Itinerar Biblic Ep.0429 – 2 CRONICI Capitolele 2:1- 4:22

 

 

Tema: Construirea templului

 

Dragi prieteni să mai înaintăm puţin în incursiunea noastră în paginile Scripturii şi vom afla astăzi cum s-a construit una din minunile lumii şi anume – templul de la Ierusalim.

Deci, suntem încă în cea de a doua carte a cronicilor împăraţilor lui Israel şi vedem că Solomon trece la acţiune conform cu instrucţiunile date de tatăl său, David. Iată ce face el mai precis, potrivit cu relatarea din capitolul 2 al acestei cărţi:

2 Cronici 2:1-2

v.1   Solomon a poruncit să se zidească o casă Numelui Domnului şi o casă împărătească pentru el.

v.2    Solomon a numărat şapte zeci de mii de oameni, ca să ducă sarcinile, optzeci de mii ca să taie pietre pe munte, şi trei mii şase sute ca să-i privegheze.

Schiţele sunt puse la vedere şi Solomon începe să organizeze activitatea de ridicare a templului. Observaţi faptul că Dumnezeu accentuează acest aspect al domniei lui Solomon: eforturile depuse de acesta pentru construirea templului.

2 Cronici 2:3

v.3  Solomon a trimes să spună lui Hiram, împăratul Tirului: ,,Fă-mi şi mie cum ai făcut tatălui meu David, căruia i-ai trimes cedri, ca să-şi zidească o casă de locuit.

Hiram îl iubise pe David şi David îl iubise pe Hiram. Bazându-se pe acest lucru, Solomon apelează la Hiram pentru ajutor. Aşa cum vom vedea, Hiram avea însă ceva probleme cu Solomon. El se înţelesese foarte bine cu David, dar i se pare ceva mai greu să trateze cu Solomon.

2 Cronici 2:4

v.4  Iată, eu înalţ o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, ca să I-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămîie mirositoare, să aduc necurmat în ea pînile pentru punerea înainte, şi să aduc arderile de tot de dimineaţă şi de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă, şi de sărbătoare ale Domnului, Dumnezeului nostru, după o lege vecinică pentru Israel.

Observaţi că aceasta va fi o lege veşnică.

De-a lungul timpului, au existat discuţii aprinse cu privire la revenirea la jertfele de la templu în timpul Mileniului.

Dacă jertfa animalelor prefigura jertfa lui Isus Hristos pe cruce, de ce ar fi repuse în drepturi aceste jertfe în timpul împărăţiei de o mie de ani? De ce?  Pentru că aşa a poruncit Dumnezeu şi acesta ar trebui să fie un motiv destul de puternic.

Aceste jertfe, dragii mei, vor avea semnificaţia lor şi vor aminti de jertfa lui Isus Hristos în aceeaşi măsură în care au profeţit această jertfă.

2 Cronici 2:5

v.5  Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decît toţi dumnezeii.

Care sunt lucrurile considerate mari în zilele noastre? Ce anume face dintr-o persoană oarecare un om mare, un om deosebit? Ce anume determină măreţia unei naţiuni? Ce determină măreţia unei biserici? Dumnezeu, dragi prieteni. Noi am mai pierdut din vedere un lucru.

2 Cronici 2:6

v.6  Dar cine poate să-I zidească o casă, cînd cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sînt eu, ca să-I zidesc o casă, decît doar ca să ard tămîie înaintea Lui?

Prin jertfă se apropiau copiii lui Israel de Dumnezeu. Singura cale prin care noi putem veni la Dumnezeu este prin jertfa Domnului Isus Hristos. Lucrul cel mai important de reţinut de aici este acela că Solomon nu avea nici un fel de idei greşite despre cine este Dumnezeu sau dacă El va sta sau nu în casa aceea.

Am citit cândva un articol scris de un teolog care spunea că Solomon încerca să construiască o casă pentru a-L pune pe Dumnezeu într-o cutie şi că poporul avea această concepţie că Dumnezeu putea fi pus într-o cutie şi putea fi ţinut acolo.

Aş vrea să vă asigur că Solomon nu s-a gândit nici o clipă la aşa ceva. Şi nici poporul lui Dumnezeu nu gândea aşa ceva.

Poate că nu ne place nouă să recunoaştem aceasta, dar ei erau mult mai avansaţi în concepţia lor despre Dumnezeu decât mulţi dintre creştinii noştri de astăzi.

