Itinerar Biblic Ep.0384 – IOSUA Cap. 23 şi 24

 

Rezumat

– Cel din urmă mesaj al lui Iosua

 

Dragi ascultători suntem acum la încheierea cărţii Iosua. Acestea sunt ultimele capitole ale cărţii ce relatează momentele în care poporul evreu intră în stăpânirea ţării pe care Dumnezeu o promisese cu multe generaţii înainte.

Cred că au fost minunate lecţii şi pentru noi în această carte care se adresa în mod special evreilor, amintindu-le că Dumnezeu le dă ţara în dar, aşteptând din partea lor ascultare şi credinţă.

În capitolul 23 îl găsim pe  Iosua chemându-i pe conducătorii lui Israel la curaj şi încredere. Apoi, în capitolul 24, el cheamă seminţiile lui Israel la sfinţire şi respectarea legământului lui Dumnezeu. Capitolul şi cartea se încheie cu moartea lui Iosua.

Mesajul de pe patul de moarte devine un lucru obişnuit în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vă amintiţi, Iacov i-a chemat în jurul lui pe cei doisprezece fii şi le-a spus câte o profeţie pentru fiecare dintre ei. Apoi Moise a chemat cele douăsprezece seminţii – fiii deveniseră seminţii de acum – şi le-a binecuvântat.

Acum Iosua, în calitatea lui de conducător al lui Israel vreme de 40 de ani în Ţara promisă, transmite poporului ultimul său mesaj înainte de a muri.

Să vedem care este acest mesaj:

Iosua 23:1-3

v.1 De multă vreme Domnul dăduse odihnă lui Israel, izbăvindu-l de toţi vrăjmaşii cari-l înconjurau. Iosua era bătrîn, înaintat în vîrstă.

v.2  Atunci Iosua o chemat pe tot Israelul, pe bătrînii lui, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui, şi pe căpeteniile oastei. Şi le-a zis: ,,Eu sînt bătrîn, înaintat în vîrstă.

v.3  Aţi văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi.

Observaţi că Iosua cheamă poporul în jurul lui şi spune: “Acum sunt gata să mă retrag. Sunt bătrân şi am câteva cuvinte finale de spus. Aţi văzut ce a făcut Dumnezeu pentru voi.”

v.4  Vedeţi, v’am dat ca moştenire prin sorţ, după seminţiile voastre, neamurile acestea cari au rămas, începînd dela Iordan, şi toate neamurile pe cari le-am nimicit, pînă la marea cea mare spre apusul soarelui.

v.5  Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră şi le va alunga dinaintea voastră; şi voi le veţi stăpîni ţara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru.

v.6  Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateţi nici la dreapta nici la stînga.

Iosua îi îndeamnă să facă acelaşi lucru pe care li-l spusese şi Moise la vremea lui.

v.7  Să nu vă amestecaţi cu neamurile acestea cari au rămas printre voi; să nu rostiţi numele dumnezeilor lor, şi să nu-l întrebuinţaţi în jurămînt; să nu le slujiţi, şi să nu vă închinaţi înaintea lor.

v.8  Ci alipiţi-vă de Domnul Dumnezeul vostru, cum aţi făcut pînă în ziua aceasta.

Dragii mei, pericolul major al trecerii râului Iordan, înfruntarea unui duşman într-o ţară străină, întâlnirea cu necunoscutul la fiecare pas şi lupta cu frica la fiecare confruntare, toate acestea l-au ţinut pe Israel aproape de Domnul.

Iosua recunoaşte faptul că acum, după ce au intrat în ţară şi în odihnă, acum când poporul se bucură de prosperitate şi belşug, există pericolul depărtării de Dumnezeu.

Dragii prieteni, aceasta este de fapt povestea naturii umane. Nu se schimbă niciodată este aceeaşi, repetată la nesfârşit.

