Itinerar Biblic Ep.0438 – 2 CRONICI Cap. 22:1-24:27

 

Dragi ascultători, am încheiat călătoria noastră de data trecută în cea de a doua carte a cronicilor cu moartea lui Ioram, fiul lui Iosafat, un rege care nu doar că îşi întorsese inima de la Domnul, dar a condus şi poporul departe de Dumnezeu.

În cele din urmă judecata lui Dumnezeu a venit şi asupra poporului dar şi asupra lui.

Nu ştiu dragii mei dacă mulţi dintre cei care, fie şi numai pentru o vreme, sunt puşi în fruntea unui popor, sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o au, responsabilitatea care nu este numai de ordin social sau politic. Ei au şi responsabilitate spirituală.

Mă gândesc că la un moment dat, judecata lui Dumnezeu se va manifesta atât asupra poporului cât şi asupra conducătorilor. Vom vedea în cele ce urmează maniera în care starea spirituală a poporului evreu s-a degenerat din ce în ce mai mult, până când au ajuns în robie. Vedeţi, este o lege care funcţionează şi în acest domeniu: „Culegi ceea ce sameni!”

Dacă astăzi ne plângem de imoralitatea din jur, de violenţă, să nu uităm; Secerăm ce semănăm.

Este ceea ce s-a întâmplat în Israel şi se va întâmpla mereu.

Să ne îndreptăm deci atenţia asupra capitolului 22, pentru început:

2 Cronici 22:1

v.1   Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui, pe Ahazia, fiul lui cel mai tînăr; căci oastea venită în tabără cu Arabii omorîse pe toţi cei mai mari în vîrstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.

Numele poate produce confuzie pentru că nume diferite sunt folosite adesea pentru aceeaşi persoană. Ahazia este Ioahaz din 2 Cron. 21:17. El este singurul fiu rămas. Toţi ceilalţi fii ai lui Ioram fuseseră ucişi.

2 Cronici 22:2-4

v.2  Ahazia avea patruzeci şi doi de ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri.

v.3  El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mamă-sa îi dădea sfaturi nelegiuite.

v.4  A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci după moartea tatălui său ei îi erau sfetnici, spre perzarea lui.

Adevărata autoritate era Atalia. Ea este puterea de dincolo de tron. Nu uitaţi că Atalia este fiica lui Ahab şi a Izabelei şi nepoata lui Omri. Femeia aceasta nu a renunţat niciodată la poziţia sa. Amintiţi-vă că ea l-a abătut pe soţul ei, Ioram, de la calea lui Dumnezeu. Acum fiul ei, Ahazia, ascultă de ea şi se aliază cu împărăţia din nord şi casa lui Ahab, ceea ce va duce la distrugerea sa. Judecata şi răzbunarea se vor abate asupra lui.

2 Cronici 22:5

v.5  Tîrît de sfatul lor, s’a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram.

Aici apare iar o confuzie, pentru că a existat câte un Ioram în fiecare împărăţie, şi în cea din nord, şi în cea din sud. S-ar părea că este vorba de aceeaşi persoană, dar Ioram, împăratul lui Iuda, este mort. Fiul lui, Ahazia, este împărat în Iuda şi el se aliază cu Ioram, împăratul lui Israel. Ioram a fost rănit în această luptă cu sirienii.

2 Cronici 22:6

v.6  Ioram s’a întors să se vindece la Izreel de rănile, pe cari i le făcuseră Sirienii la Rama, cînd se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s’a pogorît să vadă pe Ioram, fiul lui Ahal, la Izreel, pentrucă era bolnav.

Azaria (care este, de fapt, Ahazia) s-a dus în vizită la Ioram, împăratul lui Israel, care se refăcea la Izreel. Probabil că i-a dus şi un coş cu fructe.

2 Cronici 22:7

v.7  Prin voia lui Dumnezeu, şi spre perzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Cînd a ajuns, a ieşit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul, ca să peardă casa lui Ahab.

Interesant este faptul că Iehu nu ştia că Ahazia, acest împărat din împărăţia de la sud era acolo. Observaţi ce s-a întâmplat.

2 Cronici 22:8

v.8  Şi pe cînd se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, cari erau în slujba lui Ahazia, şi i-a omorît.

