Itinerar Biblic Ep.0380 – IOSUA Cap. 10

 

Rezumat:

  • Campania din sud.
  • Cinci împăraţi sunt cureriţi de evrei.
  • Sorele a rămas pe loc.

 

Dragi ascultători, suntem acum la capitolul 10 al cărţii Iosua. În acest capitol, Iosua înfrânge cinci împăraţi ai amoriţilor în cursul campaniei sale din sud, campanie ce continuă cu distrugerea cetăţilor Macheda, Lachis, Libna, Eglon, Hebron şi Debir.

Acest capitol conţine relatarea despre ziua cea lungă a lui Iosua.

“A oprit Iosua soarele din mersul lui?” – este întrebarea pusă adesea şi de sceptici şi de credincioşi.

În cele ce urmează vă voi prezenta câteva din explicaţiile care au fost propuse pentru ziua cea lungă a lui Iosua:

  1. unii adoptă poziţia ignorării totale a acestui incident. Nu îi acordă nici o interpretare pentru că nu consideră că este ceva demn de menţionat;
  2. unii susţin că acesta este un limbaj poetic (v. 12). Astfel se adoptă o interpretare ne-literală care înlătură complet ideea de miraculos din acest incident. Adepţii acestui punct de vedere fac trimitere, în general,  la Judecători 5:20: “… de pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera.”

Eu unul refuz să consider că acesta este un limbaj poetic şi să trec astfel cu vederea ce s-a întâmplat atunci cu adevărat. Pur şi simplu nu avem destulă informaţie pentru a afirma dogmatic că acestea sunt enunţuri poetice şi nu fapte reale. Ne amintim astfel de o veche zicală despre limbajul poetic care uneori minte prozaic.

  1. Unele persoane spun că acesta este un miracol de refracţie. Accentul este pus pe versetul 13.
  2. Unii adoptă punctul de vedere conform căruia Dumnezeu a oprit în loc întregul sistem solar. Ei spun că ziua lui Iosua a avut 23 de ore şi 20 de minute. Cele 40 de minute lipsă se găsesc în 2 Împăraţi 20:8-11, unde soarele s-a deplasat înapoi cu zece grade ca semn pentru Ezechia că viaţa lui va fi prelungită.
  3. Alţii susţin teoria conform căreia Dumnezeu a întunecat soarele care astfel nu a mai strălucit. Traducerea Berkeley spune: “O, soare, aşteaptă în Gabaon!” Traducerea ASV redă astfel acest fragment: “Soare, păstrează tăcerea!”

Dar care a fost împrejurarea despre care vorbim aici?

Iosua făcuse un marş forţat toată noaptea (în jur de 60 km), atacase inamicul din spate, venind brusc asupra lui. Era iulie – probabil 40 de grade la umbră – şi nu era umbră nicăieri. Iosua nu vroia mai mult soare – de fapt, dorea să vadă cât mai puţin soare.

  1. Cred că cea mai bună explicaţie, se pare, este o combinaţie a punctelor 4 şi 5. Adică Iosua avea nevoie de mai multă lumină şi mai puţină arşiţă. Dumnezeu a acoperit soarele cu o furtună cu grindină. El a încetinit mersul pământului (v. 12).   Un alt element care trebuie luat în considerare este acela al localizării soarelui: “Asupra Gabaonului” indică faptul că soarele era fix deasupra Gabaonului, trecea prin el, iar luna mergea în jos “în valea Aialonului”.

Gabaon este situat la latitudinea de 31 grade şi 51 minute, în nord.

Dragii mei, oricum am întoarce-o aceasta este o minune.

Pentru a înţelege acţiunea desfăşurată în acest capitol trebuie să ţinem seama de cele spuse în capitolul precedent despre tratatul încheiat de Iosua cu gabaoniţii. Sigur că el nu ar fi trebuit să încheie acest tratat cu ei, dar dacă a făcut-o, s-a simţit obligat să-l respecte.

Iată ce ne spun primele patru versete:

v.1 Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a aflat că Iosua pusese mîna pe Ai şi o nimicise cu desăvîrşire, că făcuse cetăţii Ai şi împăratului ei cum făcuse Ierihonului şi împăratului lui, şi că locuitorii Gabaonului făcuseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor.

v.2  Atunci i-a fost foarte mare frică; fiindcă Gabaon era o cetate mare ca una din cetăţile împărăteşti, mai mare chiar decît Ai, şi toţi bărbaţii ei erau viteji.

v.3  Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a trimes să spună lui Hoham, împăratul Hebronului, lui Piream, împăratul Iarmutului, lui Iafia, împăratul Lachisului, şi lui Debir, împăratul Eglonului:

v.4  ,,Suiţi-vă la mine, şi ajutăţi-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosua şi cu copiii lui Israel“.

Aceşti împăraţi aud despre tratatul încheiat de gabaoniţi cu Israel şi vin să lupte împotriva acestora cu gândul de a-i nimici.

v.5  Cei cinci împăraţi ai Amoriţilor: împăratul Ierusalimului, împăratul Hebronului, împăratul Iarmutului, împăratul Lachisului, şi împăratul Eglonului, s’au adunat astfel şi s’au suit împreună cu toate oştile lor; au venit şi au tăbărît lîngă Gabaon, şi au început să lupte împotriva lui.