La vremea când scriu aceste rânduri mă gândesc la unele ţări, cum ar fi Statele Unite, de exemplu, care  se află într-o situaţie similară.

În timpul celui de al doilea război mondial, Dumnezeu judecase Europa, Rusia şi chiar Coreea. În timp ce alte popoare treceau printr-o perioadă de mari greutăţi, naţiunea americană  intra într-o perioadă de prosperitate şi afluenţă economică.

Pentru unii era de neînţeles cum, acest popor avea parte de binecuvântări în timp ce altele sufereau atât de mult.

Dar, vedeţi, Dumnezeu are diferite moduri de a pune pe cineva  la încercare. Statele Unite erau încercate prin prosperitate şi cred că cea mai periculoasă perioadă pentru un popor nu este cea de suferinţă şi pericol, ci aceea de pace şi prosperitate.

Acesta este motivul pentru care spune Iosua aceste cuvinte înaintea poporului Israel. “Dumnezeu a făcut lucruri minunate pentru voi; acum voi trebuie să rămâneţi aproape de El şi să ascultaţi de El. Dacă faceţi acest lucru, Dumnezeu va continua să vă binecuvânteze.”

Dar iată şi  avertizarea făcută de Iosua cu privire la ce se va întâmpla cu poporul  dacă se întorc de la Dumnezeul lor.

v.11 Vegheaţi dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.

v.12  Dacă vă veţi abate şi vă veţi alipi de neamurile acestea cari au rămas printre voi, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorii, şi dacă veţi intra în legături cu ele,

v.13  să fiţi încredinţaţi că Domnul Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră; ci ele vă vor fi o cursă şi un laţ, un bici în coaste, şi nişte spini în ochi, pînă veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune, pe care v’a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.

Iosua îi avertizează asupra judecăţii lui Dumnezeu care va veni peste ei. Garanţia că aceste lucruri se vor întâmpla se găseşte tocmai în promisiunile de binecuvântare pe care le făcuse Domnul:

v.14  Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pămîntesc. Recunoaşteţi dar din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că niciunul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n’a rămas neîmplinit; toate vi s’au împlinit, niciunul n’a rămas neîmplinit.

v.15  Şi după cum toate cuvintele bune, pe cari vi le spusese Domnul, Dumnezeul vostru, s’au împlinit pentru voi, tot aşa Domnul va împlini faţă de voi toate cuvintele rele, pînă vă va nimici de pe faţa acestei ţări bune pe care v’a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.

v.16  Dacă veţi călca legămîntul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, Domnul Se va aprinde de mînie împotriva voastră, şi veţi pieri de grab din ţara cea bună pe care v’a dat-o El“.

Aceasta este mai mult mai mult o predicţie decât un avertisment. Aşa cum prea bine ştim, această prezicere este acum istorie. Cercetând îndeaproape istoria poporului evreu, aşa cum este redată şi în paginile Sfintei Scripturi, distingem împlinirea în detaliu a acestor previziuni.

Aşa cum Dumnezeu a adus binecuvântări deosebite în viaţa acestui popor, atunci când au stat în ascultare, la fel, au venit şi destule vremuri tulburi, vremuri ce au zguduit din temelii naţiunea care nu a făcut dovada ascultării. Deci, dragii mei, cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte în ambele sensuri, atât în ceea ce priveşte binecuvântările, dar şi în ceea ce priveşte pedepsele.

Iată de ce, dragul meu ascultător, dacă viaţa ta nu este pusă în armonie cu voia lui Dumnezeu, exprimată prin Cuvântul Său, ai de ce să-ţi faci probleme. Dar, tot în acest cuvânt găseşti şi rezolvarea lor. Aici găseşti vestea bună despre iertarea dată prin Domnul Isus, aici găseşti şi promisiunea unei noi vieţi pe care Dumnezeu ţi-o oferă cu o minimă condiţie – credinţa în Fiul Său, Domnul Isus Hristos.

