Itinerar Biblic Ep.0431 – 2 CRONICI Capitolul 7

 

Tema: Acceptarea templului de către Dumnezeu

 

Dragi ascultători, în capitolul precedent ne-a fost descrisă ceremonia de sfinţire a templului. Am citit mesajul lui Solomon şi rugăciunea înălţată de el Domnului Dumnezeu.

Astăzi, în capitolul 7 vom vedea care a fost răspunsul lui Dumnezeu la această rugăciune.

2 Cronici 7:1

v.1    Cînd şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s’a pogorît foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut casa.

La fel s-a întâmplat, dacă vă amintiţi, după ce a terminat Moise asamblarea cortului întâlnirii în pustie.

Când a isprăvit Moise lucrarea, slava Domnului a umplut cortul (Exod 40:34-35). Acesta este semnul, dragii mei că Dumnezeu primeşte templul construit de Solomon.

Observaţi, de asemenea,  că focul din cer a mistuit arderea de tot şi jertfele. Aceasta înseamnă că judecata lui Dumnezeu a căzut asupra păcatului.

Dumnezeu nu acceptă templul pentru că este frumos, deşi este frumos. El nu-l acceptă nici pentru marea risipă de bogăţie. Dumnezeu acceptă templul pe baza faptului că acesta arăta spre Hristos. Jertfa lui Hristos face ca acest templu să fie acceptat de Dumnezeu. Slava Domnului a umplut templul, aşa cum am văzut în versetul final din capitolul 5, pentru ca acum focul din cer să mistuie arderea de tot.

După cum putem observa, oamenii aceştia aveau parte de prezenţa vizibilă a lui Dumnezeu.

În Epistola sa către Romani, apostolul Pavel răspunde la întrebarea: cine sunt israeliţii? El prezintă opt caracteristici după care pot fi identificaţi şi una din acestea este slava: ei au avut slava lui Dumnezeu. Nici un alt popor nu a mai avut vreodată prezenţa vizibilă a lui Dumnezeu.

2 Cronici 7:2-3

v.2  Preoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului.

v.3  Toţi copiii lui Israel au văzut pogorîndu-se focul şi slava Domnului peste casă; ei şi-au plecat faţa la pămînt pe pardoseală, s’au închinat, şi au lăudat pe Domnul, zicînd: ,,Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!“

Dragi prieteni, aceasta este o expresie care ar fi bine să facă parte din vocabularul vostru şi pe care să o repetaţi din când în când: “Domnul este bun; îndurarea Lui ţine în veac!” Psalmistul spune: “Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului!” Dacă noi nu ne mulţumim doar să zicem că suntem creştini, cei din jur vor afla cât de bun este Dumnezeu. Oamenii politici nu vor spune cât de bun este Dumnezeu; ei vor spune cât de buni sunt ei şi partidul lor şi ce multe lucruri bune face acel partid pentru ţară. Adevărul este însă că numai Dumnezeu este bun. Şi cei răscumpăraţi de Domnul trebuie să afirme acest lucru.

2 Cronici 7:4-5

v.4  Împăratul şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului.

v.5  Împăratul Solomon a junghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sutădouăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul şi tot poporul sfinţirea Casei lui Dumnezeu.

Aceste versete au provocat critica puternică a celor sceptici. Acestora le place foarte mult să critice bazându-se pe trei aspecte: (1) ei spun că aceste jertfe reprezentau o extravaganţă;

(2) ar fi fost practic imposibil să se aducă atâtea jertfe pe altar;

(3) ei mai spun că nu era nevoie de un astfel de măcel.

Sunt convins că membrii Societăţii pentru Protecţia Animalelor ar fi protestat vehement, dacă ar fi existat pe vremea aceea aşa ceva.

