrucă te-ai smerit înaintea Mea, pentrucă ţi-ai sfîşiat hainele şi ai plîns înaintea Mea, şi Eu, am auzit, -zice Domnul. –

v.28  Iată, te voi strînge lîngă părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău şi nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe cari le voi trimete peste locul acesta şi peste locuitorii lui.“ Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Dumnezeu va judeca acest popor, dar abia după dispariţia lui Iosia.

2 Cronici 34:29-31

v.29  Împăratul a strîns pe toţi bătrînii din Iuda şi din Ierusalim.

v.30  Apoi s’a suit la Casa Domnului, cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi Leviţii, şi cu tot poporul, dela cel mai mare pînă la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legămîntului, care se găsise în casa Domnului.

v.31  Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a încheiat legămînt înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui, şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, şi să împlinească cuvintele legămîntului, scrise în cartea aceasta.

Dragi prieteni, haideţi să fim sinceri şi direcţi şi să recunoaştem că, pentru a avea astăzi o trezire spirituală este nevoie, mai întâi, de o întoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a afla ce doreşte Dumnezeu să facem. Mai este nevoie şi de un devotament total faţă de Dumnezeu din partea poporului lui Dumnezeu.

Dragii mei, cred că ar trebui să dispară slujirea aceasta cu jumătate de inimă din care se pare că avem parte din plin astăzi. Este nevoie să se renunţe la această atitudine de a umbla şi cu lumea, şi cu Dumnezeu, în acelaşi timp. Este imposibil să umblăm şi cu Dumnezeu, şi cu lumea. Este nevoie de o dedicare a inimii, de un angajament total pentru Dumnezeu. Numai atunci Duhul lui Dumnezeu va avea libertatea de a interveni şi de a acţiona.

 

În capitolul 35 avem consemnată sărbătoarea Paştelor la Ierusalim. Aceasta era o experienţă nouă pentru generaţia sa şi este interesant de remarcat faptul că Iosia a urmat îndeaproape procedura descrisă în cartea Legii lui Moise.

2 Cronici 35:16-19

v.16  Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştele şi să aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia.

v.17  Copiii lui Israel, cari se aflau acolo, au prăznuit Paştele în acelaş timp şi sărbătoarea azimilor şapte zile.

v.18  Nicio sărbătoare a Paştelor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele proorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cele pe cari le-au prăznuit Iosia, preoţii şi Leviţii, tot Iuda şi Israelul cari se aflau acolo, şi locuitorii Ierusalimului.

v.19  În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost prăznuite Paştele acestea.

Paştele este un simbol pentru moartea lui Hristos. Poporul a revenit la recunoaşterea faptului că este nevoie de ispăşire pentru păcat. Ei au aflat despre Paşte pentru că descoperiseră Legea lui Moise. Aceasta a fost o ocazie cu totul deosebită. Dumnezeu spune: “Nici o sărbătoare a Paştelor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele proorocului Samuel.”

Iosia a fost omul răspunzător de această mare întoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu. Acum ajungem la moartea acestui om. Chiar şi oamenii sfinţi ca el fac greşeli, toţi oamenii greşesc.

2 Cronici 35:20-21

v.20  După toate aceste lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s’a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte.

v.21  Şi Neco i-a trimes soli să-i spună: ,,Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi; ci împotriva unei case cu care sînt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.“

Iosia ar fi trebuit să stea acasă. El nu avea de ce să se implice în acest război.

2 Cronici 35:22

v.22  Dar Iosia nu s’a întors dela el, ci şi-a schimbat hainele, ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, cari veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido.