În capitolul 24, îl găsim pe  Iosua adunând  din nou poporul şi toţi se înfăţişează  înaintea Domnului.

Iosua le arată cu această ocazie felul în care vede Dumnezeu istoria lor, precum şi îndurarea cu care a lucrat Domnul întotdeauna în viaţa acestui popor.

v.1 Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Sihem, şi a chemat pe bătrînii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oastei. Ei s’au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu.

v.2  Iosua a zis întregului popor: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Părinţii voştri Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a Rîului (Eufrat), şi slujeau altor dumnezei.

Dragii mei, aici ne este descoperit un lucru pe care nu-l cunoşteam înainte de acest moment, deşi îl bănuiam.

Când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din Ur, din Caldeea, El l-a chemat dintr-o casă a idolatriei. Aici ni se spune că Terah, tatăl lui Avraam, slujea altor dumnezei.

Acum apare întrebarea: De ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam pentru a face un popor din el?

Să ne gândim puţin la cadrul general.

După Turnul Babel, omul s-a depărtat de Dumnezeu. Nimeni nu-I mai slujea lui Dumnezeu, nici măcar Terah, tatăl lui Avraam.

Când Dumnezeu a încurcat limbile, oamenii s-au împrăştiat în toate direcţiile şi au luat cu ei acea cunoaştere a unui Dumnezeu viu şi adevărat. Acesta este motivul pentru care până şi triburile păgâne au astăzi această cunoaştere a adevăratului Dumnezeu, chiar dacă nu I se închină. După Babel însă,  a urmat o apostazie totală.

Acum, ce putea face Dumnezeu pentru a fi consecvent cu persoana, atributele şi caracterul Său? El ar fi putut judeca rasa umană şi ar fi putut-o înlătura de pe pământ. El ar fi putut să facă din pământ o planetă pustie, dacă ar fi vrut. Dar nu a făcut aşa. El a luat decizia de a însănătoşi omenirea.

Această acţiune a început cu un singur om – Avraam – care trebuie să fi avut în inima lui dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeul viu şi adevărat.

Dumnezeu l-a chemat pe Avraam şi i-a spus să-şi părăsească familia, să iasă din Ur, locul în care locuia la data aceea. Acum ştim de ce i-a cerut Dumnezeu acest lucru. Terah era un închinător la idoli. Dumnezeu l-a scos pe Avraam din acel mediu pentru a lucra direct cu el şi pentru a face din el o naţiune, un popor prin care va veni Mesia în lume.

Dumnezeu a format acest popor în şantierele de construcţii din Egipt.

Dragi prieteni, dacă Dumnezeu vrea să facă ceva din mine sau din tine, El ne va trece şi prin foc, dacă de aşa ceva este nevoie. El nu va folosi răsfăţul din bisericile noastre contemporane. Vă pot asigura de acest lucru!

Dar să revenim la Iosua. El le prezintă acum evenimente pe care şi le aminteau destul de bine:

v.5  Am trimes pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu minunile pe cari le-am făcut în mijlocul lui; apoi v’am scos afară din el.

v.6  Am scos pe părinţii voştri din Egipt, şi aţi ajuns la mare. Egiptenii au urmărit pe părinţii voştri pînă la marea Roşie, cu cară şi călăreţi.

v.7  Părinţii voştri au strigat către Domnul. Şi Domnul a pus întunerec între voi şi Egipteni, a adus marea înapoi peste ei, şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce am făcut Egiptenilor. Şi aţi rămas multă vreme în pustie.

