Itinerar Biblic Ep.0417 – ROMANI Capitolul 15:14-33

 

Tema: Trimiterea lui Phebe, salutări creștinilor din Roma, trimiterea către alţi creştini, creştinii și Pavel trimit salutări, benedicția.

 

Dragi ascultători poposim pentru ultima oară în Epistola către Romani, această minunată scriere, pe care Duhul Sfânt al lui Dumnezeu o foloseşte pentru creşterea spirituală a fiecăruia care îşi ia timp să o cunoască şi să o cerceteze. Cu cât studiul ei este mai serios şi profund cu atât suntem mai îmbogăţiţi din punct de vedere spiritual. De aceea încurajarea mea, dragi ascultători este să continuaţi citirea ei şi să vă însuşiţi minunatele ei învăţături.

În acest capitol final al epistolei, capitolul 16, descoperim o răspândire impresionantă a evangheliei în primul secol, pe teritoriul Imperiului Roman. Mă înfior atunci când ştiu că în acel imperiu păgân au existat creştini care au fost o mărturie  pentru Cristos. Ei umblau pe străzile acelui oraş cu bucuria Domnului inimile lor. Consider că acesta este unul dintre cele mai relevante capitole ale epistolei către Romani. Pavel a lăsat culmile doctrinelor și a coborât pe străzile Romei.

Aici vedem creştinismul în acţiune dragii mei.

Cu toate acestea să nu credeţi că Doctrinele sunt scrise in van. Ele sunt vehicule care operau acum pe străzile Romei. Evanghelia a fost transpusă în viața, în realitate.

Iată de ce consider că acest capitol remarcabil nu ar trebui omis sau neglijat din nici un studiu al Romanilor. William R. Newell a spus foarte bine : “Capitolul 16 este neglijat de mulţi spre pierderea lor.”

Nu ştiu dacă aţi observat că există  35 de persoane menţionate pe nume in acest capitol. Aceştia sunt fie credincioşi care trăiau în Roma sau credincioşi care erau cu apostolul Pavel. Se pare că Pavel era în Corint când a scris această epistolă. Este exprimată o dragoste mutuală și o afecţiune tandră care erau la vremea aceea în contradicţie cu practica și filozofia romană ( și poate că și în unele din bisericile de astăzi). Aceşti creştini erau altfel. Era o minune care i-a făcut pe unii să exclame: “Cum se iubesc aceşti creştini unii pe alţii”.

Dar, acest capitol începe cu trimiterea lui Fivi, femeia care a adus această epistolă la Roma. Să vedem deci ce spune Pavel cu privire la ea:

Romani 16: 1-2

v.1    Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţă (Sau: slujitoare.) a Bisericii din Chencrea;

v.2   s’o primiţi în Domnul, într’un chip vrednic de sfinţi, şi s’o ajutaţi în orice ar avea trebuinţă de voi; căci şi ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.

Fivi este prima creștină menţionată în această listă a eroilor credinţei. După cum indică numele ei, ea nu era evreică, făcea deci parte dintre neamuri. Aşa cum am spus deja, existau destui care făceau parte din Neamuri în biserica de la Roma. Ea a fost numită după zeiţa greacă Artemis sau Diana care în mitologie era zeiţa lunii, aşa cum fratele ei Apolo era zeul soarelui. Mulţi creştini au adoptat alte nume când s-au botezat, dar Fivi și-a păstrat numele de la naştere din anumite motive.

Fivi a fost cea care a adus epistola Romanilor. Se pare că ea a fost o femeie proeminentă în biserică, acest lucru însemnând că era o femeie de încredere. Ea este numită ca fiind ” o slujitoare a bisericii care este în Chencrea”. Chencrea este un port la estul Corintului. Sunt cam cincisprezece kilometri între Corint şi Chencrea. Se pare că Pavel a scris această epistolă către Romani în timp ce era în Corint, și Fivi, care s-ar fi putut să fie o femeie ce se ocupa de comerţ, să o ducă la Roma.

Oricum, ea este descrisă ca fiind o slujitoare a bisericii, deci o diaconiță. Este acelaşi cuvânt în greceşte care descria un diacon (diakonos). Asta însemnând că acea femeie ocupa un loc important în biserica primară.

Ideea este aici dragii mei, că oricine poate să se implice în viaţa bisericii şi să poarte responsabilităţi în cadrul ei.

În orice caz, Pavel are încredere în ea şi o şi recomandă în această scrisoare pe care i-o încredinţează.

