Itinerar Biblic Ep.0416 – ROMANI Capitolul 15:14-33

 

Dragi ascultători ne întoarcem astăzi pentru o penultimă poposire în Epistola către Romani.

În acest moment Pavel rezumă mărturia sa personală ca un apostol al neamurilor.

Amintiţi-va că el a început această epistolă într-un mod foarte personal. Acum el lăsa deoparte secţiunea doctrinară, și reia acea notă personală de la începutul epistolei în care îşi exprimă dorinţa de a vizita Roma. Acum ascultaţi-l pe Pavel. Suntem încă la capitolul 15, versetul 14:

Romani 15:14

v.14  În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sînt încredinţat că sînteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sînteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.

Acesta este, după părerea mea un pasaj excepţional. Pavel isi cere scuze in acest verset pentru francheţea si îndrăzneala de a vorbi romanilor despre doctrine. Aceasta nu pentru că ei nu ar cunoaşte aceste lucruri, dar a fost o bună recapitulare a lor. Nu este minunat?

El ne-a dat epistola către romani pentru ca noi sa avem acces la aceste lucruri atât de importante.

Dragul meu prieten, înţelegerea epistolei către romani este unul din lucrurile esenţiale ca parte a creşterii tale în viaţa creştină. Toţi creştinii ar trebui sa facă un efort să cunoască această epistolă pentru ca aceasta carte va ajuta creştinul in creşterea lui spirituala. Pavel este extrem de umil in acesta epistola. El nu stăpâneşte asupra moştenirii lui Dumnezeu ci o slujeşte.

Romani 15: 15-16

v.15  Totuş, ici colea v’am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu,

v.16  ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentruca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfînt.

Când Pavel spune “Am scris”, se referă la tot ceea ce a scris Romanilor. El explică îndrăzneala lui  ca datoria pe care o are în calitate de apostol al neamurilor.

Misiunea încredinţata lui de Dumnezeu, prin harul lui, este exersata aici prin ceea ce a scris romanilor. El lucrează pentru ei.

Aceasta afirmaţie  oferă o si mai mare greutate celor inspirate de Dumnezeu si scrise de Pavel. El adopta limbajul din templul descris în Levitic și se descrie pe el ca fiind un slujitor pentru predicarea evangheliei.

Neamurile sunt “acceptate” – nu prin lege sau religie – ci prin Cristos aşa cum este el propovăduit de Pavel.

“Sfinţit” – Duhul Sfânt sălășluieste în inimile neamurilor credincioase, începând cu Corneliu. Misiunea se sfinţire a Duhului Sfânt începe atât cu evreii cât și cu neamurile în momentul în care Duhul lui Dumnezeu se revarsă peste credincios. Pavel a scris epistola, dar Dumnezeu dă Duhul Sfânt atunci când credem. Trebuie sa ne reamintim ca Pavel a fost apostolul neamurilor într-un sens foarte special.

Dragul meu prieten, daca nu i-ai mulţumit niciodată lui Dumnezeu pentru apostolul Pavel, ar trebui sa o faci chiar acum. Dumnezeu ni l-a dat pe Pavel. Şi din acest motiv ar trebui să citim Epistola către Romani.

Romani 15:17

v.17  Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.

Pavel a scris cu îndrăzneala Romanilor si a fost mai degrabă apologetic pentru ca el recunoştea  ca aceşti sfinţi din Roma nu aveau neapărat nevoie de aceste instrucţiuni. Oricum, in ciuda acestor lucruri el le-a scris cu încredere.

Nu este o prezumţie personală in ceea ce voi spune: El este un slujitor al lui Isus Cristos și el face voia Sa. Acesta este un lucru important de văzut. Există un lucru care nu ar trebui să caracterizeze nici un slujitor al lui Dumnezeu – mândria.

Noi nu ar trebui sa devenim insinuanţi ci mai degrabă să adoptăm poziţia umilă de a-l sluji pe Domnul Isus Cristos pentru că el este la cârmă.