Dumnezeu continuă să le aducă aminte de felul în care le-a purtat de grijă: i-a scăpat de amoriţii care s-au luptat cu ei, şi de Balaam care a încercat să-i blesteme. Dumnezeu i-a adus de cealaltă parte a Iordanului şi le-a dat biruinţa în faţa locuitorilor ţării care s-au ridicat la luptă împotriva lor.

v.8  V’am adus în ţara Amoriţilor, cari locuiau dincolo de Iordan, şi ei au luptat împotriva voastră. I-am dat în mînile voastre; aţi pus stăpînire pe ţara lor, şi i-am nimicit dinaintea voastră.

v.9  Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s’a sculat şi a pornit la luptă împotriva lui Israel. A chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blastăme.

v.10  Dar n’am vrut să ascult pe Balaam: el v’a binecuvîntat, şi v’am izbăvit din mîna lui Balac.

v.11  Aţi trecut Iordanul, şi aţi ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat împotriva voastră: Amoriţii, Fereziţii, Cananiţii, Hetiţii, Ghirgasiţii, Heviţii şi Iebusiţii. I-am dat în mînile voastre,

v.12  am trimes înaintea voastră viespe bondărească, şi i-a izgonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împăraţi ai Amoriţilor: nu cu sabia, nici cu arcul tău.

v.13  V’am dat o ţară pe care n’o munciserăţi, cetăţi pe cari nu le zidiserăţi, dar pe cari le locuiţi, vii şi măslini pe cari nu-i sădiserăţi, dar cari vă slujesc ca hrană.

Acum poporul lui Israel s-a aşezat în ţară. Dar, din cauză că nu au înlăturat civilizaţia existentă acolo, ei sunt înconjuraţi de idolatrie. Pericolul este cât se poate de real. Iosua îşi dă seama de acest lucru şi îi cheamă pe israeliţi la o dedicare autentică faţă de Dumnezeu, la o predare completă a vieţilor lor în mâna lui Dumnezeu.

v.14  Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Rîu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului.

v.15   Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Rîu, sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cît despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului“.

Cu cât îl cunosc mai bine pe Iosua, cu atât îmi place mai mult de el.

De-a lungul anilor, el a stat în umbra lui Moise astfel încât noi ne gândim că este un fel de Moise în miniatură. Dar Iosua este un om de o statură impresionantă. Dumnezeu nu a greşit când l-a ales pe acest bărbat. Deşi Iosua este un om obişnuit, această carte ne descoperă ce lucruri măreţe poate face Dumnezeu cu un om pus în slujba Lui.

Iosua spune poporului său: “Vreţi să vă întoarceţi la dumnezeii părinţilor voştri, la acei dumnezei păgâni cărora le-au slujit ei? Sau vreţi să-i slujiţi pe împăraţii amoriţilor? Puteţi alege. Cât despre mine şi casa mea, noi am ales: Îi vom sluji Domnului!”

Dragi prieteni, aceasta este o provocare extraordinară pentru toate seminţiile lui Israel, o provocare de a lua serios în considerare legământul făcut cu Dumnezeu.

Iată care a fost răspunsul poporului:

v.16  Poporul a răspuns, şi a zis: ,,Departe de noi gîndul să părăsim pe Domnul, şi să slujim altor dumnezei.

v.17  Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, pe noi şi pe părinţii noştri; El a făcut înaintea ochilor noştri acele minuni mari, şi ne-a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat şi în mijlocul tuturor popoarelor, pela cari am trecut.

Noi ne gândim că Israel ar fi trebuit să rămână aproape de Dumnezeu şi să-I slujească, după toate intervenţiile fantastice ale Lui în viaţa lor. Este uşor să-i învinuim pe aceşti oameni care au trăit cu 3580 de ani în urmă şi să spunem că erau un popor imposibil. Ce rataţi, ce neisprăviţi! Asta ne vine să spunem, nu-i aşa? Dar cu noi cum stau lucrurile astăzi? Cât de aproape suntem noi de Dumnezeu cel viu?

Pentru că dacă nu suntem aproape de Domnul suntem într-un pericol de moarte, aşa cum era şi poporul evreu fără El:

v.18  El a izgonit dinaintea noastră pe toate popoarele, şi pe Amoriţii cari locuiau ţara aceasta. Şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.“

v.19  Iosua a zis poporului: ,,Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfînt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele.

v.20  Cînd veţi părăsi pe Domnul, şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce, şi vă va face rău, şi vă va nimici, după ce v’a făcut bine“.