Dealtfel, ea deschide o lungă listă de persoane cărora Pavel le trimite salutări.

v.3   Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus,

v.4  cari şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţămesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre Neamuri. –

Dacă priviţi cu atenţie la aceste nume, nu este greu să vă daţi seama că majoritatea numelor nu sunt de origine evreiască. Ori lucrul acesta este o dovadă că Biserica nu mai era alcătuită numai din evrei ci ea se extinsese într-o foarte mare măsură şi la neamuri.

Totuşi, Priscila şi Aquila erau o familie de evrei, evrei care trăiau însă în diaspora.

Oare cum i-a întâlnit Pavel şi cum i-au fost ei de folos, cu l-au ajutat oare?

Ei bine, se pare că la un moment dat, în Roma s-a pornit un val de atisemitism ceea ce a determinat ca mai multe familii de evrei care locuiau în Roma să plece. Printre ei au fost şi Priscila şi Aquila care au venit la Corint. În Corint au ajuns tocmai în timpul în care Pavel punea bazele unui atelier de făcut corturi.

Să nu uităm că acest oraş, Corintul era un bun centru comercial şi Pavel profita de aceasta pentru a se întreţine singur şi pentru a predica Evanghelia în acelaşi timp.

Întâmplarea a făcut ca Priscila şi Aquila să aibă acelaşi meşteşug cu Pavel. Meşteşugul apropiindu-i, Pavel nu a pierdut prilejul de a le comunica Evanghelia şi cei doi l-a acceptat de Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al lor.

În timpul acesta între ei s-a legat o strânsă prietenie şi atunci când Pavel a trebuit să plece la Efes, cei doi l-au însoţit. Poate că ei au mers să extindă afacerea lor, dar, în orice caz, ei l-au susţinut pe Pavel în lucrarea lui. Iată ce aflăm din Faptele Apostolilor 18:1-3: 1  După aceea, Pavel a plecat din Atena, şi s’a dus la Corint. 2  Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastă-sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

3  Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

Mai târziu, suportul lor pentru răspândirea Evangheliei s-a extins şi tot din cartea Faptele Apostolilor, capitolul 18, versetul 26, de această dată, aflăm că ei l-au ajutat şi pe Apolo să crească în cunoaşterea Evangheliei. Iată de fapt ce spune acest pasaj din Faptele Apostolilor:26  A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, cînd l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu.

Acum aflăm despre ei că aveau o biserică în casa lor. Cel puţin aceasta este ceea de înţelegem din prima parte a versetului 5:

v.5   Spuneţi sănătate şi Bisericii care se adună în casa lor.

Cred că învăţăm aici şi o lecţie despre biserica Primară. Puteţi să mai citiţi exemple de acest gen şi în cartea Faptele Apostolilor, în 1Corinteni, capitolul 16, versetul 19, în Epistola către Coloseni, capitolul 4, versetul 45 sau în epistola către Filimon, versetul 2.

Aceea era adevărata biserică dragii mei, o biserică vie, un grup de credincioşi, gata să înfrunte orice pericol pentru a se aduna şi a creşte în cunoaşterea lui Dumnezeu. Ei ardeau de dorul fraţilor lor şi de dorul părtăşiei.

Din păcate, noi avem clădiri frumoase şi impunătoare dar avem mai puţină dorinţă de părtăşie. Avem facilităţi impresionante dar avem puţină viaţă.

Cred că ar trebui să învăţăm ceva din acestea.

Dar mai aflăm şi despre alţii pe care Pavel îi cunoştea destul de bine şi care, probabil aveau o interesantă istorie  a convertirii.

v.5    Spuneţi sănătate lui Epenet, prea iubitul meu, care a fost cel dintîi rod al Asiei pentru Hristos.

Iată că aflăm despre un prim rod al lui Pavel în Asia. Numele lui, Epenet, ar putea însemna, slăvit. Tot ce se poate ca el să fi fost un om cu vază în acea zonă. Ar fi o consecvenţă a lui Pavel care căuta să prezinte evanghelia la persoane vrednice de respect, pentru ca acestea să poată duce mai departe mesajul ei fără vreo piedică.

Dar să mergem mai departe:

v.6  Spuneţi sănătate Mariei, care s’a ostenit mult pentru voi. –

Maria este un nume evreiesc asemenea lui Miriam iar sensul lui este de rebeliune. Interesant este ceea ce spune Pavel despre o persoană cu un asemenea nume. Această Maria s-a ostenit, până la epuizare, dacă este să păstrăm accentul original, pentru ceilalţi.