El refuză să rămână în afara luptei. Observaţi ce se întâmplă:

2 Cronici 35:23-25

v.23  Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: ,,Luaţi-mă, căci sînt greu rănit.“

v.24  Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într’un alt car al lui, şi l-au adus la Ierusalim. A murit, şi a fost îngropat în mormîntul părinţilor săi. Tot Iuda şi Ierusalimul au plîns pe Iosia.

v.25  Ieremia a făcut un cîntec de jale pentru Iosia. Toţi cîntăreţii şi toate cîntăreţele au vorbit de Iosia în cîntecele lor de jale pînă în ziua de azi, şi au ajuns o datină în Israel. Cîntările acestea sînt scrise în ,,Cîntecele de jale.“

Iosia a fost un mare împărat, un împărat bun pentru poporul său. El a condus o importantă mişcare de trezire spirituală şi de întoarcere la Dumnezeu. Dar moartea lui a pus capăt acestei mişcări. Acum urmează abaterea judecăţii lui Dumnezeu asupra împărăţiei din sud a lui Iuda.

Zilele sunt numărate pentru împărăţia din sud a lui Iuda. Iosia a fost ultimul împărat bun al acestui popor. Toţi împăraţii care i-au urmat au fost răi. Nu a mai fost nici unul bun în toată seria care a urmat. Domniile lor nelegiuite au grăbit venirea judecăţii lui Dumnezeu asupra împărăţiei lui Iuda. Ni se spun doar câteva cuvinte despre atitudinea lor faţă de Dumnezeu şi câte o relatare scurtă despre principalele evenimente care au dus la căderea acestei naţiuni.

Să începem cu domnia lui Ioahaz. Capitolul 36.

2 Cronici 36:1-3

v.1  Poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a pus împărat în locul tatălui său la Ierusalim.

v.2  Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim.

v.3  Împăratul Egiptului l-a dat jos de pe scaunul de domnie în Ierusalim, şi a pus peste ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur.

Acest fiu al lui Iosia a fost detronat de împăratul Egiptului. El era un nelegiuit şi a domnit numai trei luni. Lucrurile încep să se precipite. Regele este repede înlocuit cu un altul:

2 Cronici 36:5-7

v.5  Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său.

v.6  Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s’a suit împotriva lui, şi l-a legat cu lanţuri de aramă ca să-l ducă la Babilon.

v.7  Nebucadneţar a dus la Babilon unelte din Casa Domnului, şi le-a pus în casa lui în Babilon.

În timpul domniei lui, ţara este atacată de împăratul Babilonului.

2 Cronici 36:9

v.9  Ioiachin avea opt ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului.

Acest împărat nu a avut o domnie prea lungă; abia dacă a apucat să încălzească tronul, că a şi fost nevoit să-l părăsească. În locul lui, pe tron, a venit Zedechia.

Zedechia este ultimul împărat al lui Iuda.

2 Cronici 36:11-14

v.11  Zedechia avea douăzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim.

v.12  El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său; şi nu s’a smerit înaintea proorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului.

v.13  S’a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadneţar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul şi şi-a învîrtoşat inima, pînă acolo încît nu s’a întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel.

v.14  Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile, după toate urîciunile neamurilor; şi au pîngărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim.

Nebucadneţar nu se opreşte la a bate la poartă. El trece dincolo de ziduri şi incendiază Ierusalimul, luând în captivitate poporul lui Iuda.

Iată care este explicaţia lui Dumnezeu:

2 Cronici 36:15-20

v.15  Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi locaşul Său.

v.16  Dar ei şi-au bătut joc de trimeşii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, şi au rîs de proorocii Lui, pînă cînd mînia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.

v.17  Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul Haldeilor, şi a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa locaşului lor celui sfînt. N’a cruţat nici pe tînăr, nici pe tînără, nici pe bătrîn, nici pe omul gîrbov supt povara perilor albi, ci a dat totul în mîna lui.

v.18  Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele din Casa Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului, şi vistieriile împăratului şi ale căpeteniilor lui.

v.19  Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărîmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe.

v.20  Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, pînă la stăpînirea împărăţiei Perşilor,

Următorul verset citează un alt motiv pentru judecata lui Dumnezeu. Este foarte interesant ce urmează:

2 Cronici 36:21

v.21  ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia; pînăce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s’a odihnit tot timpul cît a fost pustiită, pînă la împlinirea celor şaptezeci de ani.