Dragi ascultători, Dumnezeu a fost atât de bun cu noi încât mulţi trăiesc nepăsători faţă de binecuvântările revărsate de Dumnezeu asupra lor. Mulţi oameni cred că pot face tot ce vor şi tot ce le place. Este adevărat că Domnul este un Dumnezeu al îndurării, al dragostei şi al mângâierii, dar la fel de adevărat este şi faptul că El este un Dumnezeu al judecăţii.

Dar iată ce răspunde poporul:

v.21  Poporul a zis lui Iosua: ,,Nu! căci vom sluji Domnului“.

Poporul Israel are intenţii bune, nu-i aşa? Dar Iosua le cere acte concrete ale hotărârii lor de a trăi pentru Domnul:

v.22  Iosua a zis poporului: ,,Voi sînteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales pe Domnul, ca să-I slujiţi.“ Ei au răspuns: ,,Sîntem martori!“

v.23  ,,Scoateţi dar dumnezeii străini cari sînt în mijlocul vostru, şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.“

v.24  Şi poporul a zis lui Iosua: ,,Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru, şi vom asculta glasul Lui“.

Toate aceste promisiuni ale poporului au fost consemnate pentru a fi mereu prezente în memoria poporului:

v.25  Iosua a făcut în ziua aceea un legămînt cu poporul, şi i-a dat legi şi porunci, la Sihem.

v.26  Iosua a scris aceste lucruri în cartea legii lui Dumnezeu. A luat o piatră mare, şi a ridicat-o acolo subt stejarul care era în locul închinat Domnului.

v.27  Şi Iosua a zis întregului popor: ,,Iată, piatra aceasta va fi martoră împotriva noastră, căci a auzit toate cuvîntele pe cari ni le-a spus Domnul, ea va fi martoră împotriva voastră, ca să nu fiţi necredincioşi Dumnezeului vostru“.

Şi cu aceasta am ajuns la moartea lui Iosua.

v.29   După aceste lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, în vîrstă de o sută zece ani.

v.30  L-au înmormîntat în ţinutul care-i căzuse la împărţeală, la Timnat-Serah, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.

Iosua a fost înmormântat în acel teren arid pe care el l-a ales drept partea lui de moştenire.

v.31  Israel a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua, şi în tot timpul vieţii bătrînilor cari au trăit după Iosua şi cari cunoşteau tot ce făcuse Domnul pentru Israel.

v.32  Oasele lui Iosif, pe cari le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ţarinei pe care o cumpărase Iacov dela fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita, şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif.

Probabil că Iosua se bucura de o preţuire foarte mare în poporul Israel pentru că Israel I-a slujit Domnului tot timpul cât Iosua a fost în fruntea lui. Acesta a fost efectul unei influenţe pozitive.

Tot atunci moare şi un alt lider influent:

v.33  Eleazar, fiul lui Aaron, a murit, şi a fost îngropat la Ghibeat-Fineas, care fusese dat fiului său Fineas, în muntele lui Efraim.

Aaron a fost primul preot al lui Israel care a murit. Eleazar a fost cel de-al doilea. Cartea lui Iosua începe cu moartea lui Moise şi se termină cu moartea lui Iosua şi a lui Eleazar.

Dragii mei, această perioadă a conducerii poporului de către Iosua a fost una în care poporul s-a apropiat de Dumnezeu. Din păcate, aşa cum anticipam, într-un timp de prosperitate, poporul, aşa cum vom observa în cartea Judecători, s-a îndepărtat de Domnul.

Poate nu sunt tocmai timpuri prospere pentru noi, dar suntem noi aproape de Domnul? Pentru că aceasta contează în cele din urmă.