Dar să abordăm aceste trei aspecte din perspectivă biblică. Trebuie să privim lucrurile în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

În primul rând, deşi templul era centrul acestei activităţi, eu nu cred că toate aceste animale au fost sacrificate pe un singur altar. Probabil că pentru această ocazie specială au fost ridicate altare în toată zona templului. Nu este un lucru imposibil din punct de vedere fizic.

Dar de ce s-au jertfit atât de multe animale? Era nevoia ca fiecare zonă să aibă jertfa sa.

Situaţia este similară cu aceea când Israel a ieşit din ţara Egiptului şi s-a jertfit câte un miel pentru fiecare casă. Este clar că atunci s-au tăiat mii de miei şi nu a fost o risipă inutilă din două motive.

În primul rând, această jertfă simbolizează jertfa Domnului Isus Hristos. Petru este cel care spune: “căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:18-19). Toate aceste jertfe nu au constituit o risipă inutilă pentru că ele ne îndreaptă atenţia asupra Domnului Isus Hristos.

În al doilea rând, carnea a fost folosită ulterior ca hrană. Deşi arderile de tot erau mistuite de foc, alte jertfe, cum ar fi jertfele de mulţumire, erau consumate de oameni ulterior.

Iată deci că sfinţirea templului a fost o sărbătoare grandioasă şi oamenii s-au ospătat din belşug cu această ocazie.

Să fim drepţi în ceea ce priveşte Biblia, dragi prieteni. Am observat că mulţi oameni vorbesc despre sumele enorme de bani cheltuiţi pentru Domnul.

Uimitor este faptul că până şi creştinii se fac vinovaţi de acest soi de criticism. Am cunoscut o doamnă care era pasionată de studiile biblice; chiar organiza un studiu biblic în propria casă. La un moment dat, a venit în vizită la biserica noastră un predicator. Oamenii l-au plăcut atât de mult încât i-au făcut un dar generos. Doamna despre care vă vorbeam a considerat că este ridicol să facem acest lucru: era o cheltuială prea mare.

Ei bine,  aceeaşi doamnă era pasionată şi de muzică şi făcea parte din comitetul pentru muzică al oraşului în care locuia. În acel oraş a fost invitat să cânte un mare solist de operă. El a cântat într-o seară şi a primit din partea comitetului oraşului o suma considerabil mai mare decât cea primită de predicator. Dar, de această dată, doamna în cauză a spus că acesta a fost un lucru minunat.

Nu este interesant faptul că, atunci când se cheltuieşte ceva pentru Domnul unii consideră că este o risipă şi când se cheltuieşte pentru lucrurile din această lume aceleaşi persoane cred că totul este în regulă? Ba da şi cred că ştim şi din ce cauză.

În orice caz, celor care cred că s-au tăiat prea multe animale în ziua aceea, cu ocazia sfinţirii templului, le-aş adresa întrebarea “câte animale se taie în această ţară zi de zi?” Mii de animale sunt tăiate zilnic şi tranşate pentru a fi trimise în magazinele alimentare, şi nimeni nu mai zice nimic. De ce? Pentru că acest lucru este făcut pentru plăcerea noastră. În schimb, când vine vorba de jertfele făcute pentru Domnul, totul pare a fi o risipă inutilă pentru unii. Eu sunt de partea lui Solomon de data aceasta. El a procedat corect. Jertfele acestea Îl prefigurează pe Domnul Isus Hristos care Şi-a dat viaţa pentru noi.

2 Cronici 7:6

v.6  Preoţii stăteau la locul lor, şi tot astfel şi Leviţii, cu instrumentele făcute în cinstea Domnului de împăratul David, pentru cîntarea laudelor Domnului, cînd i-a însărcinat David să mărească pe Domnul, zicînd: ,,Căci îndurarea lui ţine în veac!“ Preoţii sunau din trîmbiţe în faţa lor. Şi tot Israelul era de faţă.