Şi ce fac gabaoniţii?

v.6  Oamenii din Gabaon au trimes să spună lui Iosua, în tabăra din Ghilgal: ,,Nu părăsi pe robii tăi, suie-te la noi în grabă, izbăveşte-ne, dă-ne ajutor; căci toţi împăraţii Amoriţilor, cari locuiesc pe munte, s’au strîns împotriva noastră“.

Ei îi trimit un SOS lui Iosua – “Vino şi ajută-ne!”

v.7  Iosua s’a suit din Ghilgal, el şi toţi oamenii de război cu el, şi toţi cei viteji.

v.8  Domnul a zis lui Iosua: ,,Nu te teme de ei, căci îi dau în mînile tale, şi niciunul din ei nu va putea să stea împotriva ta“.

v.9  Iosua a venit fără veste peste ei, după ce a mers toată noaptea dela Ghilgal.

Iosua vine în ajutorul lor din două motive, după părerea mea. În primul rând, se simţea obligat s-o facă datorită tratatului încheiat cu ei. În al doilea rând, şi la urma urmei, lui i se spusese să nimicească toţi duşmanii din ţară. Aşa că oştirea lui a pornit după ei. El a folosit tactica atacului surpriză şi Domnul i-a adus înaintea lui Israel.

v.12  Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua cînd a dat Domnul pe Amoriţi în mînile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel: ,,Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, Şi tu, lună, asupra văii Aialonului!“

v.13  Şi soarele s’a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, Pînă ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s’a oprit în mijlocul cerului, şi nu s’a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.

v.14  N’a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte nici după aceea, cînd Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel.

Am arătat la începutul discuţiei asupra acestui capitol care sunt interpretările posibile pentru ziua cea lungă a lui Iosua. Ţinând seama de versetul 12, eu cred că Dumnezeu a oprit întregul sistem solar pentru a împlini acest miracol. Soarele a tăcut. Iosua dorea mai multă lumină de zi pentru a lupta; astfel, Dumnezeu a oprit sistemul solar şi a redus arşiţa soarelui printr-o ploaie cu grindină.

Dumnezeu a oprit soarele în loc pentru ca Iosua să poată ieşi biruitor din luptă.

Un profesor a spus cândva: “Este ridicol să ne imaginăm că Dumnezeu ar opri în loc tot universul pentru un singur om.”

Poate că pentru unii oameni această idee pare ridicolă, dar Dumnezeu aşa a procedat. De asemenea, El L-a trimis pe Fiul Său în lume să moară pentru păcătoşi, ceea ce este cu mult mai minunat decât a opri soarele din mersul lui. Când a oprit soarele, Dumnezeu Şi-a demonstrat puterea şi înţelepciunea. Când Şi-a trimis Fiul în lume să se întrupeze şi să moară pe cruce, El Şi-a demonstrat dragostea. Dacă ai fi fost singurul om născut în această lume, Hristos ar fi murit pentru tine, dragul meu prieten.

Profesorul menţionat puţin mai devreme ar spune că şi aceasta este o idee ridicolă. Poate că este. Dar noi avem un alt cuvânt pentru a defini acest lucru, şi acest cuvânt este har. “Căci prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).

Dar să continuăm, pentru că evreii au parte de o nouă biruinţă.

v.15  Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el, s’a întors în tabără la Ghigal.

v.16  Cei cinci împăraţi au fugit, şi s’au ascuns într’o peşteră la Macheda.

v.17  S’a spus lucrul acesta lui Iosua, zicînd: ,,Cei cinci împăraţi se află ascunşi într’o peşteră la Macheda“.

v.18  Iosua a zis: ,,Prăvăliţi nişte petre mari la intrarea peşterii, şi puneţi nişte oameni să-i păzească.

v.19  Şi voi nu vă opriţi, ci urmăriţi pe vrăjmaşii voştri, şi bateţi-i pe dinapoi; nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru, i-a dat în mînile voastre.“

Amintiţi-vă că acestor împăraţi şi popoarelor lor li se acordase un răstimp de 420 de ani pentru a se hotărî dacă se vor întoarce la Dumnezeu sau nu. De asemenea, Dumnezeu făcuse cunoscut faptul că va da acea ţară poporului Israel şi că va salva pe oricine se va întoarce la El. Israel a trebuit să stea în afara ţării vreme de 420 de ani, până când nelegiuirea amoriţilor a fost deplină. Acum sosise ceasul pentru nimicirea lor. Dumnezeu îi trecuse pe copiii lui Israel prin Marea Roşie nu numai pentru a-i salva pe ei, ci şi pentru a demonstra răscumpărarea prin puterea Lui. Prin sânge se întâmplase acest lucru în ultima noapte din Egipt, când îngerul morţii trecuse de casele unde pragul de sus şi stâlpii uşii erau stropite cu sânge. Toate acestea s-au întâmplat nu numai pentru ca egiptenii să se convingă de existenţa unui Dumnezeu viu şi adevărat în mijlocul tuturor idolilor din Egipt, ci s-au întâmplat şi pentru convingerea acestor popoare din Ţara promisă. Amintiţi-vă ce a spus Rahav: “Am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roşii”. Ea a crezut. Dacă femeia aceasta a crezut, oricine putea crede în Dumnezeu. Cu toate acestea, oamenii care îşi vor pierde viaţa acum, în confruntarea cu Iosua, nu au crezut. Ei au respins îndurarea lui Dumnezeu şi acum asupra lor vine judecata.