Mulţi oameni numesc biserica prin expresia “casa lui Dumnezeu” sau “casa Domnului”. Ei bine, Dumnezeu nu ocupă o casă. Nu a făcut-o şi nu o v-a face vreodată. Templul era un loc pentru aducerea jertfelor, era un loc în care omul să-L poată aborda pe Dumnezeu  şi trebuia să fie un loc demn de Dumnezeu. De aceea avea foarte multe ornamente şi era foarte frumos. Nu era foarte mare în comparaţie cu celelalte clădiri din vremea respectivă. De exemplu, templul construit de Solomon ar părea chiar mic pe lângă templul Dianei din Efes sau pe lângă piramide. Dar compensa mărimea redusă printr-o bogăţie extraordinară. În construcţia lui au intrat cantităţi impresionante de aur şi argint precum şi ornamente făcute de cei mai iscusişi artişti ai timpului aşa după cum arată şi textul biblic.

2 Cronici 2:7

v.7  Trimete-mi dar un om iscusit în lucrarea aurului, argintului, aramei şi ferului, a materiilor văpsite în purpură, a materiilor de coloarea cărmîzului şi de coloare albastră, şi care să cunoască săpătura în lemn, ca să lucreze cu meşterii iscusiţi cari sînt la mine în Iuda şi la Ierusalim şi pe cari i-a ales tatăl meu David.

Trebuie să vă spun că era nevoie de meşteşugari din afară pentru că israeliţii erau un popor de agricultori, aşa cum fusese intenţia lui Dumnezeu.

Este interesant de remarcat faptul că poporul evreu se întoarce în Israel în prezent la pământul lor şi se ocupă cu lucrarea pământului.

Se pare că nu există nicăieri un ţinut mai bogat decât Valea Esdraelonului unde se află şi localitatea Meghido. Acesta este un ţinut foarte bogat şi oamenii se ocupau în principal cu cultivarea acestui sol atât de fertil.

În vremea lui Solomon, poporul Israel nu avea meşteşugari de nici un fel şi de aceea au fost nevoiţi să apeleze la Hiram pentru aceştia.

2 Cronici 2:8

v.8  Trimete-mi din Liban şi lemn de cedru, de chiparos şi de santal; căci ştiu că slujitorii tăi se pricep să taie lemne din Liban. Iată că slujitorii mei vor fi cu ai tăi.

Cu alte cuvinte, oamenii lui Solomon vor învăţa de la ei. Aceşti cedri sunt faimoşii cedrii ai Lebanului.

2 Cronici 2:9

v.9  Să mi se pregătească lemn din belşug, căci casa pe care o voi zidi, va fi mare şi măreaţă.

Nu este atât de importantă mărimea, ci măreţia casei pe care Solomon o zideşte lui Dumnezeu.

2 Cronici 2:10

v.10  Slujitorilor tăi cari vor tăia, cari vor doborî jos lemnele, le voi da douăzeci de mii de cori de grîu treierat, douăzeci de mii de cori de orz, douăzeci de mii de baţi de vin şi douăzeci de mii de baţi de untdelemn.“

Mai târziu, vom vedea că a existat o neînţelegere cu privire la plata pe care trebuia s-o efectueze Solomon.

2 Cronici 2:11-13

v.11   Hiram, împăratul Tirului, a răspuns astfel, printr’o scrisoare, pe care a trimes-o lui Solomon: ,,Pentrucă Domnul iubeşte pe poporul Său, de aceea te-a pus împărat peste ei.“

v.12  Hiram a mai zis: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerurile şi pămîntul, că a dat împăratului David un fiu înţelept, priceput şi cuminte, care va zidi o casă Domnului şi o casă împărătească pentru el!

v.13  Îţi trimet dar un om meşter şi priceput, pe Huram-Abi,

Apoi urmează descrierea celui pe care îl va trimite Hiram. Dar nu a fost singurul străin care a participat la construirea templului. Ascultaţi numai:

2 Cronici 2:17-18

v.17  Solomon a numărat pe toţi străinii cari erau în ţara lui Israel, şi a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său David. S’au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute.

v.18  Şi a luat din ei şaptezeci de mii, ca să poarte sarcinile, optzeci de mii să taie pietre în munte, şi trei mii şase sute, ca să privegheze şi să îndemne pe popor la lucru.

Acestea vor fi ajutoarele. Ei sunt oamenii care vor face munca de jos.

De acum pregătirile finale erau şi ele terminate. Frontul de lucru era deja organizat, de acum începea munca propriu-zisă. Citim deci mai departe în capitolul 3:

2 Cronici 3:1

v.1   Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul.

Aşa cum am văzut, aria lui Ornan este locul unde, cu secole în urmă, lui Avraam i se ceruse să-l jertfească pe Isaac. Pe acelaşi lanţ muntos, la marginea Ierusalimului, se află Golgota, locul în care a fost răstignit Isus Hristos.

David cumpărase aria de la Ornan, arie care şi astăzi este aria templului.

Pentru aceia dintre noi care nu ne pricepem la construcţii, detaliile schemei templului şi cele legate de materialele de construcţie nu sunt interesante. Vom menţiona totuşi câteva mari adevăruri pe care nu le găsim menţionate în altă parte.