Romani 15: 18-19

v.18  Căci n’aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvîntul meu, fie prin faptele mele,

v.19   fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfînt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, pînă la Iliric, am răspîndit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.

Pavel spune ceva foarte important în acest pasaj. Dacă trebuie să îl înţelegem pe Pavel, și mai ales daca el sau Petru au fost fondatorii bisericii din Roma, noi trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce spune aici Pavel

“Eu nu îmi voi asuma lucrarea făcută de Dumnezeu prin alţii – în special printre Neamuri” spune el. Desigur el nu și-a putut asuma lucrarea făcută în ziua Cincizecimii, care a fost începutul misiunii printre neamuri. El nu a putut să spună ca el a fost cel care a propovăduit evanghelia primilor creştini pentru că acela a fost Simon Petru. El a fost acela care a dus evanghelia în casa lui Corneliu. Pavel vorbeşte numai despre acele lucruri care au fost făcute de Duhul prin el şi putem spune fără să greşim că el a avut o misiune deosebită ca și apostol al Neamurilor.

“Prin măreţe minuni și semne” – mai scrie Pavel. Acestea erau scrisorile de acreditare ale apostolilor și a lucrătorilor în biserica primară. Acestea erau date pentru a stabili biserica pe o fundaţie potrivită înainte ca Noul Testament să fie scris. Pavel, vorbindu-le creştinilor efeseni spune: Efeseni 2:20: fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

El nu intenţionează să afirme că apostolii sunt temelia. Nu exista altă temelie decât Isus Cristos: 1 Corinteni 3:11:  Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.

Dar apostolii au fost aceia care au pus temelia numită Isus Cristos. Acesta este lucrul pe care trebuie să îl înțelegem de aici.

Pavel spune că evanghelia lui Cristos a fost răspândită de el în Illyricum. Aceasta era o provincie a Imperiului Roman și era situată lângă Italia. Se extindea între Marea Adriatică și Dunăre.

Vedeţi, Pavel  a predicat în timpul său  de la Ierusalim și până într-o provincie de lângă Roma. Dar el nu a ajuns chiar la Roma. Oricum, noi nu avem nici o evidentă a călătoriei lui Pavel în zona aceea. Fără nici un dubiu el a fost în multe alte locuri care nu ne sunt nouă descrise. Există unii care cred că Pavel a fost și în Spania și eu cred ca el a fost chiar și în Marea Britanie pentru că era cuprinsa în Imperiul Roman dar odată vom afla.

Romani 15: 20-21

v.20  Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,

v.21  după cum este scris: ,,Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce n’auziseră de El, Îl vor cunoaşte.“

Poate că traducerea mea va da mai multă claritate acestor versete: Într-adevăr, în acest mod mi-am făcut o ambiţie din a predica evanghelia, nu unde Cristos era proclamat, pentru a nu clădi pe o fundaţie pusă de altul ci aşa cum este scris: ei vor vedea, cei care nu aveau nici o legătură cu el, și cei care nu au auzit vor înţelege.”

A fost o onoare pentru Pavel – nu o competiţie – care l-a determinat să meargă ca pionier acolo unde evanghelia nu mai fusese predicată. Pavel nu a misionat acolo unde existau deja biserici sau unde deja mergeau alţii.

El a fost cu adevărat un misionar. Aceasta având însemnătatea cuvântului evanghelist din Noul Testament.

Dragii mei, Pavel nu a avut niciodată un comitet alături de el. Când Pavel intra intr-un oraş nu era întâmpinat cu urale și primit de primar. Daca era vreodată salutat de cineva, acesta era seful politiei care, de obicei îl aresta și îl băga la închisoare.

De vreme ce apostolii au fost aceia care au aşezat temelia, credincioşii trebuie să fie foarte atenţi si să discearnă bine pe cine și ce ascultă. Pavel avea împuternicirea dată de Dumnezeu apostolilor.

Faptele Apostolilor 14:3:  Totuş au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvîntul privitor la harul Său, şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mînile lor.

