Itinerar Biblic Ep.0402 – ROMANI Cap. 8:6-12

 

Dragi ascultători, ne întoarcem astăzi la capitolul 8 din epistola către Romani, acest punct pivotal în teologia celor ce-l caută pe Dumnezeu.

De notat este aici influenţa pe care cuvintele acestui capitol le-a  avut asupra lui Luther care a lansat apoi ceea ce noi cunoaştem astăzi sub numele de reforma.

Nu este nevoie să fi un Luther, dragul meu ascultător, dar ai nevoie de reformă în viaţa ta, iar Cuvântul lui Dumnezeu este manualul perfect pentru aceasta.

Am văzut data trecută intervenţia pe care Duhul Sfânt al lui Dumnezeu o are în viaţa credinciosului, o intervenţie, absolut necesară, pentru cel ce vrea să trăiască o viaţă după voia lui Dumnezeu.

În versetul 5, Pavel a prezentat tensiunea existentă în viaţa credinciosului. Este vorba despre conflictul dintre  natura cea veche, natură care nu ne părăseşte în momentul convertirii şi omul nou, călăuzit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

În versetul 6, versetul de la care reluăm călătoria noastră de astăzi, Pavel introduce un nou concept. Să vedem despre e este vorba:

v.6  Şi umblarea după lucrurile firii pămînteşti, este moarte, pe cînd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

Umblarea după lucrurile firii pământeşti, se mai poate formula şi minte carnală sugerându-se ideea că lucrurile care ocupă mintea noastră sunt lucruri ce ţin de vechea noastră natură.

Veţi spune că nu este mare lucru, dar vreau să vă contrazic. Este mare lucru, pentru că ele pot afecta relaţia noastră cu Dumnezeu.

Duhul Sfânt care locuieşte în credincios aduce viaţa şi pace. Atunci când păcătuim, trebuie să venim înaintea lui şi să mărturisim păcatul nostru. Nevoia mărturisirii, dragii mei, vine din faptul că avem nevoie de curăţire. Cred că vă aduceţi aminte de cuvintele spuse de Ioan în prima sa epistolă, primul capitol, versetul 9: 9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”

Prin efectul acestui verset, părtăşia, prietenia noastră cu Dumnezeu este restabilită.

Pavel spune că atunci când suntem mânaţi de lucrurile Duhului Sfânt, ne este oferită viaţa. Viaţa la care se referă Pavel aici poate însemna şi deplina satisfacţie de a funcţiona la potenţialul pentru care noi am fost creaţi de la bun început. Nu cred că avem un reper pentru a înţelege ce mare binecuvântare este aceasta, dragii mei. În momentul în care vom înţelege pervertirea pe care păcatul a adus-o în viaţa noastră vom înţelege şi ce înseamnă să trăieşti la potenţialul pe care Dumnezeu la pus în noi în momentul creaţiei.

În acelaşi timp, preocuparea cu lucrurile pe care Duhul Sfânt le aduce în viaţa noastră mai aduce şi pace.

Dragi ascultători, nu cred că este nevoie să vă conving de nevoia acută de pace pe care o are lumea în care trăim. Nu mă refer numai la pacea militară sau politică, mă refer aici la pacea interioară care lipseşte din inima multor oameni.

Pentru mulţi, experienţa păcii este cu totul necunoscută şi nici nu cred că ar putea să o definească măcar.

Pacea despre care vorbeşte Pavel aici este acea linişte interioară deplină, acea împăcare cu tine şi cu ceea ce este în jur, acea armonie în care sufletul simte starea de bine, atât în ceea ce priveşte prezentul cât şi viitorul.

O dragii mei, câtă nevoie avem, noi toţi de această stare…

Un lucru este sigur, dragii mei: Dacă eşti copilul lui Dumnezeu, dar încă trăieşti mânat de dorinţele vechii tale naturi, atunci nu te bucuri de părtăşia cu Dumnezeu.  Nu poţi! Indiferent cât de mult vrei, nu se poate. Aduceţi-vă aminte de cuvintele pe care Domnul Isus i le-a spus lui Petru când se aflau în camera de sus, înaintea cinei: ,,Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.“ Vă asigur că Domnul a fost cât se poate de serios când a spus aceste cuvinte. De ce să fim curăţiţi? Să ne aducem aminte de faptele firii şi cred că vom înţelege şi mai bine despre ce este vorba: 19 Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, 20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, 21  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Dacă sunt asemenea lucruri în viaţa voastră şi nu cunosc pe cineva care să nu aibă cel puţin o problemă cu ceea ce enumeră Pavel aici, atunci părtăşia  nu poate avea loc fără mărturisire şi fără curăţire.