Aceşti “fii ai fraţilor lui Ahazia” nu erau fraţii lui Ahazia, de vreme ce ei fuseseră ucişi de invadatorii arabi (2 Cron. 21:17). Aceştia erau nepoţii lui Ahazia. “Capii lui Iuda” erau probabil rude îndepărtate care deţineau funcţii importante la curte. Iehu i-a omorât pe toţi. Apoi îl caută pe Ahazia, care scăpase, îl găseşte şi îl ucide şi pe acesta.

2 Cronici 22:9

v.9  A căutat pe Ahazia, şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu, şi l-au omorît. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: ,,Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.“ Şi n’a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.

 

Iată o perioadă sângeroasă din istoria poporului lui Dumnezeu. Este consemnată pentru că Dumnezeu vrea să ştim că El judecă păcatul. El ne atrage astfel atenţia asupra faptului că omul nu poate scăpa nepedepsit după ce a păcătuit.

În orice caz, acesta începutul unei perioade însângerate sub conducerea aceste prinţese, Atalia:

2 Cronici 22:10

v.10  Atalia, mama lui Ahazia, văzînd că fiul ei a murit, s’a sculat şi a omorît tot neamul împărătesc al casei lui Iuda.

Voi fi foarte sincer cu voi. Trebuie să fii o persoană extrem de crudă şi de sângeroasă pentru a-ţi ucide proprii nepoţi. Dacă sunteţi bunici, înţelegeţi foarte bine ce vreau să spun.

Nu pot înţelege cum a putut această femeie să-şi ucidă nepoţii, dar exact aşa a făcut. Totuşi, unul a scăpat pentru că nu l-a găsit.

2 Cronici 22:11-12

v.11  Dar Ioşabeat, fata împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, cînd au fost omorîţi: şi l-a pus cu doica lui în odaia paturilor. Astfel l-a ascuns Ioşabeat, fata împăratului Ioram, nevasta preotului Iehoiada, şi sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorît.

v.12  A stat şase ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Şi în ţară domnea Atalia.

Dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru, linia lui David ar fi fost întreruptă. Dar Dumnezeu îi făgăduise lui David că acest lucru nu se va întâmpla. Dar a fost pe-aproape.

Observaţi, vă rog, faptul că  Satan a făcut numeroase încercări pentru a distruge linia genealogică din care, în cele din urmă, va veni Hristos pe pământ. Satan a încercat acest lucru încă din vremea în care toţi pruncii de sex bărbătesc din Egipt au fost condamnaţi la moarte. Tot el a încercat să-i extermine pe toţi evreii în timpul lui Haman. După naşterea lui Isus, Satan a lucrat prin Irod şi a încercat să-l omoare pe Isus prin porunca de a-i ucide pe toţi copiii de sex bărbătesc mai mici de 2 ani din jurul Betleemului. Aici avem un alt incident în care Satan a redus numărul urmaşilor lui David la un singur supravieţuitor.

Micul Ioas avea un an când a fost ascuns. El a fost ţinut ascuns până la vârsta de 6 ani. În tot acest timp, ţara a fost condusă de această împărăteasă sângeroasă.    Totuşi, aşa cum vom descoperi în capitolul 23, Ioas iniţiază o mişcare de trezire spirituală.

Aceasta nu a fost o mişcare prea importantă şi oricum, în cea mai mare parte, meritul pentru întoarcerea poporului la Dumnezeu este al preotului Iehoiada.

2 Cronici 23:1

v.1 În al şaptelea an, Iehoiada s’a îmbărbătat, şi a făcut legămînt cu căpeteniile peste sute. Aceştia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, şi Elişafat, fiul lui Zicri.

Conducătorii din Iuda erau nemulţumiţi de nemiloasa împărăteasă Atalia. Preotul Iehoiada îi convoacă pe toţi la o întâlnire secretă şi îi anunţă că mai este în viaţă un urmaş al lui David. Toţi îşi iau angajamentul de a-l face împărat pe acest copil descendent al lui David.