Oare ce motiv ar fi avut pentru a face aşa ceva? Cred că este vorba despre dragostea pentru Domnul Isus.

Cred că ne putem gândi în felul acesta şi la Maria, mama Domnului Isus. Deşi numele ei era, aşa cum am văzut, rebeliune ea a dovedit ascultare de Dumnezeu.

Dragii mei, atunci când stăm în ascultare de Dumnezeu, el poate schimba natura noastră. El poate face ceea ce lumea consideră un defect, să devină o calitate. Totul este dragostea şi ascultarea faţă de Dumnezeu.

Dar să vedem pe cine mai cunoaşte Pavel. Trebuie să recunoaştem că până acum toţi sunt personaje interesante.

v.7  Spuneţi sănătate lui Andronic şi lui Iunia, rudele mele şi tovarăşii mei de temniţă, cari sînt cu vază între apostoli. Ei au venit la Hristos mai înainte de mine chiar. –

Andronic este un nume grecesc şi a fost identificat ca fiind al unui sclav.

Iunia, poate fi atât un nume de femeie cât şi de bărbat. În orice caz, Pavel spune că sunt rudele lui, ceea ce ar putea foarte bine însemna că erau din aceeaşi seminţie a lui Beniamin.

Un alt lucru pe care Pavel îl spune cu privire la ei este că sunt împreună în închisoare. Tradiţia spune că aceste persoane erau bine cunoscute cercului apostolilor şi au fost creştini chiar înaintea lui Pavel.

Mergem mai departe:

v.8   Spuneţi sănătate lui Ampliat, prea iubitul meu în Domnul. –

v.9  Spuneţi sănătate lui Urban, tovarăşul nostru de lucru în Hristos, şi lui Stache, prea iubitul meu. –

 

Stache este o persoană regăsită şi pe listele casei regale. Pavel spune că are o consideraţie aparte faţă de această persoană şi se pare că a fost împărtăşită şi de biserică.

v.10  Spuneţi sănătate lui Apele, încercatul slujitor al lui Hristos. -Spuneţi sănătate celor din casa lui Aristobul. –

Apele este un nume, fie grecesc, fie iudaic, dar ceea ce este important cu privire la această persoană este faptul că a fost încercat, verificat şi găsit îndreptăţit.

Tradiţia îl identifică ca episcop în Smirna sau Heracleia.

Aristobul se pare că a fost nepotul lui Irod cel Mare. Dacă aşa este, iată încă o dovadă că Dumnezeu poate aduce schimbări radicale în viaţa oamenilor care îl acceptă.

v.11  Spuneţi sănătate lui Ierodion, ruda mea. -Spuneţi sănătate celor din casa lui Narcis, cari sînt ai Domnului. –

Ierodion, evident, era un evreu. Pavel precizează aceasta cât se poate de clar. Numele sugerează şi oarecare apropiere de familia lui Irod.

Cu privire la Narcis se crede că el a fost un sclav al faimosului personaj condamnat la moarte de către Agripina, de la care el a împrumutat numele. Trebuie să ştiţi că era o practică frecventă în vechime ca sclavii să ia numele stăpânilor lor.

v.12  Spuneţi sănătate Trifenei şi Trifosei, cari se ostenesc pentru Domnul. -Spuneţi sănătate Persidei prea iubite, care s’a ostenit mult pentru Domnul. –

Trifena şi Trifosa sunt nume de alint ce înseamnă „Cea fină” şi „Cea delicată”. Îmi imaginez că erau două surori, probabil în vârstă, care au devenit creştine şi care, probabil, l-au susţinut pe Pavel în lucrarea lui. Pavel spune despre ele că s-au ostenit pentru Domnul. Erau deci membre active ale bisericii din Roma. Ce exemple dragii mei? Tu ce faci pentru Dumnezeu în biserica ta, dragul meu ascultător?

Preaiubita Persida, era un alt personaj menţionat de Pavel. Şi ea era activă în biserica din Roma.

v.13  Spuneţi sănătate lui Ruf, cel ales în Domnul, şi mamei lui, care s’a arătat şi mama mea. –

Deşi, este menţionat ca un personaj comun în acest capitol, sunt mai multe lucruri pe care le cunoaştem cu privire la el.

De exemplu, numele lui înseamnă roşu. Era numele pe care oamenii îl foloseau pentru a se referi la el.