Avem nevoie de curăţire şi ea se face numai prin sângele Domnului Isus. Părtăşia este dependentă de umblarea şi mărturisirea noastră. Iată ce spune Ioan în prima sa epistolă cu privire la părtăşie: (1Ioan 1:7) 7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.

Aceasta este marea diferenţă între un om mântuit şi cel nemântuit. Nimeni nu spune că unul păcătuieşte şi celălalt nu. Numai că, seara, în timp ce cel nemântuit se duce acasă şi doarme liniştit fără să se mai gândească la păcatul său, credinciosul se duce acasă şi vine să-şi plângă păcatul înaintea Celui ce are puterea să ierte şi să curăţească. Este o mare diferenţă.

Unii se gândesc că ei pot cumva, dresa, vechea natură, pentru a trăi după voia lui Dumnezeu. Este o idee falsă dragii mei. Este o idee care conduce foarte bine şi repede la legalism. Sunt oameni foarte atenţi cu aspectele exterioare dar interiorul lor este adânc marcat de păcat.

Îmi aduc aminte de momentul în care am acceptat că am nevoie de Domnul Isus Hristos, momentul în care El m-a găsit şi pe mine fiu rătăcitor.

Curând mi-am dat seama de diferenţa ce exista între comportamentul mei şi al celorlalţi care erau deja copii ai lui Dumnezeu. Era evident pentru cei mai mulţi că nu eram cel ce încercam să par. Cu toate eforturile mele de a camufla anumite vicii, erau momente în care ele răbufneau şi toţi vedeau aceasta.

A trecut destul de mult timp până mi-am dat seama că eu încercam să potrivesc un interior depravat cu un exterior care să onoreze numele pe care mi-l însuşisem – fiu al lui Dumnezeu. A fost nevoie de recunoaştere, de mărturisire, de pocăinţă, pentru ca Duhul Sfânt să aducă transformarea interioară de care aveam nevoie.

Să ne întoarcem la cuvintele lui Pavel:

v.7  Fiindcă umblarea după lucrurile firii pămînteşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

v.8  Deci, ceice sînt pămînteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.

Aceste versete revelează cât de mare este depravarea stării noastre fireşti, natura noastră veche.

Am auzit oameni care susţineau că în fiecare dintre noi este o scânteie din Dumnezeu, scânteie care poate face din noi persoane admirabile şi plăcute. Poate plăcute unor oameni ca şi noi, dar nu lui Dumnezeu. Adevărul, dureros, pentru noi, este că în starea noastră naturală noi suntem duşmanii lui Dumnezeu.

Deci nu suntem numai morţi datorită fărădelegilor şi păcatelor noastre, dar suntem şi   într-o rebeliune activă faţă de Dumnezeu.

Această rebeliune nu se rezolvă dragii mei prin religie. Nu se rezolvă nici prin proteste şi revoluţii. Nimic din ceea ce noi putem concepe şi realiza nu poate  să ne ducă la Dumnezeu, pentru că totul este limitat şi viciat de natura noastră şi nu poate găsi calea de împăcare cu Dumnezeu. Calea către Dumnezeu nu se găseşte nici în revoluţii economice, culturale sau ideologice. Calea către Dumnezeu este deschisă de Domnul Isus şi orice altceva nu ne este de folos. Orice altceva ne ţine în aceeaşi stare de rebeliune faţă de Dumnezeu.

Ştiu că unii vor protesta. Se vor gândi la multele lor fapte bune, se vor gândi la faptul că sunt oameni cumsecade. Bine crescuţi. Ei nu-l înjură pe Dumnezeu, nici nu se roagă prea mult dar nici nu-i ponegresc numele… Deci, de ce să fie ei duşmanii lui Dumnezeu?

Dragii mei, este ceea ce spune scriptura. Este ceea ce spune Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este Dumnezeu. De aceea, dragul meu, crezi că poţi să accepţi ceea ce spune El? Nu trebuie să fi descurajat, Duhul Sfânt are şi soluţia pentru rezolvarea stării conflictuale – Domnul Isus. Prin credinţa în El păcatele noastre sunt iertate, din inamici ai lui Dumnezeu suntem făcuţi copii ai lui Dumnezeu. Dar, repet.. Accepţi descrierea ce ţi-o face Duhul Sfânt?