Vedeti, acestea erau semnele apostolilor și a predicatorilor bisericii primare. Ei nu veneau cu Noul Testament în mâinile lor – pentru ca nu era încă scris. Ei veneau cu aceste împuterniciri măreţe “minuni și semne”.

Desigur au venit și zilele în care minunile și semnele nu mai erau un semn de identificare. Apostolul Ioan, la sfârşitul lungii lui vieţi, a scris: 2 Ioan 10: Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: ,,Bun venit!“

Chiar și astăzi identificarea unui lucrător se face pe baza unei  doctrine corecte și nu pe baza semnelor şi minunilor pe care pretinde că le face.

Deşi în lume există astăzi o lucrare a Duhului Sfânt, nici Diavolul nu stă deoparte. Satan este ocupat. Mulţi oameni sunt prinşi în mrejile unei învăţături greşite. Pavel a fost foarte atent să evidenţieze că împărăţia lui Dumnezeu nu este numai mâncare și băutură. Și nici numai minuni și semne. Nu este nici unul din aceste lucruri. Împărăția lui Dumnezeu este numai neprihănire.

Să revenim acum la o problemă foarte intens disputată.

De vreme ce Pavel nu a mai fost unde evanghelia a mai fost predicată înainte, cine este totuşi fondatorul bisericii din Roma? Pavel afirmă destul de clar în introducere că el este fondatorul bisericii din Roma.

În Romani capitolul 16 ne este prezentat un grup de oameni din Roma pe care Pavel îi cunoştea. Statisticile ne arată că Pavel îi condusese la Domnul. Ei se întâlniseră cu Dumnezeu. Sunt sigur că de multe ori au stat de vorbă despre iubitul lor pastor Pavel. El a fost cel care a fondat biserica, nu mergând acolo personal ci de la distanţă prin radar spiritual dacă vreţi.

“Celor care nu li s-a vorbit vor vedea și cei care nu au auzit vor înțelege” – acesta se pare că este versetul care la însoţit pe Pavel ca misionar. Este de fapt un citat din Isaia 52:15 din versiunea Septuaginta. Pavel a fost hotărât să meargă și să predice evanghelia pentru cei care erau orbi spiritual.

După ce predica Pavel, unii dintre fraţi spuneau: Înţeleg frate  Pavel, îl accept  pe Cristos ca salvator al meu.

Dragii mei, nu exista o emotie mai mare decât să îl prezentăm pe Cristos  oamenilor și aceştia să îl accepte.

Romani 15:22

v.22  Iată ce m’a împedecat de multe ori să vin la voi.

Când Pavel spune ca el a fost ” împiedicat (stânjenit) de multe ori,” puteţi fi siguri că aşa a fost: Romani 15: 23-24

v.23  Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,

v.24  nădăjduiesc să vă văd în treacăt, cînd mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi pînă acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.

Pavel ne face foarte clar faptul că el doreşte să ducă evanghelia acolo și că vine la Roma.

Acum el face o afirmaţie care ar putea suna oarecum ciudat: “dar acum nu mai am motiv să rămân în aceste locuri”.

Se ridica o întrebare a ceea ce a vrut Pavel să spună cu aceste cuvinte. Spunea el  că nu mai este oportun să predice evanghelia în acea zonă a Imperiului Roman? Se închiseseră uşile de tot pentru el? Fuseseră toţi mântuiţi? De obicei îmi răspund cu nu la toate aceste întrebări.

Doctorul Luca spune că toti, atât evreii cât și neamurile au auzit evanghelia. Asta nu însemnă că toți l-au acceptat pe Cristos, dar cel puţin toţi au auzit despre el. Acum Pavel căuta noi teritorii. El își aţintise privirea către frontiera Imperiului.  El spune: “Atunci când voi pleca în călătoria mea în Spania, voi venii la voi”. Cu alte cuvinte Roma nu era destinaţia lui. El dorea să ajungă în Spania. Ajunsele la un capăt al Imperiului Roman și dorea să ajungă la celălalt capăt. Vedeti, Roma nu era punctul lui terminus. El dorea să ajungă pana la capăt. Se pune acum întrebarea dacă Pavel a ajuns vreodată în Spania. Noi nu avem nici o însemnare că ar fi ajuns. Dar nu avem nici o însemnare nici despre călătoria lui la Illyricum, dar nu am fi ştiut ca a ajuns acolo dacă nu era menţionat acest lucru în versetul 19.