Însă Rufus acesta a fost un personaj proeminent al Bisericii Primare şi referirile la persoana sa îl cuprind şi pe tatăl său.

Atunci când Marcu a scris evanghelia sa el s-a adresat în primul rând romanilor. Tocmai de aceea, cred eu, la un moment dat, Marcu menţionează că un anume Simon a fost forţat să ducă crucea Domnului Isus pentru o bucată de drum. Vă aduceţi aminte de acea relatare? Iată ce spune Marcu: Marcu 15:21:  Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea dela cîmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.”

Îmi imaginez că soldatul roman care îl însoţea pe Domnul ce-şi ducea crucea în spate a văzut că nu mai putea să o ducă datorită slăbiciunii survenite în urma bătăilor îndurate. Atunci şi-a rotit ochii în jur şi l-a văzut, cred, pe Simon din Cirena, un om bine clădit, obişnuit cu efortul. Atunci l-a tras de o parte şi i-a poruncit să ia crucea Domnului.

El a dus crucea Domnului şi a rămas, iată cunoscut în istoria lumii. Însă atunci când Marcu scrie epistola, şi fii lui Simon, Ruf şi Alexandru erau bine cunoscuţi, creştinilor de acolo. De aceea Marcu menţionează numele lor.

Se pare însă că întreaga familie era o familie deosebită. Pavel o menţionează şi pe mama lui Ruf, care s-a purtat şi cu el, Pavel, asemenea unei mame.

Probabil ea a fost aceea care l-a acceptat pe Pavel pe vremea când Pavel a venit la Ierusalim, imediat după convertirea lui şi toţi ceilalţi se temeau de el. Ea l-a adus în casa lor şi l-a tratat ca pe fiul ei. Pavel îşi aduce acum aminte de ei.

v.14  Spuneţi sănătate lui Asincrit, lui Flegon, lui Hermes, lui Patroba, lui Herma, şi fraţilor cari sînt împreună cu ei. –

v.15  Spuneţi sănătate lui Filolog şi Iuliei, lui Nereu şi surorii lui, lui Olimpa, şi tuturor sfinţilor cari sînt împreună cu ei. –

Iată aici un al grup de oameni pe care îi cunoştea Pavel. Probabil erau persoane pe care Pavel le-a întâlnit în drumurile lui şi i-a adus la cunoaşterea Domnului Isus. Oricum ei erau acum în biserica din Roma.

După menţionarea acestor nume, Pavel mai are câteva îndemnuri de făcut:

v.16   Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfîntă. Toate Bisericile lui Hristos vă trimet Sănătate.

v.17  Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de ceice fac desbinări şi tulburare împotriva învăţăturii, pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.

v.18    Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pîntecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.

 

Iată o avertizare pe care şi noi ar trebuie să o luăm în considerare dragi prieteni. Oamenii care aduc dezbinare nu sunt oamenii lui Dumnezeu. Dumnezeu este un Dumnezeu al păcii şi unităţii. Când eşti un slujitor al lui urmăreşti aceleaşi lucruri.

v.19  Cît despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur dar de voi, şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul.

Oare de unde bine înţelepciunea în ce priveşte binele? Părerea mea este că ea vine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Scriptura spune că Frica de Domnul este începutul înţelepciunii. În alt loc, un psalmist recunoaşte: „Strâng Cuvântul tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva ta!”

De aici începe totul dragi prieteni.

Pavel le dă acum o asigurare care trebuie să ne bucure şi pe noi dragii mei:

v.20  Dumnezeul păcii va zdrobi în curînd pe Satana supt picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

Acum Pavel nu mai este decât un mesager al celor ce sunt cu el şi care salută şi ei biserica din Roma:

v.21 Timotei, tovarăşul meu de lucru, vă trimete sănătate; tot aşa şi Luciu, Iason şi Sosipater, rudele mele. –

v.22  Vă trimet sănătate în Domnul eu, Terţiu, care am scris epistola aceasta. –

v.23  Gaiu, gazda mea şi a întregei Biserici, vă trimete sănătate. -Erast, vistiernicul cetăţii, vă trimete sănătate; tot aşa şi fratele Cuart.

v.24  Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi!

Încheierea epistolei este deosebit de frumoasă dragii mei şi permiteţi-mi să nu mai adaug nimic la această frumoasă benedicţie:

v.25   Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, -potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,

v.26  dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, –

v.27  a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.