Itinerar Biblic Ep.0378 – 2 ÎMPĂRAŢI Capitolul 11:1-12:21

 

Tema:

*Ioas – împăratul copil

*Domnia lui Ioas.

Dragi ascultători, istoria lui Ahab şi a Izabelei nu este o secţiune frumoasă, şi probabil că aţi crezut că am terminat cu ei, dar nu am terminat încă. Este adevărat că Iehu îi înlăturase pe toţi urmaşii lui Ahab din împărăţia de nord a lui Israel, dar o fiică a lui Ahab şi a Izabelei s-a căsătorit în împărăţia din sud şi acum era regina mamă. Ea moştenise răutatea părinţilor săi. Numele ei este Atalia şi vom vedea că nelegiuirea ei este tot la fel de mare, chiar mai mare decât a părinţilor ei.

Să purcedem dar la studierea capitolului 11 din cea de doua carte a Împăraţilor unde vom afla răul pe care l-au făcut urmaşii lui Ahab şi Izabela.

2 Împăraţi 11:1

v.1     Atalia, mama lui Ahazia, văzînd că fiul ei a murit, s’a sculat şi a omorît pe toţi cei de neam împărătesc.

În timpul vieţii lui Ahazia, Atalia a fost împărăteasă pentru că ea îl controla pe fiul ei. Ea semăna foarte mult cu Izabela. După moartea lui Ahazia, ar fi venit la tron unul din nepoţii ei şi ea nu dorea acest lucru. Atalia se temea că nu l-ar putea controla şi până la urmă şi-ar pierde poziţia. Ce a făcut? Ea i-a ucis pe toţi cei din casa lui David pe care a putut pune mâna. Ce femeie sângeroasă! Ea a încercat să extermine linia lui David.

Dragi ascultători cred că am putea spune că a fost mai mult decât răutatea unor oameni. După mine aceasta a fost o altă încercare din partea lui Satan de a distruge linia prin care urma să vină Domnul Isus Hristos. Satan a încercat să şteargă din istorie linia lui David pentru că să împiedice naşterea lui Isus Hristos. De-a lungul secolelor, Diavolul a încercat întotdeauna să-i elimine pe evrei. În Egipt, Domnul l-a păzit pe Moise şi evreii nu au fost ucişi, ci li s-a îngăduit să părăsească Egiptul.

În cartea Estera citim despre Haman care a încercat să-i extermine pe evrei dar planurile lui au fost zădărnicite. Satan a fost în spatele tuturor acestor încercări. Aşa a fost şi cazul Ataliei.

Deşi ea a crezut că i-a omorât pe toţi, unul a reuşit să scape, aşa cum aflăm în continuare.

2 Împăraţi 11:2-3

v.2  Dar Ioşeba fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, cînd i-au omorît: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei, şi n’a fost omorît.

v.3  A stat şase ani ascuns cu Ioşeba, în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.

Atalia a urcat pe tron după moartea fiului ei şi vreme de câţiva ani a domnit singură, aşa cum îşi dorise. În acest timp, Ioas creştea ascuns de Ioşeba în Casa Domnului.

v.4   În anul al şaptelea, Iehoiada a trimes şi a luat pe sutaşii Cheretiţilor şi alergătorilor, şi i-a adus la el în Casa Domnului. A făcut legămînt cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului, şi le-a arătat pe fiul împăratului.

Când Ioas ajunsese la vârsta de şapte ani, Iehoiada a convocat căpeteniile peste sutele de gardă şi pe alergători şi le-a descoperit faptul că împăratul avea un fiu. Descoperirea faptului că mai rămăsese în viaţă un fiu din linia lui David a adus încurajare, bucurie şi speranţă în inimile acestor oameni. Ei se săturaseră de Atalia şi erau gata să profite de orice prilej pentru a scăpa de ea.

v.5  Apoi le-a poruncit astfel: ,,Iată ce aveţi să faceţi. O treime din voi, cari intră de slujbă în ziua Sabatului, să facă de strajă la casa împăratului,

v.6  o treime la poarta Sur, şi o treime la poarta dinapoia alergătorilor: să păziţi bine casa, aşa încît să nu lăsaţi pe nimeni să intre.

v.7  Celelalte două cete ale voastre, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lîngă împărat;

Toţi aceşti oameni erau organizaţi astfel încât să facă de strajă în jurul acestui copil pentru ca să nu i se întâmple nimic rău. Viaţa lui nu ar mai fi avut nici o valoare dacă Atalia ar fi reuşit să-l descopere şi să-l prindă. Ea ar fi ordonat uciderea lui fără nici un fel de tresărire, chiar dacă acest copil îi era nepot. Această femeie avea o inimă de piatră, la fel ca Izabela. Aşadar, copilul a fost păzit bine până când a putut fi adus înaintea poporului.