Personal cred că Pavel a ajuns în Spania și pe tot teritoriul imperiului Roman. Motivul pentru care afirm acest lucru este afirmaţia pe care a făcut-o Pavel la sfarșitul vieţii: 2 Timotei 4:7:  M’am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.

. Pavel spune că și-a terminat cursa. Nu cred că ar fi spus acest lucru dacă nu ar fi fost în Spania, pentru că Spania era pe itinerariul său.

Pavel dorea să ajungă în Spania aşa cum dorea să ajungă și în Ierusalim.

Romani 15: 25-26

v.25   Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.

v.26  Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strîngere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, cari sînt în Ierusalim.

El dorea să ajungă la Ierusalim să ducă un dar sfinților care erau săraci. Și dorea să facă acest lucru personal. De ce oare?

Pentru că odată, el devastase biserica din Ierusalim. Aduceţi-vă aminte că el a fost cel care condusese persecuţiile credincioşilor din Ierusalim. Acum avea pe inima lui de mare apostol să facă ceva pentru ei.

“O contribuţie sigură”. Cuvântul grec care a fost tradus cu contribuţie este Koinonia, care înseamnă “părtăşie”. Acest lucru a fost folosit pentru tot ceea ce creștinii ar fi putut să împartă: pe Cristos, Cuvîntul lui Dumnezeu, rugăciunea, cina cea sfântă și daruri materiale.

Creştinii aveau părtasie cu Dumnezeu, cu Cristos și unii cu alţii atunci când dăruiau, dragii mei.

Părtaşia nu însemnă numai o bătaie pe umărul celuilalt. Pentru un creştin Părtașia însemnă împărţirea lucrurilor în Cristos. Pavel vorbeşte aici despre faptul că dorea să meargă la Ierusalim acolo unde cu ceva timp în urmă persecutase biserica lui Cristos. Dorea să aibă părtășie cu ei; dorea să le ducă un dar. În Faptele Apostolilor găsim  o însemnare  istorică a acestui lucru. Pavel spune Faptele Apostolilor 24:17: După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.

Acest lucru a fost un lucru foarte important pentru Pavel. Vedem acest lucru scris de Pavel in 2 Corinteni – capitolele 8 si 9. Romani 15:27

v.27  Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentrucă, dacă Neamurile au avut parte de binecuvîntările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pămînteşti.

Pavel face foarte clar faptul că el dădea cu bucurie.

Dragi prieteni, exista o obligaţie morală  și o datorie de a oferi. Neamurile primiseră evanghelia de la Israel. Domnul nostru Isus a spus : Ioan 4:22: Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine dela Iudei.

Vedeți, evanghelia  a început în Ierusalim. Macedonia și Achaia erau datoare Ierusalimului.

Acum,  câţiva sfinţi  din Ierusalim aveau dificultăţi financiare, evident din cauza persecuţiei. Macedonia și Achaia puteau acum să răsplătească misiunea făcută de Ierusalim. Acum biserica misionară ajuta biserica mamă. Acest lucru se poate întâmpla și în zilele noastre. Romani 15: 28

v.28  După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania, şi voi trece pe la voi.

Vedeti că acest dar a fost pe inima marelui apostol Pavel – remarcaţi zelul cu care îl duce la Ierusalim. Această călătorie l-a dus în schimb în mâinile duşmanilor lui și a fost arestat. Nu sunt de acord cu unii dintre fraţii mei care spun că Pavel era în afara voii lui Dumnezeu. Consider încă, că Pavel era in deplinătatea voii lui Dumnezeu când a fost la Iesusalim, aşa cum vedem in cartea Faptelor Apostolilor. Trimiţându-le aceste daruri celor din Ierusalim Pavel a dorit ca ei să vadă roadele misiunii lor.  Personal consider că dacă doreşti să contribui cu bani pentru o cauză, se cuvine să ştii ce se face cu ei. Zona dărniciei creştine este, după părerea mea, în mare pericol astăzi. Dragă prietene creştin, consider că dacă oferi bani trebuie sa ştii măcar doua lucruri: 1 – ce se face cu ei și 2 – cuvântul lui Dumnezeu va fi prezentat într-un mod care să aibă efect în inimi și în vieți?