Dragi prieteni, acest mesaj nu s-a schimbat. Dumnezeu iubeşte lumea.

Dumnezeu te iubeşte şi pe tine, dragul meu ascultător, şi L-a dat pe Fiul Său să moară pentru păcatele tale. Dacă crezi în El, nu vei pieri. Însă dacă nu crezi în El, da, vei pieri.

Oamenii aceştia pe care îi înfrânge Iosua nu au vrut să creadă în Dumnezeu. Poate că voi aţi vrea să fie altfel, dar aşa scrie în Cuvântul lui Dumnezeu.

v.24  După ce au adus pe aceşti împăraţi înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel, şi a zis căpeteniilor oamenilor de război, cari merseseră cu el: ,,Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe grumajii împăraţilor acestora.“ Ei s’au apropiat, şi au pus picioarele pe grumajii lor.

v.25  Iosua le-a zis: ,,Nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi, ci întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, căci aşa va face Domnul tuturor vrăjmaşilor voştri împotriva cărora vă veţi lupta“.

Acesta era un grup impresionant de împăraţi. Cu patruzeci de ani înainte de acest incident, ei i-au determinat pe spionii israeliţi să spună: “Nu putem intra în această ţară; nu o vom putea cuceri niciodată!” Iosua le-a spus căpeteniilor oştirii sale să-şi pună piciorul pe gâturile acestor împăraţi pentru a întări inima oamenilor săi. Aceştia erau înspăimântaţi.

Un erou din cel de-al doilea război mondial care a capturat cei mai mulţi soldaţi germani a fost întrebat la un moment dat: “Ce aţi simţit când i-aţi predat pe toţi acei soldaţi germani?” El a răspuns: “Eram mort de frică!” Acelaşi lucru îl simţeau şi israeliţii. Dumnezeu vrea să-i încurajeze. După aceea, Iosua i-a omorât pe împăraţi şi i-a spânzurat de cinci copaci.

v.26  După aceea, Iosua i-a lovit, şi i-a omorît; i-a spînzurat de cinci copaci, şi au rămas spînzuraţi de copaci pînă seara.

v.27  Pela apusul soarelui, Iosua a poruncit să-i pogoare din copaci, i-au aruncat în peştera în care se ascunseseră, şi au pus la intrarea peşterii nişte pietre mari, cari au rămas acolo pînă în ziua de azi.

Iosua nu putea să-i elibereze şi nici nu aveau închisoare în care să-i pună aşa ca au fost executaţi în cele din urmă.

Dar credeţi  că noi trăim într-o societate mult mai civilizată? Ce credeţi despre felul în care sunt ignorate legile în această ţară? Nu suntem în măsură să-i criticăm pe israeliţi. Ei nu aveau în rândurile lor încălcări de lege atât de flagrante ca la noi; ei au rezolvat problema în singurul mod în care ştiau că pot trata o naţiune nelegiuită şi păcătoasă. Dacă aceşti împăraţi ar fi fost eliberaţi, ei ar fi organizat şi condus o răscoală împotriva lui Iosua care ar fi dus la moartea a mii de oameni.

După ce au fost spânzuraţi, împăraţii au fost daţi jos din copaci. Ei nu au fost lăsaţi să atârne peste noapte. De ce? Pentru că ni se spune: “trupul unui mort să nu stea noaptea pe lemn; ci să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău” (Deuteronom 21:23).

În Noul Testament, în Galateni 3:13 citim: “Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi  – fiindcă este scris: ‘Blestemat e oricine este atârnat pe lemn’”. Hristos a fost răstignit; dar a fost dat jos de pe cruce pentru că este scris: “Blestemat este cel atârnat pe lemn”. Hristos a purtat blestemul păcatului pentru mine şi pentru tine.

Iată acum cum se încheie această primă campanie militară a lui Iosua:

v.41  Iosua i-a bătut dela Cades-Barnea pînă la Gaza, a bătut toată ţara Gosen pînă la Gabaon.

v.42  Iosua a luat în acelaş timp pe toţi împăraţii aceia şi ţara lor, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel.

v.43  Şi Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s’a întors în tabără la Ghilgal. Mare bătălie la apele Merom.

Este important să înţelegem faptul că Dumnezeu a fost Cel care i-a dat lui Israel biruinţa şi stăpânirea asupra Ţării promise. Astăzi, biruinţa noastră este în Hristos. Viaţa biruitoare este viaţa Lui trăită în noi. Astfel suntem binecuvântaţi cu toate binecuvântările spirituale, care ne sunt promise de El şi pe care El aşteaptă să le luăm în stăpânire.  Să nu ezităm, dragi ascultători.