2 Cronici 3:3

v.3  Iată pe ce temelii a zidit Solomon Casa lui Dumnezeu. Lungimea, în coţi de măsura cea veche a coţilor, era de şasezeci de coţi, iar lăţimea de douăzeci de coţi.

Aceasta înseamnă că era de două ori mai mare decât cortul întâlnirii. Şaizeci de coţi pe douăzeci de coţi înseamnă aproximativ 31m x 10m.

Aceste dimensiuni se referă doar la templul propriu-zis. În jurul acestuia aveau să fie construite şi alte clădiri. Era un ansamblu impozant cu toate aceste clădiri în jur, dar templul propriu-zis nu era decât de două ori mai mare decât cortul întâlnirii.

Acum aş dori să vă atrag atenţia asupra unor lucruri pe care poate că nici nu le-aţi observat până acum. De exemplu, versetul 13:

2 Cronici 3:13

v.13   Aripile acestor heruvimi, întinse, aveau douăzeci de coţi. Ei stăteau în picioare, cu faţa întoarsă spre casă.

Aceştia sunt heruvimii care priveau în jos, spre scaunului îndurării.

Vă amintiţi poate că, atunci când Moise a prezentat instrucţiunile pentru alcătuirea cortului întâlnirii, el nu a dat măsuri pentru heruvimi. Ei reprezintă Dumnezeirea şi Dumnezeirea nu poate fi măsurată. Dar aici, în templu, măsurile acestora sunt menţionate clar. Fără îndoială, erau mai mari decât cei din cortul întâlnirii. Este o notă de scădere a nivelului spiritual pentru că se încearcă un lucru imposibil: măsurarea Dumnezeirii.

Să nu uităm faptul că nouă ne este prezentat acum templul din perspectiva lui Dumnezeu. Care este lucrul asupra căruia ne atrage atenţia Dumnezeu aici aşa cum nu a fost făcut acest lucru din punctul omenesc de vedere reprezentat în cărţile Împăraţilor? Ei bine, este vorba despre frumuseţea perdelei.

2 Cronici 3:14

v.14  A făcut perdeaua albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in supţire, şi a lucrat heruvimi pe ea.

Perdeaua vorbeşte despre umanitatea lui Hristos. Dumnezeu ne atrage atenţia asupra acestui lucru. Când Hristos a fost răstignit, perdeaua din templu s-a rupt în două, de vreme ce perdeaua reprezenta umanitatea lui Hristos. Sfâşierea perdelei avea următoarea semnificaţie: o cale nouă şi vie spre prezenţa lui Dumnezeu era deschisă pentru toţi credincioşii, prin jertfa lui Hristos. În 2 Cronici, Dumnezeu ne atrage atenţia asupra frumuseţii perdelei. Este ca şi cum ar fi spus: “Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea!” (Mat. 3:17).

Un alt lucru la care ar trebui să fim atenţi îl constituie stâlpii de aramă.

2 Cronici 3 :15

v.15  A făcut înaintea casei doi stîlpi de treizeci şi cinci de coţi înălţime, cu un cap de cinci coţi în vîrful lor.

Aceasta înseamnă că stâlpii aceştia erau foarte înalţi (aprox. 18 m înălţime). În comparaţie cu mărimea templului, ei par chiar disproporţionat de înalţi. Aceşti stâlpi sunt un simbol al puterii şi al frumuseţii.

Puterea şi frumuseţea sunt două lucruri pe care omul modern crede că le-a obţinut. Ne lăudăm cu puterea noastră; şi totuşi, suntem neputincioşi când este vorba de menţinerea legii şi a ordinii. Iar în ceea ce priveşte frumuseţea, aţi văzut de curând vreun obiect de artă modern?

Într-o zi, am fost invitat la o expoziţie de picturi cu tematică creştină. La final cineva m-a abordat pentru un interviu. Întrebarea era destul de simplă: „Ce puteţi spune despre ceea ce aţi văzut?” Am răspuns, „Nu ştiu! Este ceva ce mă depăşeşte!” Şi aşa şi era! Eram depăşit pur şi simplu? Credeam că cunosc Biblia dar picturile acelea nu mi-au inspirat nimic comun cu ea! În fine, Templul era într-adevăr un loc în care se îmbina puterea şi frumuseţea aşa cum dorise Dumnezeu acest lucru. Aceşti stâlpi erau cu adevărat impresionanţi pentru că şi aceste două aspecte sunt importante. Atât de importante încât în capitolul următor, Dumnezeu menţionează din nou această chestiune a puterii şi a frumuseţii. Iată ce aflăm din versetele 11şi 12: 2 Cronici 4:11-12

v.11   Hiram a făcut cenuşarele, lopeţile şi potirele. Astfel a isprăvit Hiram lucrarea pe care i-a dat-o împăratul Solomon s’o facă pentru Casa lui Dumnezeu:

v.12  doi stîlpi, cu cele două capete şi coperişurile lor cu cununi de pe vîrful stîlpilor; cele două reţele pentru acoperirea celor două coperişuri ale capetelor de pe vîrful stîlpilor;