Romani 15: 29

v.29  Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvîntare dela Hristos.

Acest verset ne arată aprobarea lui Pavel asupra călătoriei prospere a lui către Roma. El a mers acolo în concordanță cu voia lui Dumnezeu și în plinătatea misiunii încredinţate lui. Dumnezeu i-a oferit o perspectivă divină a acestei călătorii. Pavel nu ieşea din voia lui Dumnezeu mergând la Ierusalim sau la Roma. Poate să pară că nu a fost o călătorie prosperă dar Dumnezeu a folosit-o în acest mod. Este foarte uşor pentru copii lui Dumnezeu , ca atunci când totul pare întunecat și fără perspectivă , să spună: “Cred că am ieşit din voia lui Dumnezeu” .Dragii mei, numai pentru că trecem prin necazuri nu înseamnă că am ieşit din voia lui Dumnezeu. De fapt, înseamnă că sunteţi în voia Sa. Daca trăiţi într-un calm perfect , există multe şanse ca atunci să fiţi în afara voii Lui.

Romani 15:30

v.30  Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,

Am dezbătut mult acest subiect. Unul dintre motive este o arie personală și Pavel îsi dezvăluie sentimentele. Al doilea motiv este că vedem cum funcţiona creştinismul în primul secol. Vedem partea practică a creştinismului. În prima parte a epistolei către Romani, Pavel vă oferă doctrine. Acum Pavel pune doctrina în practică.

Acesta este unul dintre cele mai solemne și serioase apeluri pe care le face Pavel pentru rugăciune. El spune: “Vă implor fraţilor, prin puterea Domnului Nostru Isus Cristos și prin dragostea Duhului Sfânt să vă străduiţi intens în rugăciune”. Pavel recunoaşte că este în fața unui pericol și că a ajuns într-un punct de criză a misiunii sale. Inamicii sunt peste tot. Pavel avea  toate motivele să se teamă, aşa cum vedem și din evenimentele care au succedat. El roagă Biserica să se roage pentru el “prin Isus Cristos”. Pavel realizează că toate vin prin Isus.  El roagă biserica din Roma să se roage cu el..

“Prin  dragostea Duhului ” înseamnă că dragostea este roada Duhului care ii aduce pe credincioşi împreună. Și, prieteni, trebuie să ne rugăm unii pentru alţii.

Cuvântul grec pentru străduinţă este măreţ. El înseamnă “agonizaţi cu mine”. Romani 15:31

v.31  ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudea, şi pentruca slujba, pe care o am pentru Ierusalim, să fie bine primită de sfinţi;

v.32  şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă răcoresc puţin în mijlocul vostru.

Cu alte cuvinte, aceasta este cerinţa lui Pavel pentru rugăciune. Viata lui era pusă în pericol de către necredincioşii din Iudea și de regulile religioase. El dorea să fie  eliberat de ele. Pe de altă parte, biserica din Ierusalim putea ezita în a accepta daruri din partea neamurilor și el îsi dorea atât de mult ca ei să accepte. Amândouă cerinţele i-au fost îndeplinite lui Pavel. Cineva ar putea spune: “Da, dar `el a fost arestat”. Este adevărat dar a fost pus imediat în mâinile romanilor și a putut apărea în fața regelui, iar în final în fața Cezarului din Roma. Acest lucru a fost împlinirea voii lui Dumnezeu pentru apostolul Pavel.

Romani 15:33

v.33  Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.

“Dumnezeul păcii” – arăta că Pavel a experimentat această pace în închisoare, în lanţuri, în timpul furtunii sau al naufragiului. Mă rog ca această pace să vă umple vieţile.