Mi-aş dori să-i pot face pe copiii lui Dumnezeu să-L laude pe Domnul şi să spună că Dumnezeu este bun şi că îndurarea Lui ţine în veac! Cât de bun a fost Dumnezeu cu mine! Nu-i aşa că Dumnezeu a fost bun şi cu voi, dragi prieteni? Atunci spuneţi acest lucru pentru ca să-l cunoască toată lumea!

2 Cronici 7:7-8

v.7  Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot şi grăsimile jertfelor de mulţămire, pentrucă altarul de aramă, pe care-l făcuse Solomon, nu putea cuprinde arderile de tot, darurile de mîncare şi grăsimile.

v.8  Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea aceea şapte zile, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulţime de oameni, dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul Egiptului.

De la intrarea Hamatului până la pârâul Egiptului înseamnă de la cel mai nordic punct până la cel mai de sud punct al ţării.

2 Cronici 7:12-14

v.12  Domnul S’a arătat lui Solomon noaptea, şi i-a zis: ,,Îţi ascult rugăciunea, şi aleg locul acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe.

v.13  Cînd voi închide cerul, şi nu va fi ploaie, cînd voi porunci lăcustelor să mănînce ţara, cînd voi trimete ciuma în poporul Meu:

v.14  dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate dela căile lui rele, -îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.

Voi acorda mai multă atenţie acestui verset pentru că a fost folosit adesea fără a se ţine seama de contextul în care a fost spus şi de semnificaţia lui iniţială. Este citat adesea ca fiind o promisiune din partea lui Dumnezeu conform căreia, dacă noi facem ceva pentru Domnul, El va face un anumit lucru pentru noi. Acest verset a fost folosit în cele mai diverse situaţii ca şi când pentru ele ar fi fost scris. Nu cred că a existat campanie de evanghelizare la care să fi participat şi la care să nu se fi ridicat cineva rostind acest verset şi afirmând că se bizuie pe această făgăduinţă. O cercetare atentă a acestui verset, a locului şi contextului în care apare, ne va împiedica să-l folosim ca pe o pilulă cu efect magic, şi să uităm de adevărata lui semnificaţie. Nouă ni se pare că se potriveşte cu planurile noastre şi spune ce vrem noi să spună, aşa că nu ne mai gândim la scopul principal pentru care a fost scris şi îl dezbrăcăm de toată puterea. De fapt, aşa cum este folosit astăzi, acest verset nu mai are nici o semnificaţie.

Felul în care învăţam noi Biblia poate fi asemănat cu cel în care un om se duce la sacul cu porumb şi ia de acolo un pumn de boabe suficient pentru a-şi hrăni puii, fără să-şi facă griji cu privire la restul sacului. Există însă interpretare a Scripturii, pe de o parte, şi există şi aplicarea Scripturii, pe de altă parte, care este cu totul altceva.

Poate vă amintiţi expresia care spune că “toată Scriptura este scrisă pentru noi, dar nu toată ne este adresată nouă”. Interpretarea unui verset din Scriptură ne va învăţa ce înseamnă el în contextul în care a fost spus. Este foarte posibil să nu ne fie adresat nouă deloc. Avem exemple de porunci în Vechiul Testament care nu ne sunt date nouă. Dar aplicarea Scripturii este pentru noi.  Ni se aplică şi nouă, astăzi, adevărurile Scripturii. Ele sunt valabile pentru orice perioadă de timp. Dumnezeu ne învaţă mereu câte ceva şi putem primi aceste învăţături din tot cuprinsul Scripturii.

Să revenim la 2 Cronici 7:14.

Cadrul general este oferit de sfinţirea templului construit de Solomon pentru Dumnezeu. În acest verset avem cuvântul Domnului către Solomon, cuvânt care se referă la ţara şi la vremea aceea.