Să mergem mai departe:

v.9  Voi însă nu mai sînteţi pămînteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Având în vedere acest dacă introdus de Pavel în acest verset, vă gândiţi probabil că romanii nu erau mântuiţi. Ei erau mântuiţi. De fapt, o traducere literală ar suna astfel:

Voi nu mai sunteţi pămâneşti ci spirituali, devreme ce Duhul Sfânt locuieşte în adevăr în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, atunci nu este al Lui.

Semnul distinct al unui creştin născut din nou, al unuia veritabil este faptul că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în el.

Vă întrebaţi ce înseamnă practic acest lucru. Nu vă pot da o reţetă. Însă pot să vă spun că veţi simţi şi ceilalţi vor vedea când Duhul Lui Dumnezeu locuieşte în inima voastră. Veţi sesiza în primul rând că nu mai puteţi face lucrurile rele din trecut fără să simţiţi remuşcare, părere de rău. Veţi observa de asemenea că veţi descoperi lucruri la care înainte nici nu vă gândeaţi. Veţi descoperi că lucruri care până mai ieri vi se păreau fără rost, ba chiar vă revoltau de acum au o altă semnificaţie, o altă valoare.

Îmi aduc aminte ce mi s-a întâmplat când am devenit creştin. Citisem şi până atunci din Biblie, dar mi se părea o carte închisă. Nu înţelegeam mai nimic. Frecventasem şi biserica ocazional şi nu găseam nimic care să mă atragă. Pe cei ce se rugau îi consideram fanatici. Ei bine, în momentul în care Duhul Sfânt a pătruns în viaţa mea, toată această stare s-a schimbat. Dintr-o dată pasaje pe care le mai citisem au devenit cu totul noi pentru mine, purtând o semnificaţie deosebită.

Biserica mi se părea un loc minunat, iar acei oameni care se rugau, adesea cu lacrimi în ochi mi s-au părut nişte oameni deosebiţi, oameni care-l căutau pe Dumnezeu din toată inima. S-au schimbat ei? Nu! Duhul Sfânt m-a ajutat pe mine să văd lucrurile diferit.

Iată de ce este atât de important să fim locuiţi de Duhul Sfânt. Pavel ştia foarte bine ce vorbeşte.

Ducându-se în Efes pentru prima dată, el întâlneşte nişte creştini la care observă ceva diferit decât ştia şi văzuse în alte părţi. Întrebarea pe care le-o pune aproape instantaneu este dacă au primit Duhul Sfânt. Efesenii s-au uitat la el încurcaţi pentru că nici nu ştiau despre ce vorbeşte.

Întrebându-i mai departe cum au fost botezaţi, ei răspund că au fost botezaţi numai cu botezul lui Ioan. Acesta era un botez al pocăinţei, al părerii de rău pentru ceea ce făcuseră. Nu era şi o recunoaştere a nevoii pe care o aveau în ceea ce priveşte recunoaşterea jertfei Domnului Isus.

Auzind aceste lucruri, Pavel începe să le vorbească despre Domnul Isus şi la finalul predicării sale efesenii care au crezut au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Duhul Sfânt a venit apoi peste ei şi dintr-o dată perspectivele lor s-au schimbat. Puteţi să citiţi mai pe larg despre aceste evenimente în Fapte capitolul 19 şi de asemenea în Epistola către Efeseni.

Dragul meu, creştinul este o nouă creaţie. Este o nouă creaţie care sub influenţa Duhului Sfânt manifestă dragoste faţă de Dumnezeu.

Deci, ce simţi dragul meu ascultător? Dragoste sau ură? Lasă inima să-ţi spună. Dacă nu eşti sigur, cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate. O va face!

Revenim la Pavel:

v.10  Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.

Cu alte cuvinte: Dacă Hristos este în voi, atunci, trupul poate fi mort, într-adevăr, în baza păcatelor voastre, dar Duhul este viaţă datorită neprihănirii.

Pavel spune aici că eu şi tu, drag ascultător suntem în Hristos şi devreme ce suntem în El, când El a murit şi noi am murit. Noi trebuie să recunoaştem aceasta pentru că ne-a fost spus deja. De asemenea noi trebuie să ne predăm, adică să prezentăm trupurile noastre Lui, să le încredinţăm Lui şi să nu-mi spuneţi că aşa ceva nu se poate, pentru că un credincios nu spune aşa ceva.