2 Împăraţi11:11-12

v.11  Alergătorii, fiecare cu armele în mînă, au înconjurat pe împărat, apezîndu-se dela latura dreaptă pînă la latura stîngă a casei, lîngă altar şi lîngă casă.

v.12  Preotul a adus înainte pe fiul împăratului, şi i-a pus cununa împărătească şi mărturia. L-au pus împărat, l-au uns, şi bătînd din palme, au zis: ,,Trăiască împăratul!“

Aceasta a fost o zi măreaţă pentru împărăţia din sud: era încoronat un împărat din linia lui David. Situaţia din această împărăţie fusese descurajantă pentru o vreme.

v.13   Atalia a auzit vuietul alergătorilor şi poporului, şi a venit la popor în Casa Domnului.

Sigur că Atalia nu a fost invitată la încoronarea împăratului. În mod sigur, ea se afla în palatul lui David, care era situat imediat deasupra zonei templului. Când a auzit agitaţia şi zgomotul din zona templului, ea s-a dus să vadă despre ce este vorba.

v.14  S’a uitat. Şi iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc, după datină. Căpeteniile şi trîmbiţele erau lîngă împărat: tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trîmbiţe. Atalia şi-a sfîşiat hainele, şi a strigat: ,,Vînzare!“ ,,Vînzare!“

Aceasta era ideea Ataliei despre trădare. Probabil considera că ceea ce făcuse ea fusese normal. Este ciudat ce sistem de valori au unii oameni nu-i aşa?

v.15  Atunci preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutaşilor, cari erau în fruntea oştirii: ,,Scoateţi-o afară din şiruri, şi ucideţi cu sabia pe oricine va merge după ea.“ Căci preotul zisese: ,,Să nu fie omorîtă în Casa Domnului!“

v.16  I-au făcut loc, şi s’a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorîtă.

Atalia a încercat să fugă. Nu se punea problema să fie transferată în altă parte pentru a i se asigura un proces corect. Pur şi simplu a fost executată în timp ce încerca să fugă. Acesta a fost lucrul cel mai potrivit pentru acel moment.

Înlăturarea Ataliei a alungat norul cel negru care se abătuse asupra împărăţiei din sud. Acum oamenii aveau un nou împărat, dar el avea nevoie de sfetnici pentru că era numai un copil şi nu ar fi putut conduce împărăţia singur.

Unul din sfetnici a fost Iehoiada care organizase aducerea lui Ioas la tron şi execuţia Ataliei.

v.17   Iehoiada a făcut un legămînt între Domnul, împărat şi popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat şi un legămînt între împărat şi popor.

Acesta este începutul unei întoarceri la Dumnezeu dragii mei, o trezire spirituală care a cuprins poporul.

Preotul Iehoiada conduce poporul într-o mişcare de revenire la închinarea şi slujirea lui Iehova. Închinarea la Baal predomina; aceasta pătrunsese chiar şi în Iuda. Probabil că oamenii mergeau încă la templul Domnului, dar în acelaşi timp îi aduceau jertfe lui Baal.

Ei bine este un lucru care se întâmplă şi în zilele noastre. Mulţi oameni sunt religioşi duminica şi trăiesc pentru Diavol în restul săptămânii. Mulţi membrii ai bisericilor fac astfel şi se miră de ce biserica la care merg este moartă! Explicaţia nu stă în felul clădirii, ci în oamenii care alcătuiesc acel grup de credincioşi. Această stare de lucruri este foarte frecventă astăzi, din păcate.

2 Împăraţi 11:18

v.18  Tot poporul ţării a intrat în templul lui Baal, şi l-au dărîmat, i-au sfărîmat cu desăvîrşire altarele şi icoanele, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri în Casa Domnului.

Acesta este începutul unei mari mişcări spirituale care are toate datele unei mari treziri a poporului.

v.19  A luat pe sutaşi, pe Cheretiţi şi alergători, şi pe tot poporul ţării, au pogorît pe împărat din Casa Domnului, şi au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Şi Ioas a şezut pe scaunul de domnie al împăraţilor.

v.20  Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorîseră cu sabia în casa împăratului.

v.21  Ioas avea şapte ani cînd a ajuns împărat.

Ce zi de mare bucurie trebuie să fi fost aceasta! Un descendent al lui David venea din nou pe tronul lui Iuda, după alungarea uzurpatoarei tronului.

Dar să înaintăm şi în, capitolul 12 al cărţii 2 Împăraţi  unde este relatată domnia lui Ioas. Vom vedea că marele preot Iehoiada este cel care o orchestrează.