Vedeţi voi, Dumnezeu a împlinit un scop cu două aspecte. Dumnezeu are întotdeauna mai multe lucruri în vedere în fiecare acţiune a Sa. În primul rând, ei îi respinseseră pe profeţi. Oricum li se acordase un răgaz, pentru că Dumnezeu ar fi fost îndreptăţit să-i trimită în captivitate cu o sută de ani în urmă.

Mă întreb dacă nu cumva şi poporul nostru este într-o astfel de perioadă de răgaz. Cât va mai răbda Dumnezeu păcatele noastre? Pentru poporul lui Iuda venise momentul judecăţii. Nu mai exista nici un leac pentru acest popor. Există un astfel de moment în care poate ajunge orice popor, un moment în care nu mai este nimic de făcut. Mă întreb când va veni acest moment pentru noi.

În al doilea rând, vreme de 490 de ani, Israel nu respectase anii sabatici. Ei încălcau legea lui Dumnezeu cu privire la acest pământ, lege dată chiar înainte ca ei să fi călcat pe acest pământ. “Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai şi a zis: ‘Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat, în cinstea Domnului. Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via, şi să strângi roadele. Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via. Să nu seceri ce va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş, şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.” (Lev. 25:1-5).  Din cauza lăcomiei, poporul lui Israel nu respectase această poruncă. Ei nu au lăsat pământul să se odihnească în fiecare al şaptelea an, aşa cum spusese Dumnezeu. Această stare de lucruri a durat vreme de 490 de ani, aşa că Dumnezeu spune: “Vă voi scoate din ţară pentru 70 de ani pentru ca pământul să-şi ţină Sabatele şi să se bucure de odihnă.” Acesta este motivul pentru care captivitatea a durat 70 de ani.

Vedeţi voi, Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. “Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7).

Observaţi că se trece peste cei 70 de ani petrecuţi de Israel în exil. Poporul a ieşit din ţară şi din voia lui Dumnezeu. Ceasul lui Dumnezeu poartă inscripţia ISRAEL şi nu funcţionează atâta timp cât Israel nu este în ţară.

Aşa cum am văzut în această carte, în ciuda declinului general al poporului, au existat şi cinci perioade de trezire spirituală, de înnoire şi de reforme. De remarcat este faptul că toate cele cinci perioade au avut o trăsătură comună. În toate cele cinci cazuri – Asa, Iosafat, Ioas, Ezechia şi Iosia – a avut loc întoarcerea la Cuvântul lui Dumnezeu şi supunerea faţă de acesta.

În fiecare caz, întoarcerea la Cuvântul lui Dumnezeu a dus la pocăinţa poporului şi la reforma temporară a naţiunii.

Cartea 2 Cronici se încheie cu o rază de speranţă pentru viitor.

2 Cronici 36:22-23

v.22   În cel dintîi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui:

v.23  ,,Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: ,,Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pămîntului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el, şi să plece!“

Acest lucru este repetat în introducerea la cartea lui Ezra care continuă relatarea istorică din acest punct. Este minunat să vedem că, deşi Dumnezeu a trimis poporul în captivitate, El nu l-a uitat. Cât de mare este îndurarea lui Dumnezeu!

Dragii mei cu aceasta încheiem cartea 2 Cronici. Am avut exemple de oameni care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu dar şi oameni care şi-au pus nădejdea în El.

Am văzut, de asemenea, instabilitatea inimii omului. Aşa cum aţi auzit, chiar cei care au stat la baza unor reforme spirituale profunde, la un moment dat au avut momente de slăbiciune.

Dar cred că ceea ce a ieşit în evidenţă de fiecare dată este îndelunga răbdare şi extraordinara putere de iertare a lui Dumnezeu.

Dragul meu ascultător de ce nu vrei să beneficiezi şi tu de ea? Tot ce trebuie să faci este să ceri şi apoi să primeşti.

Fie ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să impresioneze inimile noastre pentru a trăi o viaţă de ascultare de Dumnezeu.