Pavel a putut spune: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit şi S’a dat pe Sine însuş pentru mine.”

Dacă nu eşti conştient de prezenţa Duhului Sfânt în viaţa ta şi dacă nu ai dorinţa de a sluji lui Dumnezeu, atunci ar fi bine să faci ceea ce Pavel sugerează: (2Corinteni 13:5)  Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.” Dumnezeu vrea să ştim dacă suntem în Hristos. (Col. 1:27) Cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” Spune Pavel colosenilor. Dumnezeu vrea să vă descopere dragii mei. Şi după cum observaţi nu este vorba despre a vă da doar anumite indicii pe baza cărora voi să ghiciţi. Nu! El vrea să vă facă cunoscut bogăţia, belşugul, prezenţei lui Hristos în voi.

Dacă nu eşti sigur că Domnul Hristos este prezent în viaţa ta, El îţi face o călduroasă invitaţie: 20 Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Cum este uşa inimi tale? Deschisă? A venit el în viaţa ta? Altfel nu poţi trăi pentru Dumnezeu. Altfel nu putem spune că suntem vi din punct de vedere spiritual.

v.11  Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

Dragii mei, noi avem nişte trupuri care într-o bună zi vor fi puse în pământul din care au fost luate. Duhul Sfânt, prezent în viaţa noastră, reprezintă însă garanţia că aceste trupuri vor fi înviate într-o bună zi. Pentru că Domnul Isus a fost înviat din morţi, şi noi vom fi înviaţi.

v.12  Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pămînteşti, ca să trăim după îndemnurile ei.

Cu alte cuvinte, noi nu trebuie să mai trăim potrivit cu dorinţele firii noastre pământeşti.

Dragii mei, Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii, înzestrându-ne cu trup, minte şi spirit. Atunci când păcatul a intervenit în viaţa primului om, spiritul a murit faţă de Dumnezeu. Vă aduceţi aminte că aceasta a fost şi avertizarea făcută de Dumnezeu: „…dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.” Vă aduceţi aminte ce s-a întâmplat. Adam a mâncat din fructul pe care Dumnezeu îl interzisese, şi este adevărat, fizic a trăit câteva sute de ani, dar din punct de vedere spiritual a murit chiar în momentul în care nu  a ascultat de Dumnezeu.

Dar nu s-a întâmplat numai acest lucru. Ordinea structurală a omul s-a schimbat. Din acel moment, omul a fost dominat de natura lui păcătoasă. De aceea, dragii mei, omenirea fără Hristos, este dominată de natura ei păcătoasă. Dovezi? Priviţi în jur! Nici nu este nevoie de prea mult efort pentru a observa acest lucru.

Din această cauză noi avem nevoie de răscumpărare, dar şi de regenerare. Adică avem nevoie ca Dumnezeu să restaureze ordinea de dinaintea căderii. Avem nevoie ca natura noastră spirituală să învie şi să devină din nou funcţională.

Prietene drag, este atât de important să stai aproape de Domnul Isus. Poţi să fi asemenea unei furnici într-o biserică sau organizaţie creştină şi cu toate acestea Hristos să fie la mare distanţă de viaţa ta.

Omul natural spune că este dator faţă de firea lui să aducă plăcere în viaţa sa. De aceea găsim atâţia creştini care spun că sunt datori faţă de Dumnezeu să facă nu ştiu ce lucruri, dar în acelaşi timp, au nevoie să facă ceva şi pentru partea lor naturală.

Dragii mei, nu acesta este modul de viaţă pe care îl aşteaptă Dumnezeu de la copii săi. Este adevărat că avem această natură duală: natura veche şi cea nouă în Hristos. Însă nu putem trăi diferenţiat. Nu putem să trăim într-un fel pentru Hristos şi într-un alt fel pentru natura noastră veche. Nu putem să trăim cu acest conflict în vieţile noastre, pentru că în cele din urmă va fi un conflict.

Dumnezeu vrea să-i dăm voie Duhului Său să aducă pacea în viaţa noastră şi aceasta vine, dragii mei, numai în măsura în care cedăm în faţa lui Hristos. Numai în măsura în care El aduce transformarea în viaţa noastră.

Fie ca ea să înceapă chiar de acum dragii mei şi dacă cumva a început mai de mult, să continue.

Rămâneţi în transformarea binecuvântată a Domnului!