Ajunşi însă  aici aş dori să facem o recapitulare a împăraţilor care au domnit până în acest moment.

În Israel s-au desfăşurat domniile a 19 împăraţi. În împărăţia de sud a lui Iuda au domnit 20 de împăraţi. Nici măcar unul din cei 19 împăraţi din Israel nu poate fi etichetat ca un împărat bun şi drept. De fapt, singurul lucru care se poate spune despre ei este acela că toţi au fost împăraţi răi – nu a fost nici măcar unul bun printre ei. În împărăţia de sud a lui Iuda, 10 dintre cei 20 de împăraţi pot fi consideraţi buni. Cinci dintre ei au fost excepţionali şi în timpul domniilor lor au avut loc perioade de reformă şi de trezire spirituală. Binecuvântarea şi reforma au venit doar datorită trezirii spirituale. Aceste scurte perioade de răgaz au menţinut focul de pe altar care altfel s-ar fi stins cu totul. De cinci ori, flacăra trezirii a străbătut poporul. Nu a fost un foc al distrugerii, ci unul al învăţăturii şi al zidirii. Dumnezeu a venit în mijlocul poporului Său cu timpuri de înviorare. Poporul s-a întors la Cuvântul Domnului şi la slujirea Dumnezeului Atotputernic. Acestea au fost vremuri de putere şi prosperitate.

Dragi prieteni, în perioadele de trezire, biserica se umple de bucurie şi putere înnoită dar, mai întâi, este nevoie de întoarcerea la Biblie, la Cuvântul lui Dumnezeu. O astfel de întoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu a adus întotdeauna după sine şi o mare trezire spirituală.

Eu cred cu adevărat că putem avea astăzi o autentică trezire spirituală.

Cu mai mulţi ani în urmă, Dr. Grifiith Thomas a spus: “Nu găsesc nici un loc în Scriptură în care să se spună că trezirea spirituală a bisericii este contrară voii lui Dumnezeu.”

Celebrul predicator Dr. R.A. Torrey a spus: “Scriptura nu conţine nici o învăţătură care să spună că trezirea spirituală vine în contradicţie cu voia lui Dumnezeu.” Un alt predicator a spus: “Nu putem găsi nimic în Epistole care să confirme ideea că experienţele bisericii primare nu pot fi repetate în prezent.”

Dragi prieteni, haideţi să ne facem partea noastră care constă în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât El să poată face o lucrare a harului în vremea noastră.

Revenind la capitolul 12 din 2 Împăraţi, îl vedem pe Ioas ajuns la vârsta adultă.

2 Împăraţi 12:1

v.1   Ioas s’a făcut împărat în al şaptelea an al lui Iehu, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.

Ioas şi-a început domnia la vârsta de 7 ani şi a rămas pe tronul lui Iuda până la 47 de ani. Mama lui era Ţibia, din Beer-Şeba. Vă amintiţi că numele mamei este dat în cazul fiecărui împărat datorită influenţei materne în viaţa fiecăruia dintre aceşti împăraţi. Se pare că mama lui a avut o influenţă bună asupra lui.

2 Împăraţi 12:2

v.2  Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, în tot timpul cît a urmat îndrumările preotului Iehoiada.

Ioas a învăţat principiile lui Dumnezeu, legile şi învăţăturile Cuvântului Său.

Dragi prieteni, mare nevoie avem şi noi astăzi de conducători care să-L cunoască pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui.  Avem nevoie de o înnoire spirituală şi aceasta nu poate veni decât din Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu ne trebuie politicieni atotcunoscători care critică pe toată lumea susţinând în acelaşi timp că numai ei au răspunsul la toate problemele cu care ne confruntăm astăzi. Nu! Avem nevoie de oameni care să caute răspunsuri la cel ce are soluţii pentru toate problemele – la Dumnezeu.

Dar să ne întoarcem la versetul 3 al capitolului 12:

2 Împăraţi 12:3

v.3  Numai, că înălţimile n’au încetat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.

Nu toată lumea se întorsese la Dumnezeu. Mulţi mai aduceau încă jertfe şi mai ardeau tămâie pe înălţimi. Se numărau şi printre preoţi unii care nu participau la această înnoire spirituală.

v.4     Ioas a zis preoţilor: ,,Tot argintul închinat şi adus în Casa Domnului, argintul ieşit la numărătoare, şi anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după preţuirea făcută, şi tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa Domnului,

v.5     preoţii să-l ia fiecare dela cei pe cari-i cunoaşte, şi să-l întrebuinţeze la dregerea casei, ori unde se va găsi ceva de dres.“

Templul era într-o stare proastă şi avea nevoie de reparaţii. Preoţii au luat banii care erau destinaţi reparaţiilor templului şi i-au folosit în alte scopuri.

v.6  Dar s’a întîmplat că, în al douăzeci şi treilea an al împăratului Ioas, preoţii încă nu dreseseră stricăciunile casei.

v.7  Împăratul Ioas a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi, şi le-a zis: ,,Pentruce n’aţi dres stricăciunile casei?“ Acum, să nu mai luaţi argint de la cunoscuţii noştri, ci să-l daţi pentru dregerea stricăciunilor casei.“

v.8  Preoţii s’au învoit să nu mai ia argint dela popor, şi să nu mai fie însărcinaţi cu dregerea stricăciunilor casei.