Am văzut în capitolul anterior care a fost rugăciunea lui Solomon. Dumnezeu Îşi aminteşte rugăciunile poporului Său şi îi spune lui Solomon: “dacă poporul Meu peste care este chemat numele Meu”. Despre cine vorbeşte? Despre Israel. Dumnezeu îi vorbeşte lui Solomon despre Israel. Dacă acest popor se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Domnului şi se va abate de la căile lui rele, atunci Dumnezeu promite că va face trei lucruri pentru Israel: le va asculta rugăciunea, îi va ierta şi va vindeca ţara. Acestea au fost condiţiile clare pe care Dumnezeu le-a pus poporului Său, Israel. Istoria acestui popor demonstrează acurateţea şi caracterul literal al acestor detalii.

În Noul Testament, Ioan Botezătorul spune: “Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape!” (Matei 3:2). Domnul Isus Hristos a repetat acest lucru, chemând poporul să îndeplinească aceste condiţii astfel încât şi făgăduinţele lui Dumnezeu să fie împlinite. Era o ofertă legitimă.

În zilele noastre noastre, poporul Israel a fost împrăştiat în toate colţurile pământului. Ei nu pot avea pace în ţara în care se află din cauză că nu au îndeplinit condiţiile puse de Dumnezeu. Aceasta este o interpretare literală.

Acum urmează aplicarea în practică. Acest verset conţine un mesaj pentru mine. Nu-l pot ignora numai pentru că Dumnezeu nu mi l-a adresat mie. Aici se află o formulă pentru zilele noastre. “Poporul Meu” este ceea ce Dumnezeu numeşte “biserica” sau “trupul lui Hristos”, adică toţi cei care L-au primit pe Mântuitorul în inima şi în viaţa lor. “El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune” (Tit 2:14). Ce spune Dumnezeu? “Dacă poporul Meu se va smeri…”. Şi în Noul Testament suntem îndemnaţi să ne smerim pentru că firea pământească este plină de mândrie. “Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste” (Efeseni  4:1-2). În Galateni 5:22-23 ni se spune că blândeţea şi îndelunga răbdare sunt roade ale Duhului.

Smerenia este o poruncă pentru creştinul de astăzi, dragii mei, nu este o simplă opţiune.

O altă condiţie pusă de Dumnezeu înaintea lui Solomon este aceea a rugăciunii. Dacă “…se va ruga…” spune Domnul.

Ştim cu toţii că Noul Testament are îndemnuri repetate la rugăciune. Domnul Isus Hristos le-a spus ucenicilor să vegheze şi să se roage. Epistolele conţin, de asemenea, multe îndemnuri la rugăciune. “Să caute Faţa Mea” este, de asemenea, un îndemn din Noul Testament: “Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:1-2). “Şi să se întoarcă de căile lor rele…” – această condiţie ni se aplică şi nouă astăzi. Dumnezeu are foarte multe de spus despre pocăinţa celor credincioşi. “Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te!” Copilul lui Dumnezeu trebuie să se pocăiască.

Ce putem spune despre partea lui Dumnezeu? Lui Israel îi promitea că le va asculta rugăciunile. “Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui” (1 Ioan 3:22). Dumnezeu a promis să ierte: “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).

“Şi-i voi tămădui ţara” – această parte nu  ni se aplică şi nouă. Nu am găsit nici un loc în Noul Testament în care Domnul să fi promis că va tămădui o proprietate. Dacă Dumnezeu v-a binecuvântat în afacerile voastre, aceasta este o binecuvântare pe care nu a făgăduit-o în Biblie. Dumnezeu nu promite nicăieri că va revărsa asupra noastră binecuvântări materiale. Noi suntem binecuvântaţi cu toate binecuvântările spirituale în Hristos Isus. Am fost înstrăinaţi de Dumnezeu dar acum suntem ai Lui prin sângele lui Isus Hristos. El ne-a iertat păcatele. Cerul este casa noastră şi Noul Ierusalim ne este ţelul final. Am fost scăpaţi de iad. Acestea sunt binecuvântările noastre. Nu ni se promite nicăieri o ţară sau tămăduirea ţării noastre.