Astfel, s-au adunat leviţii şi căpeteniile lui Israel şi au întocmit un plan minuţios pentru încoronarea micuţului Ioas care se trăgea din David. O treime din grup urma să stea la uşile templului în ziua de sabat. O treime urma să fie la casa împăratului şi o treime la poarta Iesod. În interiorul templului nu era permis accesul nimănui, în afară de preoţi şi de leviţi. Iar leviţii din jurul micului împărat aveau să fie înarmaţi. Iehoiada a împărţit suliţele şi scuturile care se aflau în Casa Domnului. Toate aceste detalii au fost puse în practică întocmai. Priviţi la versetul 11:

2 Cronici 23:11

v.11  Au adus înainte pe fiul împăratului, i-au pus cununa împărătească şi mărturia, şi l-au făcut împărat. Şi Iehoiada şi fiii săi l-au uns, şi au zis: ,,Trăiască împăratul.“

Aceasta a fost o lovitură de stat spectaculoasă în urma căreia Ioas, care avea şapte ani, descendentul lui David, a ajuns împărat al lui Iuda.

Atalia era convinsă că îi omorâse pe toţi urmaşii ei. De ce făcuse ea un lucru atât de plin de cruzime? Pentru că era o femeie însetată de putere. Tot ce dorea era să fie împărăteasă.

Vedeţi, au existat întotdeauna şi există şi astăzi oameni care ar face orice pentru putere. Fiecare domeniu are astfel de oameni. Există şi predicatori, şi diaconi, şi politicieni care nu precupeţesc nimic pentru a ajunge şi a rămâne la putere. Aceşti oameni doresc puterea mai mult decât orice în această lume. Un astfel de om a fost şi Atalia.

2 Cronici 23:12

v.12  Atalia a auzit zarva poporului care alerga şi mărea pe împărat, şi a venit la popor în Casa Domnului.

Este clar că Atalia a fost luată prin surprindere.

2 Cronici 23:13

v.13  S’a uitat. Şi iată că, împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile şi trîmbiţele erau lîngă împărat; tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trîmbiţe, iar cîntăreţii cu instrumentele de muzică ziceau cîntările de laudă. Atalia şi-a sfîşiat hainele, şi a zis: ,,Vînzare! Vînzare!“

Din punctul ei de vedere, acesta era un act de trădare!

2 Cronici 23:14-15

v.14  Atunci preotul Iehoiada, scoţînd pe sutaşi, cari erau în fruntea oştirii, le-a zis: ,,Scoateţi-o afară din şiruri, şi oricine o va urma, să fie ucis.“ Căci preotul zisese: ,,N’o omorîţi în Casa Domnului.“

v.15  I-au făcut loc, şi s’a dus la casa împăratului pe intrarea porţii cailor: şi au omorît-o acolo.

Nu uitaţi, Ioas este doar un copil – el are doar şapte ani; Iehoiada este regentul său. De fapt, Iehoiada este cel care va lua toate deciziile până când copilul va ajunge la vârsta majoratului. Iehoiada este mare preot şi el va conduce poporul într-o mişcare de întoarcere la Dumnezeu.

2 Cronici 23:16

v.16  Iehoiada a făcut între el, tot poporul şi împărat, un legămînt prin care aveau să fie poporul Domnului.

Iehoiada a distrus altarele lui Baal şi i-a ucis pe preoţii lui Baal. El a reînviat închinarea la Iehova prin însărcinarea preoţilor şi leviţilor cu slujbele Casei Domnului. Cântatul a fost reluat ca în zilele lui David. Porţile erau păzite pentru ca nimic necurat să nu intre în templu.

2 Cronici 23:21

v.21  Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorîseră cu sabia.

Aceeaşi temă se repetă de nenumărate ori! Păcatul aduce întotdeauna complicaţii, necazuri, suferinţă şi, în cele din urmă, judecata lui Dumnezeu. Trezirea readuce pacea şi liniştea în ţară. Trecem la capitolul 24:

2 Cronici 24:1

v.1 Ioas avea şapte ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.

Preotul Iehoiada este cel care l-a călăuzit, cel care l-a condus pe acest băiat în primii ani ai domniei sale. Totuşi, ne este dat şi numele mamei lui. Probabil că a fost o mamă bună. S-ar părea că ea a fost de acord cu întoarcerea la Dumnezeu care avea loc în popor. Casa ei se afla în Beer-Şeba. Am fost acolo acum câţiva ani şi m-am gândit atunci la mama lui Ioas. Beer-Şeba este şi cetatea lui Avraam.