Povestea se repetă şi astăzi. Eu cred, foarte sincer, că bisericile şi creştinii pot fi testaţi după felul în care folosesc banii. În multe biserici, oamenii spun: “Să-l numim pe Cutare trezorier (casier) pentru că este un om de afaceri foarte bun.”

Dragi prieteni, mai bine v-aţi asigura că este un om care are Duhul lui Dumnezeu. Acesta este lucrul cel mai important.

Ce au făcut în vremea lui Ioas? A fost nevoie să se pună o ladă lângă altar în care banii să fie în siguranţă şi preoţii să nu poată ajunge la ei.

2 Împăraţi 12:9

v.9  Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac, şi a pus-o lîngă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoţii cari păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului.

Eu cred că ideea cu lada a fost foarte bună. Oricine poate denatura cifrele şi am văzut multe astfel cazuri. Este un lucru ruşinos că se întâmplă astfel. “Lada lui Ioas” este folosită astăzi de foarte multe organizaţii pentru a strânge fonduri. Mă întreb uneori dacă cei care o folosesc îi cunosc originea. Lada era închisă astfel că nimeni nu putea să ia ce este înăuntru. Poate că veţi dori să folosiţi şi voi această metodă la un moment dat.

Ei bine, dragi ascultători, cu toate că avusese loc o mare mişcare spirituală în ţară, poporul o lua din nou pe o pantă descendentă. Cu ocazia aceasta ne întâlnim din nou cu un personaj cu care am făcut cunoştinţă cu ceva timp în urmă. El a fost cel în faţa căruia a plâns omul lui Dumnezeu- Elisei. Vă mai aduceţi aminte despre cine este vorba? Aflăm oricum din versetele 17-18:

2 Împăraţi 12:17-18

v.17   Atunci Hazael, împăratul Siriei, s’a suit şi s’a bătut împotriva Gatului, şi l-a cucerit. Hazael avea de gînd să se suie împotriva Ierusalimului.

v.18  Ioas, împăratul lui Iuda, a luat toate lucrurile închinate Domnului, şi anume ce fusese închinat Domnului de Iosafat, de Ioram şi de Ahazia, părinţii săi, împăraţii lui Iuda, ce închinase el însuş, şi tot aurul care se găsea în visteriile Casei Domnului şi casei împăratului. Şi a trimes totul lui Hazael, împăratul Siriei, care nu s’a suit împotriva Ierusalimului.

Cu alte cuvinte, Ioas încerca să câştige timp. El încerca să-l cumpere pe Hazael, împăratul Siriei.

v.19  Celelalte fapte ale lui Ioas, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

v.20  Slujitorii lui s’au răsculat, au făcut o uneltire şi au lovit pe Ioas în casa Milo, care este la pogorîşul dela Sila.

Vom vorbi mai mult despre trezirea spirituală când vom ajunge la cartea 2 Cronici.

În cele din urmă Ioas a murit la vârsta de 47 de ani. A murit tânăr. De fapt, slujitorii lui l-au ucis, şi el a fost îngropat alături de părinţii săi în cetatea lui David. Ioas a fost un împărat bun. Vom descoperi mai târziu că a fost şi un tată bun pentru că fiul său, Amaţia, a fost tot un împărat bun.

Dragi mei aş vrea să concluzionez subliniind lecţia pe care o primim de la Ioas. El a cunoscut importanţa Cuvântului lui Dumnezeu şi de aceea a încurajat cunoaşterea lui.

Dacă dorim o schimbare a lumii în care trăim ea se va face, să ştiţi, nu prin programe politice de anvergură ci prin întoarcerea oamenilor către Dumnezeu. Ori, acest lucru se face numai prin propovăduirea Cuvântului curat al lui Dumnezeu. Sper că emisiunea noastră se achită în mod onorabil de această sarcină iar Dumneavoastră ne puteţi ajuta înştiinţându-vă prietenii şi cunoştinţele de existenţa ei.

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi cu o şi mai mare cunoaştere a voii Lui.