Dumnezeu atrage atenţia în mod special asupra acestor stâlpi tocmai pentru că au un mesaj aparte: puterea şi frumuseţea. Oare în ce persoană se întâlnesc aceste două virtuţi cel mai bine. Cred că în Domnul Isus Hristos, în caracterul Său.

Dar se mai vorbeşte aici şi despre nişte reţele. Ce reprezentau aceste reţele?

Ele simbolizează unitatea naţiunii. Ele reprezintă unitatea indivizilor care alcătuiesc o seminţie şi a seminţiilor care alcătuiesc naţiunea.

Dumnezeu acordă importanţă unităţii, dragii mei. Acesta este un lucru pe care creştinii de astăzi l-au pierdut din vedere.

Noi suntem dezbinaţi şi împărţiţi în mii de grupuleţe astăzi. Apar mereu noi şi noi organizaţii şi grupări. Eu nu sunt sigur că toate acestea aduc cinste Domnului. În Noul Testament, Dumnezeu a zugrăvit o imagine a unităţii mai puternică decât cea reprezentată de aceste reţele puse pe vârful stâlpilor din templu. Este vorba de imaginea trupului ca unitate a celor credincioşi. Biserica este trupul lui Hristos. În trup sunt multe mădulare. Unele pot aduce cinste, altele nu, dar toate fac parte din acelaşi trup. Aceasta este imaginea bisericii dragii mei şi dacă nu ne place cred că avem mari probleme.

Revenind la templu, observaţii că sunt menţionate şi rodiile, aşa cum vedem în versetul 13 din capitolul 4:

2 Cronici 4:13

v.13  cele patru sute de rodii pentru cele două reţele, cîte două şiruri de rodii pentru fiecare reţea, pentru acoperirea celor două coperişuri cu cununi ale capetelor de pe vîrful stîlpilor;

Rodiile sunt un simbol al rodniciei şi pe acest aspect se pune accentul aici.

Nu am spus nimic despre culorile menţionate aici.

Perdeaua este albastră, purpurie şi cărămizie, din in subţire. Albastrul este culoarea cerului. Purpuriul este culoarea regală. Cărămiziul vorbeşte despre răscumpărarea prin sângele lui Isus Hristos. Albul este simbolul trăirii în sfinţenie.

Toate aceste culori sunt importante din perspectiva lui Dumnezeu.

Capitolul 4 ne mai  oferă şi detalii cu privire la articolele de mobilier: altarul de aramă, bazinul cel mare, cele zece lighene mai mici, sfeşnicele de aur şi mesele. Mai sunt menţionate candele, cuţite, potire, ceşti şi alte vase. Altarul de aramă era de patru ori mai mare decât cel din cortul întâlnirii.

Vedeţi că în templu foarte multe elemente pe care le regăsim în cadrul cortului întâlnirii sunt supradimensionate, primesc mai mult o valoare estetică, pe când în Cort ele erau pur şi simplu funcţionale. De asemenea mai  erau şi alte lighene care nu erau în cortul întâlnirii.

Inovaţiile şi mărirea dimensiunilor au înlocuit simplitatea cortului întâlnirii şi referirea clară la Hristos. Cortul întâlnirii, şi nu templul, a devenit prototipul folosit în Epistola către Evrei pentru descrierea persoanei şi a lucrării lui Hristos.

Dragii mei, cred că este o lecţie şi în aceste aspecte, o lecţie care ne invită să reflectăm cât se poate de serios la viaţa noastră spirituală.

Nu cumva, religiozitatea noastră a devenit una estetică, adică una care să ia ochii celor din jur. Nu cumva încercăm să impresionăm prin festivismul nostru strălucitor? Nu cumva în spatele acestui festivism noi nu mai avem esenţa, nu mai avem persoana, care nu poate fi alta decât Domnul Isus Hristos?

Dragii mei, fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne atingă inimile şi minţile. Fie ca noi să avem forţa unei introspecţii cât se poate de sincere şi obiective. Mai mult, să avem şi puterea de a cere şi accepta iertarea pe care Dumnezeu este gata să ne-o ofere. Apoi, să lăsăm acele lucruri simple, dar atât de profunde să sălăşuiască în inima noastră pentru creşterea noastră întru cunoaşterea Celui Preaînalt.

Fie ca Domnul să rămână cu noi toţi!