2 Cronici 24:2-3

v.2  Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada.

v.3  Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, şi Ioas a născut fii şi fiice.

Ioas a făcut ce este bine sub îndrumarea lui Iehoiada; apoi urmează afirmaţie neaşteptată conform căreia el şi-a luat două neveste. Sigur că acest lucru nu s-a întâmplat atunci când el avea şapte ani; reţineţi că a domnit 40 de ani. Dacă acest lucru este menţionat aici, trebuie cumva să credem că este în ordine să ai două soţii? În nici un caz. Ioas a greşit în această privinţă. Acest lucru nu este consemnat pentru că Dumnezeu este de acord cu el, ci pentru că este una din faptele lui Ioas. Dacă luăm în considerare contextul acelor vremuri, acesta era chiar un număr foarte mic. Amintiţi-vă de numărul mare de soţii ale altor împăraţi.

2 Cronici 24:4

v.4  După aceea, Ioas şi-a pus de gînd să dreagă Casa Domnului.

Ioas creştea şi Iehoiada îmbătrânea – el a murit la vârsta de 130 de ani. În aparenţă, el a pierdut controlul asupra celorlalţi preoţi şi templul nu a fost restaurat. Deşi este îndoielnic faptul că însuşi Ioas a condus trezirea spirituală, chiar dacă nu a fost puternică, a fost totuşi o trezire spirituală. El a fost cel care a plănuit şi a insistat să fie reparat templul.

2 Cronici 24:5-6

v.5  A strîns pe preoţi şi pe Leviţi, şi le-a zis: ,,Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda, şi strîngeţi bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.“ Dar Leviţii nu s’au grăbit.

v.6  Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada, şi i-a zis: ,,Pentruce n’ai vegheat ca Leviţii să strîngă“ din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul mărturiei?

Iehoiada îmbătrânise şi preoţii erau indiferenţi. Ei îşi neglijau slujba.

2 Cronici 24:7

v.7  Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu, şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.“

Acest verset ne arată ce s-a întâmplat în realitate cu templul şi cine a fost răspunzător de starea templului din momentul respectiv. Templul lui Dumnezeu era într-o stare deplorabilă. Ioas se ocupă personal de această problemă.

2 Cronici 24:8-10

v.8  Atunci împăratul a poruncit să se facă o ladă, şi să se pună afară la poarta Casei Domnului.

v.9  Şi s’a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie.

v.10  Toate căpeteniile şi tot poporul s’au bucurat de lucrul acesta, şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit.

Alte traduceri redau astfel ultima parte a versetului 10: “şi au aruncat în ladă până ce au terminat”, ceea ce înseamnă că au avut tot ce le trebuia.

2 Cronici 24:11

v.11  Cînd vedeau Leviţii că e mult argint în ladă şi că era vremea ca s’o dea în mînile dregătorilor împăratului, venea logofătul împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau iarăş la loc. Aşa făceau în fiecare zi, şi au strîns mult argint.

Ioas nu avea încredere să-i trimită pe leviţi să colecteze banii, aşa că a pus această ladă în templu şi oamenii îşi puneau acolo contribuţia pentru templu.

De atunci şi până în prezent, multe organizaţii au folosit aceeaşi metodă. Ei pun la vedere o astfel de “ladă a lui Ioas” şi cer oamenilor să pună înăuntru atât cât pot.

2 Cronici 24:12-13

v.12  Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, cari tocmeau cioplitori de piatră şi tîmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa Domnului.

v.13  Lucrătorii s’au apucat de lucru, şi au isprăvit ce era de dres; au pus casa lui Dumnezeu iarăş în stare bună şi au întărit-o.

Ca rezultat, au fost finalizate lucrările de reparaţie a templului.

2 Cronici 24:14

v.14  Cînd au isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Şi cu el au făcut unelte pentru casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile de tot, pahare şi alte scule de aur şi de argint. Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi de tot în Casa Domnului.

Au fost fonduri suficiente pentru refacerea vaselor şi a tot ceea ce era necesar pentru bunul mers al slujbelor obişnuite de la templu.