Dacă vreţi să folosiţi versetul 14 şi să-l aplicaţi situaţiei voastre, trebuie să-i alăturaţi şi versetul 15:

2 Cronici 7:15

v.15  Ochii Mei vor fi deschişi de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.

Dacă vreţi să vă însuşiţi acest fragment, atunci trebuie să luaţi avionul spre Ierusalim şi să mergeţi la locul în care a fost construit templul. Acesta nici nu mai există. În locul lui se află moscheea lui Omar. Dar dacă vreţi să respectaţi cele spuse în versetele 14 şi 15, trebuie să mergeţi la Ierusalim pentru că acolo este “locul acesta” în care a fost făcută rugăciunea.

Nu ştiu de ce scot oamenii versetele din context şi le folosesc aşa cum vor. Dumnezeu nu a avut în intenţie acest lucru. Făgăduinţa din acest fragment este făcută pentru Israel cu ocazia sfinţirii templului. Deşi există aplicaţii practice şi pentru noi, este mai bine să apelăm la Noul Testament şi să luăm de acolo făgăduinţele lui Dumnezeu care ni se adresează direct.

2 Cronici 7:16-18

v.16  Acum, aleg şi sfinţesc casa aceasta, pentruca Numele Meu să locuiască în ea pe vecie, şi voi avea totdeauna ochii şi inima Mea acolo.

v.17  Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău David, făcînd tot ce ţi-am poruncit, şi dacă vei păzi legile şi poruncile Mele,

v.18  voi întări scaunul de domnie al împărăţiei tale, cum am făgăduit tatălui tău David, cînd am zis: ,Niciodată nu vei fi lipsit de un urmaş, care să domnească peste Israel.`

Dumnezeu a făgăduit că vor exista întotdeauna urmaşi la tron din linia lui David. Astăzi nu există nici un conducător care să poată susţine că se trage din David. Dar Celui care Se află la dreapta lui Dumnezeu şi care este Fiul lui David, I s-a spus: “Stai la dreapta Mea până voi pune pe toţi vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale!” (Psalmul 110:1; Evrei 10:12-13).

2 Cronici 7:19-20

v.19  Dar dacă vă veţi abate, dacă veţi părăsi legile şi poruncile Mele, pe cari vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor,

v.20  vă voi smulge din ţara Mea, pe care v’am dat-o, voi lepăda dela Mine casa aceasta, pe care am închinat-o Numelui Meu, şi o voi face de pomină şi de batjocură printre toate popoarele.

 

Cu siguranţă a ajuns “de pomină şi de batjocură printre popoare”. Nu mai este un loc sacru. Moscheea lui Omar se înalţă pe locul în care cândva se afla templul lui Dumnezeu.

2 Cronici 7:21

v.21  Şi cît de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lîngă ea, va rămînea încremenit, şi va zice: ,Pentruce a făcut Domnul aşa ţării şi casei acesteia?`

Lucrul acesta se întâmplă chiar acum dragii mei. Sunt foarte mulţi care se întreabă de ce s-a întâmplat aşa cum templul. De ce a ajuns ca o bună parte din el să fie folosit ca o moschee? De ce? Iată răspunsul:

2 Cronici 7:22

v.22    Şi se va răspunde: ,,Pentrucă au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, pentrucă s’au alipit de alţi dumnezei, s’au închinat înaintea lor şi le-au slujit; iată de ce a trimes peste ei toate aceste rele.“

Dragii mei, Dumnezeu îşi respectă cuvântul şi atunci când spune că binecuvântează, dar şi atunci când anunţă judecata.

Iată de ce vă invit dragi prieteni să-l credeţi pe cuvânt pe Dumnezeu. El vă promite binecuvântarea, dar El a anunţat deja şi o zi a judecăţii.

Fie ca El să ne lumineze pe noi toţi pentru a face alegerea corectă.