2 Cronici 24:15

v.15  Iehoiada a murit bătrîn şi sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani.

Aici avem explicaţia faptului că preoţii erau neglijenţi în ce priveşte împlinirea poruncilor împăratului. Probabil că Iehoiada era senil. El avusese privilegiul de a-l creşte pe Ioas de la o vârstă fragedă şi probabil că îşi permitea libertăţi pe care nimeni altcineva nu şi le-ar fi îngăduit în faţa împăratului.

2 Cronici 24:16

v.16  L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu împăraţii, pentrucă făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu şi faţă de Casa Lui.

Iehoiada a avut parte de onoruri regale la moartea sa.

După moartea lui Iehoiada începe o nouă eră.

2 Cronici 24:17-18

v.17  După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s’au închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat.

v.18  Şi au părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi au slujit Astarteelor şi idolilor. Mînia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentrucă se făcuseră vinovaţi în felul acesta.

Cât a trăit Iehoiada, căpeteniile nu îndrăzneau să se închine la idoli. Iehoiada şi-a menţinut influenţa puternică asupra tuturor. Ioas era un împărat tânăr şi probabil cam indolent. Aceste căpetenii îşi exprimă devotamentul faţă de el, dar apoi pleacă şi se închină la idoli.

2 Cronici 24:19

v.19  Domnul a trimes la ei prooroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n’au ascultat de înştiinţările pe cari le-au primit.

În îndurarea Lui cea mare, Dumnezeu trimite profeţi pentru a-i avertiza, dar ei nu ascultă de profeţi. Astfel, Dumnezeu trimite un mesaj prin fiul lui Iehoiada.

2 Cronici 24:20

v.20  Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s’a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: ,,Aşa vorbeşte Dumnezeu: ,,Pentruce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentrucă aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.“

Observaţi acum ce lucru surprinzător se întâmplă.

2 Cronici 24:21

v.21  Şi au uneltit împotriva lui, şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului.

Eu cred că Ioas primise informaţii greşite despre acest om. El era fiul lui Iehoiada! Am crede că Ioas nu putea fi capabil de aşa ceva, dar acesta este exemplul şi efectul influenţei rele a căpeteniilor lui Iuda şi a faptelor rele în care erau implicaţi aceştia. Ei au uneltit la uciderea cu pietre a trimisului lui Dumnezeu.

2 Cronici 24:22

v.22  Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorît pe fiul lui. Zaharia a zis cînd a murit: ,,Domnul să vadă, şi să judece!“

Cu alte cuvinte, acest om muribund cheamă Numele lui Dumnezeu cerându-I răzbunare pentru această faptă mişelească.

2 Cronici 24:23-24

v.23  După trecerea anului, oastea Sirienilor s’a suit împotriva lui Ioas, şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au omorît din popor pe toate căpeteniile poporului, şi au trimes împăratului toată prada la Damasc.

v.24  Oastea Sirienilor a venit cu un mic număr de oameni. Totuş, Domnul a dat în mînile lor o oaste foarte însemnată, pentrucă părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit Sirienii pe Ioas.

Judecata lui Dumnezeu se manifestă prin înfrângerea lui Ioas în luptă. Deşi Ioas a fost un împărat bun, el a poruncit acea crimă oribilă. Dumnezeu trebuie să-l judece pentru că Ioas este împărat şi împăratul are o mare influenţă asupra întregii naţiuni.

2 Cronici 24:25

v.25  Cînd au plecat dela el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sîngelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorît în patul lui, şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor.

Preotul Iehoiada fusese înmormântat cu onoruri; acum, Ioas este înmormântat fără nici un pic de cinste şi respect.

2 Cronici 24:27

v.27  Cît despre fiii lui, despre marele număr de proorocii făcute cu privire la el, şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sînt scrise în istoria din cartea împăraţilor. În locul lui a domnit fiul său Amaţia.

Aşadar, la început, Ioas a condus o trezire spirituală prin influenţa lui Iehoiada; dar după moartea lui Iehoiada, s-ar părea că Ioas a căzut într-o stare de apostazie.

Dragii mei aceasta ne arată odată în plus cât de mult avem nevoie de sprijinul Domnului Isus şi al Duhului Sfânt.